185 matches
-
ore pînă la decolarea avionului spre București și îmi încetinesc mișcările ca să treacă timpul. Hotelul era situat vis-à-vis de aeroport și nu era grabă. Din restaurantul unde luam micul dejun se auzea zgomotul opintelii avioanelor spre înaltul cerului. Cele mai pîntecoase păreau că fac explozie la desprinderea de sol și apoi răsuflau ușurate, țîșnind îndrăzneț spre lumea largă. În restaurant lume nu prea multă defilează prin fața nenumăratelor atracții culinare și, cu mișcări ezitante, aleg, sau mai corect, ciugulesc de pe ici și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prăvălesc în mare, cu vîrfurile arse de soare și cu vile care de care mai ochioase. Cînd treci în Corint remarci un canal săpat în stîncă, îngust ca un coridor de școală confort redus, dar prin care se strecoară vapoare pîntecoase. Corintul a devenit astfel o insulă și grecii sînt mîndri de realizarea lor. Cînd Patras-ul apare, în sfîrșit, remarci imediat că este un oraș mare, cu urme în trecut dar și cu pretenții viguroase în viitor. Portul imens leagă orașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sălbatic și asasin, nu glumește niciodată și aproape întotdeauna oamenii suferă din cauza dezastrelor provocate de nebunia lui. Pe lîngă faptul că este rece ca o lamă de sabie păgînă, mai este și puternic de răstoarnă cu fundul în sus o pîntecoasă de barcă pescărească. Nu știu dacă s-a dedat și la avioane, dacă pofta lui de a distruge se burică și la înaltul cerului. Cert este însă că noi eram puțin panicați de jocul avionului prin văzduh, de zăngănitul paharelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a fi încărcat cu toate proviziile, artileria și echipajul ce-i erau menite, vaporul nou-nouț încă se pregătea să iasă în larg, când, pe neașteptate, o violentă rafală de vânt aruncă o înaltă trombă de apă, care căzu în interiorul vasului pântecos; acesta se înclină și se umplu rapid, scufundându-se. Cei mai mulți dintre oamenii aflați la bord s-au înecat și ei. Abia după 328 de ani, în 1956, arheologul Anders Franzen l-a identificat. Specialiștii l-au ridicat era doar la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
În sfârșit se Înduplecă să-mi dea liber arătându-mi cu coada sapei spre hangarul din spatele casei. Chiar mă așteaptă Andrei al meu. De alaltăieri n-o fi contenit să mă aștepte lungit pe băncuța asta trasă lângă un godin pântecos. — Bine c-ai venit, Relule. Foarte bine ai făcut c-ai venit... Se ridică În capul oaselor și căscă. Se Întinse, i se auziră oasele trosnind, oh, mi-e că i-au ruginit toate Încheieturile de când mă așteaptă. Țin rece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ca „să-mi pierd vremea“ în asemenea fel. Și mama nu mi-ar fi dat voie. În timp ce scriu toate astea, mă aflu pe peticul de iarbă din spatele casei, unde am așezat un scaun, perne, și niște scoarțe. E seară. Nori pântecoși, greoi, de culoarea ardeziei, ceva mai luminoși către contururile bulbucate, plutesc alene, pe un cer de aur noroios și totuși radiant, creînd un efect de luciu mat. La orizont s-a tras o linie argintie, zimțuită, licărind ca o bijuterie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și marea era de un verde translucid în preajma stâncilor, de un azuriu licăritor ceva mai departe, ondulându-se și fulgerând lumini, de parcă talgere mari argintii pluteau la suprafața ei. Orizontul se trasa ca o dungă de aur. Mormane de valuri pântecoase dar foarte netede înaintau spre mine, înspumându-se în tăcere când se izbeau de stânci; în mișcarea lor grațioasă, dar de o regularitate și un automatism ca de mașină, exista parcă o mută amenințare. Am așteptat nerăbdător ca junele Titus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tremura în văzduh. Aveau o înfățișare solemnă, aproape rituală. Petele de alge galben-întunecate care-i împestrițau semănau cu niște hieroglife. Dincolo de celălalt braț al golfului, marea părea împroșcată cu purpură. Picioarele mele întinse aproape că atingeau apa care se bomba pântecoasă și apoi se dezumfla, scuipând peste stâncile galbene o salivă înspumată ce se usca pe loc. Simțeam că mă comportasem prostește în ultima scenă și eram mâhnit că reușisem să mă fac ridicol într-o împrejurare legată de un lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
