185 matches
-
a fost confecționată de Constantin Zugravul în 1816, pe cheltuiala logofetesei Elencu Paladi. Absida altarului are formă semicirculară, având o încăpere pentru diaconicon pe latura sudică și o nișă pentru proscomidiar pe latura nordică. Sub absida altarului se află un osuar unde au fost depuse osemintele maicilor din vechiul cimitir al mănăstirii. În exteriorul bisericii, lângă absida altarului, se află mormintele acoperite de plăci funerare ale unor călugărițe care au jucat un rol important în istoria comunității monahale de la Văratec. Aici
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
și pereții Bisericii "Adormirea Maicii Domnului". În apropierea zidului sudic al bisericii se află mormântul poetei Veronica Micle (1850-1889). Acesta este singurul mormânt rămas din vechiul cimitir al mănăstirii, după ce osemintele din celelalte morminte au fost deshumate și depuse în osuarul de sub altarul Bisericii "Adormirea Maicii Domnului". Pe placa de marmură de pe monumentul funerar este înscris următorul epitaf în versuri: <poem>:""Și pulbere țărînă din tine se alege În prezent, această biserică este întrebuințată pentru pravila zilnică a călugărițelor. Biserica "Schimbarea la Față
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
finalizate în anul 1932. Mausoleul, de formă rectangulară, cu dimensiunile H = 4,5 m, L = 14,5 m și l = 6,5 m și acoperișul în două ape, a fost ridicat pe ruinele fostului paraclis al mănăstirii. Fațada principală a osuarului conținea elemente arhitecturale care erau copiate după cele ale mănăstirii Comana: coloanele, arcada și capitelurile. Inițial, în criptă au fost depuse osemintele a 564 de eroi, din care 24 identificați, iar 540 neidentificați. Numele militarilor identificați au fost inscripționate pe
Mănăstirea Comana () [Corola-website/Science/306614_a_307943]
-
de Aur a culturii bulgare", prima fiind domnia lui Simeon cel Mare. Un număr mare de mănăstiri și biserici bulgărești au fost construite sau renovate din ordinul lui Ioan Alexandru. Potrete murale ale sale ca ctitor pot fi văzute la osuarul de la Mănăstirea Bacikovo și la Bisericile în piatră de la Ivanovo. Acte de ctitorie ale lui Ioan Alexandru demonstrează că mănăstirile Sfânta Maică a Domnului Eleusa și Sf. Nicolae din Nesebăr au fost construite în acea perioadă, ca și mănăstirea Sf
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
această s-au folosit metode tradiționale. Ahu sunt platforme de piatră și care diferă semnificativ de la un loc la altul. Multe dintre ele au fost renovate în timpul sau după epoca „huri mo'ai” sau epoca „răsturnării statuilor”. Altele au devenit osuare. O platformă a fost dinamitata iar Ahu Tongariki a fost maturata de către un tsunami. Din cele 313 ahu cunoscute, 125 poartă moai, de obicei câte o singură statuie, probabil din pricina perioadei scurte în care au fost sculptate statuile precum și din pricina
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
mare de opiacee, la sfatul medicului lui Ludovic al XIV-lea. A fost înmormântată la basilica Saint-Denis, sanctuarul tuturor regilor Franței, iar inima a fost depusă într-o urnă de argint la mănăstirea Chatillot, fondată de ea. Astăzi odihnește în osuarul comun al abației construit în timpul Restaurării, împreună cu resturile altor regi ai Franței ale căror morminte au fost profanate în timpul Revoluției franceze. Statul american Maryland a fost numit în onoarea ei. George Calvert Primul Baron Baltimore, a prezentat harta statului lui
Henrietta Maria a Franței () [Corola-website/Science/310284_a_311613]
-
a desființat cimitirul parohial, osemintele poetului au fost deshumate și depuse într-o mică nișă din interiorul bisericii. La acest eveniment au fost trimise vreo "„200 bileturi de invitații”", slujba religioasă fiind oficiată de un arhimandrit și trei preoți. Deasupra osuarului a fost amplasată o placă de marmură neagră, nefixată în perete, în mijlocul căreia este sculptat un altorelief cu chipul scriitorului și s-a săpat următoarea inscripție cu litere aurite: ""ALECU RUSSO n. 17 martie 1819 + 4 februarie 1859. Ale cărui
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
unui general român făcută de locuitorii din Mărăști. Între cei doi piloni, pe un perete de beton, sunt fixate 13 plăci de marmură albă pe care sunt inscripționate numele a 900 de ostași căzuți la datorie. La subsol se află osuarul ostașilor precum și criptele ofițerilor căzuți în bătălie. Aici au fost așezate, ulterior, sarcofagul mareșalului Alexandru Averescu și criptele generalilor Arthur Văitoianu, Alexandru Mărgineanu și Nicolae Arghirescu. La mausoleu se ajunge pe DJ Focșani - Soveja iar programul de funcționare al acestuia
