236 matches
-
calici. Dar n-am avut cui să-mpărtășesc aceste-amănunte mărunte. Măria sa dormita cu muște la gură, pe care le-alunga fetișcana cu-n evantaliu de fildeș și coraliu. Și... de altfel iată-ne la "Heleșteu". Toți ne-am bucurat. Cu osebire eu, că pătrundeam în crînguri de verdeață în această dimineață cu diamante de rouă pe față. în "cinstea mea" a început petrecerea. De ce-aș fi ipocrit? M-am simțit nespus de măgulit! Tinere odrasle domnești, pe cai arăbești au
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
nu o cunosc, pe care puțini (și ticăloși) nu o recunosc, fiind, aceștia, beneficiarii ilegitimi ai republicii sovietice, impusă după război. Românie care, prin acest oraș magnific, se și certifică de altfel. Ce reconfortante sînt, continuă să fie deambulările, cu osebire seară, pe marile bulevarde, marcate de somptuoasele clădiri temeinic zidite, constrîngînd rețină să le rețină. Ce încîntare toate aceste case, cu aerul lor înstărit, în care s-a plămădit, pînă la instaurarea comunismului, societatea liberală a tuturor posibilităților! Clipe reconfortante
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]
-
soție, Cornelia, născută Brediceanu, era o intelectuală în măsură a-l înțelege (chiar... cu asupra de măsură!), date fiind momentele cînd, după cum recunoștea poetul, „se întîmpla să mai sar peste morala conjugală", momente pe care le tolera, și - fapt cu osebire relevant - a-l ajuta în activitatea sa scriptică (între altele, îi făcea traducerea brută a poeziilor din limba engleză ce l-ar fi putut interesa). Inițiată în poezie, de-o mondenitate magnetică, Domnița Gherghinescu-Vania, „Domnița cu cinci turle la cetate
Muzele lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6277_a_7602]
-
un timp că e o farsă!... Cum să accepți că un prozator dintre cei mai modești cu putință a devenit, peste noapte, premiu literar, alături de Balzac, Proust, Caragiale, Creangă!?? «Se sparie gîndul», vorba cronicarului”. Aici e indicat un fenomen cu osebire stînjenitor, „superlativita”, care-i vizează nu o dată pe literații locali a căror reputație nu depășește îndeobște marginile unui orășel. „Să zicem că un oarecare Ion Vasilescu îl preamărește pe Vasile Ionescu, carte după carte, la fel de incandescent și senioral, în timp ce al
Observații de bun-simț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3831_a_5156]
-
ca această afacere să fie cercetată penal, în toate implicațiile ei, s-a transformat într-un soi de minge pe care Parlamentul vrea să o lase în ograda guvernului, iar guvernul încearcă să trimită de unde i-a venit. Cu de-osebirea că Parlamentul poate soma guvernul să i se supună. Premierul, pricepînd jocul, s-a lăsat somat de Parlament, dar a cedat mingea celor care l-au somat, amintindu-le că nu e afacerea guvernului să rezolve o criză care n-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16691_a_18016]
-
a înlătura astfel temeinic scepticismul axiologic". Morala ar trebui să renunțe la "contribuții substanțiale proprii" deoarece misiunea ei n-ar fi decît cea de-a afla "răspunsuri la problemele practico-morale care i se impun într-o anume obiectivitate istorică". Cu osebire semnificativă ni se înfățișează însă orientarea, la un moment dat, a lui Habermas, filosoful cel mai important pe care-l are în prezent Germania, către o nouă înțelegere a raportului dintre raționalitatea secularizată pe care s-a bizuit modernitatea și
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
sunetul în trîmbițe, ca ochii mei în psaltire, ca cele ce nu sînt în cele ce sînt" (Psalmul 62). Astfel lumina sacrală e dublată de umbra, și ea luminoasă, a artifexului. Om al cuvîntului prin definiție, poetul e sensibil cu osebire la relația dintre Dumnezeu și cuvînt. Conform Vechiului Testament, Cuvîntul divin reflectă o înțelepciune anterioară Genezei, iar pentru Sfîntul Ioan Cuvîntul era însuși Dumnezeu, dăinuitor în eternitate. Genuflexiunile scribului sînt prin urmare scriptice, într-o mărturisire imanentă a trudei sale
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
Că și: "atunci ai coborît din oglindă/ și ai intrat în creierul meu. cu șurubelnița ta/ stelata mi-ai deșurubat una cîte una/ toate emoțiile" (Amintire). Tot aci ar putea fi menționat un delir imanent al dimensiunilor ce frapează cu osebire spiritul științific: "de tristețe soarele se micșorase/ pînă nimerise în gură unei furnici/ care-l purta pe cărări șerpuitoare mici/ prin iarbă colosală" (Univers răvășit). Sau: "vedeam că de fapt corabia mare/ e ținută în palme de un pitic" (Piticul
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
