324 matches
-
pentru că plecase În țările Apusului cu puțină vreme Înainte de venirea bolșevicilor -, dar asta e altă poveste și mă grăbesc să Închei paranteza, căci știi bine ce părere am despre puterile minții tale de a ține pasul cu mine...) nu se ostoise În urma eșecului. Avea, probabil, obsesia să lase ceva palpabil În urma lui, spre propășirea obștei. Nu se știa prea bine de ce, locul În care autobuzul oprea să descarce și să Încarce poporeni de la și către oraș fusese ales chiar Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
curând; căci Încă-n astă viață mai am de suferit spre a putea, Dincolo, să am dureri să frâng. În eternitatea care m-așteaptă și mă bate din când În când pe umăr, avea-voi, poate, cuvenitul timp, să-mi ostoiesc tristețea strânsă În acea clipită, pe care unii o numesc: viață. Noaptea senină se prefăcu-n furtună și primul gând porni spre buna-mi mamă, cu ciurul În vecini plecată spre a-mi rostui amara și săraca hrană pentru seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
supusă și mă lăsa să mă războiesc, prin pântecele, sânii și gura ei, cu toate relele care mi se Întâmplaseră. Nu eram pur și simplu un soldățel stătut care vine În permisie și n-are altă grijă decât să-și ostoiască dorințele Înfrânate atâta amar de vreme; nu, eu aveam de dus acolo un război pe viață și pe moarte. Mă gândesc acum că, dacă nu aș fi Întâlnit-o atunci pe acea femeie singură, supusă și cu sânii mari, ocrotitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din Înălțimea de zeiască bestialitate a Împerecherii. Am fost, atunci, pentru prima și, având În vedere ceea ce am de gând În scurt timp să fac cu mine Însumi, ultima oară Stăpânul lumii. Singurul. Atotputernicul. După prima noapte lucrurile s-au ostoit, amețeala dată de furia oarbă se prefăcuse Într-o obsesie dureroasă - chiar și fizic! - a acuplării cu orice preț. Pe aragaz se Încălzeau Întruna apă, mâncare; țigări, vin și - gest tăcut și delicat - cutiuțe cu balonașe (care trebuie că fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gata, a Încălecat-o; dă-i bătaie, vericuleee!!!”. În urmă cu vreo câțiva ani, prietenul meu Vieru a preluat de la fostul Îngrijitor ideea cu oferitul de confort celor pe care Îi apucau fierbințelile și nu aveau unde să și le ostoiască. I-a dat dracu-n gând să născocească un soi de scaun, o policioară de lemn atent sculptată și, după Îndelungi măsurători la fața locului, atârnată de niște chingi reglabile din catarame. Tot dispozitivul ăla mai complicat decât Îți spusei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prea târziu Îl auziseră - acoperit fiind de pufăiturile locomotivei - pe prăpăditul de peron, și așa găurit și spart ca vai de el, se prăvălise un obuz. După ce praful Începuse să se așeze și țipetele de spaimă și surpriză să se ostoiască, atât refugiații Înghesuiți În vagoane, cât și oamenii ce se aflau În preajma ruinelor gării băgaseră de seamă că singurele victime făcute de acea bombă vicleană de calibru mic fuseseră cerșetorul olog și câinele său, un dulău alb, cu ochii nefiresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rostuiască o viață mai cumsecade pe Lumea Ailaltă. Nea Cuțitaru Îi fusese bun prieten, chiar foarte bun, căci multe dintre lunile de pușcărie le petrecuseră Împreună și, cu bună Înțelegere, ca să se apere de năvala altora, dar și ca să-și ostoiască dureroasele neliniști și porniri, făceau pe femeia pe rând, respectându-se cât se putea unul pe altul, ca să nu Încapă cumva vorbă c-ar fi dat vreunul În apucături muierești. Cel mai tare Îl Înveselea pe Ion, când venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca o rachetă, trecuse, fierbinte, pe lângă sprânceana dreaptă - pe care o și pârlise puțin - a lui Ectoraș și spărsese un ochi de geam de la ușa fânăriei. Nici cu acest prilej curajul celui ce de obicei se dovedea fricos nu se ostoise. Ba, mai mult, văzându-l pe văr că Încercase să se apere de capsa zburătoare ca de albine, Îndrăzneala i se mărise și chiar Îl Împingea să aibă purtări bărbătești și agresive, disprețuitoare de teamă și de temători. Ca să tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Împlinire. Pușca, Întâi dusă la Județ și apoi confiscată În mod oficial, cu acte, fusese pusă, chipurile, În vânzare și achiziționată la un preț de nimic chiar de paznicul de vânătoare Ion Femeie. Mulți ani mai târziu, acesta nu-și ostoise râca Împotriva Directorului și-și Îndemnase, pe