188 matches
-
nu zilnic, așa cum obișnuia cu ani În urmă. Musculatura nu mai era atît de elastică și mai pierduse din volum; cu timpul, urma să fie acoperită c-un strat fin de grăsime, ce avea să se tot Îngroașe, o adevărată osînză. Nu neapărat. Thomas Își spunea, convins, că, În afara celor bolnavi, cu dereglări ale tiroidei sau cu probleme grave de metabolism, doar nesimțiții se Îngrașă. Hulpavii, leneșii. Făcea gimnastică, alerga, În zori, cînd nu ploua, o jumătate de oră; mergea, uneori
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mai avem ideologii de-astea extremiste. Dar patriotismul trebuie să-l urmăm, tocmai pentru că știm în ce lume trăim. Suntem încă tineri și dacă nu ne jertfim noi, atunci cine să o mai facă? Cei care au prins cheag și osânză?! Așa cum stăteau, aproape îmbrățișați în dreptul cofetăriei „Tryby Tromphy“, ținută de Ohaia Micigana, mezina lui Cangurașu Brandaburlea, păreau o pereche de îndrăgostiți. Una dintre multele perechi în care femeia, mai în vârstă, mătorită în zile, cu semne vădite ale trecerii anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și...ramuri, Scurtă și...groasă, Bolnavă și roasă, Până mai ieri cioturoasă, Noduroasă, Azi total găunoasă, De-a dreptul...hidoasă! Distrusă încet de-o omidă periculoasă, Veninoasă și...păroasă. Ciunga umilă ceruse odat' Marelui stejar de stat, Ce-adunase atâta ,,osânză'', Umbră pentru ultima-i...frunză, Încheind: ne dați sau nu ne dați? Sau doriți să uitați, Că...la rădăcină, (Fără să am merit sau vină) Suntem fraăți De sevă! Adevărați! -Nu te cunosc și n-am treabă cu tine, E
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
nu vede nici cu ochelari „binefacerile” unui regim „curat constituțional” cum este cel instituit acum spre „fericirea și bunăstarea” poporului român, un cârcotaș care sare în sus la orice măsură legislativă menită să aducă fie chiar și un dram de osânză în plus celor care au pâinea și cuțitul în țara asta. Normal ar fi fost ca odată ce am citit ceea ce se spune despre mine, să mă retrag pentru o vreme în „Codrul cel mereu” cum este denumită pădurea statului din apropierea
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
acestea, care pe atunci li se spunea că li se cuvine și le primeau gratuit. Chiar și jigodiile astea tinere, leprele analfabete, care se autointitulează ritos anticomuniști, stau în casele construite în socialism, sau poate și mai rău, sug din osânza pe care au putut să pună mâna prin hoție părinții lor în vremile acestea de capitalism sălbatic. Deci încă odată, o lumânare și un gând pios pentru românul demn și curat care a fost Ceaușescu. Dumnezeu să-l ierte! Și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
a doua zi cum, pe la patru dimineața, a ieșit afară stârnit de croncănitul mistreților flămânzi, de credeai c-o să surpe cabana. Afară, animalele se uitau din toate părțile cu un aer de stăpâni, cu ochii care ziua par înecați în osânză, dar la ora aia erau chiar ca un foc de tabără. Da, confirmă Zina de parcă ar fi vorbit singură, privind departe peste clădirea scorojită a gării ca și cum ar fi văzut prin ea, nu-i prea bine să-i stârnești dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
tăiată. Bah... Cristoase. Spatele, spatele meu mare și alb, era marcat cu treizeci sau patruzeci de crestături roșii și subțiri, aplicate după un model precis, de parcă aș fi dormit pe un pat de cuie. Apucându-mă zdravăn de colacul de osânză, am reușit să mă răsucesc și să mă uit bine la una din rănile acelea care nu sângera. O indentație, o gaură roșie. Puteam să-mi vâr degetul mic, care tremura, până la jumătatea unghiei Am făcut un pas în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a dreptul puturoase, sau, chiar, otrăvitoare, iar, la urmă, unele se alegeau cu un bacșiș, altele, nu. Ca, mai la urmă, la începutul și la sfârșitul lunii, cu salariul. Dar, oare, ce salar? La început, până când patroana a prins la osânză, s-a ținut de cuvânt, potrivit cu înțelegerea, dintre ea și fiecare angajată. Mai apoi, după ce și-a petrecut niște vacanțe prin străinătăți, după ce și-a sporit averea, trecând cu mult de miliard, i s-a ridicat vârful nasului,în sus
