190 matches
-
are asemănare; și încă de două ori câte zece buturi de vacă, pentru că, pe unde-am umblat, încă n-am aflat mesean căruia asemenea bunătate să nu-i placă. Să mai adaogi domnia ta patruzeci de cocoși și tot atâția curcani pântecoși, din care ne-om da silință să pregătim borșul și răciturile de trebuință. Din iazuri să ni se tragă negreșit, în fiecare dimineață, câte un năvod din cele mari cu pește burdușit. Zece burdufuri de bivol îndesate cu brânză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vin și intonarea unui cântec popular „Așa beu oamenii buni”. La sfârșit de an se fac nominalizări pentru premiul „Soția Anului”. Anul acesta,în finală, s-au calificat doamna Crudu,doamna Parișca și doamna Guguștiuc. E în joc un clondir pântecos. Lupta pentru prețiosul trofeu este strânsă. Deși nu sunt prezente,cele trei combatante sunt la egalitate de voturi.S-a intrat în prelungiri. Urma un tur de departajare. Insă câștigătoarea s-a decis rapid.Ușa garajului s-a deschis brusc
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
călătorie... O prudență elementară ar trebui să te oprească să-ți iei astfel de riscuri, chiar dacă e vorba de țara ta, pe care... Țara lui? Țara unor neamuri proaste cu care se jenează să fie văzut În lume? Acei bărbați pântecoși, cu fălci lățite și guși lăsate, cu pielea feței negricioasă, găurită de porii lucioși, cu hainele veșnic șifonate, pe care amicul Alexandru Stan tot insistă să Îi prezinte? Care Îl dezgustă și mai mult atunci când deschid gura și Îi aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Un bătrân cam trăsnit care fusese eliberat din pușcărie stătea la un pahar cu amicii lui. Era un om de seamă de prin părțile alea, era primar, așa am înțeles, cred că știi și tu cum sunt ăștia, un tip pântecos care se fălea cu un ceas cât o roată de cașcaval și un lanț plin de zdrăngănele. Le spunea tuturor istoria omului care și-a cumpărat viața, îi zicea „al zecelea om“; un nume grozav de bine găsit. Avea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
urând dogoarea, urând ura. Le-am făcut cu mâna băieților cu șepci de baseball. Mi-au răspuns, făcându-mi și ei semne încurajatoare. Mergi, mergi, ești pe drumul cel bun. Am alergat cincizeci, șaizeci de metri. Am văzut sacii negri, pântecoși ca sacii în care se pun cadavrele. Uite și ușa de metal spartă a depozitului cu acoperiș plat. Da, era un loc numai bun pentru luptă. Mi s-a părut că țigara s-a aprins singură din ura și așteptarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de tifon a geamului de la bucătărie, Înjunghierea grăsunului Îl Înspăimânta prin precizie și nepăsare. Cu o zi mai devreme se aduceau paiele și se cumpăra șlibovița din care a doua zi se turna o singură dată În pahare scurte și pântecoase, puțin Înainte de ora șapte. La ora șapte domnul Húsvágó ieșea În curte. Într-o mână ținea funia cu laț la un capăt, iar În cealaltă cuțitul cu lamă lungă și bine ascuțită pe care Îl ascundea În tureacul Înalt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
eficiență atât de pe cortex, cât și din înscrisurile borsetei. Pe căi ocolite, m-am interesat de camionagiul ce-mi hurducase, cu atâta tembelism, clavecinul, pe povârnișul străduțelor 123 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Lîngă-un ghiveci cu asparagus, un domn pântecos, cu ștaif funcționăresc, absorbea, pe la un capăt, ibrice de ceai și urina printr-o verighetă, pentru a-și recăpăta vigoarea sexuală. La următorul stâlp al prispei, rana unui înjunghiat era tratată, de la distanță, ungîndu-se cu o alifie descântată lama cuțitului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Se citeau între ei.) Se citiseră și-n seara aceasta. Se forfecaseră pe drum.) Unul mic, botos, ochelarist și rău ca un dulău, Horia, trebuind să recunoască, în cele din urmă, că textele recitate cu puțin înainte de către un hăndrălău pântecos, pe numele său Cristi, fuseseră, e drept, superbe. Îl durea să admită că erau ele așa de extraordinare. Însă oricât de extraordinare se dovediseră (în felul lor cu totul scîrbos) aceste texte, susținea botosul, nu erau, bineînțeles, câtuși de puțin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dezinhibate. Cum dezinhibat, din gangul de la numărul 26, aproape că se prăvăli peste ei și aproape îi împrăștie pe pavaj, un grăsan. În sacou cu nasturi metalici și oribili. Și care, în loc de-a le prezenta scuzele lui bâlbâite de pântecos abțiguit, numai ce se înghesui în ei, și îi presă, cu o ușurință absolut de neînțeles, către zid, cu burdihanul său atotputernic și mizerabil. La trei din primul rând, le ridicase cineva, printr-o vrajă, puterea nu numai de-al