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
deși era considerată ca filială a Bisericii "Sf. Gheorghe" - Lozonschi. În decursul timpului, unii domnitori (mai ales cei din familia Mavrocordat) au făcut mai multe danii acestei biserici. În anul 1857, pe latura nordică a pronaosului, s-a construit un osuar pentru membrii familiei Balș. Aici au fost îngropate osemintele Bălșeștilor din mormintele aflate în cimitirul din jurul bisericii. În anul 1900 s-au adus din cimitir și opt pietre funerare ale unor membri ai familiei Balș, acestea fiind încastrate în pereții
Biserica Sfântul Dumitru-Balș din Iași () [Corola-website/Science/318006_a_319335]
-
fonduri caritabile. monumente versus utilizarea banilor în interesul comunității. În Franța a fost aceeași tendința de a lăsa pe cei căzuți unde au murit pentru că ar fi produs un șoc pentru civil să vadă cum primesc trupurile acasă, fiind utilizate osuarele. Imperiul Otoman s-a alipit Puterilor Centrale în octombrie-noiembrie 1914, datorită alianței secrete turco-germană semnată pe 2 august, 1914, amenințând teritoriile ruse din Caucaz și mijloacele de comunicare britanice cu India și cu estul Oceanului Indian, prin Canalul Suez. Acțiunile Imperiului
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
românului mort în exil se afla în galeria de mumii a călugărilor capucini. Riscuția a analizat 2.000 de schelete, dar nici unul nu se potrivea trăsăturilor lui Nicolae Bălcescu. Într-un final, au aflat că românul fusese înmormântat într-un osuar de onoare al capucinilor, loc sigilat în urma unei epidemii de holeră. Trupul lui Nicolae Bălcescu nu a mai fost scos la lumină. Ideologii comunismului românesc, sprijinindu-se pe unele lucrări ale lui Karl Marx, îl considerau pe Nicolae Bălcescu drept
Nicolae Bălcescu () [Corola-website/Science/297435_a_298764]
-
un copil pe nume Alexandru (1838-1894). Cei doi soți au trăit în "cea mai deplină înțelegere". Alecu Balș și soția sa, Elena (Elencu), au fost înmormântați în curtea Bisericii "Sf. Dumitru" - Balș din Iași, osemintele lor fiind aduse ulterior în osuarul din peretele nordic al pronaosului bisericii sus-menționate. Biserica "Sf. Nicolae" din Poieni a fost construită în anul 1841 de către marele vistiernic Alexandru Balș și soția sa, Elena (Elencu), în timpul domniei principelui Mihail Sturdza (1834-1849) în Principatul Moldova. În apropiere de
Biserica Sfântul Nicolae din Poieni () [Corola-website/Science/318882_a_320211]
-
sculptată încheiat în acoladă. Foișorul, de plan dreptunghiular, are douăsprezece coloane rotunde, canelate, cu capiteluri de acant. Arcele sunt în acoladă, iar tavanul este făcut din scândură. Sub acest foișor se află o pivniță, care, un timp, a funcționat ca osuar. Prin programul său iconografic, bolnița se integrează perfect în întregul ansamblu al mănăstirii gândit în sens teologic și spiritual de Arhimandritul Ioan și în sens aulic de Constantin Brâncoveanu. Schema iconografică vădește trăsăturile unei arte care se adresează în primul
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
pe Dealul Robilor pentru victimele opresiunii comuniste din aceasta temniță. Are forma unui parc memorial plantat cu pini, cu o platformă rezervată pentru pomeniri și slujbe religioase. Pe un soclu în al cărui spațiu interior se afla o capelă și osuarul, s-au înălțat șapte cruci duble îngemănate, care simbolizează solidaritatea dintre deținuți. Acestea susțin o cruce mare așezată peste ele ca un acoperiș. În interiorul monumentului pereții sunt acoperiți cu numele celor decedați în temnița Aiudului. La litera „B” figurează și
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
della Battaglia) un turn circular domină zona, monument în memoria lui Victor Emmanuel al II-lea. Are 70 m înălțime și a fost construit în 1893. În oraș se află un muzeu cu uniforme și arme de epocă, precum și un osuar. Și la Solferino este un muzeu, având expuse arme și obiecte din acea perioadă, si un osuar cu osemintele miilor de victime. Lângă Castiglione delle Stiviere, unde au fost duși după bătălie mulți dintre răniți, se află muzeul Crucii Roșii
Bătălia de la Solferino () [Corola-website/Science/322463_a_323792]
-
70 m înălțime și a fost construit în 1893. În oraș se află un muzeu cu uniforme și arme de epocă, precum și un osuar. Și la Solferino este un muzeu, având expuse arme și obiecte din acea perioadă, si un osuar cu osemintele miilor de victime. Lângă Castiglione delle Stiviere, unde au fost duși după bătălie mulți dintre răniți, se află muzeul Crucii Roșii, dedicat evenimentelor care au dus la înființarea organizației.