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ce dacă?! Adă-le și montează-le la loc. Nu. De ce? Au făcut aripioare. Alții să le pună la loc. Cei care umblă cu reparatul, nu eu. Să ne vedem cu bine. Au trecut câțiva ani. Omul Străzii prinse la osânză, nu glumă. Și-a construit, pe-aproape de piața centrală a municipiului, o căsuță, ca o floare. S-a mutat în ea. Și-a instalat, acolo, birourile, de schimb și de vânzări, a ideilor de valoare. Și pe bani cheș, dar
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
-i vina, din ogradă nu-l aruncă, Reuși, ca la căruță, să înhame-o biată juncă. Fără vlagă, costelivă, blânda noastră junicuță Nu putea să tragă plugul, deci o puse la căruță, Să se nvețe-ncet cu munca și să capete osânză, Ca în primăvară, poate, să dea lapte pentru brânză. Trecu iarna, primăvara, și, din cea juncă posacă, Apăru acu-n ogradă o frumoasă, mare vacă. Grasă, sobră, arogantă și cu ugerul prea plin, Aștepta să fie mulsă de țăranul Cătălin
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în sat este-o Joiană Care la varsat de doniți Este mare campioană. Morala: Socoteala de acasă nu se potrivește-n târg. Cumperi crud și rezultatul Crezi că-l poți avea în pârg, Deseori îmbuibi subiectul sau il umpli de osânză Și constați că te trădează Sau nu face nici o brânză. Flori de crin Am făcut casă din pietre Aruncate de dușmani Și din vorbele-ascuțite vers Să zboare peste ani, Am strâns ura-n picătură, Dizolvând-o în lumini, Fără pată
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
prea inspirat când eliberase porcul. Nu mă poți despăgubi, omule... Porcul ăsta era un copil malformat pe care noi Îl mâncam. Cum Saturn Își mânca copiii, zise Flavius-Tiberius pentru sine. Continuă cu voce tare, vehement: toată viața v-ați mâncat osânza afumată, nenorociților! Asta ați făcut! Omulețul Îl privea descumpănit. Nu prea Înțelegea de ce se răstea la el domnul acela, dar era gata să accepte despăgubirea de care vorbise adineauri. Chiar și antena aia. Dacă tot zice că prin ea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dobitocul. Îl disprețuia din tot sufletul pe omuleț, dar nici pentru sine nu avea mai mult respect, iar dimensiunea simbolică pe care o acordase inițial gestului său sfârșea acum În deriziune. Trăise și el ca toți ceilalți din propria sa osânză, mâncase și el În fiecare an ceva dintr-un frate. Obosit, moleșit de un val neașteptat de căldură, se lipi de omuleț și Îi spuse Încet: O să fie bine. O să vezi. Totul se va aranja, omule, camarade, tovarășe, frate! Vru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
adulterine. Ultimul ei soț, doctorul Scurfuleț, încornorat plictisit, îi trântește anumite prafuri în mâncare și îi înnoadă câteva glande. În cel mai scurt timp, trupul ovaționat și afurisit al taifunicei doamne Cosiția se va acoperi cu un planșeu gros de osânză și va cântări un chintal. Urmează divorțul, rămâne porecla și varianta feminină a biciului lui Dumnezeu ajunge să conducă și să terorizeze șantierul. Pe Ulpiu, lămurită imediat cu cine are de-a face, Cosiția îl va striga de-acum Viorel
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și-a pus în evidență, 196 DANIEL BĂNULESCU În Cabinetul-dormitor al Mariei C. Nicolici, beznă să-ți vâri arătătoarele-n ochi. Has-Satan reperă bucile triste, stafidite, de colac dezumflat, ale cucoanei. Alături de ele, dosul trufaș, de statuie obeză, gelatinos de osânză, al lui Genel. Orientîndu-se după despicătura șezutului, îi detectă taximetristului umărul și-l scutură serios de omoplat de două, trei ori. - Puturosule, hai de scoală-te, de te culcă!... Belește ochii, bă! Saltă-te-n șezut!... Hai, ia deșteptarea, ca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ca de o macara, de roboțelul întârziat de întuneric, și ajunge, șchiopătând ca un drac, la mașină... Nu uită să-mi arunce amenințătorul "ne vedem mâine!" Eu zâmbesc, îi întorc un "pe mă-ta" și, pe când încerca să-și introducă osânza în mașină, îi zic prietenos, dar tare de tot: "Atenție la burtă!"... Un hă, hă, hă, hă! de toată frumusețea, izbucnit din inimile tuturor, a bucurat întunericul nopții. A fost cel mai frumos salut de bun rămas pentru prietenul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a priponit ușor mâinile pe birou și, strâmbându-se, scrâșnind din dinți, a-nceput să se ridice milimetru cu milimetru. Scaunul nu mai scârțâia; scâncea ca un copil neajutorat. Când a ajuns la verticală, a oftat aproape uman, ca o osânză eliberată, și a aruncat către scaun priviri de fiară. Dintr-o clipă în alta mă așteptam că-l va face țăndări pentru îndrăzneala de neiertat de a-l pune într-o situație delicată pe el, milițianul care purta pe degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
