2,363 matches
-
plasat un miel privind spre dreapta, de argint. Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificațiile elementelor însumate Crucea și semiluna fac referire la luptele cu turcii, localitatea fiind plasată în mijlocul conflictelor duse între otomani și habsburgi între secolele XVII-XVIII pe una dintre căile de acces ale trupelor otomane către Imperiul Habsburgic. Crengile de stejar reprezintă pădurile de foioase din zonă, iar mielul, ocupația tradițională, oieritul. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că
EUR-Lex () [Corola-website/Law/169687_a_171016]
-
construcție de argint, zidită negru, având forma unei sticle. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu 3 turnuri crenelate. Semnificațiile elementelor însumate Poarta de cetate simbolizează cetatea localității. Crucea și semiluna semnifică luptele de apărare duse împotriva otomanilor. Vița-de-vie reprezintă ocupația de bază a locuitorilor, viticultura. Construcția zidită în formă de sticlă reprezintă izvorul de apă minerală de la Mocrea, care se află în apropierea localității. Coroana murală cu 3 turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/241073_a_242402]
-
Vâlcea, podul lui Traian dela Drobeta Turnu Severin și ruinele dela Turnu Măgurele și Turnu Roșu. La Călugăreni, la vest de pod, este desenată o mică movilă având deasupra o cruce reprezentând simbolic lupta și biruința lui Mihai Viteazul asupra otomanilor. Opera stolnicului Constantin Cantacuizino este prima hartă întocmită de un român și reprezintă un neprețuit tezaur de informații dela sfârșiul secolului al XVII-lea pentru geografie, istorie, hidrologie, demografie etc. Prin marea ei valoare documentară și istorică, prin bogăția informațiilor
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
de părere că oamenii erau martori ai unor injustiții, acesta intervenea direct și putea modifica orice decizie judecătorească. Baza juridică a statului otoman s-a sprijinit pe doi stâlpi: dreptul musulman "(șerî’a)" și cutumele juridice ale populațiilor anexate de otomani cu ocazia cuceririlor. Suveranii otomani au folosit în reglementările lor dreptul cutumiar sau dreptul vechi al popoarelor balcanice și, pentru Egipt, legile promulgate de mameluci. Guvernarea otomană s-a confruntat de multe ori în Balcani cu problemele privind exploatarea minelor
Organizarea statală a Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/329071_a_330400]
-
de jure" împăratului bizantin ca suveran al creștinilor imperiului cucerit. Sultanul a recunoscut Patriarhul Ecumenic ca lider național și religios ("ethnarch") al grecilor și altor etnii care erau incluși în "Milletul" ortodoxiei grecești. Patriarhul a câștigat o deosebita importanță, deoarece otomanii nu făceau nici o dinstincție legală între religie și naționalitate, considerându-i pe toți ortodocșii din imperiu ca aparținând unei singure entități. Aceasă poziție a Patriarhiei în statul otoman a încurajat proiectele rezistenței grecești, care era centrată pe reînvierea și revitalizarea
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
tuturor supușilor ortodocși din imperiu, indiferent de apartenența lor națională. Toate patriarhiile care fuseseră independente până la acea vreme, inclusiv Patriarhia Serbiei, fondată încă din 1557, au fost trecute sub autoritatea Bisericii Grecești. În plus, începând din secolul al XVII-lea, otomanii au început să întâmpine probleme în dirijarea relațiilor lor externe, având dificultăți în impunerea termenilor tratatelor cu vecinii. Poarta a fost pusă pentru prima oară în situația de a se angaja în tratative diplomatice cu vecinii săi. Dată fiind tradiția
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
le putea oferi imperiul, cât și pe ocuparea tronurilor din Moldova și Muntenia, care erau încă țări bogate și, chiar mai important, se bucurau de un statut de autonomie (în ciuda faptului că trebuiau să plătească un tribut ca vasali ai otomanilor). Mulți greci au găsit un teren propice afacerilor lor în Principatele Române, mult mai avantajos prin comparație cu cel din Turcia și cu dificultățile pe care le întâmpinau negustorii în Imperiul Otoman, la fel ca și un teren de afirmare
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
este cel dintre familia Craioveștilor și cea a Cantacuzinilor în perioada de până în anul 1711. Schimbarea clară de politică față de cele două principate a fost determinată de faptul că, deși autonome, ele intraseră într-o perioadă de continui hărțuieli cu otomanii, datorată nesupunerii principilor pământeni, legați din ce în ce mai mult de Imperiul Rus, odată cu venirea la putere a împăratului Petru cel Mare și de prezența încurajatoare pentru rebeli a Habsburgilor pe frontiera Munților Carpați. Nesupunerea domnilor locali a devenit din ce în ce mai primejdioasă pentru turci
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