co-producător și, mai mult decît atît, textierul (talentat, de dorit...) al unui cor de idei. O idee de-ale noastre, de-ale vremii în care scriu, la aproape 1940. Firește, avangarda (mijloacelor, ideilor) aprinde polemici. Mai ales, supără insistența, cu osebire cea modern-cuminte, chitită să lase în urmă strategii, nu dezastre, asupra programelor. Pe care, confecționîndu-le, și modernul G.M. Zamfirescu scapă cuvinte mari: Destinul teatrelor naționale. Reveniri la o scrisoare cu năbădăi teoretice către un director de teatru, o discuție reluată
Scrieri libere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10209_a_11534]
-
un «cuvânt de început». Pentru că ele vorbesc celor puțini. Acelora care în libertate și râvnă probează vrerea de dăinuire a cuvântului și gândului românesc. Celor care se străduiesc să vadă în spiritualitatea românească realitate, tâlc și valoare. Acelora, mai cu osebire, care, aici și acum, inaugurează o altă prezență în vreme, aceea de a substitui categoriei politice dimensiunea de risc și distanță a spiritului“ (p. 37 în vol. 1). Este o cât se poate de clară declarație de principiu, ca separare
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
marcată înclinare spre umorul negru, absurd sau grotesc, un substrat grav și chiar tragic al viziunilor, și i-au căutat afinități într-o lungă serie de autori străini: Gogol, Twain, Jarry, Max Jacob, Raymond Queneau, Marcel Aymé și, mai cu osebire, Kafka. Dar punctul pe i al comentariului critic a fost pus peste hotare, și anume de Pierre Seghers în Note de l^éditeur la Romulus Vulpescu, Récital extraordinaire, Paris, 1969: "Trop longtemps figé dans le carcan du réalisme socialiste, la
La o reeditare by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8708_a_10033]
-
aproximînd cuvintele dar tu continui să alăptezi/ străinul/ laptele are ceva din iuțeala salpetrului/ laptele pare o fiertură de buruieni deja putrezite" (Nici adevărurile nu ne mai fac liberi). Să ne mai surprindă oare perspectiva grotescă asupra îngerilor? Figuri cu osebire enervante pentru "îngerul căzut" care e poetul, mesagerii celești se văd busculați, ridiculizați, urmăriți de-o fantezie malignă. Invers decît la gîndiriști, împinși în derizoriu: "Traforez și eu niște îngeri,/ niște vise,/ - m-au buzunărit de iluzii,/ mi-au spart
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
sale resurse poetice s-a combinat la el cu o la fel de mare luciditate în ceea ce privește situația literaturii române de atunci: "Capodoperele nu ies decît în literaturile formate și în limbile statornicite", spunea el resemnat în 1847, "după cum o știu mai cu osebire toți aceia care scriu, și prin urmare cunosc influența ce are limba asupra stilului". Dar această conștiință a limitelor multiple de care se afla condiționată literatura română pașoptistă nu l-a împiedicat să presimtă viitoarele capodopere și să fie convins
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
se bage de bună voie în ciorba tulbure a unei și mai tulbure actualități”. Văzuți sub semnul „subversiunii”, atît cerchiștii cît și membrii „grupului publicistic-literar de la Timpul și Ecoul ” apar receptați deopotrivă ca „adversari” ai ardelenilor sacrificați de istorie, cu osebire a celor ce se găseau antrenați în mișcarea militantă determinată de refugiul din 1940. O poziție „autentic românească” ar fi avut în schimb Gabriel Țepelea! Confuzia continuă prin invocarea unor precedente din istoria literar-politică: „Pașoptiștii și-au făcut, în acest
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
nu e suficient "să vorbești despre adevăr, ci să fii în adevăr", întrucît dacă adevărul și dreptatea nu sunt asimilate în viața spiritului, "rămîn abstracțiuni fără viață și fără consecințe". Avem a face cu un punct de vedere relevant cu osebire în condițiile în care am asistat la destule "trădări ale intelectualilor", care fie că s-au pus din capul locului în slujba propagandei totalitare, fie că s-au lăsat ispitiți pe parcurs, deși aveau uneori în urmă o operă majoră
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
de debut. Lada cu năluci, apărut în 1932 la Vremea, în 1000 de exemplare (cel peste care m-aplec e, trecut puțin de jumătate, numărul 506), semnate de autor, lîngă un portret al lui făcut de Alfons Walde (pictor, cu osebire, al munților din Tirol). Ca simplă, nevinovată - oare? - ironie, o Wikipedie nemțească, în limba în care Bonciu ar trebui să fie, cît de cît, cunoscut, transcrie titlul sus-pomenit ca Lada cu nuci (!). Practic, gospodărește. Bine i-ar fi prins, poate
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
orbirea omului față de greșeala sa sau pe tendința de-a o ascunde”. Inventarul acestor defecte gravitează în jurul neroziei conținînd pretenția de inteligență, din care derivă încăpățînarea, impertinența, înfumurarea, înțepenirea în convențional, întreaga sferă a moralului inautentic, mimat. Savuroasă e cu osebire prostia „inteligentă”: „Hartmann explicitează, dînd ca exemplu prostia și convenționalul. Comică nu este prostia primitivă, ci aceea rafinată, în care apare o doză de inteligență, unde, cu toată chibzuiala, scapă ceva principial și la îndemînă și persoana «cade în capcană