ocolite, nepoții pe care Îi avea de la o verișoară să-l iscodească pe fiul cel nătăntol și să afle dacă nu cumva tată-său mai păstra prin casă muniție pe care n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar fi permis să se Întoarcă acasă. După ce ieși, pe Întuneric, din curtea părinților, multă vreme Îi stărui În minte chipul Îmbrobodit, Îngrijorat și bănuitor al mamei. Își aminti cum, pe când era copil, azvârlise după el cu microscopul și zâmbi, ostoindu-și pentru câteva clipe durerile Îndoielilor. Avea să le scrie din acel oraș lungi scrisori și avea să le trimită bani. După destulă vreme urma să afle că, În fiecare joi de după plecarea sa, mama lui fierbea coleașă cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cântând un guguștiuc ce-și Îmbia perechea la odrăslit. Satul Întreg i se păru mai pașnic și mai liniștit decât apucase vreodată să-l vadă. Toate din jur deveneau blânde și mângâietoare, chiar și durerea pricinuită de suferințele bătrânului se ostoi În sufletul lui Repetentu. Rămase năuc și Încremenit atunci când, tremurând chinuit pleoapele urduroase, umflate și pline de puroi, nea Mitu sparse tăcerea cu un glas tremurat, În care cuvintele se auzeau, totuși, neînchipuit de limpede și de dureros: „Păi, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
îndrăgite, sunt tincturate de tristețea singurătății. Melancolia nu exprimă numai o frustrare afectivă, ci colorează, stins, și sentimentul zădărniciei. Între euforia unor clipe și spasmul de anxietate pe care îl provoacă vremelnicia, pătimitorul își caută un reazem în iubirea care, ostoindu-i zbuciumul, îi dă câteodată iluzia înveșnicirii. În afară de sonete, pasteluri, elegii, „doine” de rapel politic, C. scrie și strofe de glăsuire patriotică, schițând, cu elemente de atmosferă sumbră, priveliști „din război” (Din vremi întunecate, 1922). Discursivismul ia locul aici oftaturilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286283_a_287612]
-
și otravă. De aceea, nu ai iluzia că îți plac decât după o perioadă de abstinență. La fel ca atunci când ți-e foame sau sete, cu cât suferi mai multă vreme, cu atât îți crește plăcerea când, în sfârșit, îți ostoiești suferința. Fumătorii cred, în mod eronat, că fumatul e doar „un obicei". Ei îți spun: „Dacă pot menține lucrurile la un nivel suficient de coborât sau dacă pot fuma doar la ocazii speciale, creierul și corpul meu o vor accepta
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
de centru, mama nu putea pleca la nenumăratele „acțiuni” la care erau chemați Învățătorii. Zăpada era Înaltă de doi metri, se circula printr-un fel de canal, eram izolați total, nu ne căuta nimeni, școala era Închisă. Pentru a ne ostoi foamea, mama fierbea o oală mare cu grăunțe de porumb, erau boabe naturale, bune la gust după ce se muiau, nu apăruseră Încă semințele sovietice productive. Ne umflau burta, ne săturau. Și deodată, prin viscol, apare În prag, transpirat și acoperit
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
noi la schimbare? De ce purtăm măști? De ce nu suntem mereu aceiași? De ce? (Tulia Alexandra Savulov); Trăim într-o lume a lui și-și, sau într-una a lui sau-sau? (Romina David); Stă numai în puterea noastă să salvăm planeta? (Ostoia Roxana); Am început să cred ca stăpânul infinitului este omul finit. (Bălaș Flavia); O întrebare cheie pentru mine: noi chiar existăm? (Cristina Zorlentan); Putem citi lumea la fel cum citim un text? (Oprea Emanuela); Eu port acum o mască sau
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
fel cum citim un text (Opera Emanuela); Eu port acum o mască sau nu? (Schanovszki Vlad); mă voi descoperi pe mine în fiecare fărâmă de artă de care voi da? ce o să aflu despre creator la o privire mai atentă? (Ostoia Roxana); pentru a putea vedea întregul, trebuie să-i cunoști fiecare mască (Lazea Ileana); sunt capabilă să cunosc lumea citind creația, arta? (Savulov Tulia); Oare care chip? (Chindriș Anuța). Dă o notă acestei întâlniri, pe o scară de la 1 la
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
o întrebare finală care să închidă dezbaterea cu tema de care s-a folosit ca punct de plecare. Au fost și elevi care s-au plâns de caracterul întortocheat al dezbaterii sau de lipsa unei concluzii logice (Vlad Schnakovski, Roxana Ostoia, Ingrid Kovacs, Kinga Darida, Andra Ciocan, Ileana Lazea), d-na prof. Aurelia Portal argumentând: "Cei mici acceptă mai greu problemele ce nu au o finalitate". Au existat, în schimb, și elevi care au amendat această atitudine la colegii lor: Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