mai mare parte a lor cereau intervenția Rusiei. În timp ce reclamațiile vizau cazuri reale sau imaginare de corupție politică sau de abuzuri, petițiile erau ilustrarea conservatorismului semnatarilor. Boierii aveau tendința să facă referiri la "Capitulațiile" semnate de cele două principate cu otomanii, cerând respectarea drepturilor sau repunerea în drepturile care le erau garantate prin acele acte. Boierii reclamau ca neavenite orice încercare a domnilor de reformă, pretinzând că acestea contraveneau tradițiilor locale, făcându-se simțite dorințele pentru instaurarea unor republici aristocratice. Rolul
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
a Cronicii lui Enveri, intitulată Düsturname, se ocupă de campaniile Umur-bei, emirul din Aidîn, care întreprinde o expediție navală, ajungând până la Chilia cu 300 de vase. Faptul s-ar fi petrecut între 1339 și 1341. Partea a treia cuprinde istoria otomanilor de până la expediția din 1462 (866 AH) a sultanului Mehmet al doilea împotriva Țării Românești, condusă de Vlad Țepeș. Este și locul în care se face referire la Brăila în legătură cu însăși prezența sultanului în oraș: „Șahul a venit la Brăila
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
să-l pronunțe după spiritul limbii lor adăugându-i prefixul i. Și întocmai după cum din moldovenescul Smil, atestat în cronici și documente, au facut Ismail tot așa din Brăila au facut Ibrail. Sub acest nume apare ea în actele Imperiului Otoman; el va fi întrebuințat și de străinii care ajung aici; sub acest nume e cunoscută Brăila și în rapoartele diplomatice până în plin secol al XIX-lea, decenii după ce orașul reintrase în stăpânirea politică românească. Persistența caracteristicului nume românesc sub dominația
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
Bavaria și a câștigat o mare bătălie împotriva Austriei la Hohenlinden. Moreau a continuat să înainteze către Viena, Austria fiind nevoită să ceară pace. Austriecii au negociat Tratatul de la Lunéville, acceptând în principal termenii Tratatului de la Campo Formio. În Egipt, otomanii și britanicii au înaintat și în final au obligat forțele franceze să capituleze după căderea Cairoului și a Alexandriei. Marea Britanie a continuat războiul pe mare. O coaliție a statelor neutre ce includea Prusia, Rusia, Danemarca și Suedia a intervenit pentru
Războaiele Revoluției Franceze () [Corola-website/Science/313604_a_314933]
-
-se în mare parte și pierzându-și importantă. Sfârșitul prezenței cruciate în Acra, unul din ultimele orașe stăpînite de ei în Țară Sfântă, a fost consecință unu asediu sângeros din partea mamelucilor în 1291. În vremea sultanului Selim I, în 1517 Otomanii au capturat orașul, după care el a început să decadă. Henry Maundrell în 1697 l-a găsit în ruine cu excepția unui caravanserai ocupat de câțiva negustori francezi, o moschee și câteva bărăci. La începutul secolului al XVII-lea Acra a
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
este o localitate-centru de comună în Raionul Ștefan Vodă, Republica Moldova, amplasată în sud-estul Republicii Moldova, la 125 km de Chișinău, la 25 km de orașul Ștefan Vodă. Legenda spune că la începutul celei de-a doua domnie a lui Petru Rareș, otomanii s-au retras până la hotarul vechi de lângă Palanca. Însă ulterior un grup de turatici au pătruns în valea râului Caplani, fondând localitatea Carahasani. Populația totală a satului Carahasani la 01.01.2011 constituie de persoane. Numărul populației este în descreștere
Carahasani, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305216_a_306545]
-
În 1877, Rusia a intrat în război împotriva Imperiului Otoman. În aproape un an, turcii au fost nevoiți să ceară pacea. Diplomații și generalii naționaliști ruși au reușit să-l convingă pe Alexandru al II-lea să-i oblibe pe otomani să semneze în martie 1878 Tratatul de la San Stefano. Conform prevederilor acestui acord, Bulgaria devenea independentă și căpăta un teritoriu vast în sud-vestul balcanilor. Când Marea Britanie și-a manifestat în mod agresiv dezacordul față de prevederile păcii care tocmai fusese încheiată
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
frontul de vest. Numai că slăbiciunea economiei rusești și corupția și ineficiența guvernamentale au fost ascunse doar pentru scurt timp în spatele naționalismului fervent. Înfrângerile militare și incompetența guvernamentală au radicalizat foarte repede populația rusă. Controlul german asupra Mării Baltice și a otomanilor asupra Mării Negre au privat Rusia de accesul la piețele potențiale și de fluxul aprovizionării din partea aliaților. Până la mijlocul anului 1915, impactul războiului era profund demoralizator. Aprovizionarea cu alimente și combustibili intrase în criză, iar inflația cunoștea niveluri neînchipuit de mari
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
acordat de Vladislav I Vlaicu negustorilor de la Brașov, ca loc de vamă internă la primul vad din câmpie al Oltului, punct obligatoriu de trecere a carelor cu mărfuri peste Olt. În iunie 1522, Radu de la Afumați i-a învins pe otomani într-o luptă purtată la Slatina. În timpul Revoluției de la 1821, Tudor l-a întâlnit la Slatina pe Iancu Jianu, conducătorul haiducilor. La începutul secolului XX, Slatina era un mic târg de provincie așezat în imediata apropiere a râului Olt, între
