1,924 matches
-
cum nu se mai Întâmplase niciodată. Era vremea celui mai mare desfrâu.Bețiile țineau lanț, vinul era scos din butoaie fără Încetare.Dumurile erau pline de tâlhari și hoți.Aveau loc cele mai grozave omoruri.Femeile Își omorau pruncii din pântece ori Își otrăveau bărbatul.Bărbații se omorau Între ei, Își omorau frații și chiar părinții. Femeile nu vroiau să mai crească copii, iar bărbații nu munceau nimic.Totul În țara aceea era ceva rușinos.Mesele erau ticsite de bucate peste
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
puteai să-l coși la loc. Într-un asemenea caz, era mai bine să arunci totul și să o iei de la capăt, cu alt material. Într-o noapte, soțul meu m-a întrebat dacă fătul pe care-l purtam în pântece era al lui Hosoda. M-am speriat atât de tare, încât am început să tremur toată. Acum îmi dau seama că eram amândoi foarte tineri și nu prea știam ce-i dragostea. Nu înțelegeam nici măcar ce înseamnă afecțiunea. Eram atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Se cuibărise deja în mine sentimentul zădărniciei. (rând liberă Am impresia că și tu m-ai părăsit. De fapt, nu, mă uiți încet-încet. Sunt fericită. Sunt însărcinată, așa cum mi-am dorit. Am senzația că am pierdut totul, însă ființa din pântecele meu îmi va smulge, din când în când, câte un zâmbet trist. Când mă gândesc la ea, nu-mi vine să spun că am făcut „o greșeală de neiertat“. În ultima vreme am început să-mi dau seama că există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de toamnă", sinistre alegorii, prilej al unui sarcasm nedrămuit, al unei satire de astădată nereținute: "Încep manevrele de toamnă / vulpile schiaună prostituatele se retrag sub plăpumi / nici negustorii de rachiuri și nici parlamentarii gureșii / nu rămîn cu mîinile împreunate pe pîntece // cătina ciorile imploră protecția brumei atîtea / și atîtea ființe se ascund în hîrburi pînă / și teoriile filosofice intră-n talazurile putrefacției" (Bubuie pălăriile). "În multipla desfășurare de sensuri a titlului, notează Cornel Ungureanu, semnatarul unei admirative prefețe , am putea descoperi
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
sărută sexele. D.P.: ...Sînt chiar metaforice. În Don Juan, acolo, în final, în scena aceea cu Tonia și Rogulski, nici nu știi ce se întîmplă... N.B.: Este refuzul posesiei, el vine doar și o atinge, îi pune doar mîna pe pîntece și o trimite la plimbare. Îi spune: "Ești liberă". Mai e ceva. Cînd eram mai tînăr, eram mai viguros în sexul literar. Cu timpul, n-am mai descris scene sexuale, am observat și eu asta. Ultimele sînt cvasiviolul lui Minda
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
și-au terminat lecturile obligatorii din clasa a noua. Fac însă clasamente, dau note la purtare și acordă premii Nobel, chiar dacă, pe vremea când generația mea și eu însumi scriam și ne băteam cu cenzurile, ei încă beneficiau de căldura pântecelui matern. Agresivitatea unora și haina politică, foarte de dreapta, pe care o îmbracă sunt menite să ascundă ori contracte cu Securitatea, ori lucruri și mai urâte. La noi se trăiește din scandaluri. Așa că nici în lumea literară nu puteau să
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
în izbânda idealului național. în Noi și voi. Conferință rostită pentru inaugurarea sesiunii Ateneului Român la 20 Decembrie 1892, în entuziasmul general al elitei bucureștene prezente, el este un adevărat vizionar: "Vecina noastră Austria e în posițiă (aplause, ilaritate). în pântecele ei se svârcolesc o mulțime de embrioni gemeni, între cari embrionul unguresc, deși cel mai mititel și cel mai slut, un plod în care nu deosebesci încă bine dacă e om, dacă e câine, dacă e pesce, stă la mijloc
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
sprijinitorii pe față din presă și din lumea intelectuală ai președintelui. Nu știu cît l-au costat sentimental pe Traian Băsescu aceste victime din rîndul propriilor săi suporteri, dar marele Chit, despre care se spune că ar depozita în cotloanele pîntecelui său și dosarul lui Băsescu, a eșuat pe nisipul deodată nemișcător al cercetătorilor de la CNSAS care îi răscolesc adîncurile și scot la iveală tot soiul de falși Iona pitiți în cotloanele pînă mai ieri impenetrabile ale acestui uriaș closet al
Agonia secretelor Securității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9368_a_10693]
-