specifice centrului ceramic Brădești. în general produce oale pentru gătit mâncare ale căror dimensiuni variază între 1-4 litri; oale pentru fiert sarmale, cu o toartă, având capacitatea de 4 8 litri și cu două torți, de 6-12 litri; borcane, chiupuri pântecoase, de 8-2+ de litri; tortare oale de transportat mâncarea la câmp, cu corp rotunjit și toartă transversală, arcuită deasupra gurii; ulcioare, cu pântecele bombat și gâtul lung; gâtlane(lăptare); căni de diferite mărimi, cu partea inferioară pântecoasă, gâtul evazat, gura
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
litri; borcane, chiupuri pântecoase, de 8-2+ de litri; tortare oale de transportat mâncarea la câmp, cu corp rotunjit și toartă transversală, arcuită deasupra gurii; ulcioare, cu pântecele bombat și gâtul lung; gâtlane(lăptare); căni de diferite mărimi, cu partea inferioară pântecoasă, gâtul evazat, gura bilobată, toarta arcuită, prinsă de gât și de pântece; străchini și străchinoaie de formă tronconică; ghiceve pentru flori, fierbători pentru vin, precum și olane pentru cișmele și hogeaguri. Ornamentarea vaselor se face cu humă albă de fond roșu
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
slovă chirilică solitară: . „Noi plânserăm prin jealbă către igemonie, / Iar domnul ne trimise la nalta Eforie. / Această Eforie pe toți ne împăcă, / În polcul lui az-buche păstrând pe î și .“ Bizareria, cum era de prevăzut, a stârnit ironii și proteste; „pântecosul - scrie G. Sion - [...] se vede că n-au găsit loc în Dâmboviță ca să se înece“ (Literile în țeara Românească, în Foiletonul Zimbrului, 1856, nr. 5). O nouă hotărâre a Eforiei școlilor, adoptată la 23 octombrie 1858, consacră alfabetul latin integral
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
privește indiferentă în oglindă, -/ își face cu tine nodul la cravată,/ iese în oraș, cumpără ziarul, se oprește la cafenea, flecărește..." (Negru de fum, albă zăpadă), "Deasupra timpul se prăbușește ca pielea de pe-un animal jupuit/ peste tăcerea deasă, pântecoasă..." (Fantasme, Traian T. Coșovei). Referirea la universul cotidian se combină și la Florin Iaru cu finalul surprinzător, adevărată alunecare spre ireal: "Criza energiei a alungat Bulevardul 1 Mai/ la periferie." (De-a wați ascunselea). Aspecte ale realității comune sunt combinate
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
îngustă, nici o libelulă sfântă nu-și dereglează motorul, elicea. Totul mocnește în aceeași lene și melancolie de grajd cu staulul părăsit pe veci de vaci + taurul comunal... Și doar eram pirat vestit în vremea aceea tulbure, amăruie, verzuie, cu corăbii pântecoase pline cu diamantele Coroanei... Mi-e dor de contele de Monte Cristo... de răzbunările lui teribile, căzând din cer ca un trăsnet globular... Mi-e dor de marchizul de Sade, veșnic închis, făcând bașcă genială, scriind, scriind, scriind pe suluri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
la Cluj, o pornisem de la nr. 3), din orașul de sus (nu prea departe însă de locuința noastră), care trecea de cea mai bună: directorul ei (mi-a fost dascăl) își terminase studiile în Franța: cu părul grizonat și cam pântecos, nu lipsit de distincție și ceremonie, era într-adevăr un admirabil pedagog - metodele lui în prepararea lecțiilor mi-au servit cu folos și ulterior, ducând la o disciplină și o claritate a minții remarcabile; cu toate că severitatea lui era părintească și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Foucault, este unul pentru care funcționează perfect formula nietzscheană dumnezeu a murit. Nu-i de mirare că omul postmodern și-a reinventat zeii. El crede acum în consum pantagruelic, în succese fulgurante, în aparență, și într-un eu cât mai pântecos. Să nu ai astfel de preferințe ar însemna să fii un Ion Anapoda, după formula plină de umor și sugestie a lui Steinhardt care alege să umple această formulă cu conținutul vieții sale. Unul din cei mai adorați zei din
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
la bunici, iar apoi Ganjur și Sandan ne spun cît airak beau zilnic. Cantitatea variază între... 15 și 30 litri! E drept că, uneori, călărind cît e ziua de lungă, nu mănîncă nimic; beau doar airak din ploște de piele pîntecoase, laptele de iapă conținînd o sumă de elemente hrănitoare mult superioară oricărui alt fel de mîncare. Astfel că, repede, bolurile lor trec din mînă în mînă, mereu golite și mereu umplute, într-un ritm pe care noi nu l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
