466 matches
-
a Pădurii Negre, la numai 20 de km de Trossingen. Turiști din toate cele patru colțuri ale lumii vin pentru a admira acest gigant fluviu care este format din mii de pârâiașe care izvorăsc de sub zidurile Palatului Baroc Renainssance. Aceste pârâiașe sunt adunate într-o frumoasă fântână arteziană, care, prin cursul lor, străbat o lungime de 2860 km până la vărsarea în Marea Neagra. Dacă ești iubitor de natură, cu siguranța vei dori să vizitezi împrejurimile. Astfel, la Singen, la mai puțin de
TROSSINGEN – LOCUL UNDE MUZICA SE ÎMBINĂ CU NATURA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343478_a_344807]
-
mea de pe strada Josef Attila din Oradea, care scria poezii și le pierdea pe ulița copilăriei... iar eu le găseam, le citeam și voiam să fiu ca ea... să fiu poet! Ei! Dar ea a ajuns o niagară, eu un pârâiaș... dar tot e bine că... mai curge apă și prin albia mea. În al doilea rând a fost profesorul meu de limba română de la liceu: Gheorghe Grigurcu, care a devenit mai târziu un important critic literar, urmat de Ioan Țepelea
INTERVIU CU POETUL ŞI ZIARISTUL GEORGE ROCA de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 1832 din 06 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340075_a_341404]
-
salamandra Specia este o prezență comună în situl studiat. Specia este prezentă în păduri de foioase sau de amestec, iar în stadiu larvar o regăsim în bălți temporare cu suprafețe de până la 60 mp formate în șanțuri, canale, în pârâiașe sau mlaștini. În cadrul studiului de inventariere, a fost identificată în 55 habitate diferite în care erau prezenți 277 de indivizi: 17 adulți, 7 subadulți, 4 metamorfi, 30 juvenili și 219 larve. Brotăcelul, Hyla arborea Este o specie foarte rară
PLAN din 21 decembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/283367]
-
ci am înșeput și Ieu s-o ieu pi moldovinești că tini, uăi, nu va mai dau ploaie ci sînteț' cîrcotași! Daci scap oleacî di gheațî, gata, vă și căinat', ci mai ghini nu v-o dădem, daci da vreun pârâiaș afarî din maluri, iar fașiț' urât, ci v-am dat inundățâi, ci mi-am întors față di la voi, da și-am Ieu cu voi, uăi? N-am distuli pi cap cu ghiavolițâli aeste di înjerițe? Dațî-vă în paula Me
ȘI-I MAI BUNÎ ȘÎ MAI BUNÎ, DICÂT BRÂNZA CU SMÂNTÂNÎ? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379827_a_381156]
-
Acasa > Cultural > Modele > STELA ENACHE. SEMĂNÂND IUBIRE, SECERI IUBIRE...! Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Da! Artista Stela Enache, iubire seamănă, cu vocea ei lină ca susurul unui pârâiaș auzit când cade înserarea și tac pe rând făpturile naturii, rânduite la odihnă și vis! Dacă vocea Stelei Enache ar fi lucru, rouă ar fi pe frunză subțire de lămâiță, dizolvându-i aroma și împresurând-o cu lumină proaspătă. Iar
STELA ENACHE. SEMĂNÂND IUBIRE, SECERI IUBIRE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382088_a_383417]
-
sfârșitul. Amețită de căldură și foame, se rănise adânc. Acum brațul stâng îi era ostenit de atâta efort și de vătămătură. Degeaba-l strânsese în fâșii de piei... Din el se scurgea în răstimpuri, când se rupea coaja rănii, un pârâiaș roșiatic ce răzbise mâneca veșmântului... Începu s-amorțească palma. Cum să se descurce c-o singură mână?! Se căzni să uite de rană întrebându-se de soarta lui Woka, dragul ei credincios. Bietul n-avusese de-ales. Viața devenise din
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
-i face pe plac. Florea al nostru avea ca singură avere o grădină ca un vis. Acolo, sute de flori pline de culoare și bucurie cântau pe diferite voci în timp ce peștișori aurii dansau pe lângă fântânile din care apa curgea în pârâiașe scânteietoare printre straturile de flori. Cale de zece mări și zece țări, oamenii veneau să asculte și să vadă toate minunățiile pe care le îngrijea Florea-Zâmbet de Floare cum ar îngriji un om cele mai scumpe odoare. Iată că vestea
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
dormiră, începură să depene povești despre viața ei și despre dragostea ei cu Eminescu...Se țesea o legendă...Iar clopotele spărgeau asurzitor întunericul senin al nopții, tot cu lună, și tot cu stele...Se-nfiorau florile, plângeau copacii, agoniza micuțul pârâiaș și tot Văraticul era răscolit de cumplita durere... Prinzând de vestea morții de la călugărițele ce se boceau pe cărăruie, doctorul Taussig lăsă trăsura încet și începu să se închine: - Dumnezeu s-o ierte! - Dumnezeu s-o ierte, domnule doctor! Apoi
MARTIRII LUI EROS-PREZENTARE DE LILIANA-CORINA GLOGOJANU-BOIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373382_a_374711]
-