de lume!/ Dumnezeii tăi de floare! Dumnezeii tăi de apă, de cer,/ de nor, de pasăre...!/ Dumnezeii tăi de respirație!/ Dumnezeii tăi de trestie!/ Dumnezeii tăi de cireș!/ Dumnezeii tăi de întuneric!/ Crucea mamei tale, de lume!/" (Du-te-n pîntecele mă-tii de hoit). în acest fel Adrian Alui Gheorghe ni se înfățișează ca un blasfemator paradoxal, răstignit pe propriile-i disonanțe. E adevărat că negrul e la modă, dar de la Ion Caraion încoace n-am întîlnit un celebrator al
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
sale În fiecare zi, s-a tulburat sufletul lui până la moarte. și atunci i-a descoperit el toată inima sa și i-a zis: «Briciul nu s-a atins de capul meu, căci eu sunt nazireu al lui Dumnezeu din pântecele maicii mele; de m-ar tunde cineva, atunci s-ar depărta de la mine puterea mea și eu aș slăbi și aș fi ca ceilalți oameni». După ce Îi află taina, Dalila Îl adorme pe brațele ei și divulgă totul filistenilor, care
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
trag din greu, nu se-ncurcă. Cum or fi putând înghiți așa ceva?! Frate Slab-Împărat, ție îți plac bucatele astea? Parcă nici tu nu te-ai prea îndemna... SLAB: Plac, cum nu, da' le iau cu măsură, că nu-s robul pântecelui! PRICINĂ: Eu, bucate ca astea n-am mai întâlnit: nici că pot fi înghițite! Nu mi-i da voie să iau și eu o îmbucătură din blidul tău, să văd, la fel îs? SLAB: Ba-ți dau voie. Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o oaie. OMUL: Să-ți desenez o oaie... Nu, am altceva pentru tine. Un desen la care țin foarte mult, dar pe care ți-l dăruiesc. Uite. (scoate din spatele avionului Desenul 2) MICUL PRINȚ: Nu, nu vreau un elefant în pântecele unui șarpe boa. Un șarpe boa e foarte primejdios, iar un elefant te încurcă foarte mult. La mine acasă este loc puțin. Eu am nevoie de o oaie. Te rog, desenează-mi o oaie! OMUL: Bine, am să încerc. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în dreptul ficatului? Nu stau io prea bine cu anatomia. În copilărie, aveam un vecin antipatic și, când ne băteam, îi frigeam una în burtă la care acesta se pornea să orăcăie și să se zvârcolească ținându-se cu mâinile de pântece, bă, tu știi ce am io aicea? Rinichii! Tac’su’ era doctor, de unde rezulta competența puștiului. Mă rog, ăla era un țâști-bâști, dar oricât de gravă ar fi ignoranța mea în ale anatomiei, bivolarul ăsta care zicea că mă poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
o și copleșeau cu laudele lor, nu era zi să nu audă cât este "de bellă, de florelinte", dar cum a început să se lase în voia arcușului ascultând acea voce interioară care se zbuciuma în ea ca pruncul în pântecele mamei, se făcuse gol în jurul ei de parcă o aruncase dumnezeu în hăurile iadului. Se străduise din răsputeri și ieșise din această încurcătură, se cumințise, își legase degetele, urechile și lumina ochilor ca să nu mai vadă, să nu mai audă acea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
răul de moarte, pianul cântă singur în peșteră, ea se înalță la cer, de acolo de sus privește cele trei trupuri din peșteră, al ei chircit de durere, plin de sânge uscat, firul de apă strecurându-se printre pietre spre pântecele pământului, agonia, pianul cântând singur în peșteră, fuga, călătoria pe urmele băiatului din Clădirea Albastră, somnul, durerea, somnul, durerea, greața, greața, păianjenii uriași, fantomele, durerea, greața, vioara lui Zinzin cântând bezmetic, femeia aplecată peste vioară ca peste balustrada unui pod
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
s-a oprit brusc, ciulind speriat urechile, și a schimbat vorba pentru a ne expune planul său de pace din Orientul Mijlociu, un plan evident nefuncțional, pentru că evreii și musulmanii fuseseră Înlocuiți, În povestea sa, de indieni și de cowboys. În pântecele virtual, unde traseele erau Întotdeauna bine stabilite, iar un clic ducea de fiecare dată În același loc, alegerea constituia, se pare, din start, o discriminare, o insultă la adresa tuturor acelora pe care nu le doreai. De aceea, Încetarea căutării și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
încinse au dispărut ca prin farmec, ilustrând faimoasa zicere conform căreia "banii nu au miros". Pot depune mărturie: nu au, într-adevăr. Au, în schimb, o gravitație accentuată: în loc să se ridice, prin tavan, spre noi, coboară tot mai mult în pântecele clădirii, într-un loc unde, pe vremuri, Iosif Costinaș avea laboratoarele unui fantast cineclub. În "Orizont" au publicat absolut toți scriitorii importanți din vestul României și mare parte din scriitorii de suprafață ai țării. Acest lucru nu se datorează doar
