839 matches
-
mormânt l-a făcut cneaghina Măriuța panului său pe nume Costin Crăcu care s-a strămutat la veșnicele lăcașuri. Întru pomenirea sa în zilele lui Io Ștefan (II Tomșa) Voievod în anul 7130 (1622) luna ianuarie 18 zile"". Ctitorul bisericii, pârcălabul Nicoară Hâra, a murit în anul 1545 și nu a fost înmormântat în biserica din Zaharești. Mormântul său se află în pronaosul Bisericii "Sf. Nicolae" a Mănăstirii Probota. În curtea bisericii se află o clopotniță de tip zvoniță, formată dintr-
Biserica Sfântul Dumitru din Zaharești () [Corola-website/Science/318522_a_319851]
-
între cele două cărți. Academicianul Eugen Simion scria că romanul "Nicoară Potcoavă" nu-l anulează pe cel din tinerețe și trebuie considerate ca fiind două opere literare separate. După înfrângerea în Bătălia de la lacul Cahul (1574) ca urmare a trădării pârcălabului Irimia Golia, domnitorul Ioan Vodă cel Cumplit se retrage cu o parte din oștirea sa la Roșcani, unde oastea moldovenească este atacată de turci și de tătari. După o lungă și eroică rezistență, domnitorul se predă turcilor, primind asigurări că
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
nevoit să se retragă după o încăierare cruntă cu turcii în timpul căreia Nicoară este grav rănit. Fugarii se îndreaptă spre vest și, după un scurt popas pe malurile Moldovei, sunt găzduiți la conacul din Dăvideni al boierului Andrei Dăvideanu, socrul pârcălabului Irimia Golia. Rămași acolo câteva săptămâni, frații Nicoară și Alexandru Potcoavă se îndrăgostesc amândoi de jupânița Ilinca, angelica fiică a trădătorului Irimia Golia. Mezinul suferă cel mai mult, dragostea lui transformându-se într-o patimă mistuitoare. Urmăriți îndeaproape de o
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
Fugarii ajung în Polonia și apoi în tabăra cazacilor zaporojeni de pe Pragurile Niprului unde cer ajutorul hatmanului Șah. După o lună, Potcoavă și o oaste de 50 de oșteni moldoveni și cazaci se întâlnesc la Nemirov cu boierul Țopa (fost pârcălab de Roman) și cu Kopycki (fost căpitan al lui Ion-Vodă) care strânseseră bani pentru campania militară din Moldova. Grupul de moldoveni fugari, împreună cu cazacii zaporojeni ai lui Șah, trec Nistrul și pornesc înspre Iași pentru a-l alunga pe Petru
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
tunurile leșilor au bătut în ziduri, dar acestea au rămas neclintite. Niciodată cetatea n-a fost cucerită prin forța armelor. La 21 mai 1600, oastea lui Mihai Viteazul intră fără luptă în cetate, iar la 26 mai, Ioan Capturi, noul pârcălab al Sucevei, jură credință marelui voievod care se intitulează "„domn al Țării Românești și Ardealului și a toată Țara Moldovei.”" După mutarea capitalei Moldovei la Iași în 1565, asupra orașului se așează vremuri grele, localitatea intrând tot mai mult în
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
azi în județul Cernăuți, Ucraina) - d. 10 octombrie 1943, Orsk, Uniunea Sovietică) a fost un arhivar, genealogist, istoric și publicist român precum și membru corespondent (1919) al Academiei Române. Numele familiei este de timpuriu cunoscut în Principatul Moldovei. Astfel apare un Zota, pârcălab de Hotin într-un document de la 20 iunie 1589. În ziua de 4 august 1645 semnează un Zota de Cernăuți ca martor un contract de achiziție al marelui logofăt și ctitor al mănăstirii Coșula Gavrilaș Mateiaș. Frații Ștefan, Ioan, Grigoraș
Sever Zotta () [Corola-website/Science/307070_a_308399]
-