Iar spaimă o cuprinse-un nor. Cerul începe simfonie, Orchestra-i canta-n armonie, Cu tunet,fulger,ploi și ropot, Departe ,stins,se-aude-un clopot. Pământul plânge și oftează, Cu cerul din rărunchi vibrează Și plâng și florile-n grădini, Fac pârâiaș spre rădăcini. Deodată ploaia s-a oprit, Iar soarele ce s-a ivit De dupa nori,privind șăgalnic, Naframa-n cer o puse falnic. Iar în grădina,giuvaere Sclipeau acum, si in ciubere, Apa din cer se adunase, Sărutul pe pamant
PLOAIA de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374057_a_375386]
-
hohote: - Când vor termina de ros gratiile, veți urma voi! Se întoarse și înainte de a părăsi pivnița, mai spuse doar atât: mă voi întoarce mâine dimineață să vă văd oasele. Mărgărita plânse atât de mult, încât de la picioarele ei, un pârâiaș porni să curgă către șobolanii înfometați. - Nu plânge, îi șopti prințul, se vor înfuria și mai tare dacă vor vedea măcar o picătură de apă. Șobolanilor nu le place apa! - Dar nu mă pot abține! Tocmai pe când unul dintre șobolani
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
ar fi năpustit asupra satelor și ar fi nimicit totul în calea lor mai abitir ca hoardele tătare. Mulțumiți de fapta lor, își purtau de-acum caii de căpăstru pe marginea râpei în sus. Coborâră apoi la vale spre un pârâiaș ca să-și spele sângele de pe haine, de pe mâini și de pe fețe. Primele raze ale soarelui îi întâmpinară pe coama dealului. Către seară ajunseră la conacul boierului Ciocoiu care împreună cu Conacu îi așteptau cu înfrigurare. - Ei, căpitane, cum a fost? - Un
MĂCELUL VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372829_a_374158]
-
de rouă se scurgeau ca lacrimile unei mame îndurerate de atâta chin și jale că nu-și poate crește copilașii într-un mod decent și să le ofere o copilărie fericită. Sta și medita ca o nălucă pe malul acelui pârâiaș care se scurgea melancolic la vale. Între timp se apropie tiptil o vietate. Întoarse ușor capul și zări un maidanez care se gudura la picioarele sale cu ochii plini de tristețe. - Ce ai pățit, dobitoc înfometat și amărât? Și pe
REÎNTOARCEREA LUI CEAUŞESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347769_a_349098]
-
desfăcut ca niște aripi și cu părul despletit. În cele din urmă simte piatra dură sub tălpile picioarelor. Fără să mai zăbovească, aleargă disperată cu fătul în brațe, sare din stâncă în stâncă sau peste trunchiurile răsturnate ale brazilor, peste pârâiașe și cascade. În cele din urmă vampirica iese dintre versanți și se îndreaptă către o colină. Din spate răzbate tropotul copitelor calului care se apropie. De după o movilă zărește un bordei. Își aruncă în treacăt privirile de foc în spate
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
coala albă și ea, care așteaptă zăpada cuvintelor. Sau a mieilor. Sau a pruncilor. Tot albă. Cine, în copilărie nu a scris pe zăpadă? Ori pe azur? Câte poezii au rămas necitite, pentru că raza de soare le-a prefăcut în pârâiașe grăbite? Zăpada din „Doruri albe” - pornește de la o pierdere și devine câștig. Pornește de la durere și se preface-n bucurie. Pornește de la litera moartă și se transformă în ființă vie. Zăpada îngrașă, ține de cald, protejează. Dar și îngheață. În
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
chiar a doua zi, urcă serpentinele Tâmpei, căutând pe Neânfricatul. Străbătu cu atenție toate serpentinele, cercetă toate tufișurile doar, doar va da de el. Și, într-un târziu, minunea s-a întâmplat. Ursulețul însetat, tocmai încerca să bea apă, din pârâiașul ce izvora din munte. Englezul se apropie de urs și dori să-l prindă cu un lasou. Neânfricatul îl simți, se sperie, lovi omul cu labele pentru a se apăra și o luă la fugă. John, căci așa se numea
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
conturau toate acele minunății. Zina nu-și mai putea lua ochii de la muscă. Tot privind-o, începea să simtă cum un sentiment care-i părea atât de cunoscut, începea să-și croiască loc spre suprafața conștiinței sale, tot așa cum un pârâiaș reușește erodând carapacea unei pietre calcaroase, să iasă la suprafață. Și treptat, în ochii cu pupilele dilatate asupra muștei, părea să se șteargă imaginea acesteia și în locul ei se contura o altă imagine; nu a muștei ci... a ei. Era
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
voalu-i desfăcut ca niște aripi. În cele din urmă simți piatra dură sub tălpile picioarelor. Fără să mai zăbovească, continuă să alerge cu copilul în brațe sărind din stâncă în stâncă sau peste trunchiurile răsturnate de furtună ale brazilor, peste pârâiașe și cascade. Era fuga disperării pentru salvarea vieții micuței vietăți. În cele din urmă ieși dintre versanți și se îndreptă către un deal. Din spate răzbătea tropotul copitelor calului care se apropia. De după o colină zări un bordei. Își aruncă
