1,607 matches
-
ură , de minciună. Să-i învățăm că omul poate Doar adevăruri mari să spună. și să muncească cu iubire Pentru urmași și pentru alții Că asta e a lui menire Să lupte să-și ajute frații. și dacă lupta te-ostenește, Adastă la icoana Maicii : și pentru toate-I mulțumește și-apoi pornește mai departe. Așa pornesc și eu acuma Pe drumul ce mi l-am ales Ca să vă spun și mai departe Din tot ce știu, ce-am înțeles. și-
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
fi dorit el mai multe dar, starea de sărăcie lucie a familiei, Îl obliga să se mulțumească cu puțin. Abia Îi mai trecuse teama de motanul vecinilor, că o alta pusese stăpânire pe Ionuț. Într-una din seri, tatăl său ostenit de cât trudise toată ziua, pentru un blid de mâncare și câțiva bănuți, de la două văduve, care-și pregăteau magaziile cu lemne pentru iarnă, spusese: Iacă. nevastă, măcar anul acesta sărbătorim și noi Nașterea Domnului cum se cuvine. Avem o
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
casa lor, să mai respir aer de biserică și de omenie, Doamna va aduce dulceața aromată de gutuie. Acum stau amândoi acolo sus, cerul verde ca iarba urcă, boaba de mercur neliniștită ca sufletele lor sfioase, tescuite în cercuri uriașe, ostenite-n veșnicie. Când voi muri și eu cine-l mai caută, cine-l mai știe? 2. Amintiri închipuite Antiques shop scria pe o vitrină colorată și încărcată cu lumini. Între pereții ei, plini de scântei, era așezată lumea mea. Alunec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
starea de sănătate a amândurora: mamă și făt. Iar bunica G. umbla pe drumuri: A vorbit cu toți cardiologii pediatri din țară și nimeni nu i-a dat nici o speranță. A apelat la eventualii sponsori amintiți, nimeni nu s-a ostenit nici măcar să răspundă, doar nu era în ajun de alegeri, ca să-și facă propagandă. Vreo doi i-au spus să nu aștepte ceva că poate, eventual, primi de la unul personal cel mult 100 €. Astea sunt partidele, ce să-i faci
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
că demult, prin părțile acestea, ”pe plai” (în plaiă în care se află astăzi orașul Breaza, trăia un cioban care își păstorea mioarele pe pajiștile de sub poala codrului. Într-o dimineață băcița a pus la fiert laptele proaspăt muls si ostenită de muncă, pentru că toată noaptea nu dormise din cauza drumului greu pe care îl străbătuse din Tara Făgărașului, ori din cauza lupilor ce dădeau târcoale turmei, adormise. Laptele se umflă “peste oală “, dădu în foc si o atinse pe obraz, lăsându-i
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
crezi prost, Apolodoro, crezi prost. Își pierd, își pierd înălțimea și adâncimea pentru a fi bine spuse; ceea ce numim bine spuse este jumătatea competențelor, ceea ce este comun muritorilor, care nici nu se înalță, nici nu se scufundă, nici nu se ostenesc să gândească, nici să simtă, ci se ofensează de orice lucru. Ai vrut să fii clasic... bun câștig ai făcut. Clasicul este respingător; a ști să faci e respingător. Shakespeare amestecat cu Racine ar fi absurd. Arta este ceva inferior
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ferm și umflat, iar de sub sânul stâng ieșea încă unul, mai mic. Nu chiar un sân convin gător, unul atrofiat, mai mult un sfârc abia umflat, ca la fetițe. Am rămas față-n față rigizi, eu holbându-mă. — Nu te osteni să-l pupi, mi-a zis. E insensibil. în alte vieți, am fost lupoaică. Aveam două rânduri de țâțe. Și cu degetele mari mi-a arătat, trăgând două linii de sus în jos: — De aici... până aici... Multe, multe, multe
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
L-a mâncat vreo fiară sălbatică? Îl cuprinse diperarea. Căzu În genunchi și Începu să plângă În hohote. Lui Dumnezeu i se făcu milă de omul acesta, bărbat În putere și atât de nenorocit. Văzu că nu mai poate de ostenit, genunchii Îi tremurau, tâmplele Îi zvâcneau. Și se gândi să-l ajute cumva, să-și caute copilul. Dumnezeu pe dată Îl transformă Într-o pasăre. Iar pasărea aceea Își luă zborul și zbura prin pădure strigând cât putea de tare
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
bunătate și blândețe, se bucura alături de ei când le năștea nevasta, el botezându-le pruncii. Se bucura alături de supuși când Își Însurau feciorii ori Își măritau fetele, el dându-le câte o pungă cu bani de aur. Când Îi mureau ostenii În război, murdărind cu sângele lor iarba de prin văi, Îi Îngropa și Îngenunchind, lăsa capul În piept, strângea pumnii, scrâșnea din măsele, dar nu plângea. Iar de se Întâmpla ca vreun om din popor să vină să-și plângă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
