218 matches
-
dealu'nalt, Mitropolia blîndă/ Își sună clopotele ei străvechi,// Iar pe trotuar în cațaveici roșcate/ Femei de cimbru și de mușățel/ Fac cruci, mătănii, strigă cît li-e gura:/ Iaurt, iaurt și lapte căimăcel.// Pe clae sus, pe maldărul de-otavă/ Scoțîndu-și de pe ochi căciula gri/ Vlăjganul îngenunche către slavă/ Privind uimit la crucile-aurii,// Pe cînd aproape'n spatele căruții/ Vin șiruri, șiruri de tramvae noi/ Ce sună, țipă, apoi resemnate/ Urmează-alene carele cu boi." Îmbătrînit și cătinel, spiritul locului rezistă
Rîsul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6960_a_8285]
-
și Alexandru Teodorescu (dublu sanie masculin, ștafeta), Raluca Strămăturaru (simplu feminin, ștafeta); antrenori: Sorina Ticu și Eugen Radu. BOB (8): Nicolae Istrate și Florin Cezar Crăciun (echipajul de dublu masculin), Andreas Paul Neagu, Paul Septimiu Muntean, Dănuț Ion Moldovan, Bogdan Otava (echipajul de 4 masculin), Maria Adela Constantin și Andreea Grecu (echipajul de dublu feminin); antrenori: Paul Neagu (feminin), Iulian Daniel Pacioianu și Silviu Dan Scurtu (masculin).
Victor Ponta, alături de soție, salută delegația României la Soci () [Corola-journal/Journalistic/74440_a_75765]
-
bibliotecă din lume. Trecea nea Gheorghe al Rozichii și eu mă ascundeam sub tufănicile lățoase, galbene, roșii, liliachii. Amicul Aurică Vintilescu, repetent înrăit, un fel de Trăsnea din Trăsnitu, mă semnala cu un fluierat scurt din apropiere. Nea Gheorghe cosea otava grasă încă neatinsă de brumă și dă cu ochii de mine. Își dă pălăria pe spate, gest reflex la el. „Ce faci tu, nene, aicea?" și eu, cu aerul cel mai firesc din lume zic: „Citesc, nene". Stupoare. „Ce să
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
Învârteau Jur Împrejur, germani, iasigi, sarmați Călătorind cum Îi aduse vântul În zale de dușmani sau aliați, Dar Roma Însăși cu-al ei pas de fier Înainta Încet, fără zăbavă Dând foc la așezările rămase Pustii, ca o cochilie-n otavă Și focuri, focuri se-nălțau spre cer Incendiind imperial maidane, Ca-n urma lor să nu se-nfiripeze Capcane pentru oștile romane. METOPĂ V În haine lungi și Înfricoșătoare De mare preot, marele-mpărat Spre sacrificiul de purificare A oștilor
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
ce drumuri o să umbli prin două veacuri neliniștite? Încă mai umblu desculț, în buzunar cu sâmburi prăjiți Pe vatră, după ce pâinea din cuptor a fost scoasă, Și vă mai chem, anii mei, de unde sunteți, veniți, De după secerișuri, după cules, după otavă de coasă, Cât încă sufletul meu pe hotare cu snopii e Și mai sunt semne că vara lui Sânmihai se apropie! Hălăduiri Supus unor stăruitoare preocupări agreste, Ajung prin cartiere democrate uneori, Ca în literatura cu lozinci și manifeste În
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
flutura doar o mînecă apropiere sau depărtare de cînepă carnea era însuși gestul meu flasc trebuia să mor sau abia urma să mă nasc carnea era însuși gestul meu flasc timpul - zăbavă/ și bob de zăbavă tinerețea un braț de otavă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . *cînd a bătut la ușă-a bătut la ușă bătaia/ a sunat ca și cum/ o mănușă înfundat/ dintr-o lume zăludă dar nu cît să nu se audă avea mîinile pline de zoaie cel venit/ nu intra în odaie avea mîinile
de ce plîngi tu, dunga? by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/15022_a_16347]
-
de noapte la mare, când foșnetul valurilor devine esopic și poți să-l compari cu bolboroselile Pythiei la Delfi. Am văzut cerul pe Seaca, noaptea, când mă trimitea tata să păzesc livada noastră de porcii mistreți care râmau iarba sau otava în căutare de rădăcini dulci. Dar, vă garantez, nimic nu seamănă cu surpriza unei ulițe înnoptate când o descoperi ieșind dintr-o cârciumă cu aerul încețoșat de fumul țigărilor. Mi-ar fi greu să vă explic din ce se năștea
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
Dincolo, la cîțiva pași numai, moara de apă, din care oricînd se pot ivi Moșul cu Noe și Nefîrtate. De la mit la civilizație, un singur pas. Tocmai de aceea ar putea să apară, acum și aici, pe acest platou de otavă, un templu grec". Gluma prin care se autoamendează, "după o clipă de tăcere", dovedește că reveria sa era implacabil datată: Dacă m-ar auzi cineva - știu eu cine - cum vorbesc, nu s-ar sfii nicio clipă să tune și să
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
