971 matches
-
Acasa > Poeme > Emotie > OSÂNDA MACULUI ROȘU Autor: Ana Podaru Publicat în: Ediția nr. 2285 din 03 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Osânda Macului roșu Ana Podaru Patru oameni au stat la căpătaiul meu, Adunați pe altarul unde eram jertfită, Doi mă priveau...se-ntrebau dacă-s eu, Aveau aripi și nimburi, mă vedeau răstignită, Lupta stransă s-a dat între cei ce
OSÂNDA MACULUI ROȘU de ANA PODARU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382944_a_384273]
-
petalele-n soare . M-am trezit la amiază de mână cu ei, Cu-acei îngeri cu aripi și nimburi, Mi-au zâmbit și-au zburat înapoi către zei, M-au lăsat pe altar cu o mie de gânduri... Referință Bibliografică: Osânda Macului roșu / Ana Podaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2285, Anul VII, 03 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ana Podaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
OSÂNDA MACULUI ROȘU de ANA PODARU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382944_a_384273]
-
Petrov Publicat în: Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Ce primăvară fără zori! Și fără farmec în amiezi, A înghețat soarele-n nori Și scutură din cer zăpezi. Un vânt confuz, de nicăieri, Înfige țurțuri de osândă, Prin amânări de primăveri Noi iernii îi plătim dobândă. Se răzvrătesc îngerii-n cer De frigul lumii compromise, Plâng merii înfloriți sub ger Tribut de fructe interzise. Prin codrii verzi și înfloriți Au înghețat privighetori Și cântă cucii-nmărmuriți De
ANOTIMP CONFUZ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382965_a_384294]
-
mine în gură morții hoațeNu plânge maica scumpă că nu te poți întoarce,Din colțul de batistă puhoi de lacrimi stoarce,Nu plânge că făptura mi-a fost o clipă stearpa,În brațele Măicuței, eu am cântat la harpa.... VI. OSÂNDA MACULUI ROȘU, de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2285 din 03 aprilie 2017. Osânda Macului roșu Ana Podaru Patru oameni au stat la căpătâiul meu, Adunați pe altarul unde eram jertfita, Doi mă priveau...se-ntrebau dacă-s eu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
de batistă puhoi de lacrimi stoarce,Nu plânge că făptura mi-a fost o clipă stearpa,În brațele Măicuței, eu am cântat la harpa.... VI. OSÂNDA MACULUI ROȘU, de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2285 din 03 aprilie 2017. Osânda Macului roșu Ana Podaru Patru oameni au stat la căpătâiul meu, Adunați pe altarul unde eram jertfita, Doi mă priveau...se-ntrebau dacă-s eu, Aveau aripi și nimburi, mă vedeau răstignita, Lupta strânsă s-a dat între cei ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
știam de ce eu? De ce, ei mă doreau Altă Ana zidită-ntr-un cer...nu-n odaie... Mă zbăteam într-un trup osândit și inert Tremurând la răceală din coasă... De ce azi? mă-ntrebam căutând să mă iert ... Citește mai mult Osânda Macului roșuAna PodaruPatru oameni au stat la căpătâiul meu,Adunați pe altarul unde eram jertfita,Doi mă priveau...se-ntrebau dacă-s eu,Aveau aripi și nimburi, mă vedeau răstignita,Lupta strânsă s-a dat între cei ce aveauDouă săbii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
seară târzie, Păstorul e sus O, vino degrabă mărite Iisus. Ce sete adâncă și noapte de groază Icoana Fecioarei la schit lăcrimează. Păstorul se-ntoarce, mireasa-I vândută Și turma-i în vale demult coborâtă. Vai, cin’ne va unge osânda cu mir? Vai, cin’ne adună cenușa-n potir? Citește mai mult Vai, turmele mele de vise-s pe moartePe malul tăcerii pasc ierburi deșarte.Beau apa coclită-a uitării plângândCu gura uscată ca floarea în vânt.E tristă mioara
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
luminile cad.E seară târzie, Păstorul e susO, vino degrabă mărite Iisus.Ce sete adâncă și noapte de groazăIcoana Fecioarei la schit lăcrimează.Păstorul se-ntoarce, mireasa-I vândutăși turma-i în vale demult coborâtă.Vai, cin’ne va unge osânda cu mir?Vai, cin’ne adună cenușa-n potir?... XV. MIELUL, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2277 din 26 martie 2017. O, mielule, simbol mistic Al legăturii noastre cu increatul, Simbol al slavei și al bucuriei Al celor
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
Sfânt, ce asumă istoria liniară într-un prezent harismatic. Drept urmare, toate Sfintele Taine sunt evenimente harismatice și realități ale Cincizecimii. În altă ordine de idei, trebuie subliniat și reținut adevărul de nezdruncinat "Că cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie, osândă își mănâncă și bea, nesocotind trupul Domnului" (I Corinteni, XI, 29). Plecând de la aceste cuvinte ale Sfântului Apostol Pavel, ne întrebăm care este adevăratul înțeles al lor. Pentru că nici Biserica primară și nici Sfinții Părinți nu au tălmăcit ca alternativă
