371 matches
-
al unei drepte este un hiperplan și invers, iar cel al unui plan este alt plan. Unii vectori se numesc ortogonali doi câte doi dacă oricare dintre ei sunt ortogonali, iar o mulțime de astfel de vectori se numește mulțime ortogonală. O astfel de mulțime este mulțime ortonormală dacă toți vectorii acesteia sunt vectori unitate. Vectorii nenuli ortogonali doi câte doi sunt întotdeauna liniar independenți. Adesea se folosește următorul produs scalar între două funcții "f" și "g": Se introduce aici o
Ortogonalitate () [Corola-website/Science/309781_a_311110]
-
vectori se numesc ortogonali doi câte doi dacă oricare dintre ei sunt ortogonali, iar o mulțime de astfel de vectori se numește mulțime ortogonală. O astfel de mulțime este mulțime ortonormală dacă toți vectorii acesteia sunt vectori unitate. Vectorii nenuli ortogonali doi câte doi sunt întotdeauna liniar independenți. Adesea se folosește următorul produs scalar între două funcții "f" și "g": Se introduce aici o funcție pondere nenegativă formula 22 în definirea produsului scalar. Se spune că aceste funcții sunt ortogonale dacă acel
Ortogonalitate () [Corola-website/Science/309781_a_311110]
-
Vectorii nenuli ortogonali doi câte doi sunt întotdeauna liniar independenți. Adesea se folosește următorul produs scalar între două funcții "f" și "g": Se introduce aici o funcție pondere nenegativă formula 22 în definirea produsului scalar. Se spune că aceste funcții sunt ortogonale dacă acel produs scalar este zero: Scriem normele în raport cu acest produs scalar și cu ponderea astfel Membrii unei secvențe { "f" : "i" = 1, 2, 3, ... } sunt: unde este Delta Kronecker. Cu alte cuvinte, oricare două funcții sunt ortogonale, și norma fiecăreia
Ortogonalitate () [Corola-website/Science/309781_a_311110]
-
aceste funcții sunt ortogonale dacă acel produs scalar este zero: Scriem normele în raport cu acest produs scalar și cu ponderea astfel Membrii unei secvențe { "f" : "i" = 1, 2, 3, ... } sunt: unde este Delta Kronecker. Cu alte cuvinte, oricare două funcții sunt ortogonale, și norma fiecăreia este 1 în cazul secvenței ortonormale. Din utilizarea inițială din matematică, au fost derivate alte sensuri posibile ale cuvântului "ortogonal". În artă, liniile perspective imaginate care merg spre punctul de dispariție se numesc 'linii ortogonale'. a este
Ortogonalitate () [Corola-website/Science/309781_a_311110]
-
f" : "i" = 1, 2, 3, ... } sunt: unde este Delta Kronecker. Cu alte cuvinte, oricare două funcții sunt ortogonale, și norma fiecăreia este 1 în cazul secvenței ortonormale. Din utilizarea inițială din matematică, au fost derivate alte sensuri posibile ale cuvântului "ortogonal". În artă, liniile perspective imaginate care merg spre punctul de dispariție se numesc 'linii ortogonale'. a este o proprietate a proiectării sistemelor care facilitează fezabilitatea și compactitatea unor proiecte complexe. a garantează că modificarea efectului tehnic produs de o componentă
Ortogonalitate () [Corola-website/Science/309781_a_311110]
-
funcții sunt ortogonale, și norma fiecăreia este 1 în cazul secvenței ortonormale. Din utilizarea inițială din matematică, au fost derivate alte sensuri posibile ale cuvântului "ortogonal". În artă, liniile perspective imaginate care merg spre punctul de dispariție se numesc 'linii ortogonale'. a este o proprietate a proiectării sistemelor care facilitează fezabilitatea și compactitatea unor proiecte complexe. a garantează că modificarea efectului tehnic produs de o componentă a unui sistem nici nu creează, nici nu propagă efecte secundare în alte componente ale
Ortogonalitate () [Corola-website/Science/309781_a_311110]
-
