322 matches
-
vechi de cărămidă din fundul curții, ce duduia încă de dimineață, ca un balaur aruncător de flăcări, pregătindu-se cum trebuie pentru a primi la sânul lui fierbinte, cozonacii dolofani frământați cu obidă de mâinile măiastre ale stăpânei casei. Ca să ostoiască puțin pofta ce sclipea în ochii aprinși, femeia încropi în grabă o plăcintă aromată și gustoasă, pe care o rumeni cu pricepere în cuptorul fermecat. Cum era Ajunul Sfintei Marii, nu se îndură să zădărnicească sacrificiile nepoțeilor de a ține
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
dimineața câteva minute de somn, în plus. De provizii se ocupa mama dimineața și cum era vorba de faimosul... sandwich popular, mereu același, nu prea mă înghesuiam să-l despachetez, mai mult de rușine, căci foamea, slavă Domnului, nu se ostoia niciodată pe deplin. Numai că mai era cineva preocupat să-mi umple ghizdanul cu mici surprize, destul de frecvent: năstrușnicul meu frate, ceva mai mare ca mine, care avea cam multă imaginație, încă de pe vremea aceea. În dimineața cu pricina, sub
FARSĂ CU NĂBĂDĂI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375623_a_376952]
-
reîncarnarea, după cum se laudă infatuații ce n-au făcut la fel nimic, dar.. De viață n-am fost prea deloc cleptoman, Chiar dacă deseori n-am avut vreun ban, Am găsit ceva de dat -viața de necubanat, Calculări prea nevenite și ostoite în nedat... https://www.youtube.com/watch?v=ELpRwoRb1fA Știu, dacă aș fi avut cum să fac ceva pentru tine, și mai ales dacă mi-aș fi dat viața aceasta trecătoare, m-aș fi simțit liber oriunde, dar e ‘viața
NECROLOGUL PERSONAL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371989_a_373318]
-
înalte sau abise de iederă mai scapi dar nu de dor 04 August 2006 ciclul Ucenic în dragoste *** De unde-mi vin atâtea doruri? De unde-mi vin atâtea doruri Pe care azi le risipesc ? Care din vechile fioruri Așteaptă să le ostoiesc ? Arome de prin câmpuri, poate ? Deja sunt toate prinse-n gând ! Miros de flori ? Pe săturate Am rupt din trupu-ți rând pe rând. Ori de la pete de culoare De pe pământ sau de prin zări ? Acestea nu se pierd sub soare
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372037_a_373366]
-
Autor: Paulian Buicescu Publicat în: Ediția nr. 1568 din 17 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului După-Înviere-n prima Vineri, ne-a intrat în Legea firii Ca să Prea Cinstim pe Maica, Izvorul Tămăduirii ! Leon, lângă Constantinopol, până s-ajungă Împărat, Ca să-i ostoiască setea, un orb din suflet l-a rugat... Maica DOMNULUI, lui Leon ca într-un vis s-a revelat Și un izvor într-o pădure, cu Milă i-a arătat ! Apa care i-a luat setea și orbului i-a
IZVORUL TĂMĂDUIRII ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372479_a_373808]
-
un pahar cu apă, fără să mi-l fi cerut dinainte, iar pentru acest lucru eram și încă mai sunt în stare și acum să merg până la capătul pământului dacă este nevoie, ca să i-l pot oferi pentru a-și ostoi setea sau a-și umezi buzele uscate...De aceea ori de câte ori am traversat prin toate furtunile stârnite de viață, am încercat cu toată puterea ființei mele să mă încarc cu energie pozitivă, pentru că eram conștientă că doar ea îmi putea oferi
TIMPUL ... O NOŢIUNE EFEMERĂ! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347425_a_348754]
-