scrisă în perioada 1714-1716 de cărturarul Dimitrie Cantemir. Centrul ținutului era Târgu Frumos, denumit și Târgul Frumos al Cârligăturii, un „târgușor destul de frumos” (după cum îl descria Dimitrie Cantemir) în care se afla un palat domnesc din piatră, cârmuit de un pârcălab. Localitatea era plasată la punctul de întâlnire a cinci ținuturi, în drumul poștelor domnești și pe traseul mai multor drumuri comerciale. Domnitorul Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) a ctitorit aici în jurul anului 1541 o biserică cu hramul „Cuvioasa Parascheva”, care făcea
Ținutul Cârligătura () [Corola-website/Science/333871_a_335200]
-
anii 1500-1506 au loc negocieri între Emerich și János Banffy pe de o parte, și Ștefan cel Mare, voievod al Moldovei, împreună cu fiul său Bogdan ("spectabili et magnifico Stephano wayuode et Bogdan filio eiusdem"). Aceștia sunt reprezentați de „alesul Petru pârcălabul de Ciceu" ("egregius Petrus Porkolab de Chicho"), care cumpără "jumătate din posesiunile Târgu-Lăpuș, cu pertinențele sale, Borcut, Răzoare, Valea Lăpușului și Rohia din Solnocul Interior". În acest fel, satul intră pentru o perioadă de timp în stăpânirea domnitorului Moldovei, Bogdan
Lăpuș, Maramureș () [Corola-website/Science/301580_a_302909]
-
destul de frecvențe. La 8 mai 1614 satul e amintit cu prilejul confirmării de către Ștefan Tomșa diacului Petru din Bulboci “a lui dreapta moșie cu tot venitul”, sătul Popeștii de pe apă Căinarului. La 17 aprilie 1644 Vasile Voievod confirmă lui Gavril, pîrcălab de Suceava, părți din moșia satului Bulboci, cu iazuri și cu loc de moară în apă Căinarului. Mai tîrziu satul și moșia Bulboci devin în întregime proprietatea lui Gavril, ajuns deja hatman. La 1679 moșia Bulbocilor aparținea șetrarului Vasile Mîrzac
Bulboci, Soroca () [Corola-website/Science/305206_a_306535]
-
adversara sa din finală cu 3-0, dar a pierdut în deplasare cu 2-1. Pe parcursul finalei, organizatorii au decis redenumirea a 6 stații de metrou după nume celebre de fotbaliști. Astfel, Piața Victoriei a devenit Nicolae Dobrin, Ștefan cel Mare - Ion Pîrcălab, Obor - Gică Hagi, Piața Iancului - Fernando Llorente, Piața Muncii - Radamel Falcao și Dristor - Rică Răducanu. De asemenea, metroul a avut program prelungit până la ora 2:00 pentru a asigura transportul călătorilor. SEAT, sponsorul oficial al finalei, a oferit 85 de
Finala UEFA Europa League 2012 () [Corola-website/Science/319372_a_320701]
-
adus recunoașterea ca târg de importanță europeană, unde se schimbau mărfuri sosite din trei continente cu cele ale producătorilor locali. Nicolae Iorga crede că la Târgoviște a avut loc bătălia (datând-o în 1369) dintre voievodul Transilvaniei Nicolae Lackfi și pârcălabul Dragomir al cetății Dâmboviței în vremea domniei lui Vladislav I, alias Vlaicu-Vodă, câștigată de români. Este de reținut că, în cronica turcului Ioan Küküllö, se pomenește de existența, pe locul unde se află astăzi orașul, a unei fortificații, căci „voievodul
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
patrimoniului cultural mondial, în grupul "Bisericile pictate din nordul Moldovei". Biserica veche din Arbore se află de-a lungul drumului național DN2K, care leagă orașele Milișăuți și Solca din județul Suceava. Ctitorul bisericii este boierul Luca Arbore, fiul bătrânului Arbore, pârcălabul de Neamț. El a îndeplinit o lungă perioadă (din 1486) rangul de portar al Sucevei, fiind unul dintre marii boieri ai lui Ștefan cel Mare (1457-1504), sfetnicul de seamă al lui Bogdan cel Orb (1504-1517) și tutorele politic al lui
