13,312 matches
-
care murise pe parcursul confecționării. Croitorul i l-a vîndut la un preț de chilipir și Inman l-a îmbrăcat pe loc și a ieșit cu el în stradă. La un magazin general și-a cumpărat o pereche de pantaloni din pînză tare, albaștri, o cămașă de lînă gălbuie, două perechi de ciorapi, un briceag, un cuțit, o oală mică și o cană, precum și toată încărcătura de gloanțe și de capse pe care o putuse găsi pentru pistolul din dotare. La o
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
care să pască ultima iarbă din acea vară pe podișurile înalte din munții Balsam. Își luase cu el o desagă plină cu ustensile de gătit, carne, mălai, unelte de pescuit, o pușcă de vînătoare, pături groase și o bucată de pînză cerată pentru cort. Se aștepta la solitudine și la dovada abilității lui de a se descurca de unul singur. Dar cînd a ajuns pe podiș, a dat peste un chiolhan în toată regula. Vreo doisprezece oameni din Catalooch își făcuseră
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
drumul de întoarcere la spital, picioarele lui s-au dovedit surprinzător de robuste și de docile. După masa de seară, Inman și-a verificat pachetele pe care le ținea sub pat. Avea în rucsac o pătură și o bucată de pînză cerată pentru așternut pe jos, iar acum a adăugat cana, oala de gătit, și cuțitul. Sacul de merinde fusese umplut treptat cu biscuiți uscați, mălai, o halcă de carne de porc sărată, o bucată de carne uscată de vită, pe
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
prelungi. Construcția cromatică, oricît ar părea ea de spontană, se sprijină întotdeauna pe memoria unei rigori analitice, după cum semnul plastic, desenul, modulul definit ca atare, ies din hieratica axiomei grafice, explodează în structuri irepresibile și forțează, pînă la anulare, limitele pînzei. Există în această dorință de organizare și de acoperite a suprafețelor mari, a spațiilor din tablou și de dincolo de ramele sale, o puternică tentație a posesiunii, a supunerii simbolice a realului, a codificării lumi vizibile în totalitatea ei, dar și
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
la aparenta disoluție. Însă strategia percepției rămîne, oarecum, neschimbată. Ochiul trăiește în aceeași fluctuație, în aceeași abisală indecizie, constrîns permanent să alerge între parte și întreg. Între un întreg infinit ca forță de proliferare, ce trece dincolo de constrîngerile fizice ale pînzei, și o parte ea însăși mărturie a întregului prin bogăția sugestiilor coagulate pe un spațiu determinat. Asemenea lui Arcimboldo, Georgeta Năpăruș creează metonimii plastice și redefinește noțiunile în cîmpul imaginarului. Eposul ei, atît de confortabil și de generos la prima
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
formă, disponibil la relecturi și reinterpretări pe texte grele, cu miză, cu gustul provocator al teatrului pe cerul gurii. Un spectacol care anunța spiritul unei trupe noi, încărcată de o energie specială, de ambiții constructive, coagulată și susținută pînă în pînzele albe de directorul ei, Mihai Constantin Ranin. Și, nu în ultimul rînd, mă preocupa “recidiva” lui Oniga, relația lui cu trupa aceasta tînără, deschisă, maleabilă. Este aproape ireal să vezi tineri actori relaxați, proaspeți, cu fețe luminoase, care au deja
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
ziar local, Constantin Călin a reușit să dea provincialismului său o notă de extravaganță și noblețe, savuroasă în amprenta retro a culegerii sale de articole Despre șapcă și alte lucruri demodate (2001). Însă cu pasiunea sa pentru Bacovia, dusă până în pânzele albe, s-a ridicat deasupra oricărui localism creator, inevitabil mărginit ca orizont, și s-a impus ca un specialist de neocolit într-un subiect de importanță națională. Căci Bacovia a devenit - după cum o arată evoluția postumă a operei sale - unul
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
acest cineva este, de bună seamă, artistul plastic. El a descoperit un lucru elementar și la fel de banal ca oul lui Columb. Anume acela că televizorul, ecranul lui mai exact, nu este decît un suport, o suprafață, în ultimă instanță asemănătoare pînzei tabloului, care ar putea să primească imagini pure, independente de orice semnificație exterioară lor. Folosind camera video ca penel, ca element activ cu alte cuvinte, și ecranul ca suport, ca element pasiv, el a creat o expresie alternativă și anume
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