la meditație și la contemplarea creației divine. Aproape toate gândurile sunt îndreptate către ființa cea mai iubită, mama, plecată de curând, de dorul căreia, autoarea a început să-și aștearnă gândurile pe suport de hârtie. Și dorul s-a mai ostoit, cu cât a scris mai mult. E un fel de terapie divină și aceasta. Toate poeziile de toamnă sunt elegiace și evocă nostalgia trecerii timpului, a vestejirii, a căderii în gol, a jinduirii unei șoapte de dor, a frunzei spulberate
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
ei nu simțiră... -Azi-noapte, câinele meu te-a găsit după al său lătrat iute am venit, și-n omătul proaspăt eu am răscolit, și apoi în casă te-am adăpostit. De aseară-ntr-una la tine privesc, în chipu-ți angelic doru-mi ostoiesc, pustiul alungă-mi, te rog, pe vecie și-acceptă de-ndată să îmi fii soție! Am să-ți jur credință pe sfântul altar și-a mea viață întreagă, îți ofer în dar! Tânăra pătrunsă-n stranie simțire reaprinse-n piept
MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345073_a_346402]
-
judecată. Ea deja avea o relație, divorțul a ajutat-o. Copiii fiind mai mari de 10 ani au avut posibilitatea, de a opta pentru unul dintre părinți. Cam asta este povestea neromanțată a căsătoriilor mele. Nu am reușit, să-mi ostoiesc dorul inimii. Gata, că devin melancolic. Să lucrăm! -Da, am ajuns la descălecarea lui Basarab I. Aici aveți toate documentele. Camelia a pus hârtiile învechite de vreme în fața bărbatului. Cufundat în studiul documentelor, nu a observat, că femeia îl privea
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376969_a_378298]
-
și frați. După zăbava de la tablou, uita, parcă, tot, revenind la alte și alte pozne. Și urmă asa o vreme. Era în amurgul unei zile caniculare. Dată treburilor, bunica sesiză, într-un târziu, liniștea nefirească din casă. Pesemne că e ostoit de joacă și căldură bietul, își zise. Și gândul ăsta o scoase din reverie, alertând-o. A, nu! Cum să adoarmă?! El?! Aruncă priviri vigilente peste tot. Intrând în camera copilului, nu văzu nimic. Storurile fiind trase, era întuneric. Aprinse
TABLOUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377037_a_378366]
-
picioare ca mânați de niște resorturi strașnice, încât nimeni n-ar fi zis că ei sunt septuagenari. Îl urmară, emoționați. O ușă batantă se deschise și pășiră în Salonul de cocktail-uri. De undeva se auzi un glas care le ostoi bătăile inimilor: da, e ora...! Pe o masă lungă în mijlocul încăperii, tronau sticle cu Cutty Sark și Courvoisier, iar în centru stăteau ușor înclinate în câteva frapiere butelii de Moet&Chandon, anturate de pahare-lalea. Din loc în loc, platouri cu tartine
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
divaghezi... arunci noțiuni ca fantastic și realitate... -Văd c-ați luat-o razna, sunteți prea serioși... ori ați obosit să vă distrați?! bravă Papa. -De ce, Papa, până la urmă am trecut toți prin viață și, vrând-nevrând, ni s-a cam ostoit pofta de joacă... replică deosebit de calm Doc. -La urma urmei, ce e fantasticul și ce e realitatea? ridică incitator glasul Patriarhul. -Cum suntem suma experiențelor noastre, nu cred că putem da oricare dintre noi aceeași definiție pentru vorbele astea, replică
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
vechi de cărămidă din fundul curții, ce duduia încă de dimineață, ca un balaur aruncător de flăcări, pregătindu-se cum trebuie pentru a primi la sânul lui fierbinte, cozonacii dolofani frământați cu obidă de mâinile măiastre ale stăpânei casei. Ca să ostoiască puțin pofta ce sclipea în ochii aprinși, femeia încropi în grabă o plăcintă aromată și gustoasă, pe care o rumeni cu pricepere în cuptorul fermecat. Citește mai mult Sub teiul uriaș ce își revărsa generos umbra și parfumul ceresc peste