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de o a doua formă de gând, mai profundă, mai înțeleaptă. — Da... nu... ah, înțeleg. Aveam sentimentul că eram dezbrăcat până la piele. Mintea îmi fusese scanată. — Unde sunteți? am strigat, iar eul-Grimus dinăuntrul meu mi-a spus că acești monoliți pântecoși, uriași și înconjurați de un abur ușor erau cele mai inteligente forme de viață din toate galaxiile și că a doua formă de gând fusese cea a marelui gânditor Dota însuși. — Elementul non-Grimus pare să dețină un control limitat, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
atenția Înăuntru. Se Îndreptă către acolo și văzu În semiobscuritatea unei camere o formă nedefinită, apoi desluși că era vorba despre două ființe Îmbrățișate. Doi bătrâni goi, strâns lipiți unul de altul, Își mângâiau trupurile cu pielea groasă, atârnată. Bătrâna pântecoasă, cu o față Înspăimântătoare, de crustaceu, scotea intermitent o limbă vâscoasă, lungă și crăpată la vârf. Avea privirea risipită și un tremurat nervos Îi zguduia trupul galbenverzui, asaltat de săruturile descătușate ale bărbatului micuț și chelos, cu șuvițe rare, de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ce i iubirea. Știe-atît că c-o privire Galișă poate să prindă pe pașaua ce-și alese. Ș-astfel ea făcând la planuri se-nvîrtește prin ogradă Și trezește-n bucuria-i, din gândire somnoroasă, 75Pe-un clapon, mâhnit călugăr, cu-arătare pântecoasă, Fără creasta de mândrie, fără glas și fără coadă. Și făcând un paa! angelic, îl întreabă de nu-i frate, De nu-i văr cu Don Juanul ce cânta de gard dincolo. Dar monahul cel sinistru zise tragic: - "O! Apollo
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cărat Și nu se mir-, cum de nu-l văd Mergând pe ulițe încet. Li-a dispărut din ochi o zi Din minte vecinic li peri. Dar în palat cu cariatide Stă în fereastă naltă, râde Un medic gras și pântecos Cu o țigară-n botul gros. Văzând sicriul de stejar Mustața și-o sucește iar, Flueră-ncet pin dinții săi: Desigur nu-i bolnav de-ai mei. Dar totuși de departe văzând acest sicriu L-urmează de departe un om cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i sensul virtuții în astă lume atră, Asta-i lumina, gloria și mîngîerea ei. Și cu tot palatu-i, cel cu cariatide, Cu toată avuția și tronul cel lemnos, O lacrimă de-aceasta n-a stoarce-n veci în lume Colegu-i pântecos. 4l. ADUCÎND CÎNTĂRI MULȚIME (cca 1874 ) Aducând cântări mulțime Și mai bune și mai rele, Mă întreb cu îndoială Cine caută la ele? Cată cei ce noaptea, ziua, Își muncesc sărmana minte - Plebea multe știutoare Pentru pîne, pentru linte? Sau
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de ce. Când venea bărbatul în prăvălie, îl lăsa la tejghea și aștepta comenzile răstite ale mușteriilor amețiți. - Mai adu un chil! striga vreun lucrător cu hainele lustruite de cărbune. Ea înfigea pâlnia în gâtul unei sticle, răsturna damigeana grea și pântecoasă până o umplea și așeza triftărul la locul lui, pe un raft. Oamenii o priveau. Nu îndrăznea nici unul s-o atingă cu vreun cuvânt. Simțeau ochii cârciumarului urmărindu-i și le pierea graiul. Zilele treceau repede. Seara, Lina aprindea lămpile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
miroase a gutuie, parcă-i în grădină la Mitropolie! 184 Era înalt de atingea candela. Avea jambiere și bocanci. Mirosea a bărbat și a vin. Ninsoarea i se topea pe cojocul scurt și călduros. Se auzea trosnetul lemnelor în godinul pântecos și torsul pisicilor adormite pe o sofa scundă. Așa a început dragostea lui cu Sinefta. Copila 1-a frecat ce 1-a frecat, îl aducea noaptea, îl ținea în odaia ei, la căldură, dar nu-i credea vorbele mincinoase, că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fusese nevoită să facă ce i se ceruse. Dacă aș fi făcut-o, nu un clinchet s-ar fi auzit, ci o adevărată salvă de zornăieli, căci tatăl tău îmi dăduse să port sute de dinari, îngrămădiți în zece pungi pântecoase, pe care le agățasem în jurul șoldurilor, convinsă fiind că nici un bărbat n-ar cuteza să scotocească atât de departe. Când trecătorii