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
împăcării și vieții, mă excomunic pe mine, căci "dacă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi" (Ioan VI, 53). Totuși, dacă "mănânc și beau cu nevrednicie", mănânc și beau osânda mea. Sunt osândit dacă nu primesc și sunt osândit dacă primesc, căci cine a fost vreodată "vrednic" să fie atins de dumnezeiescul Foc și să nu fie mistuit? Încă o dată, din această capcană nu există scăpare prin intermediul judecăților omenești atunci când
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
atunci aceasta se întâmplă din cauza unei temeri bune și sfinte - aceea a profanării Sfintei Taine. Profanarea s-ar realiza prin împărtășirea nevrednică cu aceasta, primejduind astfel propria mântuire; în cuvintele Sfântului Apostol Pavel: "Cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie, osândă își mănâncă și bea, nesocotind trupul Domnului" (I Corinteni XI, 29). Acestui răspuns trebuie, la rândul său, să i se dea o replică pentru că, de fapt, acesta ridică mai multe probleme decât cele pe care le rezolvă. Mai întâi, chiar dacă
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
am. Mai bine Oana Pellea s-ar gândi că dacă tatăl ei trăia, putea ajunge în situația mea. Sau s-ar putea întreba de ce maestrul Radu Beligan nu primește indemnizație de merit de la UNITER. Am jucat cu Amza Pellea în «Osânda», film care a fost premiat și pentru care am fost premiată, iar acum fiica lui mă «înjură». Să spună de ce am jucat eu cu taică-său și să se gândească la faptul că va ajunge și ea la pensie și
„Oana Pellea s-ar gândi că dacă tatăl ei trăia, putea ajunge în situația mea”. Aimee Iacobescu o atacă pe fiica lui Amza Pellea [Corola-blog/BlogPost/92866_a_94158]
-
și veșnică odihnă!”. Asta aș spune tineri-lor: să vă gândiți cu tot dinadinsul la fericirea veșnică! Există două situații - tertium non datur (o a treia nu mai există): ori viața veșnică pentru cei care au împlinit poruncile lui Dumnezeu, ori osânda veșnică pentru cei care nu au trăit după voia lui Dumnezeu și au făcut voia vrăjmașului. Pe aceștia o să-i aștepte diavolul, după cuvântul: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui
Părintele Petroniu Tănase – Stareţul Schitului Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, Grecia – Duhovnicul şi mărturisitorul autentic… [Corola-blog/BlogPost/93015_a_94307]
-
ți-aduci aminte / Cum mi-ai jurat mai înainte, Pe părul tău? Mi te-ai jurat, / Dar iezii tot mi i-ai mâncat!” „Mă ustură inima-n mine! Fă dară un pustiu de bine Și scapă-mă! Nu-ți fă osândă / Cu mine, ci te-arată blândă!” „Ba nu, că meriți astă soarte! / Așa că moarte pentru moarte Și-arsură iar pentru arsură! / Că bine mai dădeai din gură Când din Scriptură îmi vorbeai / Și când te dezvinovățeai!” Capra și iedul au
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
sufletul omenesc, deschizându-și un prag unde conștiința cea dreaptă e mai puțin trează. Percepția diminuată a spațiului și a timpului și tulburarea imaginației sunt semnele sale cele mai imediate și mai lesne de recunoscut. Îl putea oare salva de la osândă conștiința faptului că era posedat? Ea Îl privise, la cârciumă. Oare nu cu privirea Își Îngheață prada vasiliscul? Oare mai putea scăpa de ritul acelei preotese infernale cu chipul de aramă? Își afundă față În mănunchiul de veșminte pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
buclucaș În grădina raiului? Simțea, cumva, nevoia să se elibereze el Însuși de o povară care tortura dumnezeiasca-i conștiință? Cu ce greșise și față de cine? Cert este că a recurs la o mașinație subtilă pentru a se elibera de osânda tainei: un alter ego făurit din materialul cel mai umil și mai perisabil, lutul, un duplicat al propriului sine, o marionetă confecționată, conform tuturor uzanțelor magice, după chipul și asemănarea Sa, pe care l-a sacrificat, transferând asupră-i pedeapsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-mi fi irosit viața în păcat mă sfâșie de-a dreptul, îmi bulversează hotărârea, dovedindu-mi cât de importantă era credința pentru a nu ajunge într-un astfel de moment prin remușcări teribile, care mă aruncă în convulsii turbate, de parcă osânda mea ar fi început deja de pe acest pământ. Dacă-aș fi știut vreodată că toate rațiunile de a trăi pe care le-au inventat oamenii aveau să fie detronate de grija de a muri... Cât de stupid, cât de iremediabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