șoptit la ureche: Știți, e un copil și cred că nu puteți sta astfel de vorbă cu el, decât în prezența părinților lui..." Cei doi, având probabil pragul auditiv ceva mai ridicat, nu-și imaginau că eu aud ce vorbesc. Osânza în albastru a rămas puțin descumpănită, agățându-se, pentru câteva clipe, de un "Cum adică?"... Știți, zice directorul, copiii sunt sensibili și orice discuție de acest gen poate avea urmări. Am și eu, aveți și dumneavoastră copii și cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
din câte ne-a spus proful de istorie, îi dădea cu flit lui Burtă Multă, marelui Burtă Multă... Așa carevasăzică, te dai cu pușlamalele, nu sprijini autoritățile... Furiosul se înroșise în așa hal, încât am crezut că o să-i ia osânza foc, dintr-o clipă în alta. Văzusem câteva incendii, oameni pârjoliți de flăcări, dar cred că pentru Burtă Mare nu era mai confortabil să fiarbă în suc propriu. Când și-a luat șapca de pe birou, a așezat-o pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
25. Căci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu, s-a împotrivit Celui Atotputernic, 26. și a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui. 27. Avea fața acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osînză, 28. și locuia în cetăți nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărîmate. 29. Nu se va mai îmbogăți, averea nu-i va crește, și avuția nu se va mai întinde pe pămînt. 30. Nu va putea ieși din întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
de ventuză, vrea să mă absoarbă cu totul, făcînd din mine un fel de secreție a ei. Mă cutremur de scîrbă la gîndul că aș putea deveni - poate că și sînt - o parte din mirosul, din obrăznicia, din limbajul, din osînza ei. Îmi vine s-o strîng de gît și În același timp Îi zîmbesc recunoscătoare. Voi lăsa cu limbă de moarte să mi se scrie pe piatra funerară cuvintele: „Par delicatesse j’ai perdu ma vie“. Venus din Millo a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rîșnită, cîteva voci: „Te Învăț eu cum se curăță burta.“ „Și gîtlejurile?“ „Sigur, și beregățile. SÎnt excelente. Le ții o noapte În oțet și nu mai au balele alea; faci o tocăniță de-ți lingi degetele.“ „La Obor se găsește osînză cu 18 lei chilu. E grozavă pentru săpun!“ — N-am știut niciodată că se poate face o tocăniță delicioasă din beregăți, nici că osînza de 18 lei e grozavă pentru săpun. Mi se face rușine că am ajuns femeie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu mai au balele alea; faci o tocăniță de-ți lingi degetele.“ „La Obor se găsește osînză cu 18 lei chilu. E grozavă pentru săpun!“ — N-am știut niciodată că se poate face o tocăniță delicioasă din beregăți, nici că osînza de 18 lei e grozavă pentru săpun. Mi se face rușine că am ajuns femeie de cincizeci și cinci de ani și nu știu o grămadă de lucruri pe care le știe orice fetișcană. Trebuie să se ivească un prilej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
undeva dintre trestii, cele treizeci de foueteuri ale Odettei-Odylle, tutu-urile ei În alb-negru, clișeul unei realități infinit mai vii, dacă o compari cu ciocul de lemn, te ridică deasupra lacului Într-un balon de săpun. „La Obor se găsește osînză cu 18 lei chilu...“ și așa mai departe. „Știți, doamna Nora, Ion Stoian, trebuie să-l cunoașteți...“ - mă gîndesc o clipă; cine, scriitorul sau celălalt, cîntărețul de operă? „Nu, ăla din C.C., cum se poate să nu fi auzit, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pînă și acolo ce acută lipsă de spațiu ar trebui să ne Îngroape În picioare șiruri Întregi ca rîndul ăsta și-ar crea terenuri agricole atît ar mai lipsi să le dau ideea ce pămînt gras numai carne numai oase osînză și măduvă) — Scroafă bătrînă și fără pic de rușine! Scoateți-o de-acolo, scoateți-o imediat c-a mai luat o dată — Păi, tot pensionarii care nu să mai mișcă d-acilea că nu le mai ajunge și cară tot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]