1,318 matches
-
sparg ușa și-i pun cămașă de forță. Ajunge la casa de sănătate a dr. Sutu și Bucureștiul află că “D-l Eminescu a înnebunit”. Are 33 de ani si, până la moarte, va trăi într-o agonie prelunga, prin spitale și ospicii, fără a mai putea scrie ceva important. Viețuiește din mila publică, apoi din mică pensie viageră (250 lei lunar). La 2 XI 1883 sosește la Viena, însoțit de prietenul Chibici-Râvneanu, fiind internat la Sanatoriul Ober-Döbling. Apare prima ediție a poeziilor
Mihai Eminescu este propus pentru canonizare [Corola-blog/BlogPost/95671_a_96963]
-
Viena, însoțit de prietenul Chibici-Râvneanu, fiind internat la Sanatoriul Ober-Döbling. Apare prima ediție a poeziilor lui Eminescu, îngrijita de Maiorescu. 1884-1885 Locuiește la Iași. Călătorește în Italia (cu Chibici). Apoi face băi la Liman, lângă Odesa. 1886 Este internat la ospiciul de la mănăstirea Neamț, unde îl vizitează Creangă. 1886-1888 Locuiește la Botoșani, îngrijit de sora să paralitica Harieta. În vara lui 1887, e dus la băi, la Hall, aproape de Insbruck. 1888, aprilie Pleacă de la Botoșani la București, unde V. Micle îl
Mihai Eminescu este propus pentru canonizare [Corola-blog/BlogPost/95671_a_96963]
-
vârsta de trei ani, în semn de protest față de lumea adulților. Oskar asistă la nazificarea familiilor germane obișnuite, la ororile războiului și la miracolul postbelic. Acuzat de o crimă pe care nu a comis-o, Oskar este închis într-un ospiciu. Günter Grass: Toba de tinichea. Editura Polirom, Iași, 2005. Preț: 295 000 lei/ 29,5 lei.
Agenda2005-15-05-tim liber () [Corola-journal/Journalistic/283594_a_284923]
-
în sanatoriul doctorului Șuțu. A plecat la tratament la Viena, în Italia, a revenit la București, a plecat la Iași, la băi lângă Odessa, a revenit în țară lucrând la Bibliotecă câtva timp. S-a reîmbolnăvit, s-a internat la ospiciul de la Mănăstirea Neamț. În decembrie 1888 a plecat la Botoșani, unde a fost îngrijit de sora sa Henrieta. Acolo a fost vizitat de Veronica, de unde au plecat amândoi la București. S-a bucurat de o scurtă activitate ziaristică și în
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
mai auzim, chiar și printre persoanele care au absolvit Filologia, expresii de genul „cărțile care le-am cumpărat”, „m-am dus la servici”. Eu le tot spun, cînd am ocazia, că-s niște cuvinte în limba română, ca „viciu, oficiu, ospiciu, serviciu” etc. care au această formă. Nu zici „m-am dus la ofici”, nici „am fost la ospici”, nici „mi-am luat un servici de masă”. Pe mine mă surprinde cîtă încredere au în ei acești oameni și cîtă lipsă
„CÂND BORDELUL E O MĂNĂSTIRE” – Interviu cu Ileana Vulpescu [Corola-blog/BlogPost/92815_a_94107]
-
-i punem cămașa - că era tot mai surprins de viața paralelă pe care acesta o ducea în ultimul timp. Xeroxase caietul înainte să i-l înapoieze. Azi, am obținut copia: posesorul mi-a dat-o convins că „e probă de ospiciu, domnule! E. nu are ce să mai caute aici! Strângem semnături. A zis, odată, că blocul e Stațiunea, o să-i pună foc! Mai erau câțiva locatari de față!”. Din Jurnal: „Străbat prin Stațiune, pe hartă, 5 km pe zi. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ai torturat vecinii, urlând, dincolo de miezul nopții, KK! Sonoritatea-scato a invocației - cine să știe că îl strigai pe Guvernatorul Țărilor Străine? - i-a exasperat pe toți. Ce om sănătos se comportă astfel? Ce om zdravăn vrea să ajungă într-un ospiciu? Te-ai gândit că - în caz de reușită - câteva zile măcar vei fi hrănit de către statul care - în sfârșit! - va fi nevoit să-ți înapoieze ceva. Fiindcă niciodată nu a dorit cărțile tale, ci impozitul inerent publicării; merita să riști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nopții, gătit ca o femeie și intonînd cuplete picante pe scena unei spelunci pe pe strada Escudillers, spre marele cîștig al unei audiențe alcătuite, se presupune, din debili mintali. Aceste biete făpturi uitate de Dumnezeu, evadate În aceeași după-amiază din ospiciul unui ordin religios, Își dăduseră pantalonii jos În frenezia spectacolului și dănțuiau fără nici o jenă, bătînd din palme, cu catargul ridicat și cu boturile salivînde. Merceditas se cruci, surprinsă de turnura scabroasă pe care o căpătau faptele. — Mamele cîtorva dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Precum spuneam, căpetenia siguranței orășenești, abia sosit dintr-o razie triumfală Într-un local ilegal de pariuri și curse de gîndaci amplasat pe strada Vigatans, a fost informat de cele Întîmplate de angoasata mamă a unuia dintre băieții rătăciți din ospiciu, presupusul creier al evadării, Pepet Guardiola. Așa stînd lucrurile, notabilul inspector, care, pe cît se pare, vîrÎse În el la cină douăsprezece cafele cu coniac Soberano, s-a decis a intra În joc. După ce a studiat circumstanțele agravante ale balului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