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
pisanie în limba slavonă cu următorul cuprins: ""Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, în zilele binecinstitorului și iubitorului de Hristos Domn Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, pan Luca Arbure, pârcălabul Sucevei, fiul bătrânului Arbure, pârcălabul Neamțului, a binevoit cu bunăvoința sa și cu inimă curată și luminată și cu ajutorul lui Dumnezeu și cu ajutorul domnului său, a început a zidi acest hram întru numele Tăierii capului cinstitului și slăvitului prooroc înaintemergător
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
următorul cuprins: ""Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, în zilele binecinstitorului și iubitorului de Hristos Domn Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, pan Luca Arbure, pârcălabul Sucevei, fiul bătrânului Arbure, pârcălabul Neamțului, a binevoit cu bunăvoința sa și cu inimă curată și luminată și cu ajutorul lui Dumnezeu și cu ajutorul domnului său, a început a zidi acest hram întru numele Tăierii capului cinstitului și slăvitului prooroc înaintemergător Ioan Botezătorul. Și s-a
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
rozetă în mijloc. În colțurile celor două timpane ale arcului se află sculptate două scuturi prevăzute cu stema familiei Arbore. Între scuturi este o inscripție în limba slavonă cu următorul text: ""Acest chivot și l-a făcut pan Luca Arbure, pârcălab de Suceava, fiul lui Arbure cel bătrân, pârcălab de Neamț, în anul 7011 (1503) aprilie 29"". Lângă mormântul ctitorului, la nivelul pardoselii, se află mormântul soției sale, Iuliana. Inscripția de pe piatra funerară este ștearsă, la începutul secolului al XX-lea
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
ale arcului se află sculptate două scuturi prevăzute cu stema familiei Arbore. Între scuturi este o inscripție în limba slavonă cu următorul text: ""Acest chivot și l-a făcut pan Luca Arbure, pârcălab de Suceava, fiul lui Arbure cel bătrân, pârcălab de Neamț, în anul 7011 (1503) aprilie 29"". Lângă mormântul ctitorului, la nivelul pardoselii, se află mormântul soției sale, Iuliana. Inscripția de pe piatra funerară este ștearsă, la începutul secolului al XX-lea putându-se descifra doar: ""... roaba lui Dumnezeu, Iuliana
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
veci"". O altă piatră de dimensiuni mici a fost pusă de hatman probabil pe mormântul unui copil al său, decedat la o vârstă fragedă. Aici se distingea următorul fragment de inscripție slavonă: ""Acest mormânt l-a înfrumusețat pan Luca Arbure pârcălab"". Celelalte morminte au pietre funerare cu inscripții șterse. Hatmanul Luca Arbore și-a înzestrat biserica cu obiectele de cult necesare, dar și cu cărți religioase. O icoană pe lemn cu "Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul", retușată în secolul al XIX
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
bunăvoia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, s-a făcut acest Praxiu apostolesc în zilele binecredinciosului și de Hristos iubitorului Domn Io Bogdan Voievod, Domn al Țării Moldovei, prin porunca și cheltuiala robului lui Dumnezeu Luca Arbure pârcălabul Sucevei ... l-a dat ... celei din nou zidite biserici de la curtea sa de la Solca, unde este hramul Tăierii cinstitului cap al Înainte mergătorului și botezătorului Ioan, în anul 7015 (1507) luna mai 20"".
