1,115 matches
-
Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpănă de la fântână scârțâie când bate vântul, A-nghețat în ciuturi apă și în inimă... pământul. Vacile mugesc în grajduri, crapă ... Citește mai mult Viscolul și lacrimaAna PodaruBrrr, crapă pietrele-n cărare osândite de-aspru ger, Iarna asta-i numai țurțuri atârnați de-un colț de cer,Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și vai,Măi trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi.Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalina,Caii înhămați la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
mă excomunic pe mine, căci "dacă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi" (Ioan VI, 53). Totuși, dacă "mănânc și beau cu nevrednicie", mănânc și beau osânda mea. Sunt osândit dacă nu primesc și sunt osândit dacă primesc, căci cine a fost vreodată "vrednic" să fie atins de dumnezeiescul Foc și să nu fie mistuit? Încă o dată, din această capcană nu există scăpare prin intermediul judecăților omenești atunci când folosim pentru dumnezeieștile
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi" (Ioan VI, 53). Totuși, dacă "mănânc și beau cu nevrednicie", mănânc și beau osânda mea. Sunt osândit dacă nu primesc și sunt osândit dacă primesc, căci cine a fost vreodată "vrednic" să fie atins de dumnezeiescul Foc și să nu fie mistuit? Încă o dată, din această capcană nu există scăpare prin intermediul judecăților omenești atunci când folosim pentru dumnezeieștile Taine criteriile, măsurile și raționamentele noastre
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
iad decât pentru el însuși, cu o smerenie fără margini. Ca acel cizmar din Alexandria, care i-a dat o lecție Sfântului Antonie, dezvăluindu-i că se roagă ca toți să fie mântuiți, el fiind singurul care merită să fie osândit. Ca Simeon Noul Teolog care spunea că trebuie să-ți privești toți semenii ca pe niște sfinți și să te consideri drept singurul păcătos, „spunându-ți că în ziua judecății toți vor fi mântuiți, numai tu vei fi osândit” - Ne
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
fie osândit. Ca Simeon Noul Teolog care spunea că trebuie să-ți privești toți semenii ca pe niște sfinți și să te consideri drept singurul păcătos, „spunându-ți că în ziua judecății toți vor fi mântuiți, numai tu vei fi osândit” - Ne spune tot Olivier Clement. Și atunci, Domnul i-a spus starețului Siluan: „Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui”. Această întâlnire în iubire dar și acest sentiment al diferenței infinite dintre Dumnezeu și mine, această necesitate a milei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
rostește de câte 8-9 ori și se spune în Tipic ca preotul să o rostească cu mâinile ridicate și cu metanii și închinăciuni. Această rugăciune se încheie cu cuvintele: „Dăruiește-mi, Doamne, să-mi văd păcatele mele și să nu osândesc pe fratele meu”. Este făcută cu stăruință pe toată durata Postului Mare. Te-ai aștepta ca, atunci când te rogi cu așa mare stăruință să te păzească Dumnezeu de păcate, să fie pomenite păcatele cele mai grave: crimă, desfrânare, pe care
Părintele Petroniu Tănase – Stareţul Schitului Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, Grecia – Duhovnicul şi mărturisitorul autentic… [Corola-blog/BlogPost/93015_a_94307]
-
fie pomenite păcatele cele mai grave: crimă, desfrânare, pe care noi le socotim a fi mai mari și mai rele, dar Sfântul Efrem nu le pune acolo pe acestea, ci zice: „Dăruiește-mi să văd păcatele mele și să nu osândesc pe aproapele”. Osândirea aproapelui este mare păcat. Sfinții Părinți spun că se face o mare greșeală atunci când osândim păcatele, căci atunci tu te faci singur judecător al fratelui tău, iar aceasta după mintea ta. Nu avem calitatea aceasta și nu
