813 matches
-
închid ochii picotind, cum fac în fiecare dimineață pe traseul Unirii-Eroilor, pot să-mi imaginez situația de acum. În metrou mă trezesc încercându-mi aptitudinile de detectiv-urmăritor pe o fată frumoasă, după toate semnele elevă, cu părul șaten-negru alungindu-i ovalul modiglianesc al feței, pe urmă curgând în bucle naturale peste haina roșie-bordeaux, lungă până aproape de oul piciorului. Poartă pantaloni tot grena, cu manșetă lată și pe umăr o poșetă argintie pur ornamentală, în care n-ar putea să încapă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mult timp, pentru că el înșfăcă primul tablou care-i ieși în cale și începu să-i dea explicații. ― În forma oricărui portret, am întotdeauna în vedere modelul. Aici, vedeți, fiind vorba de portretul unei femei, mi s-a părut că ovalul ar fi forma geometrică cea mai adecvată. Forma ovală subliniază întotdeauna feminitatea. ― Da, într-adevăr, așa mi se pare și mie! aprobă Toinette. Veți alege forma asta și pentru portretul meu? ― Oh! Deocamdată nu am nimic în cap. Deocamdată sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
unei lămpi mari puse pe o masă de mahon Întunecat, acoperită cu hârtii. Era una dintre acele lămpi care se găsesc uneori pe mesele de lectură ale bibliotecilor vechi, cu abajurul verde În formă de cupolă, capabile să arunce un oval alb de lumină pe pagini, lăsând ambianța din jur Într-o penumbră opalescentă. Acest joc de lumini diferite, amândouă nenaturale, Într-un fel Însuflețea, În loc să estompeze policromia plafonului. Era un plafon boltit, pe care fantezia decoratorului Îl voia sprijinit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
La comandă, Bursucul și cu Iepurele Albinos țâșnesc în salturi, înterpunându-se între restul plutonului în retragere și frontul colților rânjiți, care continuau să șarjeze, sporind presiunea asediului, pe un fundal de hămăieli, hăulituri și mârâieli asurzitoare. Atunci, Arhanghelul își ridică ovalul feței lui serafice, spre stelele ce licăreau impresionant, în constelații, cu mult mai vii decât în porțiunea stradală luminată artificial și își împreunează palmele a rugă, devenind el însuși o statuie semeață, care începe să reverbereze pulsuri-pulsuri de raze, ca
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aceste pustule care erau de fapt trei enorme deschizături ovale. Ajunseră imediat sub cele trei vulve inserate în metalul (sau în plasticul, sau în ce?) al cocăi. În profunzime, se îngustau fiindcă alte deschizături secundare mai întunecate se înșirau în ovalele exterioare. Vântul aducea praf și piatră ponce prin deschizături, ceea ce înseamnă că ele se aflau în această stare de câtva timp. ― Seamănă cu o intrare, propuse Kane, punând mâinile în șolduri. Sau cu un sas, poate. Vă închipuiți tambuchiurile interioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
preferă să facă totul în triplete, glumi Kane. ― Foatre amuzant! (Dar ea nu râse.) Dar ce rost are să le lase pe toate trei deschise? ― Nu știu dacă sunt deschise; zise Dallas care era de-a dreptul fascinat de cele trei ovale cu buze lustruite atât de diferite de masivele intrări dreptunghiulare ale lui Nostromo. (Păreau integrate texturii cocăi și nu articulate în timpul construirii prin suduri și șuruburi.) Și nici de ce ar fi deschise. Poate că echipajul a vrut să se salveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să fie un sas conceput de cineva, zise Kane studiind intrarea. Dar nu de mine, în nici un caz. Dallas era deja înăuntru. ― Suprafața e tare. Al doilea prag, sau tambuchiul interior, sau cum vreți să-i ziceți, e deschis ca ovalul. (Un moment de tăcere, apoi reluă). În spate e o sală mare! ― Și lumina? Lambert acționă lanterna electrică și luă în mână pistolul-laser. ― Destulă, deocamdată. Economisiți energia pentru cazul în care vom avea nevoie. Haide! Kane și Lambert îl urmară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mm înăuntrul marginii osoase și 10 mm dedesubtul suturii fronto-malare [150]. Unghiul palpebral intern sau cantusul intern corespunde celor două margini libere palpebrale, în segmentul lor lacrimal; el este ancorat la rebordul intern al orbitei prin ligamentul lateral intern. În ovalul care-1 încercuiește se găsesc două formațiuni anatomice distincte: caruncula și repliul semilunar [151]. Straturile pleoapelor sunt formate din: 1.Planul anterior pielea (planul cutanat); țesutul celular subcutanat; planul muscular - mușchii contractori ai pleoapelor (orbicularul); 2.Planul de clivare, reprezentat de