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
o ieșire spre afară! Încurajați de așa perspectivă, o porniră în pas mai alert. Și nu mare le fu mirarea când ajunseră la intrarea într-o mirifică încăpere străjuită de stalactite și stalagmite, prin mijlocul căreia curgea, într-adevăr, un pârâiaș zglobiu. Dar, nedumerirea le fu augmentată când realizară că lumina ce cădea din tavanul peșterii avea o intensă nuanță albastră-liliachie, părând a proveni de la o sursă artificială. Înfricoșate umbre în mișcare străjuiau pereții mai îndepărtați. Patriarhul și Doc își dădură
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
atunci în mână și, ca prin magie, constatase că nu mai e! La fel se-ntâmplase și cu bruma de lucruri recuperate după cădere... rucsacul și bastonul lui Miramoț... ori altele asemenea. Americanul cuvântă: -Se pare că, dacă urmăm cursul pârâiașului, o să ajungem undeva, până la urmă. Nu mă întrebați ce e cu hainele noastre, este un amănunt aproape nesemnificativ față de nebunia asta pe care o trăim cu toții de când s-a cutremurat pământul. Important e să nu ne pierdem cumpătul, să stăm
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
și Babacului pentru incident. Aceștia se dădură la o parte, lăsând loc ochilor avizi ce se ițeau din spatele lor. Cu toții rămăseseră stană de piatră în fața priveliștii. Coridorul se desfăcea într-o altă grotă, de data asta uriașă, luminată în galben-aprins. Pârâiașul care-i însoțise se vărsa într-un lac cenușiu. Nefirească era suprafața nemișcată a lacului, de parcă apa ce-l alimenta s-ar fi scurs, de fapt, în adânc, fără să-i tulbure consistența grea ori să-i crească nivelul. În stânga
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
menit a-i fi lumină și alinare inimii, tempereză trecerea vremii și n-o lasă pradă anilor. Roadele lui sunt dulci și parfumate pentru că ramurile pe care se coc sunt umbră a sânului. Fiecare cântec asemănat cu mângâierea e un pârâiaș ce curge din izvor cosmic în fântâniță sufletească, nimic nu e în sine din omenescul material, ci totul din duh! Miliarde de astfel de pâraie brăzdează lumea. Cine le bea apa neterminabilă și curgătoare spre viață, însetează iar. Cel mai
SERGIU CIOIU. ROMÂNIA DIN CONŞTIINŢA ARTISTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377753_a_379082]
-
ca și ale binelui, unde-i mijlocul timpului, șina pe care trece în iureș acceleratul anilor, unde duduie uzina în care se combină prefacerile pământului cu rânduiala stelelor... „Cântecul vântului”, acesta-i cel ce poartă-n sine putere să reverse pârâiașe și să sape fântânițe sufletești în calea albiilor degajate de diguri și umplute de valurile gândurilor. Întrebări, invocări, imputări pleacă pe vânt în vuietul melodiei dinlăuntrul sufletului omenesc înlăuntrul conștiinței cosmice, cu acest cântec. Frumos, elegant, inteligent cântec! După cum, în
SERGIU CIOIU. ROMÂNIA DIN CONŞTIINŢA ARTISTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377753_a_379082]
-
decât trist, pentru ceea ce va fi și nu este Încă (profesoratul, cu promisiunile sale). Cauți liceul. Știai că este pe strada Castanilor, nr. 3 (mă informasem prin telefon). Îți imaginezi o stradă curată, liniștită, cu multă verdeață și cu un pârâiaș limpede. Găsești de fapt o stradă situată la periferia orașului, cu praf, cămine de nefamiliști și muzică de fanfară. Ca multe alte orașe ale țării, Vasluiul găzduia mii de muncitori transplantați forțat din mediile sătești. O adunătură de modele În
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ei înșiși. În caverna imensă se puteau vedea clădiri de locuit, câteva piețe, câteva locuri pe care adaptaseră un fel de mușchi și care semănau cu niște pajiști. Bella bătu încîntat din palme în momentul în care descoperi un mic pârâiaș care împărțea orașul subteran în două. În planul îndepărtat se putea vedea un rezervor imens în care probabil că era apă, înconjurat de o cultură sănătoasă dintr-o plantă pe care oamenii ajunseseră să o aprecieze pe Z pentru proprietățile
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
perspective revoluționare În momente când părea să fi ajuns În impas și dezamăgește chiar și când ai fi crezut că lucrurile sunt sigure. Acum se revarsă ca un torent peste Întregul pământ, acum se desparte Într-o gigantică rețea de pârâiașe mărunte; acum izbucnește din adâncuri ca un izvor primăvara, acum se prelinge lin, una cu pământul... Toate șformele de luptă popularăț se Întrețes: merg În paralel, se amestecă, curg unele În altele și unele din altele; e o eternă mare
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]