juca, cât și pentru oportunitatea de a fi creativi, de a intra în pielea personajului, dar și de a trece prin cele trei ipostaze: actor, regizor, spectator (Emanuel Danci, Andreea Matală, Robert Szkokan, Vlad Jinga, Tulia Savulov, Vlad Schnakovski, Roxana Ostoia, Kinga Darida, Ileana Lazea). Au fost și persoane care au argumentat utilitatea tuturor secvențelor, argumentând cu coerența întregului demers (prof. Cristina Crișan, Oana Botaș, Andrada Iriminescu, Flavia Balaș, Simona Bizo), dar majoritatea au decretat drept cea mai utilă parte dezbaterea
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
unele convingeri, să cresc" (Romina David), dar și pentru că este "un exercițiu permanent" (prof. Aurelia Portal). Ce au învățat cei prezenți la acest atelier? Unii au declarat că "nu știu încă ce au învățat" (prof. Cristina Crișan, Ingrid Kovacs, Roxana Ostoia, Alexandra Paulcescu), alții însă au spus că au învățat că nu totul are o concluzie, că nu știm nimic sau că totul e atât de relativ, iar viziunea noastră asupra vieții ar trebui să fie una mai largă, căci nu
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
o necesitate. (Negrilă Liliana) Faptul că animalul nu este conștient că poartă măști și totuși o face mai bine decât noi; masca naturii se schimbă datorită acțiunii oamenilor. (Zăvoianu Aliteea) Dacă chiar stă numai în puterea noastă să salvăm planeta. (Ostoia Roxana) Din moment ce natura ne-a făcut pe noi și nu invers, cu ce scop ne-a făcut? Și oare nu am deviat noi de la scopul pentru care am fost făcuți? Și dacă totuși am deviat, oare natura mai are nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
pe cele rănite. Așadar, "a încălcat etica vânătorii și a sfidat convenția implicită care îi leagă pe Achuari de spiritele protectoare ale vânatului" (ibid.). Represaliile nu s-au lăsat prea mult așteptate... Pentru a-i molcomi vinovăția, pentru a-i ostoi neliniștea, Descola îi atrage atenția lui Chumpi că acvila coronată sau jaguarul nu își fac griji când ucid maimuțe. Se vede însă că străinul n-a înțeles nimic; lui trebuie să i se explice totul: "maimuțele lânoase, tucanii, maimuțele urlătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de vorbă pe-acolo și m-am apucat să transmit la Radio Iași. Când s-a auzit că a căzut Ceaușescu, grupul de cheflii a mai stat o bucată bună de vreme la restauranul <<Racova>> și după ce s-au mai ostoit ăștia care tot cântau <<Deșteaptă-te române>>, <<Trăiască Revoluția>>, <<Jos Ceaușescu>>, pe la ora 14:00, printre oameni au apărut și ei: avocatul Marian Enache, Alexandrache - care era șef pe la liceu, Paul Munteanu și încă vreo câțiva din oamenii lor. Și
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
fost excluși. Conform lui Dumitru Popa, un istoric adventist, lucrarea acestora a început în satul Cuvin în anul 1907. Iar printre primii membri au fost trei credincioși veniți din biserica creștină baptistă din Cuvin, aceștia trei fiind: Ștefan Văleanu, Vasile Ostoia și Ioan Sârb. Concluzia este că evenimentul s-a întâmplat, a fost neplăcut și a însemnat pierderi a doi sau trei credincioși baptiști în perioada 1907-1908. 3.3.5. Botezul din 1913 Lucrarea spirituală a bisericii a continuat progresiv, deși
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
Penticostal din România. La vârsta de 67 de ani, în 25 martie 1962, Gheorghe Bradin se stinge din viață. Terente Păulescu s-a născut în Dumbrăvița în anul 1886 și s-a convertit în anul 1906. Prin căsătorie cu Maria Ostoia a venit ginere în satul Cuvin. Fratele era bine văzut în biserică pentrucă era un om cu un caracter deosebit dar și pentrucă biserica se aduna în casa sorei Maria Ostoia, astfel că el a fost ales ca diacon. Fratele
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
a convertit în anul 1906. Prin căsătorie cu Maria Ostoia a venit ginere în satul Cuvin. Fratele era bine văzut în biserică pentrucă era un om cu un caracter deosebit dar și pentrucă biserica se aduna în casa sorei Maria Ostoia, astfel că el a fost ales ca diacon. Fratele Terente a slujit cu credincioșie Domnului și bisericii.în perioada 1922 - 1954 ca diacon al bisericii creștine baptiste din Cuvin. Familia Păulescu a avut un băiat pe nume Ion care nu
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]