postmodernă gen citat-colaj a unei expoziții Hommage ŕ Edward Hopper s-a născut, după cum mărturisesc, din pasiunea lor comună pentru lucrările americanului, seduși de punerile în scenă a ceea ce ei numesc poveștile nerostite, rămase necunoscute dar care se simt dincolo de pânză, deopotrivă străine și familiare: Ne-am apropiat cu pași silențioși, pentru a nu deranja ordinea aparentă. Fiecare imagine are o istorie, spune o poveste, iar actorii lui joacă o bucățică de viață." Tema lor este limita perceptibilului, oscilația între real
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]
-
cu bule reconfortante ce deschid gîndirii porți spre universuri pline de delicioase promisiuni. Într-o pagină despre Radu Cosașu, scrisă în anul 1987, îl recunoaștem fără probleme pe criticul proteic de astăzi și voluptosul său discurs: În fine, sub catifele, pînze gudronate, brocarturi de Olanda sau pînze de sac (autopenitent) se află, pe punte, biblioteca - și ea Ťfigurăť a balenei albe - cu Flaubert și Stendhal, cu Tolstoi, Dostoievski Cehov și Gogol, cu Babel, Singer, Ibrăileanu, Rebreanu, Anna Franck, cu Marin Preda
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
porți spre universuri pline de delicioase promisiuni. Într-o pagină despre Radu Cosașu, scrisă în anul 1987, îl recunoaștem fără probleme pe criticul proteic de astăzi și voluptosul său discurs: În fine, sub catifele, pînze gudronate, brocarturi de Olanda sau pînze de sac (autopenitent) se află, pe punte, biblioteca - și ea Ťfigurăť a balenei albe - cu Flaubert și Stendhal, cu Tolstoi, Dostoievski Cehov și Gogol, cu Babel, Singer, Ibrăileanu, Rebreanu, Anna Franck, cu Marin Preda, Mazilu și Titel, cu Marx, Köstler
My Way by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12104_a_13429]
-
de ani în urmă, mușcându-se ca animalele de pradă, în general... Sisi avea să facă socoteala și reieșise, după numărătoarea ei, că atunci s-ar fi prins Măriuca. Vorbea ca de iaurt. își pusese tricoul, își trăsese pantalonii de pânză, după care se scotoci cu grijă în buzunarul drept, de unde scoase unul după altul două ceasuri pe care le scutură la ureche să audă dacă mai merg... Unul din ele era mare, greu, un Anker nemțesc, cadran dublu, brățară de
Asfințit cu ghioc (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12136_a_13461]
-
-se și sprâncenele îmbinate, pe când râdea, ridicându-se în arcuri fine, deasupra ochilor". Scenariul cuceririi e tipic pentru relațiile umane sadoveniene. Femeia are inițiativa ispitirii: Ea a sărit sprintenă, a pregătit măsuța cu trei picioare, a acoperit-o cu o pânză curată, a adus vin, mi-a pus un pui fript dinainte și era, măi băieți, așa de rumănă și de mândră, și sprâncenele celea, măi băieți, și ochi de foc... Nu mai spun nimic" (p. 34). Auto-cenzurarea e și ea
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
și de seducție livrescă, ci una aproape organică, bruscă și revelatoare ca un impact fizic. Chiar dacă, în mod convențional, cele două lucrări se înscriau prin toate datele în categoria previzibilă a picturii și puteau fi clasate muzeografic drept ulei pe pînză, în esență ele erau o mărturisire ingenuă, deconspirarea frustă a unei stări de urgență și invitația imperativă de a participa la un spectacol al lumii pe care niciodată nu ai avea privilegiul de a-l descoperi de unul singur. În
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
între ucenică și maestru existând o atracție nematerializată fizic), iar filtrul de culoare se schimbă: paleta cromatică, ca și personajele sunt similare celor imortalizate de Vermeer în unul dintre primele lui tablouri, Curtezana, pictat la douăzeci-și-patru de ani, pe o pânză de mari dimensiuni la care nu va mai reveni apoi în picturile sale ce evocă mediul domestic. O altă aluzie e concentrată în imaginea ce redă o variantă nefinisată a tabloului Femeie la fereastră, variantă ce amintește de Van Gogh
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
de dragoste, document, memorialistic, de analiză psihologică, parabolic, dar și roman-confesiune, roman-rechizitoriu, roman-experiment, roman-eseu, roman de imaginație sau roman fantezist și ironic. Diversificarea tematicii și a tipurilor de narațiune e, în sine, un spectacol interesant al peisajului epic desfășurat pe pânzele vaste ale istoriei. Autorii articolelor își păstrează, în general, o neutralitate a descrierii, dar sunt și cazuri de implicare flagrantă a unei judecăți superlative. Vestibul de Al. Ivasiuc e "cea mai valoroasă creație romanescă a anului 1967" (p. 644). Verifici
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
sale o comoară de opere de artă și relicve aparținând mai multor culturi și epoci. Colecția muzeului atinge astăzi aproape trei milioane de obiecte, dintre care un sfert sunt expuse permanent în cele peste trei sute de săli: peste 16000 de pânze, 600000 de gravuri, schițe și desene, 12000 de sculpturi, 250000 de obiecte de artă aplicată, peste un milion de monede și medalii. Denumirea, atât de improprie la prima vedere, provine din franțuzescul ermitage, ce desemna inițial locuința unui pustnic, a