un design neortogonal al modulelor și interfețelor. Ortogonalitatea reduce timpii de testare și dezvoltare deoarece este mai ușor să se verifice structuri care nu cauzează nu depind de efecte secundare efecte secundare. De exemplu, o mașină are componente și controale ortogonale (adică accelerarea nu impactează asupra a nimic altceva în afara componentelor implicate exclusiv în funcția de accelerare). Pe de altă parte, un design neortogonal ar putea cauza influența direcției asupra frânării, sau a vitezei asupra suspensiilor. În consecință, această utilizare este
Ortogonalitate () [Corola-website/Science/309781_a_311110]
-
altceva în afara componentelor implicate exclusiv în funcția de accelerare). Pe de altă parte, un design neortogonal ar putea cauza influența direcției asupra frânării, sau a vitezei asupra suspensiilor. În consecință, această utilizare este văzută ca fiind derivată din utilizarea termenului "ortogonal" în matematică: Se poate proiecta un vector pe un subspațiu proiectându-l pe fiecare membru al unei mulțimi de vectori din bază separat și adunând proiecțiile dacă și numai dacă vectorii din bază sunt ortogonali doi câte doi. Un set
Ortogonalitate () [Corola-website/Science/309781_a_311110]
-
fiind derivată din utilizarea termenului "ortogonal" în matematică: Se poate proiecta un vector pe un subspațiu proiectându-l pe fiecare membru al unei mulțimi de vectori din bază separat și adunând proiecțiile dacă și numai dacă vectorii din bază sunt ortogonali doi câte doi. Un set de instrucțiuni se numește ortogonal dacă orice instrucțiune poate folosi orice registru în orice mod de adresare. Această terminologie rezultă din considerarea unei instrucțiuni ca un vector ale cărui componente sunt câmpurile instrucțiunii. Un câmp
Ortogonalitate () [Corola-website/Science/309781_a_311110]
-
proiecta un vector pe un subspațiu proiectându-l pe fiecare membru al unei mulțimi de vectori din bază separat și adunând proiecțiile dacă și numai dacă vectorii din bază sunt ortogonali doi câte doi. Un set de instrucțiuni se numește ortogonal dacă orice instrucțiune poate folosi orice registru în orice mod de adresare. Această terminologie rezultă din considerarea unei instrucțiuni ca un vector ale cărui componente sunt câmpurile instrucțiunii. Un câmp identifică regiștrii pe care se operează, și altul specifică modul
Ortogonalitate () [Corola-website/Science/309781_a_311110]
-
registru în orice mod de adresare. Această terminologie rezultă din considerarea unei instrucțiuni ca un vector ale cărui componente sunt câmpurile instrucțiunii. Un câmp identifică regiștrii pe care se operează, și altul specifică modul de adresare. Un set de instrucțiuni ortogonale codifică în mod unic toate combinațiile de regiștri și moduri de adresare. În radiocomunicații, schemele de acces multiplu sunt ortogonale când un receptor ideal poate respinge complet semnale nedorite arbitrar de puternice folosind funcții de bază diferite de semnalul dorit
Ortogonalitate () [Corola-website/Science/309781_a_311110]
-
câmpurile instrucțiunii. Un câmp identifică regiștrii pe care se operează, și altul specifică modul de adresare. Un set de instrucțiuni ortogonale codifică în mod unic toate combinațiile de regiștri și moduri de adresare. În radiocomunicații, schemele de acces multiplu sunt ortogonale când un receptor ideal poate respinge complet semnale nedorite arbitrar de puternice folosind funcții de bază diferite de semnalul dorit. O astfel de schemă este TDMA, unde funcțiile de bază ortogonale sunt impulsuri triunghiulare care nu se suprapun ("cuante de
Ortogonalitate () [Corola-website/Science/309781_a_311110]
-
