3,713 matches
-
a pomenit că o majoritate oarecum copleșitoare dintre ei îngroașă rândurile criminalității, sunt orientați către bani nemunciți și cerșiți...partea asta nu a zis-o nimeni. Problemă cred că nu e cu țingănii care muncesc ci cu cei care te pândesc la colț... http://www.youtube.com/watch?v=nLQVI6u6-SE chiar așa???? noi merităm asta? Aia cu bibirel Sarkozy e genială :)) @Dragoș My bad teoria e ușoară și o știm cu toți. în practică, mecanismele pt absorbirea banilor europeni sunt complicate
Ipocritica românească by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82568_a_83893]
-
litere șchioape, găurile îndelung râcâite, piroanele masive de care mai atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie, lanțurile și zdrențele de pături, hârtiile zburătăcite, saltelele pline de pete negre, sfâșiate, cu paie vineții ieșind din acele răni ale cârpei, umbrele pândind în câte un colț de culoar și izbucnind în chiote demente când ne îndreptam pașii într-acolo? Undeva într-o curte interioară, la capătul unui lung și strâmt culoar, o macara cu o mare bilă ruginie atârnată de un fel
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
suprarealiste La scara 1/1, calificat de Traian Șelmaru, unul dintre marii politruci, ca expresie a "decadentismului burghez", sau ca Marin Preda, autor debutant cu volumul întâlnirea din pământuri, căruia i se atrage atenția asupra pericolelor iminente care îl puteau pândi: sămănătorismul și naturalismul, dacă nu se apropie de ideologia partidului. Acțiunea educativă, mă rog, reeducativă, va avea mai puțin succes în cazul vechii generații, a lui Al. Philippide, Cezar Petrescu, G. Călinescu, chiar dacă acesta își manifestase de la început atașamentul, ca
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
alta, că nu era dispus să topească seul peste slănină, ci să aranjeze în așa fel treburile, ca numele lui să nu piară odată cu făptura sa carnală. Din orice inițiativă voia să aibă un profit, ca falimentul să nu-l pândească niciodată. Mai existau și alți întreprinzători, de vreme ce orașul colcăia de case de toleranță, dar năpasta cădea doar pe el, căci existau oameni care-i declaraseră război pe viață. îl vânau, îl fugăreau. Gilda îl putea accidenta mortal. în ochii ei
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
a "cadrului" (să fi făcut parte dintr-un roman sau dintr-o povestire propriu-zisă propozițiile lui Mircea Ivănescu s-ar fi constituit într-un fel de moment pregătitor pentru o întâmplare ulterioară). Oricum, rămâne de nătăgăduit faptul că de pretutindeni pândește tentația prozei, a extensiei textului și a apropierii de discursul compact. Creație onomastică recognoscibil ivănesciană, "mopete" are, în mod evident, asociații sonore comice (s-ar putea crede că aparține unui motan, ceva mai puțin impunător decât theobald!), în jurul său stăruind
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
Florica Madritsch-Marin Cerul pare o pălărie albastră pe capul chel al unui turn străjuit de ferestre o vreme aștept în spatele unei perdele cineva pândește mă pândește pe mine suntem două mici fiare de-o muțenie ucigătoare mi-ar plăcea să adulmec mirosul de parfum bărbătesc un obraz proaspăt bărbierit numai dimineața bărbatul miroase a mirt când se întoarce acasă are privirea obosită rece o
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
Florica Madritsch-Marin Cerul pare o pălărie albastră pe capul chel al unui turn străjuit de ferestre o vreme aștept în spatele unei perdele cineva pândește mă pândește pe mine suntem două mici fiare de-o muțenie ucigătoare mi-ar plăcea să adulmec mirosul de parfum bărbătesc un obraz proaspăt bărbierit numai dimineața bărbatul miroase a mirt când se întoarce acasă are privirea obosită rece o vreme stă
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
doar povestite, toate devin reale și de teroarea lor mă curăț. noaptea, cînd doar galopul inimii sub coaste se aude, spre cele patru zări trimit scrisori despre un bărbat mort din care iese tiptil un păianjen de onix și mă pîndește nemișcat: un șuvoi de sînge curge dintr-o țeavă spartă în mine. femeia plutind cu fața în sus în băltoaca roșie de la picioare ca soarele strălucește atunci. abruptă și clară. unde ești tu... unde ești tu nu e noapte și
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
Uitase de prezența gazdelor, vorbele lor îi treceau pe lângă urechi fără să le audă. Simți doar că un singur lucru lipsea din această atmosferă: drama. Sau poate că exista și ea, nevăzută, neștiută; poate că aștepta undeva, nu prea departe, pândind după o cotitură a drumului, după un pâlc de mesteceni. Șansa Aștepta de multă vreme. Aproape că uitase de când aștepta: un an și jumătate, doi, mai mult? , Se vor împlini trei ani în iarna asta" - îi spusese soțul ei, ieșind
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
administrată în timpul nopții trebuia repetată acum și în cursul zilei. Nu-i mai rămânea decât să aștepte sărbătorile de iarnă. Să aștepte acele zile și nopți de petreceri și chef, acele ore de viscol și îngheț, când clipa cea rea pândește în fiece viraj, când, în sfârșit, se va ivi, poate, ,șansa". Del Ar putea ,memoria" computerului înlocui acele clipe de uitare petrecute în pod? Ce va rămâne de pe urma lui? Un computer care, depășit repede, va fi aruncat la gunoi peste
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
pe ea c-o gheară. I-atît de simplu, oh! i-atît de lesne Brusc să se strîngă. Ticăie o moară Ca un ceasornic, undeva, dumnezeiește: Se macină cărări, făpturi, ferestre. Și nimănui de căni frică nu-i este. Dar ele ne pîndesc deschise larg, Să ne absoarbă-n fragedele bezne. Și-apoi, scăpate pe podea, ne sparg...