providențiali ajunseră în dreptul nostru, am văzut că era vorba de un detașament de soldați. Mohamed se grăbi să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu oameni de afaceri? Prost mai este și Pandele ăsta! Sfaturi neinspirate Soarele încălzea pămîntul umezit pînă în adîncuri de o iarnă blîndă, care a sfîrșit prin lapovițe și ninsori abundente. Aburi calzi se ridicau în înălțimi formînd nori grași, pîntecoși, gata să revină cu mult tam-tam pe locurile, dacă nu chiar natale, măcar apropiate celor unde s-au născut. Cerul făcea ce făcea și lăsa astrului de foc ochiuri printre nori ca să se strecoare spre curtea lui Ionel Ghioc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
stăm acolo? Nasol. De aia trebuie să rupem ceva din electorat. Și cu cît rupem azi ne ajunge? Întrebarea rămîne fără răspuns. Totul rămîne în urmă și mașinile țin mereu direcția N-N-V. Din fața lor se ridică nori negri, pîntecoși, cu intenții clare și ostile. Dacă plouă? Au pregătit corturi, tribune, bănci, mici, bere și noi am trimis materiale. EL este puțin bosumflat și pungile pronunțate de sub ochi te duc cu gîndul la o broască îngîndurată. Mai sînt cîțiva kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la alaiul care îl însoțește pe El și încearcă să ghicească care este "salvatorul" bietului sat. Cortul mare acoperă o porțiune din tribună și băncuțe frumos aliniate așteaptă auditoriul. Grătarele scot fum și, mai ales, mirosuri, iar berea umple halbe pîntecoase. Doi bețivi se așează la rînd la bere. După, țipă amfitrionul, un hoț de crîșmar care ar oferi mai ușor halbele pline cu sîngele său decît cu berea... muncită de el. Omul și-a pus în cap să fie dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
celor prezenți. Dă-l în mă-sa pe Parpanghel al vostru, strigă singurul opozant, cel care mai avea bere în halbă. Lui nu-i dați nimic, strigă majoritatea. Să-i dea dracu' cu tămîie pe la nas. Se rîde copios, dar pîntecosul nu se lasă și strigă: Caa, caa! Huci, cioara dracului! Timpul trece greu și, între timp, alți oameni vin la bodegă. Încă nu...? Nu. Stau ca proștii, rîde pîntecosul. Cînd noaptea se lasă pe deplin, o furgonetă oprește la poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-i dea dracu' cu tămîie pe la nas. Se rîde copios, dar pîntecosul nu se lasă și strigă: Caa, caa! Huci, cioara dracului! Timpul trece greu și, între timp, alți oameni vin la bodegă. Încă nu...? Nu. Stau ca proștii, rîde pîntecosul. Cînd noaptea se lasă pe deplin, o furgonetă oprește la poarta bodegii. Oamenii dau năvală, înșfacă cîte o sticlă de bere, pe altele le bagă în buzunare și se rățoiesc la burtos: Tu nu, să-ți dea tebecistul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
noblețe lucrării și chiar mergea vestea că apa aceea de sub dealul pădurii avea proprietăți curative pentru bărbații care, mă rog, erau muștruluiți inutil de neveste. Zvonul acesta făcea ca mulți bărbați cu părul gri spre alb să-și umple recipiente pîntecoase. Că o fi fost așa sau nu, nimeni nu știe precis. Într-o zi, cînd soarele se plictisise de peisajele europene și a început să se holbeze la cele americane, pe lîngă fîntînă trece și căruța lui Ion Chimir, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nici măcar tristețea celor ce s-au dus. În cimitir o cioară cîrîia într-un prun, suspectîndu-mă cu ochi bănuitori. O țarcă se înveselea pe streșina zăplazului. Iarba pălită de brumă avea o coloare mohorîtă; totuși în ea se preumblau buburuze pîntecoase și gîndăcei multicolori. Soarele privea peste păduri, pe deasupra satului, cu o puzderie de ochi aurii. Niște viței, în ocolașe, mugeau subțire iar în șesul deschis sub așezări se vedea colbul ciurdelor care se apropiau. M-am descoperit, nu în fața a
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
atotputernice și al istoriei biruitoare, Toader Știr era un ideolog. Amîndoi paralizau în cenacliști dorința de împotrivire. Înăbușiți de frică, mulți își puneau masca convertirii, renegându-i și pe părinți, așa cum făcea Ovidiu. Acesta poza în poet damnat. Mic, jegos, pîntecos și cu o chelie timpurie între două tufe de păr, la Ovidiu umbra entuziasmată de lecturi a nasului fîlfîia între două lentile cu cerculețe de cristal. Zicînd că nu suportă mediul mic-burghez din familie, el își statornici boema într-o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]