de adresare. În radiocomunicații, schemele de acces multiplu sunt ortogonale când un receptor ideal poate respinge complet semnale nedorite arbitrar de puternice folosind funcții de bază diferite de semnalul dorit. O astfel de schemă este TDMA, unde funcțiile de bază ortogonale sunt impulsuri triunghiulare care nu se suprapun ("cuante de timp"). O altă schemă este OFDM, care se referă la utilizarea de către un singur transmițător, a unui set de semnale multiplexate în frecvență cu spațierea de frecvență minimă exactă necesară pentru
Ortogonalitate () [Corola-website/Science/309781_a_311110]
-
care nu se suprapun ("cuante de timp"). O altă schemă este OFDM, care se referă la utilizarea de către un singur transmițător, a unui set de semnale multiplexate în frecvență cu spațierea de frecvență minimă exactă necesară pentru a le face ortogonale, astfel încât să nu se influențeze reciproc. Exemple celebre includ 802.11 Wi-Fi; DVB-T, sistemul de difuzare terestră a televiziunii digitale folosit în toată lumea mai puțin America de Nord, și DMT, forma standard de ADSL. În taxonomie, o clasificare ortogonală este una
Ortogonalitate () [Corola-website/Science/309781_a_311110]
-
le face ortogonale, astfel încât să nu se influențeze reciproc. Exemple celebre includ 802.11 Wi-Fi; DVB-T, sistemul de difuzare terestră a televiziunii digitale folosit în toată lumea mai puțin America de Nord, și DMT, forma standard de ADSL. În taxonomie, o clasificare ortogonală este una în care nici un element nu e membru al mai mult decât unui grup, adică clasificările sunt exclusive reciproc. În chimie, protecția ortogonală este o strategie ce permite deprotejarea grupurilor funcționale independent unul de celălalt.
Ortogonalitate () [Corola-website/Science/309781_a_311110]
-
folosit în toată lumea mai puțin America de Nord, și DMT, forma standard de ADSL. În taxonomie, o clasificare ortogonală este una în care nici un element nu e membru al mai mult decât unui grup, adică clasificările sunt exclusive reciproc. În chimie, protecția ortogonală este o strategie ce permite deprotejarea grupurilor funcționale independent unul de celălalt.
Ortogonalitate () [Corola-website/Science/309781_a_311110]
-
ucigașii lui Caesar și, în felul acesta, îi răzbunase moartea. Templul este inaugurat doar după 40 de ani, în anul 2 î.Hr., fiind ridicat într-o altă piață monumentală, Forumul lui Augustus. Față de Forumul lui Caesar, noul complex era dispus ortogonal, iar templul se sprijinea de un zid foarte vechi, conservat încă, care despărțea monumentul de cartierul Suburra. În afară de aceasta porticurile aflate pe laturile lungi se deschideau în spații ample semicirculare acoperite, destinate adăpostirii activității tribunalelor. Și în acest caz costrucția
Forurile Imperiale () [Corola-website/Science/298484_a_299813]
-
În matematică, polinoamele lui Hermite reprezintă o importanță serie de funcții din clasa polinoamelor ortogonale care au fost introduse pentru prima oara în matematică în secolul al XIX-lea în cadrul studiului probabilităților, ele sunt exemple clasice de polinoame Appell așa cum sunt seriile de polinoame ale lui Bernoulli și Euler. Expresia explicită a termenilor seriei polinoamelor
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
H" este un polinom de grad "n". Versiunea din teoria probabilităților are coeficientul dominant 1, iar versiunea din fizică are coeficientul dominant 2. "H"("x") este un polinom de gradul "n" pentru "n" = 0, 1, 2, 3, ... Aceste polinoame sunt ortogonale în raport cu "funcția pondere" (măsură) sau adică avem: când "m" ≠ "n". Mai mult, sau Polinoamele din teoria probabilităților sunt astfel ortogonale în raport cu funcția densitate de probabilitate normală standard. Polinoamele Hermite (atât cele din teoria probabilităților, cât și cele din fizică) formează