Nu isc pricini... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11672_a_12997]
-
urmă pe când vor fi, așa, din întâmplare de cine știe ce făpturi ciudate, peste milenii, scoase din țărână... De când mă știu... De când mă știu, mă înspăimântă gândul că aș muri căzut într-o fântână. De câte ori n-am căutat la ochiul ce mă pândea de jos, din întuneric, și nu m-am depărtat, fricos, de coșul fântânii... și de-aceea, poate, și-acum, când noaptea crește și răstoarnă bolovăniș de umbre peste mine, din amintiri se-ntoarce-aceeași teamă lărgind fântâna lumii pân-la margini de unde nu
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
să grăbească distrugerea urmașilor lui și uciderea sa sînt cu totul altele decît în cazul personajului dostoievskian. Întoarcerea lui Faulkner la tragedia antică și la Vechiul Testament pentru a spune că, în spatele a tot ce pare că se împlinește, Soarta îl pîndește pe cel ce i se împotrivește și așteaptă liniștită Scadența, își are, fără îndoială importanța sa, dar nu reprezintă chiar totul. Ceea ce contează în ultimă instanță sînt faptele puse în seama personajelor și puterea autorului de a convinge prin ele
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
ai lor, cu sicriul în căruță, din ținutul Yoknopatawpfa pînă în Jefferson, pentru a se respecta dorința femeii de a fi îngropată în orașul în care s-a născut. Din cauza ploilor care au rupt podurile și a nenorocirilor care-i pîndesc la tot pasul, drumul se prelungește la nesfîrșit. Cînd totul părea că s-a terminat, tatăl ticăloșit și mîndru în ticăloșia sa va merge să înapoieze cele două cazmale împrumutate pentru a săpa groapa și va întîrzia mai mult decît
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
află printre noi sub înfățișarea unui nepot care ne vorbește cu glasul buniculu. Căutătura unora ușor tulbure de semnul neantului. Clătinăm din cap, fiecare cu gânduri fără ecou, fiecare cu ziua lui de azi. Plutim în lumina pe sfârșite, ne pândim ca într-o farsă, pradă unei halucinante multiplicări. Perechi palide. Numai că bunicul nostru este însurat cu altă băbătie, iar bunica noastră cucer- nică se sprijină de un unchiaș necunoscut. Pe fiecare îl cheamă altfel decât știm. Căci nu e
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/11902_a_13227]
-
mai tăiat o mână, Ea rămas-a împietrită, ȘI-I TOT NAȚIA ROMÂNĂ! Și TIMPUL s-a ridicat din hrisoave și din cărți; Au urlat lupii la graniți, s-au desenat alte hărți... Vipere și corbi de smoală și acum pândesc la poartă: ROMÂNIA mai frumoasă, mai bogată li se-arată! Citește mai mult Au venit în țara asta și-alti străini de-au tulburat-oI-au supt sângele și vlaga și săracă au lăsat-o;I-au ucis bărbații-n
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
mai tăiat o mână,Ea rămas-a împietrită, ȘI-I TOT NAȚIA ROMÂNĂ!Și TIMPUL s-a ridicat din hrisoave și din cărți;Au urlat lupii la graniți, s-au desenat alte hărți...Vipere și corbi de smoală și acum pândesc la poartă:ROMÂNIA mai frumoasă, mai bogată li se-arată!... XVIII. CALUL ȘI MĂGARUL, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2152 din 21 noiembrie 2016. Pe-un drumeag, către oraș, Venea cântând un căruțaș, Ce la căruță-nhămase
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
14 ianuarie 2016. Ce te legeni codrule, De-ți tremură frunza-n vânt? Plâng pustii cărările Și-ți freamătă codru-n vânt... Toamna trece...iarna-i iarnă... Geru-I crâncen, greu-I greu... Cântăreții nu se-ntoarnă... Eu îmi tângui dorul meu Pândește vântul la răscruce... Să nu mori până la vară!... Trece luna-ncet...străluce... Clipele sunt ore iară. Tristul fluieraș de fag Plimbă doina prin frunziș... Eu ți-s dragă...tu mi-ești drag... Și mă săruți pe furiș!... Citește mai mult