gândul îi fugi, din nou, la locuința ce-i fusese dată pentru trei luni. O locuință nespus de frumoasă, dar stranie. Avea ceva straniu, ce încă nu putea înțelege. Zilele se scurgeau îngrozitor de repede. Folosea timpul la maximum, dar era ostenit de avalanșa de senzații noi, de parfumuri, imagini, oameni... Într-o noapte, ostenit cum era, cu somnul profund și fără vise, se sculă din pat, intră în sala de baie, căută întrerupătorul și, pe întuneric, nimeri un buton, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de mâncare. Și câinele se uita la el de parcă înțelegea tot. Am să te strig TONI! El dădu din coadă, ciuli urechile, semn că înțelesese. Îl strigă Toni! Câinele dădu din coadă. Ce bucuros sunt că am un tovarăș! Seara, ostenit de atâta muncă, stăteau amândoi pe prispă, până târziu. Și Petre îi povestea... și-i povestea... Nu se știa care din ei adormea mai întâi. Mai erau încă multe de făcut în casă. Era nerăbdător să ajungă la București, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
din Văleni. Peste tot mirosea a lemn, a nou, a curat. Se vedea și mâna lui Carmen, care făcuse curat și ținuse casa în ordine. Făcu focul în șemineul din salon și în dormitor, mâncă ceva din ce cumpărase și, ostenit de drum și de Maria Tănase, adormi. Se sculă târziu, dormise chinuit, capul îi vâjâia. Deci "târâișul șarpelui, vâjâitul vântului, pulberea pământului''! Cu ce-am greșit, Doamne, să merit așa ceva? N-am furat, n-am mințit, mi-am iubit părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
soare, au așternut paturile și iar s-au înfruptat din coșul cu bunătăți. Toni a limpezit locul de resturi și, cum apăruseră câțiva norișori, s-au întors acasă, fericiți de buna primire ce le-o făcuse pădurea. Fiind cu toții cam osteniți de drumul prin pădure, au hotărât "să se întindă" puțin, urmând să se revadă "mai încolo". "Mai încolo", când s-au revăzut, începuse o ploicică de primăvară, picăturile sunând vesele pe acoperișul casei. Au "servit" câteva aperitive în muzica ploii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
din interiorul bisericii în stil neobizantin, tehnica frescă, pictură executată de pictorul Dumitru Macovei. Pentru ridicarea bisericii și pentru lucrările de consolidare, reparație capitală, pictură, au contribuit cu materiale, bani și muncă voluntară enoriașii din satul Buda și s-au ostenit cu dragoste pentru Sfânta Biserică, preoții parohi succesivi ai parohiei, ajutați de epitropie și consiliul parohial. BISERICA DIN BURSUC DEAL Biserica parohială din satul Bursuc Deal are hramul ,,Cuvioasa Parascheva” care se prăznuiește la 14 octombrie. Istoricul bisericii se împletește
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
după 1989 revine în patrie, pentru a lua, din partea numitului post de radio, interviuri unor scriitori, artiști, oameni de știință ce se opuseseră dictaturii ceaușiste, texte întrunite în volumul Fața cernită a libertății (1991). Pînă-n prezent, Pavel Chihaia n-a ostenit a-și continua activitatea literară, de cercetare și jurnalistică, ultima în special învederînd un caracteristic accent antitotalitar. Să urmărim acum Paginile de jurnal (1956-1957) pe care ni le oferă scriitorul. Nu pot a nu evoca iarăși, în marginea lor, propria
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
Vă amintiți? Sub mii de forme, asta a crezut și a spus o viață întreagă . Pentru asta s-a luptat, pentru asta s-a lăsat devorat de nimicnicia cotidiană, pentru asta a trăit exemplar, pentru asta a militat fără să ostenească. Niciodată nu i s-a părut că este îndeajuns să vorbească despre muzică și întru muzică. Despre valoare și întru valoare. Superbe discursuri. Un om, o operă imensă și o enormă pasiune. Iosif Sava a existat așa tocmai pentru că muzica
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
romană era între apogeu și cădere./ Pe trupul ei, prin defileuri sau pe câmpii/ Escadroane în deplasări nebunești./ În măruntaiele ei o sămânța unei noi religii lucra./ Zeimi în înălțare, zeimi în cădere,/ Îngurgitând mișcări, nașteri și dispariții./ O Romă ostenită de nebunia puterii, de depravarea măririi,/ Dar natura, stăpână a toate își urmează ale ei." Înclinat spre filosofare, Moise M. Istorică își pune adeseori degetul arătător la tâmplă și reflectează, într-un stil sentențios-grandilocvent, asupra mersului istoriei. Câteodată le atribuie
Tichia de margaritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8809_a_10134]
-