Părintele Petroniu Tănase – Stareţul Schitului Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, Grecia – Duhovnicul şi mărturisitorul autentic… [Corola-blog/BlogPost/93015_a_94307]
-
mai rele, dar Sfântul Efrem nu le pune acolo pe acestea, ci zice: „Dăruiește-mi să văd păcatele mele și să nu osândesc pe aproapele”. Osândirea aproapelui este mare păcat. Sfinții Părinți spun că se face o mare greșeală atunci când osândim păcatele, căci atunci tu te faci singur judecător al fratelui tău, iar aceasta după mintea ta. Nu avem calitatea aceasta și nu avem nici un drept să facem așa. Acest drept nu îl are decât cel care l-a făcut pe
Părintele Petroniu Tănase – Stareţul Schitului Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, Grecia – Duhovnicul şi mărturisitorul autentic… [Corola-blog/BlogPost/93015_a_94307]
-
unii față de alții și nu avem nici un drept să judecăm pe aproapele. Dar atunci când ești într-o poziție de conducere și ai subalterni care greșesc uneori, ce atitudine trebuie să ai? Judecata înseamnă să îl condamni pe om, să îl osândești. Dacă atragi atenția cu respect și cuviință, părintește și cu îndemn, asta nu înseamnă judecată, ci trebuință, necesitate și firesc: să îl iubești pe om și să-l lămurești că a greșit. Trebuie să ne străduim - este interesul nostru! - să
Părintele Petroniu Tănase – Stareţul Schitului Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, Grecia – Duhovnicul şi mărturisitorul autentic… [Corola-blog/BlogPost/93015_a_94307]
-
întâlnit - și acum tocmai mie, care te-am izbăvit și ți-am redat demnitatea, îmi refuzi așa ceva?!” „Și-acum vrei să mi-o iei înapoi, iubitule?” „Nu, dar nu poți să respingi dorința unui condamnat la moarte!” „Tu nu ești osândit la moarte, ești osândit la viață, la una veșnică, știi bine asta, de aia și faci, acum, pe grozavul, îți dă mâna!” a țipat EA. „Îți bați joc de toți, simțeam că așa o să faci. Ești puternic, te sprijină tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mie, care te-am izbăvit și ți-am redat demnitatea, îmi refuzi așa ceva?!” „Și-acum vrei să mi-o iei înapoi, iubitule?” „Nu, dar nu poți să respingi dorința unui condamnat la moarte!” „Tu nu ești osândit la moarte, ești osândit la viață, la una veșnică, știi bine asta, de aia și faci, acum, pe grozavul, îți dă mâna!” a țipat EA. „Îți bați joc de toți, simțeam că așa o să faci. Ești puternic, te sprijină tot Cerul. Să fii slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
strâmbă. Cei mai mari dușmani ai Stațiunii. Ai mei. Ai poporului. Au fost la școli, au învățat mai mult ceea ce nu trebuie: să judece pe alții! Ce s-ar întâmpla dacă toți oamenii ar acuza, ar medita, ar crâcni? Ar osândi? Eroul țipă, dar, măcar, nu e perfid. Știi unde bate: vrea o pensie. Cei trei vin cu parabole, cu scrânteli. Numai vorbe otrăvite: cândva, și le vor înghiți... FILOZOFUL. Cred că Romancierul scrie o carte despre Stațiune. Adulmecă, trage cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nevoie de toate acele cifre ca să cârmuiesc o galeră la asaltul coastelor maure. Dar poate că voi, Înțelepții, sunteți alcătuiți dintr-un alt aluat. Detestați spațiile goale de pe hârtiile voastre și aveți mereu nevoie să le umpleți cu semne. Vă osândiți sufletul ca să descoperiți un mic adevăr inutil, ca bătrânul acela. El studiase În profunzime obiceiurile popoarelor de la Răsărit. În lungile nopți de navigație, În fața sobei din castelul de proră, Îmi povestea ceea ce Învățase despre religiile lor și despre demonii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-i cunoaștem pe cei de lângă noi și rămânând necunoscuți lor. Suntem ca niște oameni trăind într-o țară a cărei limbă o știu atât de puțin încât deși ar avea de spus tot soiul de lucruri frumoase și profunde sunt osândiți să rămână la banalitățile unui ghid de conversație. Creierul lor clocotește de idei și ei nu-ți pot spune decât că umbrela mătușii grădinarului e în casă. Impresia finală a fost aceea a unui efort prodigios de a exprima o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