un rus, Igor, un zdrahon de bărbat care avea o cicatrice adîncă deasupra ochiului stîng, lucru care îl făcea și mai demn de atenție. - Păi, domnule doctor, și ea era strașnică muiere, că ierea ca o bivoliță care a mîncat otavă de mai, își începu povestea Grigore baci. Avea pielea întinsă pe obraz și pe picioare și pufăia dintr-o țigară lungă. De unde știu? Păi am văzut-o, că a venit cu rusul la noi în sat, ierea într-o mașină
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
deosebită a apărut la I.C.L. că brânza este foarte periculoasă pentru consum din cauza radiațiilor. Mergând în una din zilele joi sau vineri din perioada sus amintită la poligonul de tragere am văzut în zonă o vacă care păștea pe o otavă bine crescută, cum eu aveam în permanență aparatul la mine m-am apropiat de vacă și punându-i sonda pe burtă am constatat o doză de peste 200 mr. Frecvent eu testam produsele din piață, brânză de vaci, smântână cât și
CADENȚE PESTE TIMP by Maistru militar Mihai BRIGHIU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93212]
-
centru mai mult ori mai puțin corupt prin artificiu se instituie o tensiune pe care ironia o compensează formal, precum o himeră a justiției: "pentru vina de-a te fi ocărît/ Septembrie/ n-au mai lăsat ai mei să crească/ otava// c-o traistă de poeme m-am dus întru slava/ dar ei nu prea obișnuiesc la masă desert". Ca și: "tînăra soție - zise - a născut un munte/ din pulberea lui s-a ivit firul de iarbă/ care s-a topit
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
în miezul de noapte. Intuneric și teamă Mă treceți printre fotonii stelari ai luminii, nu mai vreau să fiu singur în casa mea din beton armat și de provizorie sticlă. și dați-mi și-un câine s-alerge bezmetic prin otava poienilor ce nu mai există! Vietatea canină va fi porția mea de tăcere și patria ca o blondă chemare de lună, când trec prin pădurea voastră nebună. știu, inima mea rătăcită învață să tacă, iar eu plutesc sub norii de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
om mai în vârstă, spunea diferite întâmplări și povești. Și fetele horeau hori frumoase, de dor și de dragoste, ori de lume. Uneori, când în șezătoare veneau feciori mai tineri, fetele le horeau hori satirice, ori le aduceau apă și otavă, să mai crească. De obicei feciorii umblau într-o seară în mai multe șezători. în unele, feciorii cântau și jucau cu fetele după muzica interpretată la fluier. Dacă aveau feciorii de mers și la alte șezători, ei, cam după un
Folclor din timpul comunismului și nu numai... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14853_a_16178]
-
Octavian Goga Că o vecernie domoala Se stinge zvonul din dumbrava, Pleoapa soarele-si închide Sus, pe o capita de otava, Norodul a cuprins podmolul Lângă frăgarul din ulița - De cârja sprijinit răsare Bătrânul preot la portița. Moșneag albit de zile negre, Așa îl pomenise satul, Pe pieptărelul lui de lâna Purtând un ban de la-mparatul. Domol, în mijloc se așază
Apostol fără vârstă by Octavian Goga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/304_a_601]
-
Dumitre! Tu mai ai ceva în fundul zămnicului, care să încălzească inima? Nici nu trebuia să mă întrebi, Pâcule. Tocmai la asta mă gândeam și eu. Mai am. Și bine ai face dacă ai dejuga boii și le ai da niște otavă de colea, să nu șadă flămânzi. Când îi termina trebușoara, fă pași încoace, că până atunci eu...eu dau drumul... câinelui... ha, ha, ha! Ia uite ce primire face el prietenului său de-o viață! Doar nu vrei să aduc
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vâlvele se bat, îi poți vedea-n lumini de-o clipă încă, așa cum ceasul, de pe un țărm mutîndu-i, i-a mântuit spre celălalt peste vîltoarea-adîncă. Dar ce liniște-i acum la vad ! Ce trează-amiaza ! Prin istorie adie doar miros de otavă. Subt pod un șarpe se sorește, lung și nemișcat, ca-ntr-o emblemă rară, de străveche slavă. GIORDANO BRUNO CÎNTĂ BALADA PERMANENȚEI E același, nu-s aceleași. E același unic soare răsărit din munte, gând. Să se întrupeze-n vale
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
mai rafinat decât și-ar fi putut închipui, cunoscând numai omul, așa de rezervat și convențional. În loc de dormitor, avea o sofa joasă enormă, care ocupa o porțiune din odaie. Un mare chilim vechi, de bună calitate, în culori dulci de otavă, o acoperea. Peretele din fund era învelit într-un vast cașmir de care atârnau arme vechi: iatagane, pistoale cu mânere sidefate, o tolbă cu săgeți exotice. Pe o măsuță turcească, o mare tipsie de aramă ținea în mijloc un ibric