mine s-a lipit din mers, așa cum face mai mereu, imprevizibilul Ion Cocora. Tîrziu mi-am dat seama că, de fapt, pe acest drum am mai avut un pasager: Aureliu Manea. Ore în șir, cu o vervă fantastică, fără să ostenească nici o secundă sau să aibă spaime la curbe luate pe două roți, Ion Cocora a povestit, ca în transă, nopțile lui cu Manea, discuțiile aiuritoare, felul în care își pregătea un spectacol, ce simțea pentru actori, vulnerabilitatea acestui om bîntuit
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
diavol. Ochii încercănați ai acestui Mefisto mă vor urmări mereu. Și ei au discursul lor. În care metamorfozele se oglindesc, rînd pe rînd, în care ipostazele androgenității amplifică crescendo-ul voluptăților pentru ca prăbușirea să aibă înălțime. Mefisto acesta este întîiul ostenit de propria înscenare. Mefisto acesta al Ofeliei Popii are dimensiunea deșertăciunii vieții, a seducției însăși, istovitoare și pentru diavol. Registrele pe care regizorul i le propune sînt dificile, solicitante, nenumărate. Variațiile și accentele pe care Ofelia Popii trebuie să le
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
diavol. Ochii încercănați ai acestui Mefisto mă vor urmări mereu. Și ei au discursul lor. În care metamorfozele se oglindesc, rînd pe rînd, în care ipostazele androgenității amplifică crescendo-ul voluptăților pentru ca prăbușirea să aibă înălțime. Mefisto acesta este întîiul ostenit de propria înscenare. Mefisto acesta al Ofeliei Popii are dimensiunea deșertăciunii vieții, a seducției însăși, istovitoare și pentru diavol. Registrele pe care regizorul i le propune sînt dificile, solicitante, nenumărate. Variațiile și accentele pe care Ofelia Popii trebuie să le
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
familia mea să fi fost arestat sau închis pe motive politice. Este la fel de adevărat însă că, până la sfârșitul anului 1989, în percepția mea, lumea începea și se se sfârșea odată cu mine. Nimeni din familie sau în școală nu s-a ostenit vreodată să-mi povestească ce s-a întâmplat în deceniul care a premers venirii mele pe lume. Am avut mereu sentimentul că evenimentele petrecute cu doar câteva săptămâni înaintea nașterii mele fac parte dintr-o altă existență foarte îndepărtată în
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
are corespondența sa în Ťprolixitateať artei decorative". Aspect ce se poate raporta la binecunoscuta viziune a lui Jean Rousset care prezenta creația barocă precum o logodnă între vrăjitoarea metamorfozelor, Circe, și Păunul ambiției siderante. în cele din urmă, barocul macedonskian, ostenit de contrarietățile externe și interioare cu care n-a încetat a se confrunta, atinge limanul unei relative pacificări. El trece, potrivit eseistului nostru, în rococo p;recum într-una din "epifaniile grației", exprimînd "nu atît o formă Ťexacerbatăť de baroc
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
are corespondența sa în "prolixitatea" artei decorative". Aspect ce se poate raporta la binecunoscuta viziune a lui Jean Rousset care prezenta creația barocă precum o logodnă între vrăjitoarea metamorfozelor, Circe, și Păunul ambiției siderante. în cele din urmă, barocul macedonskian, ostenit de contrarietățile externe și interioare cu care n-a încetat a se confrunta, atinge limanul unei relative pacificări. El trece, potrivit eseistului nostru, în rococo precum într-una din "epifaniile grației", exprimînd "nu atît o formă "exacerbată" de baroc, cît
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
lui Marin Constantin, cu a sa inimitabilă orgă de culori de unde au răsunat atâtea și atâtea prime audiții românești cu care școala noastră de compoziție se mândrește și astăzi. Cu toate sunt coruri încă în activitate. Parcă nici unul însă nu ostenește (cel puțin pe estradele de concert) ca Preludiu lui Voicu Enăchescu, ceea ce înseamnă că tinerețea se învață și, prin urmare, strălucită este acea tinerețe la care ai ajuns prin maturitate. L-am privit pe conducătorul corului de la "Tinerimea Română" cu
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
individului prin statuarea unor norme impersonale. Cunoașterea anticipată a subiectelor de examen nu e, cum s-ar crede, o noutate, ci se bucură de vechi și frumoase tradiții. E la mijloc și lipsa de inventivitate a examinatorilor, care nu se ostenesc să propună noi subiecte, ci se mulțumesc cu cele vechi, asupra soluției cărora acordul e deja unanim. Un ofițer dintr-o schiță a lui Gh. Brăescu (O carieră), ajuns căpitan grație exclusiv îndemînărilor lui gospodărești, se decide într-un tîrziu
D-ale examenelor by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9646_a_10971]