arheologie la trei secole după moartea î!) celui mai celebru dintre locuitorii săi...-, ucid, masacrează, deportează, nimicesc mii de oameni. Distrug templele, sparg statuile, rad din temelii edificiile, ard operele nelegiuite - evident, toată literatura hedonistă este sortită și ea focului! -, osândesc din principiu trupurile și sufletele, contaminează prezentul cu pulsiunea de moarte, dar și viitorul, eternitatea chiar... Pentru prima oară într-o civilizație, moartea ajunge la putere - și încă pentru multă vreme. BIBLIOGRAFIE Salut ambianță! Abordarea continentului filosofic presupune confruntarea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
sous l'oeil niais des falots"? Dacă poeții acelui cenaclu nu știură să recunoască și aplaudară un imagist mai mult, critica dibui și mai greoaie în labirintul unei poezii al cărui fir nu-l deținea. D-l Lovinescu, de exemplu, osândise poezia lui Philippide tocmai pentru frumusețea ei cea mai rară; declarase alegorie și procedeu unul din riturile rapsodice pe care, în lipsă de alt termen și pentru a-l opune alegoriei, îl voi numi: figurație. Deosebirea dintre figurație și alegorie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și de toate lucrurile lui și de toți slujitorii lui și de toată trufia lui". Acestea și cele asemenea acestora se vor cere de la tot creștinul, în ceasul cel cumplit al Judecății, la care, ajută-ne, Doamne, să nu fim osândiți. Că ție se cuvine slava în veci! Amin. (Proloagele, volumul I, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă. Referință Bibliografică: Efrem Sirul despre mântuire / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 382, Anul II, 17 ianuarie 2012. Drepturi de
EFREM SIRUL DESPRE MÂNTUIRE de ION UNTARU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361326_a_362655]
-
Poezia ar fi secretul creierului scăpat din gura inimii. Grigore Vieru - Poezia este copilul care rămâne în sufletul adolescentului, al omului matur și al bătrânilor, peste durere, dezamăgire și suferință. Tudor Arghezi - Cine nu speră, nu disperă. Seneca - Nu îl osândi pe aproapele tău, căci tu îi cunoști păcatul, dar nu-i cunoști pocăințai. Avva Dorotei - Am fost creați pentru lucruri mai mari: pentru a iubi și a fi iubiți. Maica Tereza - Cine ajunge să înțeleagă că suferința trebuie binecuvântată, se
CITATE MEMORABILE (77) de ION UNTARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363823_a_365152]
-
Mijlocitor - Isus Hristos și mărturia unui cuget curat, Botezul Nou-Testamentar este împlinirea îndemnului adresat întregii omeniri de Fiul lui Dumnezeu în Evanghelia după Marcu: „Cine va crede și se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit” (Marcu 16:16). Botezul, așadar, reprezintă decizia personală, fundamentală și responsabilă de a-L urma și sluji pe Domnul Isus Hristos, o decizie a omului care L-a întâlnit pe Dumnezeu”, ne-a declarat Florin Cociubei, pastorul Bisericii creștine baptiste „Betel
BUCURIE ÎN CER ȘI PE PĂMÂNT, LA SALONTA de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363882_a_365211]
-
