415 matches
-
a entropiei câmpului egală cu:<br>formula 56 cu L definit mai sus. Am folosit aici aceeași suprafață de interacție a oscilatorului cu radiația "σ = πe/mcΔν) ca la sfârșitul paragrafului precedent. O parte din radiația incidentă nu este absorbită iar oscilatorul emite la rândul său radiație, corespunzător energiei sale „deplasate” U: entropia câmpului crește cu:<br>formula 57 Deci, într-un interval de timp dt, ținând seama că energia oscilatorului a variat, entropia totală S se schimbă cu:<br>formula 58 Derivata dS
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
sfârșitul paragrafului precedent. O parte din radiația incidentă nu este absorbită iar oscilatorul emite la rândul său radiație, corespunzător energiei sale „deplasate” U: entropia câmpului crește cu:<br>formula 57 Deci, într-un interval de timp dt, ținând seama că energia oscilatorului a variat, entropia totală S se schimbă cu:<br>formula 58 Derivata dS/dU (U=U+ΔU) poate fi scrisă, pentru ΔU suficient de mic:<br>formula 59 iar : <br>formula 60unde am folosit faptul ca U este energia de echilibru, și am
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
ori:<br>formula 68Cu aceasta, obținem a doua relație „fundamentală” a lui Planck:<br>formula 69sau, ținând seama de expresia lui ΔU:<br>formula 70Din (7.12) sau (7.13) (cantitățile dU,ΔU au semne contrare, vezi (7.6)) că entropia „misterioasă” a oscilatorului trebuie să satisfacă:<br>formula 71 dacă cerem ca entropia să crească atunci când echilibrul se restabilește. Max Planck a sperat că cerința de maximum al entropiei la echilibrul între materie și radiație îi va permite să specifice în mai mult detaliu
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
că, la apropierea de echilibru, entropia crește, este datorită ipotezei suplimentare a luminii naturale, care are analogii cu ipotezele de uniformitate folosite de Boltzmann pentru demonstrația lui celebră ("teorema H") că entropia este o funcție crescătoare de timp. Problema interacției oscilatorului armonic incărcat cu câmpul electromagnetic este tratată în manuale, însă în alte contexte. Implicit ea apare în discuția difuziei undelor electromagnetice la trecerea prin medii materiale . Un tratament cuprinzător, cu un interes însă diferit de acela al lucrărilor lui Planck
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
pentru a stoca datele temporar. O serie de impulsuri acustice sunt trimise de-a lungul unui tub; după un timp, când impulsul ajunge la capătul tubului, circuitele electronice detectau dacă acel impuls reprezintă un 1 sau un 0 și determinau oscilatorul să-l retransmită. Alte mașini foloseau tuburi Williams, care se bazau pe proprietatea unui tub catodic de a stoca și accesa date. Până în 1954, memoriile cu ferite începuseră să înlocuiască alte forme de mecanisme de stocare temporară, și au dominat
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
condiții la limită periodice formula 230 spectrul impulsului devine discret: Funcția de undă, normată la unitate în intervalul considerat, este Când formula 235 e foarte mare, valorile discrete ale impulsului se îndesesc și la limită tind să refacă spectrul continuu din (59). Oscilatorul armonic este o particulă supusă unei forțe orientate către un punct fix (care poate fi luat drept origine) și de intensitate proporțională cu distanța la acest punct. Forța formula 236 e reprezentată de energia potențială unde formula 239 se numește constanta elastică
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
modul pătrat, soluțiile ecuației Schrödinger independente de timp (58) trebuie să descrească suficient de repede către infinit și să se comporte ca un polinom în vecinătatea originii. Cu aceste condiții la limită, valorile proprii ale energiei sunt unde e frecvența oscilatorului armonic din mecanica clasică. Funcțiile proprii corespunzătoare, normate la unitate, au forma unde În starea fundamentală formula 248 densitatea de probabilitate în poziție formula 249 are un maxim pronunțat în origine, în contradicție cu oscilatorul armonic clasic. Stările excitate formula 250 prezintă un
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
proprii ale energiei sunt unde e frecvența oscilatorului armonic din mecanica clasică. Funcțiile proprii corespunzătoare, normate la unitate, au forma unde În starea fundamentală formula 248 densitatea de probabilitate în poziție formula 249 are un maxim pronunțat în origine, în contradicție cu oscilatorul armonic clasic. Stările excitate formula 250 prezintă un număr crescător de oscilații care, pentru un număr cuantic suficient de mare, tind să se grupeze ca oscilații în jurul densității de probabilitate clasice; e o ilustrare a "principiului de corespondență" formulat de Bohr
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