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
coeficientul dominant 2. "H"("x") este un polinom de gradul "n" pentru "n" = 0, 1, 2, 3, ... Aceste polinoame sunt ortogonale în raport cu "funcția pondere" (măsură) sau adică avem: când "m" ≠ "n". Mai mult, sau Polinoamele din teoria probabilităților sunt astfel ortogonale în raport cu funcția densitate de probabilitate normală standard. Polinoamele Hermite (atât cele din teoria probabilităților, cât și cele din fizică) formează o bază ortogonala în spațiul Hilbert al funcțiilor care satisfac condiția în care produsul scalar este dat de integrală ce
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
pondere" (măsură) sau adică avem: când "m" ≠ "n". Mai mult, sau Polinoamele din teoria probabilităților sunt astfel ortogonale în raport cu funcția densitate de probabilitate normală standard. Polinoamele Hermite (atât cele din teoria probabilităților, cât și cele din fizică) formează o bază ortogonala în spațiul Hilbert al funcțiilor care satisfac condiția în care produsul scalar este dat de integrală ce include funcția pondere gaussiană "w"("x") definită în secțiunea anterioară, O bază ortogonala pentru "L"(R, "w"("x") d"x") reprezintă un sistem
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
teoria probabilităților, cât și cele din fizică) formează o bază ortogonala în spațiul Hilbert al funcțiilor care satisfac condiția în care produsul scalar este dat de integrală ce include funcția pondere gaussiană "w"("x") definită în secțiunea anterioară, O bază ortogonala pentru "L"(R, "w"("x") d"x") reprezintă un sistem ortogonal "complet". Pentru un sistem ortogonal, "completitudinea" este echivalentă cu faptul că funcția 0 este singura funcție "ƒ" ∈ "L"(R, "w"("x") d"x") ortogonala pe toate celelalte funcții din
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
în spațiul Hilbert al funcțiilor care satisfac condiția în care produsul scalar este dat de integrală ce include funcția pondere gaussiană "w"("x") definită în secțiunea anterioară, O bază ortogonala pentru "L"(R, "w"("x") d"x") reprezintă un sistem ortogonal "complet". Pentru un sistem ortogonal, "completitudinea" este echivalentă cu faptul că funcția 0 este singura funcție "ƒ" ∈ "L"(R, "w"("x") d"x") ortogonala pe toate celelalte funcții din sistem. Întrucât domeniul de liniaritate al polinoamelor Hermite este spațiul tuturor
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
care satisfac condiția în care produsul scalar este dat de integrală ce include funcția pondere gaussiană "w"("x") definită în secțiunea anterioară, O bază ortogonala pentru "L"(R, "w"("x") d"x") reprezintă un sistem ortogonal "complet". Pentru un sistem ortogonal, "completitudinea" este echivalentă cu faptul că funcția 0 este singura funcție "ƒ" ∈ "L"(R, "w"("x") d"x") ortogonala pe toate celelalte funcții din sistem. Întrucât domeniul de liniaritate al polinoamelor Hermite este spațiul tuturor polinoamelor, trebuie arătat (în cazul
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
în secțiunea anterioară, O bază ortogonala pentru "L"(R, "w"("x") d"x") reprezintă un sistem ortogonal "complet". Pentru un sistem ortogonal, "completitudinea" este echivalentă cu faptul că funcția 0 este singura funcție "ƒ" ∈ "L"(R, "w"("x") d"x") ortogonala pe toate celelalte funcții din sistem. Întrucât domeniul de liniaritate al polinoamelor Hermite este spațiul tuturor polinoamelor, trebuie arătat (în cazul polinoamelor din fizică) că dacă "ƒ" satisface condiția pentru orice "n" ≥ 0, atunci "ƒ" = 0. O cale posibilă de
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]