361 matches
-
vecinul, dar s-au apucat să caute prin dărâmături. Am înțeles când au găsit piciorul altarului. Au muncit toată ziua, dar spre seară altarul era ridicat. Și așa, în lumina asfințitului, au citit din carte Sfânta Liturghie. Nu mai erau ostii, dar pe altar au pus bucățelele de pâine pe care le aveam la noi în pivniță. Când l-am întrebat de unde are cartea, fiindcă noi nu aveam decât Biblia, tata a surâs și a spus că niciodată cuvântul Lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nouă. Și un vitraliu nou. Iisus, cel înviat din morți. Și prin mâna Lui , în cea mai lungă zi a anului, trece o rază de lumină care desenează jos, pe altar, o floare. O floare mică, albă, strălucitoare, pe Sfânta ostie. Și Sfânta ostie are atunci mirosul tuturor florilor de pe pământ așa spune lumea. Dar mie mi se pare că miroase numai și numai a trandafir. Și a cer senin. Fiindcă am uitat să vă spun dar pe măsură ce înălțam biserica, norii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vitraliu nou. Iisus, cel înviat din morți. Și prin mâna Lui , în cea mai lungă zi a anului, trece o rază de lumină care desenează jos, pe altar, o floare. O floare mică, albă, strălucitoare, pe Sfânta ostie. Și Sfânta ostie are atunci mirosul tuturor florilor de pe pământ așa spune lumea. Dar mie mi se pare că miroase numai și numai a trandafir. Și a cer senin. Fiindcă am uitat să vă spun dar pe măsură ce înălțam biserica, norii se risipeau, soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și dispărut, cu ultimele raze ale soarelui. Și nimeni n-a aflat vreodată cine era. Eu cred că era picătura aceea de lumină sângerie care trecea prin inima Fiului, în cea mai lungă zi a anului și făcea ca Sfânta ostie să aibă gust de carne și vinul, de sânge. În vitraliul cel vechi. Iar copila vine mereu, în cea mai lungă zi a anului, cântă întreaga zi, lacrimi mari se preling în asfințit pe obrajii transparenți, apoi dispare. Și an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ca s-o mai vezi când nu era nimeni în biserică (ei, da ! mă strecurasem când nu era nimeni în biserică vezi că orbul știa și asta ?!) trebuia să te uiți mult, mult acolo unde preotul punea la loc sfânta ostie și, dacă-l rugai pe Iisus, uneori o puteai vedea din nou. Dar așa, toată lumea spunea : uite ce lumină dă vitraliul, ce frumos e ! Dar vezi tu, numai eu și orbul știam ce era cu lumina aceea. M-am bucurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
altar, cu marmurile-i magnifice îmbrăcate în superbe broderii, și îngenunche în fața lui, își simți inima bătând mai repede. Își înclină capul, apoi îl înălță, conștientă de prezența strălucitoare, fremătătoare a părintelui Bernard, care trona asupră-i. Când îi întinse ostia, mâna părintelui Bernard îi atinse buzele, și Diane, conștientă că era conștient de prezența ei, se simți fericită. Potirul bătut în pietre scumpe - donația unui Newbold de mult răposat - se înclină spre gura ei și vinul dulce, îmbătător, îi hrăni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
soare și nici baie n-o să facem, dar măcar nu plouă. Mâncăm pe plajă și apoi alergăm prin nisip. — Ce să-ți spun..., e marfă! strigă Valentina. Nu. Mâine merg cu trupa la meciul echipei de volei Roma. — Vii la Ostia cu noi! insistă Emma. Îți promit că te aduc la timp acasă. La naiba, nu promite! explodă Valentina. Tu nu te ții niciodată de cuvânt. Ultima dată când o crezuse pierduse meciul. Fusese În sâmbăta Paștelui. Proful de italiană organizase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
te aduc la timp acasă. La naiba, nu promite! explodă Valentina. Tu nu te ții niciodată de cuvânt. Ultima dată când o crezuse pierduse meciul. Fusese În sâmbăta Paștelui. Proful de italiană organizase o excursie culturală, facultativă, la ruinele de la Ostia antică. Din clasa a treia B trebuiau să fie cinci - printre care și chinezoaicele și marocana, pe care proful Încerca În toate felurile să le implice În activitățile școlare, căci avea un fix cu integrarea elevilor străini, care nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fac pentru copii, rahaturi dintr-astea. Nici măcar nu voise să o asculte În barul unde cânta, căci Valentina ar fi vrut ca ea să nu meargă deloc și să stea acasă cu ei joia. În acea sâmbătă, printre ruinele de la Ostia antică, proful le explicase fiecare piatră În parte, și, la un moment dat, pe când Încă nici nu erau la jumătatea vizitei, mama spusese: acum, că ne-am cultivat destul, de ce nu am face o plimbare relaxantă la Castelfusano? Valentina