496 matches
-
comunei o constituie 69 balo / hectar. Sat pitoresc cu două biserici. Șoseaua urcă pe lângă satele Slobozia, Horodiște și Mincenii de Jos la drumul național Chișinău-Orhei-Rezina. Pe timpul dacilor liberi, pe actuala vatră a Lalovei, era un sat aglomerat, care a fost pângărit și ars în timpul invaziei hunilor din a. 376 d. Hr. Tot de pe atunci, pe moșia satului au rămas și trei movile funerare - cimitire ale cotropitorilor hordelor barbare, năvălite de peste Nistru din stepele asiatice. Letopisețul scris al acestei localități începe încă
Lalova, Rezina () [Corola-website/Science/305759_a_307088]
-
Vasile Cucu, Ioniță Balmuș, Timofti Visca, Gheorghiță Gabura, Ștefan Lesanu, Toader Burcă, Constantin Vodă s.a. În podgoriile dincolo de râul Ciuluc plugul scoate și astăzi la suprafață cioburi de oale, oseminte și cărbuni putreziți. Sub rădăcinile copacilor zace așezarea preistorică Curmeiești, pângărită de triburile nomade, vatra de la care s-a desprins mai târziu localitatea de pe colina împrejmuită cu stufării din lunca Răutului. Sărătenii pe Răut este menționat documentar în anul 1554. Cu această denumire îl întâlnim la 5 aprilie 1642 într-un
Sărătenii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305219_a_306548]
-
Prin geamul sărutat de Dumnezeu Sub fruntea lumii de odinioară Prietene, strivesc un curcubeu Și-l pîngăresc cu lunga-mi oboseală. În poala mea doar îngerii desculți Îmi calcă truda urmelor de iarnă Spalîndu-mi tălpile cu rătaciri cuminți Ca să mă-ntorc la poarta ta în goană. S-o ung cu mirul lumii dealtadată Și creștinându-ți gherghirul
Editura Destine Literare by Ana Irama () [Corola-journal/Journalistic/85_a_457]
-
de către religia evreilor. Se consideră că acest eveniment a aprins scânteia revoltei în rândurile iudeilor, care, sub conducerea familiei Hasmoneilor (Hashmonaím) s-au ridicat la lupta care a dus la scuturarea jugului siro-elen, restabilirea cultului strămoșesc în Templul ce fusese pângărit și restaurarea regatului iudeu independent în Țara Israel. În primăvara anului 63 î.Hr. generalul Gnaeus Pompeius Magnus, comandantul roman al Asiei Mici, a profitat de conflictul pentru succesiune la tronul Iudeei între membrii familiei Hasmoneene, și a intervenit în favoarea lui
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Ierusalimul și celelalte locuri sfinte ale Palestinei puteau fi vizitate și de cei de altă religie cum ar fi creștini , care plăteau arabilor o taxă de intrare , dar turcii selgiucizii au considerat un păcat ca Palestina cea Sfântă să fie pângărită de necredincioși , ucigând creștinii fără milă . În anul 1071 , selgiucizii îi înfing pe bizantini la Manzikert și cuceresc mare parte a Anatoliei (Partea asiatică a Turciei de astăzi) . Abia în anul 1095 , bizantinii cer ajutor papalității în problema locurilor sfinte
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
și-a trâmbițá, / Fluierul și-a fluierá, / Mare jele-n lume-a fa`.” Unde este înmormântat păstorul mioritic? „În mici un caz la stână” , conchide V. Latiș. Stâna rămâne în mod necesar un spațiu sacru și el nu poate fi pângărit, prin introducerea în interiorul cercului magic, a unui cadavru. Indiferent că este vorba de o moarte reală (un accident sau orice altceva în afară de omor) sau una inițiatică, ceremonialul nu poate suporta orice locație, perimetrele consacrate fiind bine delimitate. Reperul principal rămâne
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]
-
menok”, până când Ahriman își face apariția în interiorul ei, instaurând răul. Acest amestec bine-rău poartă numele „gumecisn” în mitologia persană. „Gumecisnul” va dispărea abia după purificarea finală și distrugerea lui Ahriman și a oștilor sale de demoni. Momentul în care Ahriman pângărește creația pură, primordială a lui Ohrmazd este descris foarte amănunțit în diferite texte religioase. Zeul răului sfâșie marginile cerului, pătrunde în lumea materială; „getik”, murdărește apele, otrăvește vegetația, omoară Taurul primordial, îl corupe pe omul primordial; Gayomart, se azvârle în
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
un jaf de trei zile, în timpul căruia numeroase opere de artă și de cultură antică romană și greacă au fost furate sau distruse. În ciuda jurămintelor și amenințării cu excomunicare, cruciații au desacralizat fără scrupule lăcașurile de cult ale orașului, distrugând, pângărind sau furând tot ceea ce se putea. După cum afirma cronicarul Choniates, cruciații au plasat pe Tronul Patriarhal Bizantin o prostituată. Când Papa Inocențiu al III-lea a auzit de purtarea sălbatică a pelerinilor săi, s-a simțit foarte rușinat și i-
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