în lanțuri de la un proconsul la altul, cere să fie dus la judecata Cezarului pentru că prigonitorii, conaționali ai lui voiau să-l omoare. Și în lanțuri fiind, predică și continuă să facă adepți, chiar printre oamenii din casa cezarului! Este osândit la moarte prin tăierea capului de către Nero dar lasă în urmă Biserica lui Hristos întărită, convins că nimeni și nimic nu o mai poate opri din drumul său, până când se va ajunge la o turmă și un Păstor. Referință Bibliografică
SFINTII APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL de ION UNTARU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363890_a_365219]
-
adevărat supraomenești. Calinic era preot păgân dar văzând idolii căzând la rugăciunile mucenicilor, și-a zis că Dumnezeul la care se închină mucenicii, este mult mai tare decât idolii, devenind și el creștin și mărturisind numele lui Hristos. A fost osândit la moarte prin tăierea capului cu sabia. În timpul domniei lui Dioclețian era un guvernator pornit cu multă cruzime împotriva creștinilor, pe nume Arian. Printre alții, dăduse morții doi creștini de frunte care se numeau Asclan și Leonid și întemnițase 37
SF.MC.TIRS, CALINIC, LEVCHIE, FILIMON, APOLONIE ŞI CEILALŢI ÎMPREUNĂ CU EI de ION UNTARU în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363506_a_364835]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > GUST INFINITUL, M-ASCUND Ș-APOI MOR... Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1314 din 06 august 2014 Toate Articolele Autorului Mă alung printre stele pierdute în ritm de vals osândit la grele încercări care-mi comandă: ”Du-te!” Sclipitoare iluzii, freamăt de timp în scurgeri de soare semnează speranțe, adie-un vis, soarbe trecutul, mușcă și doare. Trist! Capul înclin la tot ce e scris. Albe himere adună culori din
GUST INFINITUL, M-ASCUND Ş-APOI MOR... de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361089_a_362418]
-
Și era noapte" (13, 27. 30). Iuda a venit la Cină cu gânduri ascunse, căci cu o zi înainte îl vânduse pe Iisus pentru 30 de arginți. Dacă și-ar fi mărturisit păcatul, ar fi fost salvat. Astfel s-a osândit pe sine însuși pentru păcatul nemărturisit. De Sfânta Împărtășanie trebuie să ne apropiem cu pace în suflet și cu conștiința nevredniciei. Numai atunci ea va lucra la tămăduirea firii de neputințele noastre sufletești și trupești, pe măsura credinței și efortului
INTERVIU CU Î.P.S. PĂRINTE DR. SERAFIM JOANTĂ – ARHIEPISCOPUL ORTODOX ROMÂN AL GERMANIEI, AUSTRIEI ŞI LUXEMBURGULUI ŞI MITROPOLITUL EUROPEI CENTRALE ŞI DE NORD... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1249 [Corola-blog/BlogPost/360994_a_362323]
-
care a căzut la pământ. Îndată însă am văzut un fulger pogorandu-se pe locul unde căzuse și a luat Sfântă Împărtășanie. Peste două zile, văd un etiopina îmbrăcat în zdrențe care mi-a spus: - Și eu și tu suntem osândiți cu aceeași pedeapsă. - Dar cine ești tu?, l-am întrebat. - Eu, răspunse etiopianul, sunt cel care L-a lovit peste obraz pe Făcătorul tuturor, pe Domnul Nostru Iisus Hristos, în timpul Patimilor. De astă deci, a terminat monahul povestirea să, nu
LIVADA DUHOVNICEASCA (10) de ION UNTARU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360922_a_362251]
-
dorit și astăzi mă mai doare cutreierând livezi și dealuri, văile adânci, pădurile pe poale. Mereu m-am înfruptat din stele căzătoare din seară până-n zori, când se topeau în soare, că sânii tăi râvniți nu-i dibuiam niciunde, fiind osândiți să zacă-n margini de coline și zilnic să asude. Se cumpărau din piață ghivecele cu flori pulverizând miresme până sub ‘nalt de nori ca pulpele brumate prin parcuri și pe străzi, ca sprintenii, subțiri genunchii de feline pierduți prin
AH, IUBITA MEA FLOARE! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360989_a_362318]