se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ferestrele murdare, de la Ponte Nenni. Vru să spună ceva, dar se opri și Își făcu loc spre ieșire. Nu e momentul potrivit - nu vreau o clipă furată printre străini și pe fugă. Mâine e sâmbătă. N-o să-i duc la Ostia, n-o să mergem la mare - vom sta acasă. O să le vorbesc mâine. FLAMINIO. A coborât. Ușile s-au Închis. Pentru o clipă, Valentina Îi mai văzu pe Emma și pe Kevin mergând pe trotuar mână de mână, spre ieșirea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Armani de pe bulevardul Babuino: În niște sacoșe stânjenitoare din carton lucios, ducea acasă o cămașă și o haină nouă, precum și un incredibil costum de baie potrivit pentru terme. — Sunt profesorul Valentinei, Îi spuse, profesorul de italiană, vă mai amintiți? Boema, Ostia antică, ruinele. — Dacă vă pare că sunteți atât de ușor de uitat, râse Emma, regretând imediat, căci cusăturile de la gură o dureau, vă subestimați teribil. În clipa aceea lui Sasha Îi păru că era ceva nou și neplăcut În legătură cu chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
altă zi. Astăzi putea spune că Întreaga lui viață fusese determinată de o minge. Nici măcar Valentina n-ar fi existat fără mingea aceea. O minge mizerabilă de plastic, roșie cu Încrustații negre, cumpărată de la un chioșc de pe malul mării la Ostia. Pe atunci era militar la Cecchignola. După șase luni de exil la Macomer, Îl transferaseră În cele din urmă al Roma, căci un unchi milos găsise o recomandare potrivită pentru a-l aduce Înapoi pe continent. Din toată Roma nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de iulie, și pentru prima dată, după nenumărate corvezi Îndeplinite În cazarmă, de la curățenia În veceuri, spălatul farfuriilor până la curățatul cartofilor, astăzi primise permisie. Împreună cu alți militari În termen, rătăciți și singuri al fel ca el, urcaseră În trenulețul de Ostia. Trenulețul intră sub pământ, străbătând galerii pline de funingine, negre, Întunecate, mirositoare, aproape sufocante - apoi ieși iar la suprafață. Se umplu. Alerga printre cartiere strălucitoare de marmură și zgârie-nori și apoi prin periferii din ce În ce mai Împrăștiate, apoi printre pini, oleandri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În cele din urmă se opri. Căsuțe joase cu varul corodat de aerul mării și hoteluri neîngrijite cu draperii Învrâstate ce acopereau terasele ca niște pleoape se aliniau În fața mării. Era miros de alge, de scoici și de cocos proaspăt. Ostia Îi plăcu imediat. Ca și Emma de altfel. Pe malul mării, Salvatore insistase să-și cumpere o minge. Altfel, ce să facă o zi Întreagă cinci militari În ziua lor liberă? Pe la unsprezece plaja era o Întindere de umbrele, găletușe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ce spune? se Îngrijoră ea. Suntem de acord, minți Antonio. E bucuroasă. Mi s-a părut c-ar avea ceva de făcut mâine, nu știu, poate trebuia să vadă pe cineva. Valentina Își smulse bandajele de pe degete. Mincinoasa, mincinoasa, mincinoasa. Ostia! Marea! Picnicul. Rahaturi. Voia doar să scape de noi. De ce continuă să o cred când Îmi spune ceva? Asta e ultima dată. Ce mult aș vrea să stau cu tati. De ce nu m-a Întrebat judecătorul? Și dacă a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu bogațiile din Dacia, a fost capabil nu numai să organizeze festivități "de o amploare incredibilă 3", cum spune autorul citat aici, dar a mai finanțat și un nou forum la Roma și un nou port pe Tibru, cel de la Ostia. Așadar, chiar în momentul în care citeam acest text mi-a sosit și volumul de față. Prilej pentru a medita - încă o dată - despre cum economia a modelat istoria lumii noastre, așa cum o știm astăzi. Dar această carte merge chiar mai
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
își atrage, evident o serie de neplăceri. Papa Eugeniu al IV-lea și curia intenționează să se răzbune. Dragostea pentru aproape are și ea niște limite. Ca și capacitatea de a ierta ofensele... Informat la timp, Valla fuge, deghizat, spre Ostia. Trece prin Neapole și, pentru a scăpa de furia Bisericii, ajunge la Barcelona. Protejat de regele Alfons al Aragonului, al cărui secretar a fost timp de zece ani, și pentru care a scris o Istorie a lui Ferdinand, regele Aragonului
