234 matches
-
Sale. Aceasta-i marea iubire a lui Hristos, că ne iubește și nu vrea nimic în schimb pentru aceasta. Cât de minunată este taina iubirii! Ea-l face pe Dumnezeu om și pe om dumnezeu. Domnul Hristos S-a făcut pârga rezidirii și nemuririi noastre întru nestricăciune<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Cuvântări morale..., cuv. 3, în Filocalia..., vol. VI, Edit. Humanitas, p. 19. footnote> și prin firea omenească asumată ne-a comunicat puterea dumnezeirii Sale. Omul devine atât dumnezeu pe cât
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
a omorât moartea și l-a învins pe diavol cu propriile sale arme<footnote Asterie al Amasiei, Cuvânt la începutul postului, P.G., XL, col. 388D. footnote>. Învierea lui Iisus Hristos este iubirea lui Dumnezeu care asigură biruința ființei umane, este pârga învierii noastre. Aceasta este adevărata iubire, așa cum a înțeles-o și Gabriel Marcel: A spune cuiva că-l iubești înseamnă a-i spune: <<Tu nu vei muri niciodată!>><footnote Gabriel Marcel apud Pr.Prof.Dr. George Remete, op. cit., p. 27. footnote> Referindu
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
ca să nu avem numai nădejdea de a intra în ea, ci având-o încă de acum<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 capete teologice și practice, cap. 88, în Filocalia..., vol. VI, p. 84. footnote>, Domnul Hristos făcându-Se pârga rezidirii și nemuririi noastre întru nestricăciune<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Cuvântări morale..., cuv. 3, p. 19. footnote> și prin firea omenească asumată comunicându-ne puterea dumnezeirii Sale. Prin Întrupare, Hristos ne dezvăluie nouă la maximum valoarea omului în fața Creatorului
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
ca un pistil sânge-ntors din alte sfere. L-au lăut l-au înfășat /fluture în sfânt altar/ și l-au dat la închinat trecut pe la subțioară de fecioară în altar. Buzele de schitmonah umblau sânul sterp smerit seceta ce înceta pârga-n miedul daurit la capăt de mugur vlah. La lumina candelei gâtul ei prin asfințitul nesleit în revărsare deznoda al lebedei gât de-argint la nord tăind a recifelor tumoare sloiuri pale de opale spumă pâlcuri fresci și tâlcuri salbe
Doina dintr-un gât de lebădă by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/15194_a_16519]
-
Octavian Doclin Pîrga Poetul - pîrga cuvintelor început de rod o nouă naștere ultima - coroana de slavă a poemei altoiul trunchiului de pămînt al poemului în putrezire naștere din naștere putrezirea înviată de neputrezire lemn din ceruri înflorit din lemn de pămînt - pe fruntea
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
Octavian Doclin Pîrga Poetul - pîrga cuvintelor început de rod o nouă naștere ultima - coroana de slavă a poemei altoiul trunchiului de pămînt al poemului în putrezire naștere din naștere putrezirea înviată de neputrezire lemn din ceruri înflorit din lemn de pămînt - pe fruntea poetului săpată
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
poemului în putrezire naștere din naștere putrezirea înviată de neputrezire lemn din ceruri înflorit din lemn de pămînt - pe fruntea poetului săpată forma literei T mereu adîncindu-se în palma mîinii lui drepte ivită rana încet deschizîndu-se întîiul rod - deodată cu pîrga Mîna de țărînă Trăiește pe domeniu fără lumină și apă cum Trandafirul de Crăciun pe piatră cu mîna lui de țărînă scrie pe ascuns tot ce aude cînd vorbește singur Stăpînul și n-ar vrea să se știe fiindcă fidel
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
lumină și apă cum Trandafirul de Crăciun pe piatră cu mîna lui de țărînă scrie pe ascuns tot ce aude cînd vorbește singur Stăpînul și n-ar vrea să se știe fiindcă fidel lui pînă la capătul ultimului cuvînt în pîrgă încă înainte de-a-i fi fost arătat întîiul Scribul îl urăște tot pe ascuns cu gustul poemei în gură Fuiorul Stătea ascuns în lanul de cînepă din grădina casei de la doclin de tălpile de copil se prindea pămîntul reavăn răcoarea
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