în fața autorităților sau a justiției, credeți că aceste definiții se potrivesc riguros cazului de față, Riguros nu, domnule comisar, Foarte bine, continuați, Soția mea era acolo, soția mea a fost martoră la moartea omului, Ce înseamnă acolo, Acolo, în vechiul ospiciu, unde fuseserăm duși în carantină, Presupun că și soția dumneavoastră era oarbă, Așa cum am spus, singura care n-a orbit a fost ea, Ea, cine, Femeia care a omorât, Ah, Ne aflam într-un salon, Crima s-a comis acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
asasină, Ați omorât un om, Nu era un om, domnule comisar, era o ploșniță. Comisarul făcu o altă însemnare și se întoarse spre medic, Și dumneavoastră, unde vă aflați în timp ce soția dumneavoastră se ocupa cu uciderea ploșniței, În salonul vechiului ospiciu unde am fost duși când încă se mai credea că, izolându-i pe primii orbi care apăruseră, se împiedica răspândirea orbirii, Din câte știu, sunteți oftalmolog, Da, am avut privilegiul, dacă pot să-l numesc așa, de a consulta prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
orbit, În opinia mea de oftalmolog, răspund că nu există nici o explicație, Aveți o soție foarte deosebită, domnule doctor, Așa este, dar nu numai din acest motiv, Ce s-a întâmplat după aceea cu cei care fuseseră internați în acel ospiciu vechi, A fost un incendiu, cea mai mare parte a lor trebuie să fi murit carbonizați sau zdrobiți sub dărâmături, De unde știți că au avut loc dărâmături, Foarte simplu, le-am auzit când eram deja afară, Și cum v-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
conjunctivită, un bărbat în etate cu o cataractă, un băiețaș cu strabism însoțit de mama lui, Pe toți aceștia i-a ajutat soția dumneavoastră să scape din incendiu, Pe toți, mai puțin pe mama băiețașului, aceasta nu se afla în ospiciu, se pierduse de fiu și a întâlnit-o din nou numai la câteva săptămâni după ce ne-am recuperat vederea, Cine a avut grijă de puști în acest timp, Noi, Soția dumneavoastră și dumneavoastră, Da, ea pentru că putea vedea, ceilalți ajutam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
întrebat dacă putea să-mi ofere o cafea, eu am răspuns că da, nu avea importanță, era ca și cum mă aflam acolo în vizită, atunci i-am spus că fusesem însărcinat să investighez ce s-a întâmplat acum patru ani în ospiciu, dar aici m-am gândit că poate cel mai bine era să nu ating, pe moment, chestiunea orbului asasinat, de aceea am hotărât să deviez discuția spre împrejurările în care se produsese incendiul, ea s-a mirat că după patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
făcut și colegul, dar mi-am dat seama imediat că pe acest drum nu ajungeam nicăieri, atunci am hotărât să trec la atacul frontal, am vorbit despre o scrisoare primită la poliție în care se descriu anumite delicte comise în ospiciu înainte de incendiu, ca, de exemplu, un asasinat, și i-am întrebat dacă știau ceva în legătură cu această chestiune, atunci ea mi-a spus că da, că știa, că nimeni chiar n-ar putea să știe mai bine, de vreme ce ea era asasina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
tale, cu durerile, cu articulațiile. Asta cu „ești nebună” e o metodă securistă. Numai Securitatea, când vroia să scape de cineva, de unul care critica regimul lor comunist, zicea că e nebun. În situații mai grave, îl și internau la ospiciu... Și Tina se uită lung la Maestru. Oare Octavă al meu... o fi scris el Nota către ăia? A turnat el despre unul și altul?, despre colegii lui din teatru, despre femeile cu care s-a culcat? Mâna lui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu toți: universul nu poate fi câmpul de bătălie al oricărei intersubiectivități. Comunitatea este posibilă doar acolo unde ne aflăm; ea se deplasează potențial odată cu noi: Grădina n-ar putea fi o închisoare sau un azil, o fortăreață sau un ospiciu. Filosoful nu se limitează la cadrul strict al comunității filosofice, ba poate chiar e mai filosof și cu mai bune rezultate în afara ei, dincolo de porțile Grădinii. De unde și necesitatea unei anumite perspicacități: nu filosofezi și nu duci o viață filosofică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mai ales nucu’... S-a lăsat o tăcere stânjenitoare, observă una din femeiuști. Hai, nu fiți scârțari! Am venit aici să ne distrăm! Care știe un banc? Pământenii se uitară unul la altul. — Cică - începu timid Dromiket 4 - la un ospiciu doi nebuni se plimbau. Și cum mergeau ei așa văd o pisică zburând... — Ce e aia o „pisică”? îl întrerupe a doua femeiușcă, pe care o chema Tilde sau Larionovna. — O specie de pe Pământ, răspunse Dromiket 4. — Păi spuneți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