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
amazoană? - Este, este, cum să nu, îți rezerv unul cu totul blând. G. Călinescu - Eu, zise Felix, n-am altă dorință decât să dorm în fîn.Am stat numai câteva ceasuri într-o șură, la o excursie, și de atunci otava mi se pare cel mai bun culcuș. - Dar și eu, sări Otilia, vreau să merg în șură, trebuie să fiefoarte nostim. - O, de asta să n-ai nici o grijă, o liniști Pascalopol, fînavem destul. Însă, sper că nu vei disprețui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mic zvon de viață nu se simțea. Am umblat multă vreme pe miriști, prin mlaștini, am sărit pâraie mâloase care curgeau pe sub sălcii neclintite, m-am încurcat într-un făgițel tufos, apoi am dat de fânețe cosite, pe care înnoia otava. Pășeam drept înainte, la întâmplare. Lumina scădea; negurile se întunecau. Și tocmai când însera, într-o tăcere de moarte, deodată izvorî din neguri, ca din pământ, o clădire mare înaintea mea și un pâlc de copaci. După înfățișare, am cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
când glasurile lor tinere se ridicau în răcoarea dimineții strigând la o vacă care se răslețea: — Nea, Preoteasa! na! fă-napoi! - Glasul iute se stângea, și liniștea cucerea întinderile. În răstimpuri neregulate picura o talangă, vitele răspândite înaintau încet păscând otava. Pe deasupra vălcelei trecea din când în când o prigorie, care țârâia în înălțime; părea o pasere rătăcită, venită cine știe de unde în aceste singurătăți. Lepădatu descălecă și-și priponi calul. Începu a grăi cu băieții; îi întreba de numele vacilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se ducea la vale, îi venea să întârzie și să ocolească în altă parte. Se opri un timp, ca să urmărească în lumina poienii zborul rândunelelor; privi pe luciul pârăului Preluncilor, ca în argint viu, săgetarea păstrăvilor după muște. Cântau în otavă miliardele de tomniți, și pădurea până în adâncurile ei fremăta de beția vieții. Culi primi de la pământ și de la brazi mireasmă până în fundul sufletului. Deodată văzu venind spre el pe nana Floarea cu două soațe. Una era bătrână și râdea știrb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Spune, rogu-te, primul vers dintr-un poem pe care l-ai dedica orașului Cluj... Am scris două poeme dedicate Clujului. Într-unul era vorba despre tata (Dumnezeu să-l odihnească!) care intră noaptea, pe întuneric, cu un car cu otavă tras de bivoli și îl lasă în fața calului statuii lui Matei Corvin, desprinde bivolii de la jug și se întoarce acasă. Altul, publicat pe vremuri în "Tribuna", începe cam așa: "Ca o mare corabie cu pânzele întinse urcând pe Someș în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să vadă. * Pasările călătoare nu sunt emigranți politici. * Negura e o ceață care seamănă cu pâcla. * Promoroaca e o brumă care se mai numește chiciură. * Cu colbul te poți îneca; cu praful te poți vindeca; cu pulberea te poți împușca. * Otava e o iarbă născuta a doua oară. * De-atâta ploaie s-au înglodat și noroaiele. * I s-au înecat corăbiile fiindcă nu i-s boii acasă. Îi ninge și-i plouă în fiecare zi și în fiecare anotimp. Pentru a
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Tudor Arghezi (într-o carte a lui Ștefan Pârvu): „Înspăimântat de propria-i lumină / se lasă obosit - dar nu răpus - pe-o rână. / Disprețuise, până ieri, șederea, / odihna bună, chiar și mierea.“ Nichita Stănescu (într-o carte a lui Gabriel Otavă): „Doamne cu piciorul ridicat, / Doamne cu pene albe și cu fulgi pe tâmple / Fluturând, vă întreb unde este oare / Floarea dumneavoastrelor, doamne, picioare?“ Înțelegerea poeziei ca performanță rebusistică. Probabil și sub influența lui Șerban Foarță, care însă face din jocul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
înguste. Noi, fără vizieră, am văzut clar...“ Este comică ideea că occidentalii, din cauza vizierelor, n-au văzut nici măcar că au fost învinși. Dar cartea cuprinde prea puține glume reușite de acest fel. Identitate imprumutata După cum reiese din versurile sale, Gabriel Otavă este un tânăr inteligent, cultivat și dezinvolt. Din nefericire, nu este și... el însuși. Scrie ca Marin Sorescu. Iar când nu scrie ca Marin Sorescu, scrie ca Nichita Stănescu... Nu este vorba de o imitație deliberată, ci de o preluare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]