produsul de incertitudine își atinge valoarea minimă în starea fundamentală și crește treptat în stările excitate. În contrast cu unda plană, care descrie o stare de impuls bine determinat dar cu o poziție complet nedeterminată, funcția de undă în starea fundamentală a oscilatorului armonic descrie o distribuție bine localizată în jurul valorii medii a poziției și care minimizează produsul de incertitudine. Forma generală a funcției de undă care are această din urmă proprietate este pachetul de unde minim (50). Presupunând că la un moment inițial
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
portamenti servindu-se de rotița de control al înălțimii (en. "pitch wheel"), situată de regulă în stânga claviaturii. Totuși, sintetizatoarele monofonice timpurii (anii 1970) realizau astfel de efecte și atunci când nu se dorea acest lucru, dată fiind limitarea la un singur oscilator pentru întreaga claviatură. Instrumentul realiza portamenti între fiecare două sunete în succesiune imediată; portamenti deveneau scurți glissandi în cazul pasajelor executate în viteză. Singura tehnică valabilă pentru toate instrumentele din familia tanburului (cu o construcție similară chitarei) și a lăutei
Glissando () [Corola-website/Science/308367_a_309696]
-
Franța. Din 2007, metoda macroscopică-microscopică a fost folosită de către Poenaru și colab. pentru a studia formele de echilibru ale clusterilor atomici metalici depuși pe suprafețe plane. În cadrul acestor cercetări multidisciplinare s-a dezvoltat un nou model uni-particulă în pături deformate: oscilatorul armonic hemisferoidal. Marea productivitate a trimerului ionizat (cu doi electroni delocalizați, annalogul unei particule alfa) observată în experimentele de fisiune a clusterilor metalici dublu ionizați a fost explicată. Spre deosebire de fisiunea nucleor grele, în acest caz, nu numai energia de deformare
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
vedere istoric, termenul de „aliasing” a evoluat din ingineria radio datorită acțiunii receptorilor superheterodină. Atunci când receptorul comută semnale multiple la frecvențe mai joase, de la FR la FI prin heterodinare, un semnal nedorit, de la o frecvență radio la fel de departe de frecvența oscilatorului local (OL) ca semnalul dorit, dar pe partea greșită a OL-ului, poate sfârși la aceeași frecvență intermediară cu a celui dorit. Dacă este destul de puternic poate interfera cu recepția semnalului dorit. Acest semnal nedorit este cunoscut ca fiind o
Dedublare (procesare de semnal) () [Corola-website/Science/319753_a_321082]
-
în care ipotezele curgerii își pierd aplicabilitatea lor, precum și un exemplu al dificultăților înâmpinate la numere Reynolds mari. Există doar câteva cazuri în care avem soluții exacte ale ecuațiilor Navier-Stokes. Aceste sunt: curgere Couette, curgere Poiseuille și stratul limită Stokes oscilator, cazuri în care termenul neliniar este zero. De asemenea avem soluții si pentru cazul în care termenul neliniar există, unul din acestea fiind vârtejul Taylor-Green. De notat că existența acestei soluții exacte nu implică și stabilitatea ei, turbulența putându-se
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
se mișca în potențiale separabile: V(x,y) = U(x) + W(y), atunci nivelul energiei este suma energiilor unidimensionale. Este ușor de văzut că ajustând global valorile lui U și V, aceste pot fi egalate. Ca un exemplu standard, degerenescența oscilatorului armonic tridimensional și a potențialului central este o consecința a simetriei. Energia stărilor proprii formează o bază - și orice funcție de undă poate fi scrisă ca o sumă a tuturor stărilor discrete sau ca o integrală a tuturor stărilor energetice continue
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
acest lucru este corect deoarece și pătratul funcției delta este divergent. Factorul formula 182 este o cantitate infinitezimală care există pentru a fi siguri că integrarea peste K este bine condiționaltă. La limită când formula 182 tinde spre zero, K devine pur oscilator, integrala lui K nefiind absolut convergentă. În restul acestei secțiuni, aceasta va fi setată la zero, dar pentru ca toate integrările asupra stărilor intermediare să fie bine condiționate, limita formula 187, trebuie luată doar după calculul starii finale. Propagatorul este de fapt
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
fac toate calculele. Deci, nucleul propagatorului este evoluția în timp a funcției delta, continuă și convergentă catre funcția inițială delta la timpi mici. Dacă funcția de undă inițială este o țintă infinit îngustă în poziția formula 192, atunci: devine o undă oscilatoare: Deoarece fiecare funcție poate fi scrisă ca o sumă de ținte înguste: evoluția în timp a fiecărei funcții este determinată de nucleul propagatorului: Iar acesta este alt mod de exprimare a soluției generale. Interpretarea acestei expresii este aceea că, amplitudinea
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
relaxare în timp a unei ecuații stohastice. W ar trebui să crească la infinit, astfel încât, funcția de undă să aibă o integrală finită. Cea mai simplă forma analitică este: cu constanta arbitrară formula 232, care dă potențialul: Acest potențial descrie un oscilator armonic cu starea fundamentală a funcției de undă: Energia totală este zero, dar potențialul este schimbat printr-o constantă. Energia stării fundamentale pentru un oscilator armonic neschimbat: este o constantă aditivă: care reprezintă punctul de energie zero a oscilatorului. O
