341 matches
-
Articolele Autorului Ion Pachia-Tatomirescu : OPERĂ ÎN POLIEDRICĂ LUMINĂ O voluminoasă antologie de referințe critice situate în orizontul științific-riguros, dintotdeauna magnetizat / propulsat de orizontul cunoașterii metaforice, Theodor Codreanu în imaginarul criticii (Iași, Editura Junimea, ISBN 978-973-37-1832-1, 2015; pagini B-5: 412), cu osârdie universitar-academică, desigur, a întocmit Lina Codreanu ce - și în Notă asupra ediției (p. 5 sq.) - focalizează atenția Distinsului Receptor asupra faptului că lucrarea aceasta, înrăzărită și lupei noastre dac-pandure, «depășește o simplă intenție aniversară» (scriitorul galaxiedric, Theodor Codreanu, născut fiind
ION PACHIA-TATOMIRESCU : OPERĂ ÎN POLIEDRICĂ LUMINĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372630_a_373959]
-
zenitul secolului al XX-lea copleșindu-l de emoție spirituală, însușindu-și cel mai sublim act creator: jertfa ca dăruire tuturor și de împlinire întru Hristos și întru sine, ca Apostol al Creștinismului social pe care l-a promovat cu osârdie. Jertfa a fost sinonimul conștiinței sale morale. A suferit prigoană, persecuție, temniță, purtându-și crucea și renăscând strălucitor de fiecare dată ca Marele Trac și Apostol Pavel, predicând în marile Cetăți ale Neamului. Pe toți îi asculta cu mare atenție
MARI JERTFITORI ŞI MĂRTURISITORI AI FILOCALIEI ORTODOXE ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372047_a_373376]
-
tot în compania primarului comunei, dl Ionuț Gospodaru, cel care a facilitat deosebit de motivat, sufletește, relația comunității noastre sătești cu frații basarabeni, desigur, o relație prin reprezentare. Și simt că la “îngustarea” morală a Prutului a contat și modesta mea osârdie de trecător pe podul de la Sculeni, un trecător cu rosturi legate de obârșia identitară comună a trăitorilor de pe cele două maluri. Recenta mea vizită la Chișinău a coincis, de data aceasta, cu Ziua Limbii Române. Semnificativă alegere! Nu-i așa
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VI) – AM FOST, DIN NOU, LA CHIŞINĂU… de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372194_a_373523]
-
de atenția unor sculptori prestigioși. Statura celor doi, în Ardeal, iar de curînd și în centrul Bucureștiului, s-a oferit artiștilor ca motiv de reală meditație stilistică. Ticurile comuniste încă placate, iată, pe avantajoșii voievozi călări continuă să opereze cu osîrdie mai peste tot. Cîndva, Uniunea Artiștilor Plastici, deși supusă presiunilor propagandistice, reușea, cît se putea, să se implice în programul monumental, temperînd zelurile interesate ale artizanilor și activiștilor. Nu ar fi defel rău să o facă și acum, competent și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
n-a apucat să mai vadă lumina tiparului cu autorul ei în viață, pentru că, la numai o zi după ce trecuse în a 67 primăvară, marele om de știință a părăsit definitiv această lume. Prin grija statornică a familiei și prin osârdia admirabilă a istoricului Victor Spinei, apropiat de Leonid Boicu nu doar prin profesie, ci și prin obârșie comune, cartea manuscris - rătăcită o vreme prin sertare de birou sau rafturi de bibliotecă - a apărut totuși, în Editura Institutul European, când autorul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și nesupuse”, dar sub protecția sa („acoperământul”). Iată însă că în rescriptul din 16 decembrie 1769, ea se adresa „preasfinților mitropoliți și episcopi a noastrei cnejii a Moldovei”, preamărind înlăturarea jugului otoman și încredițându-i „că după măsura credinței și a osârdiei voastre către slujba noastră [...] vom măsura a noastră către voi milă, bunăvoință, apărare și ocrotire, cu care aceste ș-acum socotindu-vă, de pre o parte, de adevărații ei [ai bisericii ortodoxe - n. n.] fii și despre altă parte, de a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