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de organizare pentru creșterea producției la nivel familial, macrosocial, dar și pentru beneficii economice. Pescuitul se afla la îndemîna oricui și se făcea nu numai cu mijloace complicate, năvoade grele, de pildă, dar și cu mîna, cu sacul, cu furca (ostia). „Din cauza condițiilor optime de hrană, ne spune Constantin C. Giurescu într-o lucrare consacrată problemei, peștii apelor noastre și în special peștii de Dunăre pot ajunge la mărimi deosebite, impresionante. Morunul atinge dimensiuni și greutăți nebănuite. Călătorul englez, Robert Bargrave
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în caz de leziuni difuze ale arterelor coronare, precum și în cazul stenozelor proximale strânse sau al ocluziilor coronariene; risc de leziuni ostiale cu posibilitatea apariției tardive a unor stenoze la acest nivel în caz de administrare cu canule direct pe ostiile arterelor coronare în timpul protezării valvulare aortice; necesitatea întreruperii actului operator pe durata administrării; risc de embolie gazoasă la nivelul arterelor coronare. Administrarea retrogradă a cardioplegiei are avantajul unei distribuții mai uniforme spre celulele miocardului în cazul stenozelor foarte strânse sau
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
de 50% din peretele aortic se poate exciza zona afectată și peretele aortic poate fi reconstruit folosind un petec de Dacron sau pericard. Disecțiile mai extinse necesită înlocuirea aortei ascendente (2, 3). De obicei disecțiile iatrogene nu afectează rădăcina aortei, ostiile coronare sau valva aortică; în consecință, grafturile compozite sunt rareori necesare. Crosa aortei poate fi însă interesată și necesită înlocuire parțială sau totală în hipotermie profundă sau oprire circulatorie cu sau fără perfuzie cerebrală retrogradă. Mortalitatea asociată acestui tip de
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
piano coperto di campi di colori in superficie, o di tavola o di muro o di tela"*. Dar ființa ei nu se reduce la o sumă de elemente materiale: un tablou este mai mult decât o pânză colorată. Așa cum o ostie este mai mult decât o bucată de pîine. Iar operația estetică este la fel de misterioasă ca Euharistia: transsubstanțierea unei materii în suflet. Aceasta nu este o planșă de lemn ceruită și pigmentată, aceasta este o Răstignire. Carne și sânge. Speculum est
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
transsubstanțierea unei materii în suflet. Aceasta nu este o planșă de lemn ceruită și pigmentată, aceasta este o Răstignire. Carne și sânge. Speculum est Christus (Gaspar Schott, 1657). Oglinda face să strălucească lumina veșnică, iar reflexiile ei sunt asemeni unor ostii 30. Metaforă efectivă, care funcționează ca un criteriu. Confesiunile creștine care admit sau nu prezența reală a lui Christos în pîinea de pe altar admit sau nu pictura sacră. Linia de separație se regăsește în sânul Reformei. Luther admite taina împărtășaniei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
actuala recrudescență în aceste țări a tradițiilor figurative 31. Să extindem discuția. Barocul își are rădăcina în vița-de-vie și grâu, adică în perimetrul mediteranean. Așa cum conciliul de la Calcedonia conduce la Bernini, iar Athanasius la Fellini, ajungem în linie dreaptă de la ostie la tagliatelle (și la baghetă). Lunga memorie a religiilor se exprimă în inseparabilul geniu plastic și gastronomic al popoarelor. Maniere de a vedea, maniere de a crede, maniere la masă alcătuiesc un tot. De ce să nu remarcăm că pictorii sunt
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Salturi înapoi oarecum jenante în cronologia lui sapiens? Imaginea, cum am văzut, ține de un timp imobil, care este cel al afectivității, al religiosului și al morții. Acest timp ignoră construcțiile rațiunii și progresele tehnicii. Sigur, nelegiuiții nu mai sfărâmă ostiile în tabernacul ca să vadă dacă țâșnește din ele sângele lui Christos. Dar oare sărutarea statuilor, îngenuncherea și lumânările au dispărut din pelerinajele contemporanilor lui Einstein și Monod? Milioanele de oameni rezonabili care merg la Lourdes, la Częstochowa sau la Santiago
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care au capacitatea de a-i elibera pe credincioși de demon. Odihna morților (care, ne asigură Grigore de Nazianz, simt și suferă) și deci liniștea celor vii depind de locul mormântului. Iar credincioșii pun în mormânt "agheasmă, cruci, cărți sfinte, ostii, relicve"73. Dacă aceasta nu-i magie, atunci ce e magia? Cele două perioade rezumate se înrudesc prin faptul că imaginea vizuală trimite direct la invizibil și nu are valoare decât ca legătură. La fel cum, în Cetatea celor două
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]