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
satului Cecen-aul, prima așezare cecenă întâlnită de ruși. În limba cecenă, numele abreviat este Нохчийн-чoь sau Noxçiyn-çöi. "Articole principale: Istoria Ceceniei, Primul Război Cecen, Al Doilea Război Cecen" Cecenia a avut foarte puțin contact direct cu lumea externă până când Imperiile Otoman și Rus au început să-și dispute zona la sfârșitul secolului 16. La începutul secolului 18 au avut loc primele ciocniri militare cu rușii, care au degenerat într-un război cvasi-permanent, soldat cu multe atrocități, pană când în 1862 Imperiul
Cecenia () [Corola-website/Science/299730_a_301059]
-
Cazimir, care a considerat că experiența lui Czarniecki va fi de folos în consiliul de război convocat pentru discutarea amenințării suedeze. În acele vremuri, reputația lui Czarniecki era importantă: Seimul îi recunoscuse public aportul la lupta pentru recucerirea Ucrainei, iar otomanii, aliați temporar cu Polonia, își exprimaseră la rândul lor admirația pentru el. Pe 14 mai 1655, Czarniecki a primit titlul de castelan al Kievului, titlul care îi asigura poziția de membru Senatului. În timpul invaziei suedeze conduse de regele Carol al
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
fiecare oraș avea un grad de cultură ce îi sporea influența pe teritoriu. Fiecare civilizație avea acum propriile ei abilități și unități unice: exemplu-americanii cu avionul B-15,romanii cu legionarii, aztecii cu războinicii jaguari, germanii cu Panzerul,japonezii cu samurai, otomanii cu Siphai. Puteai juca cu și mai multe civilizații și liderii acestora: aztecii (Montezuma), iroquis(Hiawatha), grecii (Alexandru celMare), spaniolii (Isabela), incașii (Pachacuti) etc. Jocul a primit două extensii: Playthe World și Conquests.
Civilization III () [Corola-website/Science/337027_a_338356]
-
Gjakova, Peja și Muntenegru. În 1909 guvernul sârb i-a ajutat pe rebelii albanezi cu bani și arme. La începutul lui aprilie 1910, douăsprezece triburi albaneze din vilayetul Kosovo conduse de Isa Boletini și Idriz Seferi s-au ridicat împotriva otomanilor. 5.000 de rebeli conduși de Seferi au tăiat calea ferată Priștina-Uskub la Kaçanik, reușind să reziste forțelor otomane în cheile din pasul Kaçanik. Oamenii lui Seferi au oprit un tren care transporta soldați și provizii către Priștina, confiscând bunurile
Idriz Seferi () [Corola-website/Science/336024_a_337353]
-
numeric. Revolta a fost înăbușită de 16.000 de militari otomani sub conducerea lui Shefket Turgut Pașa, totuși nu fără dificultate. Sub comanda lui Seferi, circa 2.000 de soldații otomani din jurul orașului Gnjilane au fost uciși. Prin luna august, otomanii au restabilit ordinea, iar guvernul a luat măsuri dure pentru a-și menține suzeranitatea în vilayetul Kosovo: toți bărbații între 15-60 ani au fost înregistrați (recrutați); albanezii au fost dezarmați, iar unii au fost recrutați în armata otomană. Boletini a
Idriz Seferi () [Corola-website/Science/336024_a_337353]
-
domeniul lui Ioan Sigismund Zápolya și al suveranilor care au urmat după el, care au domnit în paralel cu regii habsburgici ai Ungariei Regale. Habsburgii au avut mai multe tentative de unire a celor două regate sub domnia lor, dar otomanii au împiedicat aceste încercări preluând sub protecția lor. Teritoriul regatului a fost determinat prin semnarea Tratatului de pace de la Oradea (Nagyvárad) din 1538. Conform acestui punct de vedere naționalist, regatul Ungariei Răsăritene este predecesorul Principatului Transilvaniei, care nu exista înainte de
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
fostul voievod al Transilvaniei și, după dezastrul de la Mohács, cel mai puternic nobli din Ungaria, Ferdinand se bucura de sprijinul fratelui său, Carol al V-lea. Ioan Zápolya a încercat să echilibreze situația și a căutat să se alieze cu otomanii și, în 1528, sultanul a fost de acord să îi acorde voievodului sprijinul în schimbul vasalității. În 1538, taberele care își disputau controlul asupra Ungariei au oficializat ceea ce era divizarea de facto a țării prin semnarea Tratatului de pace de la Oradea
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
situație a rămas relativ neschimbată până în 1821, deși și după această dată unele regiuni precum Macedonia sau Epirul au rămas sub stăpânirea otomană până la începutul secolului al XX-lea. Această perioadă istorică poartă denumirea de „Turcocrație” ("Τουρκοκρατία"). Teritoriile cucerite de otomani au fost împărțite din punct de vedere administrativ în pașalâcuri (provincii). Pe teritoriul Greciei de astăzi au fost formate două pașalâcuri - Moreea și Rumelia, ale căror terenuri erau împărțite în ferme (în limba turcă "çiftlik", în limba greacă "τσιφλίκι", "tsifliki
Kleft () [Corola-website/Science/326138_a_327467]