credea că fusese o viață întreagă marcat de un complex în care intrau deopotrivă „timidități ascunse cu grijă”, obsesia stilului frumos, „acele predispoziții stricătoare de diletant și juisor al vieții, atât de străine abstractorilor de chintesențe”, „lipsa de aplicație și osârdie laborioasă la exercițiul speculațiilor spirituale”, cel care se socotea „un rătăcit prin lumea intelectualilor” s-a hotărât, în primăvara anului 1950, să-și redacteze amintirile, adunându-le în două impunătoare manuscrise: Lume și întâmplări dintr-o jumătate de veac (1900-1950
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
dintr-o mânie, pot să dea în fandacsie. Plictisul e mare și oamenii își mai alungă urâtul ținându-se de pozne sau - nevindecabil miticism - discutând politică. Comice, până la un punct, sunt șiretlicurile la care, urmărind să se mărite, participă, cu osârdia speței, văduve, fete bătrâne, fete tinere. După nuntă, însă, începe șirul lung de dezolări. Eroii lui B. sunt munciți câteodată de „dorul după altceva” (Surori). În nuvela de linie clasică Pe drezină, romanțioasa Iulia, cununată cu supraponderalul Napoleon Manolescu-Pletea, se
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
1942), Scriitorul Stamati. Familia și contemporanii săi (1942), Scriitorul Leon Donici (1942), Profiluri de ieri și de azi (1943) ș.a. Pentru lucrarea Călători ruși în Moldova și Muntenia (1947), i se atribuie Premiul „Năsturel Herescu” al Academiei Române. Genealogist a cărui osârdie n-o egalează decât o capacitate neobișnuită de absorbție a documentului, B. este, în felul lui, un erudit. Schițele monografice consacrate ținuturilor de dincolo, dar și de dincoace de Prut încorporează un belșug de informații culese cu o tenacitate ce
BEZVICONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285716_a_287045]
-
Misiei” (Moesia) de odinioară. Acum el semnalează și existența românilor sud-dunăreni, „rumâni din rădăcina cea bătrână”. Un lapidar vers al psaltirii din 1673 („Limba îm voi face condei de scrisoare”) pare a prelungi ecoul Cuvântului de introducere al mitropolitului, mărturisind osârdia de a fi tâlcuit psalmii „vreme-ndelungată, precum am putut mai frumos”, în scopul cointeresării cititorului („să poată trage hirea omului către cetitul ei”). Propunându-și a face din cuvânt instrument de expresie, D. întrezărea, nu doar intuitiv, scrisului său
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
ce impunea „zidirea” laudei, G. nu poate alege, spre săvârșirea țelului, decât o structură dihotomică, ai cărei termeni sunt construcția (elogiul avându-l mereu ca obiect pe Brâncoveanu) și discreditarea (în pagini care - literar - salvează scrierea). Cronicarul luptă plin de osârdie cu adversarii periculoși (pretendentul Constantin Bălăceanu, Ceachi Laslo, austriacul Donat Heissler), cu dușmanii potențiali (Cantemireștii - Constantin, Antioh, Dimitrie), cu profesioniștii uneltirii (Staicu paharnicul și ceata lui sau Dumitrașcu Corbeanu) și cu marii ingrați (ungurul Emerich Thököly, Toma Cantacuzino, Ghinea ceaușul
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
lui Th. Călin Delapraja este o încurajare pentru începători. La ultima masă de lectură din sala de periodice a Bibliotecii universitare „Mihai Eminescu” din Iași,(unde-l găsesc întotdeauna) loc de meditație asupra istoriei, Ion N. Oprea își continuă cu osârdie cercetarea, după ce a făcut un raid prin periodicele Bucovinei, (Cernăuți-ului, Rădăuților Dorohoiului), Vasluiului, Hușilor și evident Bârladului, aducând trecutul în față în cele opt „catastife”(numite așa de mine în înțelesul cel bun). La ultima noastră întâlnire m-a