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
acum. Părul îi era castaniu, ușor buclat. La îndoitura fiecărei bucle, reflexe aurii țâșneau în toate părțile. Firele de păr de deasupra stăteau ușor afânate, formând un păienjeniș roșietic. Sub cârlionții de pe frunte, sprâncenele subțiri se arcuiau peste cele două ovaluri largi ale ochilor întredeschiși. Printre pleoapele lipsite de gene, tivite de o pieliță neagră, se vedeau jumătățile de discuri violete ale irișilor. Orbitele păreau mai întunecate decât arămiul delicat al obrajilor. Nasul era prelung și subțire, dar armonios, iar șanțul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
miros de pudre și alifii. Scoase deocamdată trusa chinezească de farduri care cuprindea, în cutia plată, sub un strat de burete, acum mânji cu albăstrui și pembe, o coloană de rujuri de diferite nuanțe, rujuri îmbinate unele în altele, câteva ovaluri cu fard de pleoape, dispuse simetric, acum unele aproape consumate iar altele neatinse, un bețișor de plastic având la capăt o bucățică de burete murdărit cu vernil, un oval mare cu pudră roz, o periuță neagră și unsuroasă de rimel
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de rujuri de diferite nuanțe, rujuri îmbinate unele în altele, câteva ovaluri cu fard de pleoape, dispuse simetric, acum unele aproape consumate iar altele neatinse, un bețișor de plastic având la capăt o bucățică de burete murdărit cu vernil, un oval mare cu pudră roz, o periuță neagră și unsuroasă de rimel , un creion dermatograf ieftin, care nu făcea parte din trusă și din cauza căruia cutia nu se închidea cum trebuie și, cine știe de ce, câteva mici garnituri de cauciuc. Mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
insectă neînsemnată. Și brusc arn început să cresc, să mă dilat, să umplu spațiul geometric, brăzdat de nervuri și de raze. Pe măsură ce creșteam puteam privi frescele palide de pe pereții curbi, aerul din ce în ce mai întunecat de afară răzbătând prin ochiurile luminatoarelor în ovalul cărora, profilat pe purpură, se mai așeza cîte-un porumbel. Curând a trebuit să mă aplec, să mă târăsc pe podea, să-mi duc genunchii la gură și să-mi încrucișez mâinile și picioarele, căci umplusem cu totul bolta gigantică. Din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la panta care cobora spre lac. Aici, în vale, ceața devenise și mai groasă. Din loc în loc, câte un bec cu neon îi mai spărgea masivitatea. Era umezeală și frig, dar nu-mi păsa. Curând am distins sălciile care împrejmuiau ovalul lacului înghețat. Acolo era capătul. Am pășit pe gheața acoperită de zăpadă moale. Abia îmi vedeam mâna întinsă prin pâcla de aici. Arn mers mult, cu pași mici, pe gheața lacului, apoi, năpădit brusc de-o undă de durere, m-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rhei și alte minuni. Ca veioză avea o corăbioară cu pânze albicioase și cu bec în spate. Pe ușă, un afiș imens cu "Cumințenia pămîntului", care probabil că voia s-o reprezinte chiar pe ea. Pe lada studioului, într-un oval de țiplă - un țăran și-o țărancă din Cipru, el cu fustanelă și fes, ea cu ilic și nu știu ce în păr, kitsch mizerabil, din cele care zac și prin artizanatele noastre. Se asculta într-o tăcere religioasă Nat King Cole
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în drumul meu. Îmi părea rău că mă oprise din alergarea fără țintă, și totuși mă uitam la el cu încîntare. Nu era chiar un pahar, ci mai degrabă o cupă din cea mai străvezie sticlă, cu picior delicat și ovalul alungit într-o curbă pură. O fisură, de la buză și până la baza lățită a piciorului, îi dovedea fragilitatea. Era un pahar condamnat. Curând avea să fie țăndări, în el se mai afla (prin ce miracol?) puțin vin rubiniu, dens ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să ne preparăm pentru... Te ghemuiești de frică, de frig, în scaunul înalt, cu spătar, sunteți numai voi aici, în acest demisol plin de mobilă desperecheată, un lit-de-repos, fără un picior, o măsuță de toaletă cu o gaură neagră în ovalul unde ar trebui să fie oglinda, niște foteluri puse unele peste altele, o comodă masivă care sprijină ușa ca să rămână închisă, pentru că și ea are o gaură neagră în loc de clanță. Ce bric-à-brac ! Ce frig îți este ! Și dacă Niki n-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aceeași încăpere, îi evita ostentativ privirea, afectată și ea și de o intensitate căutată, și se uita indiferent în altă parte... Mai venea în casa mătușilor și un unchi de-al doilea, Krikor, un tip cu părul lins, c-un oval plăcut al feței, cu părul alb ca neaua și cu pielea feței foarte netedă, aproape fără zbârcituri la cei peste șaizeci de ani ai săi. Zâmbea tot timpul și avea o rostire blândă care lui Tiberiu i-l făcea simpatic