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
filieră germană a pătruns în Ungaria medievală instituția "pólgármester"-ului ("Bürgermeister"), care s-a păstat până în prezent. Din Ungaria noțiunea a iradiat și la răsărit de Carpați, lucru care face ca în dreptul medieval român întâistătătorul unei cetăți să se numească "pârcălab", care era ajutat de consilieri numiți "pârgari" (din magh. "pólgar", "cetățean", preluat din nemțescul "bürger". În Italia primarul se numește "sindaco", în Boemia "starosta" și în Spania "alcalde", termen provenit din limba arabă. În Statele Unite primarii sunt aleși de obicei
Primar () [Corola-website/Science/299835_a_301164]
-
pe lângă biserică sau în casa obștei. În Peretu, școala a funcționat la început în casa sfatului ce se afla lângă biserică si mult mai târziu în local propriu. Satul, până la Cuza, când s-au ales primarii, era condus de un pârcălab alături de care se afla preotul și juri comunali. Preotul și pârcălabul erau datori să citească și să prelucreze obștiei publicațiile ocârmuirii, tot ei păstrau cutia obștei cu veniturile cetățenilor. Chiverniseala banilor adunați în cutia obștei se făcea de către un grup
Drăgănești-Olt () [Corola-website/Science/297045_a_298374]
-
la început în casa sfatului ce se afla lângă biserică si mult mai târziu în local propriu. Satul, până la Cuza, când s-au ales primarii, era condus de un pârcălab alături de care se afla preotul și juri comunali. Preotul și pârcălabul erau datori să citească și să prelucreze obștiei publicațiile ocârmuirii, tot ei păstrau cutia obștei cu veniturile cetățenilor. Chiverniseala banilor adunați în cutia obștei se făcea de către un grup de săteni și proprietarul satului. Cetățenii cei mai cinstiți, în număr
Drăgănești-Olt () [Corola-website/Science/297045_a_298374]
-
cetățenilor. Chiverniseala banilor adunați în cutia obștei se făcea de către un grup de săteni și proprietarul satului. Cetățenii cei mai cinstiți, în număr de șase împreună cu preotul aveau grijă de această cutie. Cutia era închisă cu două chei, una la pârcălab și alta la preot. După 1845 preotul a fost numit și în comisia care recenza tinerii de 20 de ani pentru contribuția acestora în folosul obștei. În fiecare sat era o judecătorie de înpăcăciune alcătuită din preotul satului și trei
Drăgănești-Olt () [Corola-website/Science/297045_a_298374]
-
u]dorache”", posibil chiar preotul în timpul căruia s-a ridicat lăcașul. Rândul de sus și toată partea dreaptă continuă cu "„Paminighi Titori Oprea, Marga, Icsinie, Bratina, Dragomira sin Vlada, Tudora sin Bandul ... sin ...”" Ctitorul Oprea nu poate fi altul decât pârcălabul de pe pisania de la intrarea în naos, iar numele care îl urmează sunt foarte probabil membrii ai familiei sale și alți ctitori locali. În centru se poate citi: "„Pominighi leatu pan Ianache veac[u] veacului jupăneas[a] dumisale Stan...”". Această parte
Biserica de lemn din Bujoreni, Teleorman () [Corola-website/Science/322898_a_324227]
-
a doua jumătăți a secolului al XV-lea, a devenit una dintre cetățile de apărare a frontierei nordice a Moldovei medievale. În secolele al XIV-lea - al XVI-lea, Hotinul a servit ca reședință a domnitorilor Moldovei, fiind administrat de pârcălabi moldoveni. Sub Ștefan cel Mare, pârcălabul cetății a fost un unchiu al voievodului, pe nume Vlaicu . Ca urmare a poziției sale favorabile în calea unor drumuri comerciale și profitând de puternica sa cetate, Hotinul a devenit un centru meșteșugăresc și
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
XV-lea, a devenit una dintre cetățile de apărare a frontierei nordice a Moldovei medievale. În secolele al XIV-lea - al XVI-lea, Hotinul a servit ca reședință a domnitorilor Moldovei, fiind administrat de pârcălabi moldoveni. Sub Ștefan cel Mare, pârcălabul cetății a fost un unchiu al voievodului, pe nume Vlaicu . Ca urmare a poziției sale favorabile în calea unor drumuri comerciale și profitând de puternica sa cetate, Hotinul a devenit un centru meșteșugăresc și de comerț, contribuind la dezvoltarea culturală
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]