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
jurnale ori romane cunoscute. E un trafic (literar) cu amintiri și embleme ce-l fac mai ades alumnii, din cînd în cînd profesorii lor, și care prinde cel mai bine - deși nu-i școală să nu-și aibă ,cronicarii" - cu osebire acolo unde tradiția au confirmat-o scriitorii. ,Liceul Centenar" din cartea recentă a lui Adrian Costache, Apocalipsa după Ian (nu-mi pot opri, cu orice preț, un zîmbet la așa un titlu de speriat...), nu există și n-a existat
Întîmplări de școală veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10902_a_12227]
-
-s-ar constructivă, care, vreau să cred, ne-ncearcă, măcar din cînd în cînd, față cu traducerile bune, porte-parole de mare literatură. Un jind, mai mult, de care n-am scăpat, dar care va fi fost, în anii '80, cu osebire, cartela pe care se lua normalitate. Să citești un roman scris cum se cade, tradus aproape fără reproș și să poți scrie, la rîndu-ți, despre el, respectînd, firește, o cutumă, dar fără sîcîitoarele precauții pe care ți le cerea actualitatea
Capra vecinilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10822_a_12147]
-
Se spune că ar fi plecat în chiar prima zi a acestui an. Greu de crezut. S-o fi dus să se odihnească puțin. Caci i-a fost dat să facă multe. Pentru muzică, pentru oamenii ei; dar mai cu osebire pentru cei ce se pot lăsa ademeniți de miracolul muzicii drept stare existențială a ființei umane. Marin Constantin și al său „Madrigal” constituie un corp al celor aleși, un organism unic în a cărui dinamică se făptuia muzica drept o
Marin Constantin - artistul intrat în legendă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5813_a_7138]
-
un factor de influență net diferit și superior celui exercitat de toate celelalte discursuri amintite. "Mai mult decît atît, adaugă Nemoianu, literatura, cel puțin în Occident, a arătat pe parcursul a zeci de secole că tema ei centrală nu este cu osebire conservarea unei tradiții fixe, ci înregistrarea unei tradiții a schimbării." Ba chiar și modurile în care literatura însăși s-a schimbat și probabil se va mai schimba pot fi relevante pentru istoria generală. A existat mereu în epocile de schimbare
Rolul literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16941_a_18266]
-
niște umbre chinezești pe lângă el și ea. Astăzi însă, la trei cincinale după transformarea lui în umbră, iată că am ajuns să evadăm în Ceaușescu! De la o vreme, nesfârșite „dezbateri” și „dosare” despre politica, economia și moartea lui Ceaușescu, cu osebire despre decembrie ’89 văzut dinspre vechiul regim, readuc în prim-plan figuri respingătoare ale ceaușismului, care sunt „cu respect” lăsate să pună aceeași placă, veche de zeci de ani, fără ca nimeni să-i contrazică „verde în față”, așa cum ar merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
am evitat cu strictețe orice raliere la propaganda oficială, denunțînd, atît cît ne permitea cenzura, abuzurile ideologizării tot mai virulente în recrudescența sa, ca și penibilele oportunisme ce-o acompaniau. Atitudini pentru care am fost sever sancționat și prigonit. Cu osebire ni s-a înfățișat și ni se înfățișează repulsiv naționalismul comunist, demagogia agresivă în disperarea sa legată de criza sistemului totalitar. Antisemitismul care era o componentă a acestui naționalism de final de partidă nu ne-a trezit decît dezgustul cuvenit
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
chipul următor: Judecând după cele ce toți știu, credem că "l'Independance belge" e rău informată. Într-adevăr, nu e nici o deosebire între vederile maiorității Camerei și, putem adauge, ale națiunii, și vederile guvernului în cestiunea propunerii Barrere. Toți, fără osebire de păreri, consideră acea propunere nu numai ca atingătoare drepturilor de suveranitate ale țării, ci și ca jicnitoare libertății Dunării și deci comerciului puterilor occidentale. Deosebire în această privință nu e și nu poate fi. Cât pentru revizuirea Constituțiunii în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
momentul în care vom da voie stăpânilor noștri să ne și îmbrace după placul lor. Dar stăpânul de azi nu e același de la 1857. Altă dată erau boierii, astăzi avem guvernul nostru; lui ne supunem, lui ne închinăm, lui sacrificăm. Osebirea este în formă însă, dar nu și în mintea noastră. E destul ca unul din noi să aibă la visterie o funcțiune cât de mică pentru ca numaidecât să capete o însemnătate capitală. Lumea zice: "Iacă un funcționar, un membru al
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]