îți voi cere să mă chemi și astăzi, IUDĂ - Să mă strângi la Tine-n brațe, eu, să Te sărut, cu ciudă - Și să-mi dai, în loc de pungă de arginți, atât: serviciu Pe pământ - că fără dânsul, Lumea este un Ospiciu - Și de-mi dai un Rai de muncă, îți promit, măcar, o pâine, În Biserică, Hristoase, voi cerca s-aduc și mâine, Pentru Iude foarte multe, care vor să nu cerșească, Doar să iasă să muncească, în raiaua românească - Poate
MÂNA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361330_a_362659]
-
din viața de sufleor de la Teatrul Național din București și pornesc cu el spre Viena, dând întâi prin Praga, însoțiți fiind și de Șerban. Din păcate Șerban dă semne de alienație mintală, apoi se îmbolnăvește de ftizie, este internat la Ospiciul Charite’ și moare la 29 octombrie 1874 la vârsta de 33 de ani, înglodit în datorii. De altfel moartea lui îl marcă si pe Eminescu care era student în același timp la Viena și, probabil, îl hotărăște să părăsească Universitatea
FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363863_a_365192]
-
la care ședea, nu-l mai putea ține în frâu. Într-o noapte luă o birje și s-a dus la Șosea. A început să tragă focuri îîn aer, de speria lumea. Poliția a pus mâna pe le...” 8. La ospiciu Interlocutor: Domnule R., l-ați văzut pe Eminescu la Caritatea? -Da. A fost cu Dionisie Miron, coleg de la Timpul, la Institutul de boli nervoase, din strada Plantelor. Avea camera lui. -Cum v-a primit? -Foarte bine. Era liniștit și vorbea
EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363061_a_364390]
-
o tortura în toate modurile posibile. Maria îl ura de moarte și nu de puține ori tentase să-l omoare, pradă unei furii inumane. El și din acest lucru trase foloase, căci de câte ori era sfătuit să o închidă în vreun ospiciu, se opunea cu lacrimi în ochi, refuzând s-o lipsească de dragostea și protecția lui, cu toate riscurile ce implica acest lucru. Astfel faima lui de ”sfânt” creștea tot mai mult. Fiul lor, de acum la casa lui și cu
BRAȚUL RĂZBUNĂRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362488_a_363817]
-
de mii de cai și multe alte opere mărețe. Cum privește un asemenea om noțiunea de infinit? Problema este spinoasă deoarece mulți matematicieni printre care și primul care a clasificat infinitul, un nu chiar oarecare George Cantor, au sfârșit la ospiciu. Infinitul este o boală care nu prea iartă. Dar ce este infinitul? Pentru un matematician: cel mai mare număr pe care și-l poate închipui. Inginerul este mai pragmatic. De exemplu pentru el infinitul este numărul de boabe de grâu
INFINITUL PRIVIT DE UN INGINER de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367843_a_369172]
-
Cu forța au scos-o de-acolo, fiindcă nu părea să aibă de gând să se ferească din calea apelor crescânde. Se zbătea și urla cu voce groasă de câine. Mai mulți ani a stat după aceea închisă într-un ospiciu!... Apoi, eliberată de acolo, întâmplarea a făcut că l-a întâlnit, prin intermediul ei, pe fratele Anicăi, tocmai rămas văduv ... . Atunci când lemnăria popicăriei începuse să se dezmembreze, frânturi din ea luând calea largului mării, când asupra noastră căzuse brusc un soi
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
abil mascate) la programele autorităților locale; paralel cu acestea întâlnim nu puține încercări de respingere, interpretate de cei vizați ca forme de abatere de la disciplina de partid sau ca manifestări ale unor indivizi cu grave probleme psihice. Internările forțate în ospicii stau mărturie. Interesanta perspectivă din care sociologul rus stabilit în Statele Unite Alexei Yurchak, de pildă, a nuanțat dihotomia între „cultura oficială” și cea așa-zisă neoficială, înțelegând să includă unele forme de cultură - cum ar fi de pildă, rock-and rollul
VIAŢA COTIDIANĂ ŞI PUTEREA ÎN COMUNISM de ELISABETA POP în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349005_a_350334]