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lui Marcian, neclintit. Pe șosea fu vidul unei văi mici, ca o uncia; apoi respirația verticală, scurtă, a unei eline. Elena, în voia acelor mișcări, fu acum aplecată peste umărul lui Marcian. Involuntar mâna lui se strânse prin pled, pe ovalul genunchiului, căutând parcă un sprijin. Acum nici vale, nici clină de deal, un patinaj uniform! Cu o clipire nouă de lumină în ochi, Elena își apropie încet capul de al tovarășului ei: gest acum voluntar. Un spațiu mic, ca și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ființei. Să presupunem că păsările rețin, exact ca într-o fotografie, o schiță a ceea ce au văzut. Perechea asta se află în cel de-al cincisprezecelea an. O să mai aibă încă cinci de trăit. În iunie, două ouă noi, două ovaluri cenușii și pistruiate, vor călca pe urmele tuturor perechilor ivite până acum pe acest loc, un loc pe care toți anii care au trecut l-au imprimat în memorie. Cei doi fac cu schimbul la clocit, așa cum au făcut întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
speriată, dar nu de Mark. —Ajută-mă, reuși să articuleze Karin, înainte să izbucnească iar în chicoteli. Ceva din cealaltă femeie se arătă la înălțimea situației. Bonnie îl conduse pe Mark înapoi în Homestar, lipindu-se de el și trasând ovaluri mari pe spatele lui de parcă își exersa scrisul. N-a vrut să spună asta, Marker. A spus că asta e. Aici. Aici e casa ta adevărată. Și îți promit că o să mă ocup personal ca să-ți facem cuibușorul exact așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ecologiste. Puse vasele în chiuvetă și începu să le frece cu apă călduță. Ca de obicei, când spăla vase, își sprijinea capul de dulapurile care se ițeau deasupra chiuvetei. De-a lungul anilor, vopseaua de pe dulap se ștersese într-un oval mic, de la grăsimea părului său. Îl iubea cu adevărat. —Daniel? întrebă ea. Aproape că suna a conversație ușoară. M-am tot gândit. — Da? Spune. Părea încă dispus să meargă oriunde. Vechiul lui creștinism păgân: Animalele sunt cumva ranchiunoase? Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
maximum de vioiciune pe care Weber îl văzuse vreodată la el. — Gata, uite care-i planul. Uite ce-o să fac. Cuvintele lui păreau mărunte și foarte îndepărtate. Weber nu reuși să le distingă în larma din jur. Chipul Barbarei Gillespie, ovalul acela deschis, continua să-l privească, formulând cea mai simplă întrebare posibilă. Viscerele, suspendate în aer, răspunseră în locul lui. Ajunseră amândoi într-un restaurant din Kearney, unul dintre lanțurile alea concepute în Minneapolis sau Atlanta și trimise prin fax în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-i obosească și să se desprindă. Nu se întîmplă asta. Ghearele se prinseseră de un incisiv mare de parcă ar fi fost înșurubate, iar cînd încercă să se despindă, toți mușchii brațului începură să i se contracteze și-l ridicară spre ovalul de cer întunecat dintre dinți. într-o clipă, capul și umerii i-ar fi ieșit printre ei, dar el urlă: — închide! Mușcă și închide! întunericul se închise deasupra lui și, cu o ciocnire, căzu. Dar nu prea departe. Cavitatea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și absurdă, iar ochii de pe ambele părți înfundați în pliuri verticale. Gura era o gaură ca de pungă strînsă, iar sora își vîra mereu degetul în ea, pentru a-l ajuta să respire, probabil. Apoi gura se deschise într-un oval cu ceva plat în interior, iar ovalul crescu și umplu întreaga despicătură, iar chestia aceea plată era, de fapt, o cupolă care ieșea, iar cupola era un cap prins de mîna surorii. Apoi universul întreg începu să se miște încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înfundați în pliuri verticale. Gura era o gaură ca de pungă strînsă, iar sora își vîra mereu degetul în ea, pentru a-l ajuta să respire, probabil. Apoi gura se deschise într-un oval cu ceva plat în interior, iar ovalul crescu și umplu întreaga despicătură, iar chestia aceea plată era, de fapt, o cupolă care ieșea, iar cupola era un cap prins de mîna surorii. Apoi universul întreg începu să se miște încet și se așternu tăcerea. în tăcerea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]