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
cu o coajă de săpun, cu forța, deșertând o găleată de apă călie pe ea. N-am reținut cuvântul. Seamănă cu altul pe care l-am mai auzit, dar nu sunt sigur. -Seamănă cu micțiune, exact ce-a țâșnit din pântecele tău de gorilă, mai Înainte, În spatele șandramalei, aburind aerul din jur. Tot de la mine ai auzit cuvântul ăsta. Dar ficțiunea e cu totul altceva! Ficțiunea e ceva sublim, e o culme a talentului de-a reface lumea după propriile trăiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
flori, iar pe ,,case,, a scris cu vopsea albă numere de-o șchioapă. Corespondența nu vine niciodată aici. Cine să le scrie acestor paria și mai ales ce? Copiii abandonează școala Înainte de a se naște, când se foiesc Încă În pântecele mamelor, iar când uterele Îi expulzează În lume au deja o experiență bogată În renunțări. Numele se Învârt și ele Într-un spațiu foarte mic al imaginației, deseori neeexistând. Buletine, fișe de școlarizare, fișe medicale, toate intră În categoria abandonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ochii ei se măresc, pe măsură ce Antoniu vorbește; se fac două ape adânci În care cuvintele, sunetele, se pierd. Doisprezece ,, Dacă mă urc pe bolovanul ăsta umflat ca burta polițistului de lângă Ambasada Franței, o văd pe mama, bătrâna mea mamă, din pântecele căreia am ieșit În lume, Într-o noapte geroasă de iarnă. Dacă mă urc pe bolovan, de aici din stradă , prin fereastră o văd pe mama. E cocoșată de atâta muncă sărăcuța. Când intru În casă tata mă ademenește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dimineață, bună. O să mi-o amintesc toată vă culcați târziu, și mâncați viața. pâinea durerilor. Astfel, El dă somn preaiubitului Său. Am transcris pentru tine Psalmul 127. Mi-a plăcut foarte mult. Iată, fiii sunt o moștenire de la Domnul, rodul pântecelui Plăcințica este o răsplată. Ca niște săgeți În mâna unui viteaz, așa sunt fiii tinereții. Ferice de omul care și-a umplut tolba cu ele; lor nu le va fi rușine când vor vorbi cu vrășmașii la poartă. Ă Psalmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ea sunt așezate două sfeșnice masive din aramă argintată, și o fructieră ,,Art-nouveau,,. Pe sub ferestrele tăiate În zid ca niște ochi imenși, Întrebători, câteva ghivece cu cactuși sunt așezate direct pe parchetul nelustruit de ani de zile. Biblioteca Închide În pântecele ei generos colecții de carte din cele mai diverse. De la filozofie la arhitectură, de la albume de artă la cărți de medicină, de la beletristică la dicționare, toate perfect orânduite. Secțiunea de ozeneuri, mistere, paranormal, are un regim aparte, un spațiu intim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
palmele de muchia mesei ,,Biedermeyer,, , Își pune ochelarii și, Își privește mica rană dintre policarul și arătătorul mâinii stângi. Paisprezece iunie Zi sumbră. La ora asta este un du-te-vino ciudat pe stradă . de dimineață, gunoierii au venit să adune În pântecele uriașei mașini resturile menajere de peste săptămână. Fac un zgomot infernal. Somnul a zburat, luându-i locul o stare de veghe cenușie ca și gândurile mele. În baie am alunecat pe un plic gol de șampon. M-am lovit la umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mucegaiul, pătând ființa urbei și răspândind un aer dureros și irespirabil de mizerie. Antoniu Își iubește orașul. S-a născut aici, a copilărit aici, s-a maturizat și va muri aici. Este legat ombilical de el, ca un făt de pântecele matern. N-a conceput niciodată că ar putea trăi altundeva. Ideea asta Îl scandalizează de-a dreptul. Cine să-l convingă să se mute? Chiar și ghetoul Îi este drag, deși a trăit până la aproape 30 de ani o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și intram Însfârșit În mica Împărăție a apei, care era de un albastru ceruleum, de la vopseaua cu care era dată cuva bazinului. Apa nu era Întotdeauna Încălzită, câteodată era de-a dreptul rece, dar eu, după ce mă aruncam brusc În pântecele ei, nu mai simțeam acele răcoroase Înțepându-mi trupul. Mișcarea Îmi făcea foarte bine și, după ce Înotam câteva bazine, ieșeam din apă mai puternic, cel puțin așa mi se părea mie. În seara În care am Întâlnit-o, Ema, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]