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93044]
-
general se vorbește mult, fără rost. Păcatul domniței Irina (roman publicat parțial în 1937), Ramuri de stejar (teatru școlar, 1937), Cântecul mamei (povestiri pentru copii, 1943), dar și sute de pagini rămase în manuscris completează imaginea unui autor plin de osârdie, dar fără vocație. SCRIERI: E ceasul din urmă, Iași, 1915; Tăcere, pref. V. Demetrius, Iași, 1916; Din vremuri depărtate..., Siliștea-Neamț, 1918; Murmur de izvoare..., Târgu Neamț, 1931; Spre lumină, Târgu Neamț, 1932; Virtuți strămoșești, Piatra Neamț, 1934; Inscripții pe frontispiciul unui
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
biserica necropolă): (trad. din slavonă): „A răposat robul lui Dumnezeu, jupan Vlaicul clucer, cu patru copii ai săi, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubitorului Io Mihnea voevod și ale doamnei lui, Neaga, fiica lui Vlaicu; pentru accea, jalnică, cu osârdie au făcut această biserică, iar mama ei, jupânița Anca, le-a înfrumusețat această piatră ca să le fie veșnică pomenire. în anul 7096”78. La fel în alte - foarte multe - cazuri. Spicuiesc: (trad. din sl.) „Această piatră a făcut-o și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
alt chip această tocmeală ce am tocmit eu cu toată voea mea, să fie treclet și proclet și afurisit și să fie neertat de Dumnezeu” (DRH A. Moldova, vol., XXI, p. 425, 426, 427.) Miron Costin a ținut să evoce osârdia cu care Miron Barnovschi a înălțat, în cele două domnii scurte, lăcașe de închinăciune: „Barnovschii-vodă [...] domniia cu mare fericire țării, stândŭ [...] după lucruri dumnedzăirești. Și au fârșitŭ mănăstirea mare în dricul orașului Ieșilor întăi, ce să dzice Sfânta Mariia, și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
hotărât avândŭ, n-au dat odihnă mădularilor sale, nici răpaos gândurilorŭ sale, până n-au aflat aicea loc D(o)mnului, unde această frumoasă și sf(â)ntă mănăstire, lăcașul lui D(u)mn(e)zeu, din temelie, cu multă osârdie și cu mare cheltuială au zidit și au rădicat marelui Costandin și Elenii, semnaților împăraț(i), tocma cu ap(o)st(o)lii, spre scutirea și paza ei, închinându-o. Carii mari și sf(i)nți înpărați, D(u)mn
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe piatra funerară: (trad) „A răposat robul lui Dumnezeu, jupan Vlaicul clucer, cu patru copii ai săi, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubirorului Io[an] Mihnea voievod și ale doamnei lui Neaga, fiica lui Vlaicu; pentru acea, jalnică cu osârdie a făcut această biserică”; iar jupânița Anca, mama ei a împodobit mormîntul: „iar jupanița Anca, le-a înfrumusețat această piatră ca să le fie veșnică pomenire. în anul 7096”344), căci Mihnea nu pre era atent la conveniențe. După o a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
într-un rând pe Julien Green („țin un jurnal în chip regulat în speranța poate un pic nebună de a opri timpul”) și explicația dată de diaristul francez s-ar potrivi într-o oarecare măsură și lui însuși: ține cu osârdie zece ani un jurnal nu ca să oprească timpul (care nu poate fi, de altfel, oprit), ci ca să fixeze un rău adânc, un rău generalizat, un rău perfid în care ne-am instalat cu toții și pe care îl nutrim, vrem-nu vrem
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