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
iar militarii, uniformă. Orice vizitator, după prezentarea biletului de acces, era însoțit obligatoriu de un paznic-valet. Existau, în mod excepțional, și permise permanente, de genul celui obținut în 1832 de poetul Vasili Jukovski pentru prietenul său A. S. Pușkin. Dincolo de celebre pânze, sculpturi, colecții, Ermitajul închide în zidurile sale, precum un chihlimbar, istoria Rusiei pe o perioadă de aproape trei secole: budoare, sala tronului, saloane, săli de bal ce încă par să păstreze foșnetul rochiilor ample, parfumul buchetelor ornamentale, clinchetul veselei și
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
Apoi, sărutându-ne, mi-o trecea în gură, iar eu, deschizând-o iarăși, i-o dăruiam acolo unde îi era locul..." Ritmul narațiunii este amețitor, iar aventurile lui Arańa nu te lasă să respiri o clipă, întinzându-se ca o pânză de păianjen în care te lași prins de bunăvoie. Dar oricât de bogată și de inventivă ar fi imaginația romanicierului Nicolae Strâmbeanu (căci este cu adevărat un romancier și nu doar un prozator), tot acest labirint epic n-ar fi
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
Acum nu mai e nevoie de masă, brațul fotoliului meu ajunge pentru o farfurie. Și pe urmă, prefer să mănânc în bucătărie, e mai convivial. O să pot s-o ard. Dar de ce-oi fi învelit scândura asta veche în pânză? Desfăcând sfoara care înfășoară pachetul, amintirile mi-au revenit treptat. Din pânză a urcat un miros de vopsea, atmosfera înăbușitoare din atelierul unde tatăl meu își întindea culorile, parchetul cu șențulețele lui unde eu alergam după bile, cârpele murdare care
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
o farfurie. Și pe urmă, prefer să mănânc în bucătărie, e mai convivial. O să pot s-o ard. Dar de ce-oi fi învelit scândura asta veche în pânză? Desfăcând sfoara care înfășoară pachetul, amintirile mi-au revenit treptat. Din pânză a urcat un miros de vopsea, atmosfera înăbușitoare din atelierul unde tatăl meu își întindea culorile, parchetul cu șențulețele lui unde eu alergam după bile, cârpele murdare care puțeau a terebentină. Nu e o scândură, e un tablou. Trebuie să
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
mâna pe ea. Dintr-o lovitură de baston am dat naibii cât acolo mormanul de umerașe și am scos tabloul din dulap. Este foarte mare. Recunosc în nodurile sforii precizia maniacală a tatălui meu. Am tăiat sfoara cu cuțitul și pânza a căzut la pământ. Înfiptă în ramă e o mică agățătoare de metal, exact ce trebuie ca s-o prind în cuiul meu. Kusok a venit. I-am arătat scaunul, tabloul, peretele. A dat din cap cu un mic mârâit
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
celei mai tinere galerii deschise în București, Galeria ArTei din incinta Hanului cu Tei. Aparent, Ion Dumitriu este un pictor al satului și, prin extensie, al peisajului rural. Un inventar sumar al obiectelor pe care el le fixează în memoria pînzei ar epuiza aproape în întregime formele, imaginile și uneltele comunităților tradiționale. De la șura de fîn - la scîndura gardului, de la pielea întinsă pentru uscare - la darac, de la strecurătoare - la jug, de la dealul înverzit - la căpiță, de la cartof - la măr, de la umbra
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
plastic se transformă în noțiune, după cum obiectele însele se transformă într-un fel de etaloane mentale; daracul se preschimbă în Darac, strecurătoarea în Strecurătoare, jugul în Jug și șura în Șură. Transpuse din spațiul lor precar în spațiul convențional al pînzei, aceste obiecte modifică definitiv înseși mecanismele percepției. în loc să le citească utilitatea și să le evalueze în consecință, ochiul percepe forme, descifrează structuri, cîntărește densități, vibrează tactil și jubilează festiv ca în fața unui mare spectacol. Ion Dumitriu nu rămîne, însă, nici
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
în sine, efectul acestei stări inteligente de puritate fiind o liniște ce-l ocrotește într-o pașnică putere de zeu. Interioare austere, o contemplare inspirată, o privire lansată pe mari distanțe, acoperită la un moment dat cu o fâșie de pânză neagră, imagini cu epică fascinantă, în care prietenia și dragostea, petrecerea timpului, plimbările singur și în grup, toate îl arată ca dintotdeauna pregătit pentru armonie și libertate, pentru poezie, vis descifrat și transcris. într-o ultimă imagine din această serie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12249_a_13574]