Bătălia de la Solferino () [Corola-website/Science/322463_a_323792]
-
nr. 221, care a fost omorât de ortodocși. Aceeași soartă au avut-o și niște jandarmi unguri care au fost îngropați într-o fântână. Se confirma că „satul a fost mai tare ca împăratul”. În incinta bisericii se află un „osuar”, construit din respect pentru cei decedați, care trebuiau duși în altă parte, în cimitirul nou, din „Dealul Boii”. Până în anul 1826, morții erau înmormântați în jurul bisericii. Când s-a înființat noul cimitir, jinarii au primit cu greu să-și ducă
Biserica Buna Vestire din Jina () [Corola-website/Science/325425_a_326754]
-
morții erau înmormântați în jurul bisericii. Când s-a înființat noul cimitir, jinarii au primit cu greu să-și ducă morții departe de biserică. După 7 ani sau cu ocazia unei alte înhumări, oasele erau aduse lângă biserică, în așa numitul osuar. Pictura osuarului datează din anul 1826 și este semnată de Ieremia Zugrav. Și în prezent se văd oasele sub dușumeaua osuarului. Preoți slujitori au fost, conform datelor existente, Ioan Streulea 1728-1826, Dimitrie Boia, de la care biserica are cimitirul care-i
Biserica Buna Vestire din Jina () [Corola-website/Science/325425_a_326754]
-
înmormântați în jurul bisericii. Când s-a înființat noul cimitir, jinarii au primit cu greu să-și ducă morții departe de biserică. După 7 ani sau cu ocazia unei alte înhumări, oasele erau aduse lângă biserică, în așa numitul osuar. Pictura osuarului datează din anul 1826 și este semnată de Ieremia Zugrav. Și în prezent se văd oasele sub dușumeaua osuarului. Preoți slujitori au fost, conform datelor existente, Ioan Streulea 1728-1826, Dimitrie Boia, de la care biserica are cimitirul care-i poartă numele
Biserica Buna Vestire din Jina () [Corola-website/Science/325425_a_326754]
-
de biserică. După 7 ani sau cu ocazia unei alte înhumări, oasele erau aduse lângă biserică, în așa numitul osuar. Pictura osuarului datează din anul 1826 și este semnată de Ieremia Zugrav. Și în prezent se văd oasele sub dușumeaua osuarului. Preoți slujitori au fost, conform datelor existente, Ioan Streulea 1728-1826, Dimitrie Boia, de la care biserica are cimitirul care-i poartă numele, Ioan Sava 1756-1837, apoi fii preotului Sava, Constantin Dimitrie și Pamfilie 1791 -1865, Luca Sava 1857-1877, Dumitru Pamfiloi 1850-1929
Biserica Buna Vestire din Jina () [Corola-website/Science/325425_a_326754]
-
sălii, sacristia s-a construit înainte de modificarea corului, căci daca s-ar fi construit după ridicarea noului cor ar fi fost adosată acestuia și nu sălii. De altfel, sacristia veche, divizată printr-un perete transversal, a fost folosită parțial ca osuar. Presupunem că deja în această fază corul a primit o boltă, pereții de sud și nord prezentând o înclinare ce poate însemna nașterea unei bolți. A treia perioadă de construcție, situată în prima jumătate a secolului XVI, coincide cu fortificarea
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]
-
românești aici au fost cele mai mari din tot războiul. În Grivița se află o școală construită în 1916, precum și un parc amenajat în 1956 și un muzeu deschis în 1967, ambele comemorând evenimentele din 1877. Un mausoleu românesc cu osuar a fost construit în 1892-1897 cu fonduri colectate în România și a fost inaugurat în 1902. În amintirea bătăliei, mai multe cartiere și comune din România poartă numele de "Grivița", iar câteva străzi din sat poartă numele unor militari români
Grivița, Plevna () [Corola-website/Science/324853_a_326182]
-
va fi fost cândva Plătăreștiul. Înfipt în coasta fostei așezări monahale, celebrul spital de nebuni se învecinează trist, sporind sentimentul de paragină, de abandon, de durere mocnită. Fostele chilii sunt în ruină. Curtea rotundă și năpădită de buruieni pare un osuar de ziduri mucegăite, din mijlocul cărora se ridică spre cer, miraculos, plină de lumină si culori, biserica recent restaurată, fără nici un adaos sau ciuntire - întocmai cum a fost ea ctitorită de Matei Basarab.”" Prin decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
Specifice stilului brâncovenesc sunt și tablourile votive. De la Mănăstirea Hilandar se mai păstrează câteva obiecte de patrimoniu, primite în dar: o cădelniță suflată în argint în filigran, un potir inscipționat, un relicvar ornamentat după stilul vienez conținând oseminte poate din osuarul mănăstirii, o candelă de la 1856, câteva file dintr-o evanghelie în limba greacă, iar la Muzeul Mitropoliei Olteniei se află o cruce din lemn ferecată în argint. Consolidarea structurii de zidărie se impune ca primă măsură generală de conservare a
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
sunt niște osuare osuare din Paris, Franța. Localizate în sudul fostei porți a orașului ("Barrière d'Enfer"), osuarele păstrează rămășițele a peste 6 milioane de oameni și ocupă o secțiune renovată a cavernelor și tunelelor rămase din carierele Parisului. Deschis la sfârșitul secolului
Catacombele Parisului () [Corola-website/Science/331502_a_332831]