general. Cronicarul Ioan Zonaras își amintea: „Aceasta era o mulțime amestecată de traci, macedoneni, rromi, barbari. Ei se purtau cu cei de-un neam cu dânșii mai rău decât dușmanii și s-a ajuns până la vărsare de sânge. Ei le pângăreau pe fecioarele care se consacraseră pe sine lui Dumnezeu și le siluiau pe femeile măritate, ei scoteau podoabele din lăcașurile Domnului și nu cruțau nici chiar vasele sfinte. Întâlnindu-i pe senatori, ei îi trăgeau jos de pe catâri, iar pe
Nichifor al III-lea Botaniates () [Corola-website/Science/315166_a_316495]
-
l-a avut de la Alexandru voievod. Următorul document despre satul de pe râul Sărata, ținutul Lăpușna, este uricul lui Constantin Movilă (1607-1611) de la 16 august 1609, dar aici satul are un nou nume - Ruorești/Răurești. În secolul XVIII localitatea a fost pângărită adesea de tătari, deoarece pe dealul dintre Sărata-Galbenă și satul Caracui trecea "hotarul lui Halil-pașa". În 1817 satul este atestat cu numele de Sărata, ce făcea parte din ocolul Hotărniceni, ținutul Codru, așeuat de-a lungul râușorului Sărata și aparține
Sărata-Galbenă, Hîncești () [Corola-website/Science/305182_a_306511]
-
Gărzii de Fier au pus la cale cel mai mare pogrom din istoria Munteniei, în care au fost uciși peste o sută de evrei, iar parte dintre aceștia au fost atârnați în cârlige la abator unde cadavrele le-au fost pângărite și mutilate. Carnajul de la abator a fost negat de autori negaționiști ca înscenare pusă la cale de Eugen Cristescu - șeful Serviciului Secret în timpul guvernării Antonescu (vezi mărturia legionarului Ioan Ianolide, fost membru al Frățiilor de Cruce, organizația de tineret a
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
se depărtează de la Sfânta Împărtășanie, iar în restul cazurilor se analizează minuțios pricinile care au dus la poluții. Pe parcursul zilei nu trebuie să cugetăm la nălucirile din timpul somnului de noapte, căci intenția demonilor este și aceasta de a ne pângări cât suntem treji cu 182 Preot Ioan C. Teșu, op. cit., p. 92. 183 Sf. Ioan Scărarul, op. cit., p. 312. 184 George Habra, op. cit., p. 229. 185 Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări..., p. 263. 186 Ibidem, p. 389. 187
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
caută satisfacere, hrană. Nesatisfăcută această patimă urlă prin mânia pe care o stârnește. Păcatul desfrânării spurcă atât pământul cât și văzduhul. Despre pângărirea pământului vorbește Sfânta Scriptură a Vechiului Testament (Levitic 18, 25-27), unde se arată că fărădelegile oamenilor au pângărit pământul. În zilele noastre, erotismul colectiv al maselor vulcanizate, dezgustul general îi neliniștește profund pe psihiatrici care încep să vorbească despre o foarte stranie desexualizare a umanității. Iubirea ruptă de spiritual produce ravagii mentale, aceasta pentru că omul redus numai la
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
foc Muntele Hiei, nu mai încape nici o îndoială că țara se va întoarce împotriva Domniei Sale. — Exact așa e! exclamă Seiken. Dacă înfăptuim această atrocitate, atât samuraii cât și poporul vor fi nemulțumiți. Dușmanii noștri vor profita de ocazie spre a pângări pentru totdeauna renumele Domniei Sale. Dar tot eu sunt cel care a recomandat ca, atunci când atacăm Muntele Hiei, să mergem până la capăt, deci nu a fost ideea Domniei Sale. Ei, dacă așa stau lucrurile, asupra mea va cădea orice blestem sau proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
a esercita influență asupra opiniei publice, continuă a fi miniștri, deputați, mai știm noi ce, e o dovadă că acei oameni nu mai pot trăi prin o muncă cinstită, că sânt avizați de a trăi din amăgirea poporului, că-și pângăresc sufletul de zece ori pe ceas cu cele mai negre ca lomnii pentru a se mănținea la puterea de care au nevoie, că sufletul țării se-nveninează pentru a nu mai putea vedea adevărul. O asemenea țară e pierdută! [5
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
spre a ne batjocori. Când oameni de teapa aceasta, cari nici în vis nu înțeleg spiritul lui Natan Înțeleptul, [î]și îngrădesc ura lor și prezumpțiunea lor de rasă cu numele lui Lessing, ce era creștin și german, atunci ei pângăresc mormântul unui erou al națiunii noastre. Cartea d-lui Graetz e privită însă de o parte a jidovimei noastre ca un standard work (deviză) și ceea ce bodrogănește el cu greociunea unui zelot se repetă în nenumărate articole ale jurnaliștilor evrei
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