balanța lor măsluită.“ Mulțimea Îl asculta sastisită și temătoare, gîndind că are de-a face cu-n sforar, căutînd Înțelesul ascuns al vorbelor. Căci lumea era deprinsă cu stăpînirea fariseilor, care Învăluiau cu vorbe mieroase și promisiuni, mai apoi urma osînda. Și acum Îl pîndeau și pe el, doar s-o trăda cu o vorbă - să spună, pînă la urmă, pentru ce venise, ce atîta vorbărie deșartă. De aceea stăteau să-l asculte. Nădăjduind că pînă la urmă avea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Așa ceva e valabil pentru pitagoricieni și platonicieni, la care, într-adevăr, cele două ordini există separate, distincte, fiecare dintre ele ținând clar de lumea sa. Creată, coruptibilă, constrângătoare pentru primii, necreată, eternă, nemuritoare, necoruptibilă pentru ceilalți. De o parte, o osândă sub formă de mormânt; de cealaltă, o șansă făcând posibilă o eventuală mântuire. Sensibil și inteligibil. Dar ce înseamnă aceste cupluri de opoziții pentru un materialist? Pentru un filosof care afirmă compoziția atomistă a universului și a oricărei realități? Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și nemurirea sufletului, concepții dragi filosofului Peșterii la care creștinii țin atât de mult - se înțelege de ce. Phaidon oferă într-adevăr un text care inaugurează opțiunile catolice asupra chestiunii morții și a ceea ce se întâmplă cu trupul după moarte: mântuire, osândă, infern, cântărirea sufletelor, viața de apoi etc. în mod evident, Platon îl calchiază pe Pitagora care, la rându-i, reciclează înțelepciunile orientale. De unde, la adepții idealului ascetic, o apărare și o ilustrare a metempsihozei și a metensomatozei: sufletul desprins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de-acuma, Pe unda nenturnată a orei înclinați. Ne prăbușeam ... Când iată că, înclinînd privirea Acolo, jos, pe crusta de caldarâm și lut, Zărirăm două umbre unite: contopirea Sălbatecă, informă, a marelui Sărut. Păreau a nu cunoaște nici piedici nici osândă. Zăgazuri pământene n-aveau... Alt Demiurg Le stăpânea, desigur, cu-o pravilă mai blândă Făptura lor ciudată și vecinicul amurg. O, simplă înfrățire, pătrunderea lor oarbă!... - Când, când, interioarele mări vor izbuti Ca ele să se-mbine, ca ele să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
La noi, în poezia lui Eminescu, același val de romantism germanic împietrește alb și ideal, în felul regiunilor de pe lună. Eminescu era mai ales om de gândire și studiu concentrat. Și iată, atingem culpa originară a poeziei Arghezi, principiul de osândă pe care îl închide. E o poezie castrată. Atributul clar al ideei i-a fost smuls. Vagi funcții feminine o turbură și atunci se întoarce sau se epuizează în spume de injurii. Cel mai adesea împletește, palidă ă...î, plesne
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ca să urce apoi în celulele lor înghețate unde Galois relua, de-a lungul ceasurilor de insomnie, firul întrerupt al meditațiilor lui matematice. La 16 martie 1832 Galois e pus în libertate, pe garanția cuvântului de onoare, deși nu-și isprăvise osânda. Sănătatea lui scăpăta tot mai mult. Dar abia ieșit din închisoare, Galois cade în mrejele unei femei mediocre, unealtă a destinului și poate și a politicei regești. Despre această făptură se știe foarte puțin. Raspail, unul din biografii lui Galois
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Cu bucuria Gândului virgin Și versul vântuit de pătimi tace Din Via mea amirosind a vin... Să vină Primăvară mai devreme, S-alunge brumă care stă la pândă- Tu, de ne-cuvinte, nu te teme, Să-ți fie-aceasta ultima osânda. Nu-mi numără silabele degeaba, S-ar putea din grabă să greșești, De vrei să-mi fie terminată treaba, Nu e nimic străin din tot ce ești... Ochii tăi în mine își adună Albastrul miruit de Voroneț, Ne-am odihnit
ALBASTRU DE VORONEŢ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364586_a_365915]
-
dat minții o anumită capacitate de plăcere, ca dorință naturală a ei, prin care să se poată bucura în chip tainic de El. Plăcerea și durerea provin din călcarea poruncii date de Dumnezeu primilor oameni. Plăcerea lucrează coruperea voinței, durerea - osânda spre destrămarea firii. Plăcerea duce la moartea de bunăvoie a sufletului, durerea - la nimicirea formei trupului 11. Spre deosebire de plăcerea naturală, zidită în om, care se orientează spre Dumnezeu, această plăcere este „o formă a senzației modelate în organul simțului, prin
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]