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
vechi de cărămidă din fundul curții, ce duduia încă de dimineață, ca un balaur aruncător de flăcări, pregătindu-se cum trebuie pentru a primi la sânul lui fierbinte, cozonacii dolofani frământați cu obidă de mâinile măiastre ale stăpânei casei. Ca să ostoiască puțin pofta ce sclipea în ochii aprinși, femeia încropi în grabă o plăcintă aromată și gustoasă, pe care o rumeni cu pricepere în cuptorul fermecat.... XXX. POVESTE DE IARNA, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2180 din 19 decembrie
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
Elena Buldum , publicat în Ediția nr. 1788 din 23 noiembrie 2015. din vol, ” A treia cale” 2013 Pe zi ce trece viața ne petrece, Azi suntem noi, mâine nu știm... Că zborul păsărilor poate trece Așa trecem și noi, ne ostoim. Trec clipele, trece o zi, trec două, Și temeri năvălesc în gânduri și simțire, Nisipul din clepsidră parcă-i rouă Și-s gândurile firicele de-amintire. Azi suntem toți aici, mâine-i târziu, Târzie-i toamnă noastră ruginie, Rămânem păsări
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
urmă tot pierim. https://www.youtube.com/watch?v=Iaff1p-1NKU . Citește mai mult din vol, ” A treia cale” 2013Pe zi ce trece viața ne petrece,Azi suntem noi, mâine nu știm...Că zborul păsărilor poate treceAșa trecem și noi, ne ostoim. Trec clipele, trece o zi, trec două,Și temeri năvălesc în gânduri și simțire,Nisipul din clepsidră parcă-i rouăși-s gândurile firicele de-amintire.Azi suntem toți aici, mâine-i târziu,Târzie-i toamnă noastră ruginie,Rămânem păsări triste pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
mai tari sau mai fine Și doruri curgând în fluvii largi dinspre mine. Spune-mi că mă iubești în limba mea română, Adunându-mi tâmplele în brațele tale străbune Și lasă-mă aruncat în veri târzii și bătrâne, Să-mi ostoiesc dorul de maica-mi cuminte-n țărâne. Lasă-mă să te iubesc în limba mea română, Vechi meterez de arsă cetate prin hume, Viteaz în iarnă scuturat în friguri sub lune, În arzindele palme urzind gânduri spre mâine. Referință Bibliografică
SPUNE-MI CĂ MĂ IUBEȘTI… de STROIE MUGUREL CĂTĂLIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372174_a_373503]
-
se micșorase și o adiere răcoroasă, ca întotdeauna când vine toamna pe aceste locuri, îl întâmpină cu suflul ei mângâitor, prietenos. Pe aici erau cândva locurile lui de joacă în momentele de repaus între prânz și amiază, când vitele erau ostoite între două pășunări. Se opri... Aici era poienița unde altădată, pe timp de seară, se făcea focul pentru Furcă, un obicei în serile de sfârșit de vară și început de toamnă, când la un foc ce se aprindea seara prin
ȘATRA DIN POIANA STEJERERULUI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372278_a_373607]
-
Cu alge verzi îmi înfășor ființa, Să crească-n inimă dorința De-a adăsta pe azurii lăicere. Neptun, al mării zeu, tridentu-nalță Spre universul care-i este tată; Cu umilință cere un răgaz De-a pune apei un zăgaz, Să ostoiască marea-nfuriată. În clocotirea-i înspăimântătoare Corăbii, yahturi, vâsle - mici chibrituri, Fărâme albe de nimicnicie Se-ntorc la mama veșnicie... Seduse sunt de ale vieții rituri. Pseudonim literar - Bonnie Mihali ... Citește mai mult În amintirile-mi nevinovateSe zbate marea-n