este un act politic extraordinar. Atunci când treburile merg prost, se scot din vestigiile politice niște arme. Prima armă, de bază, este naționalismul. Apelând la sentimentele patriotice oamenii uită că nu au ce mânca și rămân cu ideea că a fost pângărit ceva din ce este sfânt, adică patria. Ăsta este cel mai simplu mijloc, care se cunoaște de multă vreme (psalmul lui David). Sigur că naționalismul, Într-o țară mulținațională, atrage În mod automat o căutătură strâmbă spre celelalte națiuni sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să ne apropiem; apoi, după ce ne-am apropiat, ne dă și Dumnezeu tot ajutorul Lui. Și pentru că diavolul, după ce ne-am apropiat de credință, vine îndată, voind să smulgă această bună rădăcină și grăbindu-se să semene neghină și să pângărească semințele cele bune și curate (Mt. 13, 24-25), de aceea avem atunci nevoie de ajutorul Duhului, pentru ca Duhul, ca un plugar vrednic, să apere cu multă grijă și dragoste rodul de curând sădit al credinței. De aceea Pavel spunea, scriind
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
-i vânăm și să clădim Biserica lui Hristos prin sufletele lor; această bogăție dar să o strângem”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia III, p. 30) ,,... voi să nu lăsați vreodată să fie pângărite învățăturile credinței”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Despre necunoașterea lui Dumnezeu, cuvântarea II, p. 38) Despre cele două feluri de manifestare a credinței „Iar chipul credinței este îndoit: unul este dogmatic, constând în consimțirea sufletului la ceva, de pildă: Cel
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
al altarului, împotrivitor jertfei lui Hristos, trădător al credinței, călcător al religiei, serv îndărătnic, fiu nelegitim, frate dușman, disprețuind pe episcopi și părăsind pe preoții lui Dumnezeu, îndrăznește săși clădească alt altar, să facă altă rugăciune, cu cuvinte neîngăduite, să pângărească adevărul jertfei Domnului prin sacrificii mincinoase și nu știe că cel ce se împotrivește ordinii lui Dumnezeu, din cauza îndrăznelii lui este lovit de pedeapsa dumnezeiască. Astfel, Core, Datan și Abiron, care au încercat să răpească lui Moise și preotului Aaron
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
A poruncit prin învățătura sa unitatea și dragostea, în aceste două precepte a cuprins pe toți profeții și toată legea. Dar păstrează unitatea și păzește dragostea cel ce, stăpânit de nebunia discordiei, desparte Biserica, distruge credința, tulbură pacea, împrăștie dragostea, pângărește jurământul?<footnote Referindu-se la acest lucru, Avva Paladie spunea și el, printre altele, ucenicilor săi: Credeți-mă, fiilor, că nimic altceva n-au făcut schismele și ereziile în Biserică decât să nu mai iubim pe Dumnezeu și să nu
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de Aur, în vol. Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur, p. 176) „Deci ascultați cei ce vă împrieteniți cu ei, că la cei spurcați nimic nu le este curat, ca să scăpați de urgia ce vine asupra lor. Dar câți vă pângăriți cu ei la desfătări, cum îndrăzniți de vă împărtășiți cu dumnezeieștile Taine ale lui Hristos? Sau n-auziți pe fericitul Pavel strigând că nu puteți să mâncați și din masa Domnului și din masa dracilor? Ieșiți din mijlocul lor, zice
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
rugăciuni și tot atâtea iconițe. De asemenea a fost în mijlocul soldaților, de câte ori a putut, și după 23 august 1944. Revenit la Oradea, a fost primit cu foarte multă bucurie și a început să lucreze la refacerea bisericilor și caselor parohiale pângărite sau distruse de hortiști. Totodată însă începe și o puternică luptă pentru a apăra țara și biserica de influențele comuniste. Atât în predici și în sfătuirile cu oamenii, cât și în lucrările administrative și alegerile bisericești, ierarhul Nicolae al Oradei
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
dorul lor de viață”. În ,,Să nu ne amăgim... singuri să ne luminăm nopțile, dacă vrem, să trecem prin timp ca niște aleși ai veșniciei”. Câtă fierbinte iubire manifestă autorul afirmând: ,,Lasă-mă, Doamne, să îngenunchez a săruta acest pământ pângărit de ambiții și felurite necuviințe omenești.” În ,,Aproapele meu” se întreabă retoric: ,, Oare cine ne-a înstrăinat așa de tare, frate al meu”, indubitabil...se știe vinovatul... În ,,Au venit peste noi” subliniază accentuat frăția veche a românului cu bătrânul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
s-a dezvoltat, în decursul anilor, o relație călduroasă de stimă reciprocă, care s-a fortificat în urma unor întâlniri la Ierusalim, la Bruxelles și la Paris. Spre adâncul meu regret, activitatea binecuvântată a acestui evreu eminent a ajuns să fie pângărită de calomnii răspândite de gurile murdare ale unor josnici defăimători. La data de 1 octombrie 1950 m-am prezentat la cursul inaugural al anului I de la Facultatea de Filosofie a Universității din Cluj. Evenimentul în sine, cât și cadrul în
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]