că-i „șeful”, cu o figură mongoloida, cu pomeții obrajilor proeminenți, cu fața ce părea că-i fusese ciupita de vărsat și cu o voce spartă de individ neșcolit, un al doilea care a tăcut tot timpul, un ins destul de pântecos, și cel de-al treilea, o stârpitura de om, cu o basca pe cap, cu niște urechi blegi și mari, cu o mustață subțire pe buza, În stil sud-american, și foarte activ deoarece intervenea mereu În ceea ce spunea șeful. Nu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cum să înțeleagă semnificația râsului nostru. De data aceasta, Thomas e mai scurt, captându-ne, pesemne, starea de spirit. Primarul ne dorește, tardiv, „poftă bună”, când cei mai mulți înfulecau deja un delicios sos cu ciuperci și carne. Primii care au „asaltat” pântecoasele boluri de porțelan au fost chiar câțiva dintre oamenii primăriei, iar scriitorii, lihniți, i-au urmat fără remușcări. Se rade totul în câteva minute. Încerc să mă extrag din această forfotă sardanapalică și mă pozez cu Richard Wagner pe fundalul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lui Ignațiu de Loyola, urmele picioarelor sale. Emulația se poate manifesta și în sens contrar: interdicția privitoare la vin, un simplu hadith, care nu există în Coran, nu era oare destinată să facă imposibilă celebrarea euharistiei? Personalul palestinian, blând și pântecos, nu are nici arme, nici uniformă. Poliția israeliană este cea care-i ia la ochi pe plimbăreții suspecți, cei câțiva evrei militanți și extremiști care pot fi văzuți ici și colo cu soldați pe urmele lor, care îi protejează și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nimic și nimic e totul. Iar în spații și timp, ce există nu există, numai pare că există. Ați înțeles voi Kurzsichtige Philister?112 Președintele celor nouă răspunde: N-am înțeles. Pace vouă, tuturor! strigă cu voce adâncă de bas pântecosul Creangă, care vine pe scenă cam cu chef. Ce vă bateți capul cu împărățiile și umblați că cercați marea cu degetul! Să vă spun eu unde doarme peștele. Știți voi povestea lui Ion cel prost care a intrat ziua mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și a ne explica cu chelnerii prin semne. Toți musafirii erau germani sau locuitori din Șvițera germană, nici un bărbat frumos, nici o femeie frumoasă; toți aveau figuri zbârcite, ochii spălăciți, nasuri roșii sau vinete ca patlagelele; toți erau scurți de picioare, pântecoși, plini de bere și cartofle 207; parcă a tunat și i-a adunat, cum zice românul. Auzindu-ne pe noi grăind o limbă străină, necunoscută lor, dânșii se găseau foarte nedumeriți, neștiind ce neam de oameni suntem. Vedeau ei că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu căldura lui otrăvitoare, de groază. Dar n-a slobozit apele furioase. Nu era vorba de nici o apă. Ci a făcut ceea ce se pricepea el mai bine, potrivit cu numele său, Gămălie. A pus foc. Întâi a deschis vanele de la rezervoarele pântecoase, de la conductele care se duceau în Serenite. A lăsat să se scurgă spre oraș pârâul negru, unsuros. Și pe urmă a aprins fericit chibrituri, unul după altul. A mai apucat să zărească încântat cum se înalță și se întinde vâlvătaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să aibă milă de ei. Singurul obez pe vremea foametei din 1947 era morarul Matache. La câți lihniți vedeam zilnic, era normal să cred că morarul cel sferic avea să explodeze. Și că de aia spunea mama că e putred. Pântecos pe dinafară, pe dinăuntru, morarul începea să se descompună. Doar că era o descompunere îndelungată, deoarece a murit pe la optzeci de ani, și tot gras. Nu știu nici azi ce poate să însemne „putred de bogat“, însă îndurarea creștină conținută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
deosebită pentru cutia lui craniană. Uf! Gândindu-se atât de intens, obosise, iar acum râuri de transpirație șiroiau din corpul lui de formă pătrată. Automat, întreaga lui construcție acum deshidratată în urma transpirației abundente a văzut ca într-o străfulgerare, damigeana pântecoasă plină ochi cu "agheasma de Zăvoaia". Ah! Ce bună ar fi fost! Deodată urangutanul a explodat. Băăă!!! Păi voi sunteți puii de năpârcă ai vădanei! Ha, ha, ha! Băăă!!! Nu v-am zis eu că Dumnezeu a murit? Uite, bă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sau în grupuri, discutând cu aprindere; râd, vorbesc toți odată, prea mult și prea tare. Desigur, e beția izbânzii, dar nu e de lepădat nici contribuția fantasticului Cotnar învechit în pivnițele domniei... Paharnicul Negrilă și câțiva copii de casă tăbârcesc pântecoase carafe cu vin și nu mai prididesc cu umplerea ulcelelor ce seacă prin farmec de parcă nici n-ar avea fund... Nici chiar Înalt Prea Sfinția sa Fericitul Mitropolit Teoctist al Moldovei, fiind zi de harț, nu pregetă să se împărtășească cu câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]