generația optzecistă prin vârstă și prin perioada în care s-a manifestat literar, N. nu i-a aparținut pe plan literar, cum remarca Gheorghe Grigurcu: „se depărtează [...] de lirica «optzeciștilor», pe care, în calitate de editor, a promovat-o cu o rară osârdie spre lumina tiparului. Nu o aderență nemijlocită, ci o sensibilitate educată și generoasă a dictat, prin urmare, această acțiune, sporindu-i semnificația etică”. Poezia ei este mai degrabă șaptezecistă, în orice caz aparține modernismului, prezentând, între altele, afinități sensibile cu
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
Ă Jos mîinile! Domnilor, peștele acesta este un pește capturat. îl preiau în numele lordului-gardian. La aceste cuvinte, bieții marinari care, în respectuoasa lor consternare - atît de neaoș engleză - nu știau ce să răspundă, începură să se scarpine în cap, cu osîrdie, aruncînd cîte o privire galeșă cînd spre balenă, cînd spre străinul acela. Dar asta nu îmbunătăți cîtuși de puțin situația lor și nici nu înmuie inima aspră a învățatului domn cu cartea lui Blackstone în mînă. în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în Viața lui G. Călinescu (1981), scrisă fluid, cu participare afectivă, oferind numeroase date necunoscute, referitoare îndeosebi la familia și părinții adoptivi ai lui Călinescu, la debutul publicistic, la tribulațiile sale ca profesor la Iași și București etc. Cu aceeași osârdie, B. s-a dedicat și cercetării vieții și operei lui Lucian Blaga. După o condensată micromonografie (1986), a trecut la masiva construcție Viața lui Lucian Blaga, primul volum apărând în 1995. Atât în lucrarea consacrată lui G. Călinescu, cât și
BALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285594_a_286923]
-
al orașului Constanța 2798 și că, la 14 noiembrie 1909, "a murit foarte sărac (...) deși mânuise milioane"2799. De altfel, după moartea sa, "urmașii l-au proslăvit"2800 și "i s-a ridicat un monument în fața bisericii "Adormirea", clădită prin osârdia lui"2801. Totodată, începând din anul 1907, "planurile lui edilitare au servit drept normă primarilor care s-au succedat"2802. La 25 decembrie 1905 publicația constănțeană intitulată Cuvântul, insera în paginile sale un articol elogios la adresa fostului prefect al județului
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
alea care ne fac părul măciucă. Cifrele într-adevăr sunt sumbre. România avea în 2007 un total de 40 000 de medici. Nu era chiar mult pentru o țară, dar cât de cât suficient. Dar de atunci prin grija și osârdia PDL, în favoarea alegătorului român, au plecat în Occident peste 8 000, și ritmul în care pleacă, acum e mai alert semănând cu un fel de fugă în grupuri mari, compacte. Cu 1,9 medici (la ora aceasta) la mia de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
acel sobor la Sibiu - prietinii vânători n-au acceptat decât pe jumătate că badea Toma ar fi pretinzând cum că „nici în cartea lui Alixandru Machedon nu se scrie“ așa întâmplare ca a lui Culi. Al doilea pasagiu, cu toată osârdia domniilor lor, a rămas până la sfârșit obscur. Era un rând grămădit într-un colț. Îi lipsise acestui rând o silabă, pe care au lipit-o, după ce au aflat-o într-un ostrov: învreme cândiamu rimu erea numeleiana... Domnul de la Sibiu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Sper că înțelegi că nu-mi amintesc prea multe din câte s-au întâmplat în noaptea aceea și în dimineața întunecată, și totuși a fost o vreme când memoria mea funcționa perfect. Amintirile disparate pe care am încercat cu atâta osârdie să mi le readuc în minte - au venit pur și simplu în mine cu mâinile plutind prin aer. Cred că mă plimbam pe granița dintre conștiință și pierderea ei și am avut un acces neîngrădit la toate lucrurile ascunse. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]