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
tale surâzânde, fierbinți Atât de dragi îmi sunt. Și cât îmi e de dor! Și-mi aduci scântei din stele și culori din curcubeu, Tu îmi dăruiești putere când drumul îmi e greu. Râsul tău alungă triștii nori ce mă pândesc, Iubesc ochii tăi albaștri. Și pe tine te iubesc! Citește mai mult DOI ochi, din câți sunt pe pământ,Ochii tăi mi-au fost aduși.Iubesc de-atunci și-ntruna cânt.OCHII tăi blânzi și supuși.Cărti de dor câte
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Buzele tale surâzânde, fierbințiAtât de dragi îmi sunt. Și cât îmi e de dor! Și-mi aduci scântei din stele și culori din curcubeu,Tu îmi dăruiești putere când drumul îmi e greu.Râsul tău alungă triștii nori ce mă pândesc,Iubesc ochii tăi albaștri. Și pe tine te iubesc!... Abonare la articolele scrise de elisabeta silvia gângu
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Analize > VALERIU DULGHERU - PERICOLUL CARE NE PÂNDEȘTE Autor: Valeriu Dulgheru Publicat în: Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Perioada de înregistrare a candidaților la președinție a luat sfârșit. Acest colț de țară cu doar vreo trei milioane de locuitori a fost „fericit” cu
PERICOLUL CARE NE PÂNDEŞTE de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380637_a_381966]
-
Dodon și Lupu, care sunt urmași ai lui Ilici în pofida recolorării în alte culori). Să nu uităm minunata zicală populară: „Lupul părul își schimbă, dar năravul ba”. ----------------------------- Valeriu DULGHERU Chișinău, 20 septembrie 2016 Referință Bibliografică: Valeriu DULGHERU - PERICOLUL CARE NE PÂNDEȘTE / Valeriu Dulgheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2091, Anul VI, 21 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Valeriu Dulgheru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PERICOLUL CARE NE PÂNDEŞTE de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380637_a_381966]
-
fug,/ nici când mi-ai spus/ că tronul, de fapt, era un rug,/ ca să tot ard spre tine/ când mergi pe orice drum,/ să te-nsoțesc himeric/ cu trupul meu de fum.” (Regina). Este de remarcat simbolistica, semantica având valențe care pândesc după colțul rostuirii, poate și culpabilitatea trădată de o oscilație mergând spre dedublare, până la mai mult sau mult fireasca acceptare a unui ego marcat de siguranță da, însă nu și de suficiența proprie, de aici venind deschiderea spre evoluția umană
DANIEL MARIAN DESPRE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380661_a_381990]
-
caldă din orice secundă, Până cândmoartea-ncepe să tresarăși viața-mi este licoareamară.... XXV. MOMENT ÎNTR-O NOAPTE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2140 din 09 noiembrie 2016. Când cucuveaua mușcă luna de un colț, Sub pleoapă de pământ pândește ca un hoț, Un bocet de gorun, pasăre vicleană Zidită-n cuvânt precum o altă Ană. Cușmă neagră noaptea se varsă în ploaie, Urlă așteptarea, lacrimă văpaie, Ca un corb pribeag și nesătul trecutul Te mâna din urmă umbrind începutul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
celulă se umflă-n zadar, Sfârșitul este scris de cer în calendar . Când clopote toacă în zi de parastas, Aud cum plânge frica în ochiul rămas. Citește mai mult Când cucuveaua mușcă luna de un colț,Sub pleoapă de pământ pândește ca un hoț,Un bocet de gorun, pasăre vicleanăZidită-n cuvânt precum o altă Ană.Cușmă neagră noaptea se varsă în ploaie,Urlă așteptarea, lacrimă văpaie,Ca un corb pribeag și nesătul trecutulTe mâna din urmă umbrind începutul.Furnicarul lumii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]