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
suferă-n tăcere;Cu alge verzi îmi înfășor ființa,Să crească-n inimă dorințaDe-a adăsta pe azurii lăicere.Neptun, al mării zeu, tridentu-nalțăSpre universul care-i este tată; Cu umilință cere un răgazDe-a pune apei un zăgaz,Să ostoiască marea-nfuriată. În clocotirea-i înspăimântătoare Corăbii, yahturi, vâsle - mici chibrituri,Fărâme albe de nimicnicieSe-ntorc la mama veșnicie...Seduse sunt de ale vieții rituri.Pseudonim literar - Bonnie Mihali... IV. MĂ-NTORC SPRE TINE, DOAMNE!, de Curelciuc Bombonica , publicat în
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
n-avea cu cine să-mpărtășească poezia lui cu adevărat de valoare! Imprevizibil, distinsul domn râse ușurel, apoi îi spuse de ce boală suferă: vanitas paroxistica. Tânărul luă de bună alăturarea termenilor, căci bruma de latină studiată cândva în gimnaziu se ostoise prin cine-știe-ce unghere ale memoriei... Domnul se uită cu îngrijorare la ceasul de buzunar, scuzându-se că-l șicanase cu întrebările. Se ridică să plece. Dar nu făcuse nici câțiva pași, când se opri și scoase din buzunarul de la piept
CĂLIMARA CU CERNEALĂ SIMPATICĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379776_a_381105]
-
Autorului MARINARULUI Mi-e dor de bărbatul Ce cutreieră mările și oceanele lumii. Coapsele lui sunt o pajiște cu bujori, Curcubeul sălășluiește-n ochii săi, Și mângâierea-n brațul lui puternic. O, cât de puternic esti, bărbatule călător Ce-mi ostoiești setea, și mă torturezi În sanctuarul nopților și al zilelor! Iubirea ta e cea mai dulce poezie, Dorurile ți-s doar clipe de melancolie, Zările care te cheamă sunt lumi ce te așteaptă Departe, în vocile vântului prin mreaja sărutului
ZIUA MARINEI ROMÂNE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374785_a_376114]
-
Floarea Cărbune Mi-e dor de bărbatul Ce cutreieră mările și oceanele lumii. Coapsele lui sunt o pajiște cu bujori, Curcubeul sălășluiește-n ochii săi, Și mângâierea-n brațul lui puternic. O, cât de puternic esti, bărbatule călător Ce-mi ostoiești setea, și mă torturezi În sanctuarul nopților și al zilelor! Iubirea ta e cea mai dulce poezie, Dorurile ți-s doar clipe de melancolie, Zările care te cheamă sunt lumi ce te așteaptă Departe, în vocile vântului prin mreaja sărutului
ZIUA MARINEI ROMÂNE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374785_a_376114]
-
gigașa magnolie nu fuse atinsă De-o privire lacomă ori o mână întinsă, Ci, dimpotrivă, din plin admirată De blânde priviri cu inimă curată. "Bunule trecător, îndrăznește și atinge-mă Ușor, iar cu privirea, surâzând,strânge-mă Duios, ca să-ți ostoiești dorul și durerea, Care te-au apăsat, dezgolindu-ți încrederea. Lasă-te blând, pe umerii mei, cu credință, Eu, voi înflori din nou, ieșind din neființă O dată, de două, sau chiar de trei ori În același an, ca tu, de
MAGNOLIA de COCA ECATERINA SOARE în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371788_a_373117]
-
să-l copleșesc cu tandrețe, chiar dacă gesturile nu-s prea, ample totdeaunaa gându' jucăuș este binețe. Am învățat în ani, gându' să-l prețuiesc, căci nu știi, ce-ți aduce ziua de mâine, m-am străduit, ca foamea să-i ostoiesc, iar uneori este un munte sau o genune. Oricâte tăceri pot fi, gându' n-așteaptă, ca un leu flămând, în cușcă, se-nvârte, prin cuvânt caută să găsească o poartă și-apoi pe hârtie ca-scrib, face rapoarte. 11 August 2016
GÂNDUL SCRIB de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379218_a_380547]