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
simplă forma analitică este: cu constanta arbitrară formula 232, care dă potențialul: Acest potențial descrie un oscilator armonic cu starea fundamentală a funcției de undă: Energia totală este zero, dar potențialul este schimbat printr-o constantă. Energia stării fundamentale pentru un oscilator armonic neschimbat: este o constantă aditivă: care reprezintă punctul de energie zero a oscilatorului. O altă formă simplă dar folositoare este: unde W este proporțională cu coordonata radială. Aceasta este starea fundamentală a două potențiale diferite, în funcție de dimensiune. În unidimensional
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
un oscilator armonic cu starea fundamentală a funcției de undă: Energia totală este zero, dar potențialul este schimbat printr-o constantă. Energia stării fundamentale pentru un oscilator armonic neschimbat: este o constantă aditivă: care reprezintă punctul de energie zero a oscilatorului. O altă formă simplă dar folositoare este: unde W este proporțională cu coordonata radială. Aceasta este starea fundamentală a două potențiale diferite, în funcție de dimensiune. În unidimensional, potențialul corespunzător este singular în origine, unde are densitate diferită de zero: si, făcând
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
precum teoria probabilităților, teoria perturbaților, statistică matematică, fizica. Una din cele mai importante domenii în care utilizarea lor a condus cu succes la rezolvarea unei probleme fundamentale este mecanica cuantică unde utilizarea lor a permis găsirea funcțiilor de stare ale oscilatorului armonic cuantic și implicit a relației de cuantificare a energiei oscilatorului. Au fost denumite în onoarea matematicianului francez Charles Hermite. Termenul general al polinoamelor lui Hermite este definit prin una din expresiile: sau uneori prin relația Aceste două definiții nu
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
mai importante domenii în care utilizarea lor a condus cu succes la rezolvarea unei probleme fundamentale este mecanica cuantică unde utilizarea lor a permis găsirea funcțiilor de stare ale oscilatorului armonic cuantic și implicit a relației de cuantificare a energiei oscilatorului. Au fost denumite în onoarea matematicianului francez Charles Hermite. Termenul general al polinoamelor lui Hermite este definit prin una din expresiile: sau uneori prin relația Aceste două definiții nu sunt riguros echivalente, trecerea de la o formă la alta se face
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
perioada specifică de tranziție între cele două niveluri hiperfine ale stării fundamentale ale izotopului cesiu-133 a fost ales de către Sistemul internațional de unități la baza definirii etalonului pentru secunda. Încă de atunci, cesiul a fost utilizat, pe scară largă, ca "oscilator cuantic" pentru ceasuri atomice. Din anii 1990, cea mai însemnată utilizare a elementului este aceea de substanță de umplutură pentru lichidele de forat folosite pentru a atenua găurirea din timpul forării. Cesiul mai are o gamă largă de aplicații în
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
asemenea, unul dintre primele radioreceptoare cu amplificatoare cu tuburi (3 etaje legate în cascadă) și difuzor (1909). A descoperit, în același timp cu E.H. Armstrong, I. Langmuir (în S.U.A.) și A. Meissner (în Germania), dar independent de aceștia, funcția de oscilator a triodei și realizează, în 1912, un circuit cu reacție cu trioda folosit că generator, ceea ce a reprezentat una dintre cele mai de seamă cuceriri în domeniul electronicii. Cele peste 300 de invenții în domeniile telegrafiei fără fir, radiotehnicii, contribuția
Lee De Forest () [Corola-website/Science/300064_a_301393]
-
potrivite pentru dispozitivele cu baterii. AT89C52 asigura următoarele caracteristici standard: 8K octeți de Flash, 256 bytes de RAM, 32 linii I/ O, trei 16-bit timer/contoare, o arhitectură de șase vectori pe două nivele de întrerupere,un port serial full-duplex , oscilator on-chip, si circuite ceas. În plus, AT89C52 este proiectat cu logică statică pentru funcționare până la frecvență zero și accepta două moduri de selectare pentru economisirea puterii. Modul Idle oprește CPU-ul permițând RAM-ului, timerelor,contoarelor, porturilor serial, și sistemului
Atmel AT89C52 () [Corola-website/Science/321001_a_322330]
-
funcționare până la frecvență zero și accepta două moduri de selectare pentru economisirea puterii. Modul Idle oprește CPU-ul permițând RAM-ului, timerelor,contoarelor, porturilor serial, și sistemului de întreruperi de a continua funcționarea. Modul Power-down salvează conținutul RAM, dar oprește oscilatorul, dezactivează toate celelalte funcții ale chipului până la următoarea resetare hardware.
Atmel AT89C52 () [Corola-website/Science/321001_a_322330]