în lanul de cînepă din grădina casei copilăriei chema roiul de viespi și privea cerul albastru culcat pe spate în răcoarea cînepii vedea mai bine lumea visată prin crăpătura ochilor lui verzi mai cruzi ca verdele crud al cînepii cînepa - pîrga puterilor cuvintelor sale în tinerețe III cine mai cheamă astăzi oare cuvîntul la el se auzi gîndind deodată cu voce tot mai puternică și crezu pentru o clipă că sîngele verde crud de odinioară al copilăriei va fi fuiorul în
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
cînepii adunat în fuior pe brațul bunicii cîndva Turnul Unghiului Din Turnul Unghiului privește poetul doar cu ochiul care vede numai înlăuntrul său domeniul poemului cuvintele mici pe care el le trecuse victorios prin încercarea din Vale plesnesc acum în pîrgă deplină se bucură mult văzînd cum își trec povara lucrării din gură în gură așa cum în copilărie văzuse el în mușuroaiele de furnici la care se uita ore în șir bucuria-i ținu însă cît durata fulgerului timp destul pentru
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
tare o dată numele și voi înțelege că i-ai zdrobit orice voință că floarea de jar din nou a-nflorat de-atunci poetul așteaptă pe poem încă nu l-a văzut cineva de-atunci Complotul, nașterea Cînd au văzut cum pîrga cuvintelor mici dă-n floare bogată și rodul va fi pe măsură și că pe ele le vede acum doar ca pe niște omizi pe ele care au străbătut Valea mici și în pîrgă la rîndu-le urmîndu-l fără poticnire prin
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
Complotul, nașterea Cînd au văzut cum pîrga cuvintelor mici dă-n floare bogată și rodul va fi pe măsură și că pe ele le vede acum doar ca pe niște omizi pe ele care au străbătut Valea mici și în pîrgă la rîndu-le urmîndu-l fără poticnire prin viclenia tinereții și puterea sîngelui lor clocotind gata să spargă vinele brațelor lor încă fragede cucerind Cetatea bătrînilor lor cu întregul domeniu văzîndu-i așadar prea mare grija pentru noua bogăție ce va să prospere
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
iar tot ce au agonisit pînă aici risipit să nu fie drept mărturie să stea zidirii lor în poem la urechile lui ajunseseră însă toate acestea astfel că atunci hotărî printr-un semn știut și văzut doar de cele în pîrgă să cheme la el în ceas de seară tîrziu din locul ei de pîndă de la marginea marginilor poema apoi ridică podul un țipăt ca al femeii născînd clătină punctul „cu durere vei naște” își aminti poetul Lamentația De lumină am
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
din locul ei de pîndă de la marginea marginilor poema apoi ridică podul un țipăt ca al femeii născînd clătină punctul „cu durere vei naște” își aminti poetul Lamentația De lumină am nevoie fiindcă ochi deși am sunt orb cuvintele-n pîrgă nu le văd le aud doar la nașterea lor întotdeauna particip doar pe furiș ciulind urechile se lamentă Scribul în urma Stăpînului mergînd cît timp acesta nu-l băga în seamă avînd un ochi ațintit spre fruntea cerului iar celălalt spre
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
poate citi ca fiind a vremurilor dinaintea vremii după care și ei vor tînji mai tîrziu acolo se bănuia cobora adesea zile și nopți la rînd Stăpînul în mundus subterraneus la toți cei care cîndva au fost și ei în pîrgă trăind acum într-o altă lumină afară din lege îl chemau ca la o judecată astfel că întotdeauna revenea printre ei înfrînt dar nu învins cu aceeași arsură pe mînă
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
cum peștele înoată pe uscat și cazna grea sub hămesiți nămeți cireșul altoit mi l-a uscat) Sunt caraule zi și noapte (trib cu ochi de lup la sângeros îndemn) tu (fiu rătăcitor) silitul (scrib vorbind cu grâul când dă pârga semn) O lacrimă pe râu n-ai auzit? a nu uita/ a pedepsi nu vezi lăutul pur? ca roua-n spini ascezi până cădem la polul desfrunzit. Sub cap îmi pune substantivul fân mă trage de urechile de-asin asin
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
Pîrga Poetul - pîrga cuvintelor început de rod o nouă naștere ultima - coroana de slavă a poemei altoiul trunchiului de pămînt al poemului în putrezire naștere din naștere putrezirea înviată de neputrezire lemn din ceruri înflorit din lemn de pămînt - pe fruntea
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
Pîrga Poetul - pîrga cuvintelor început de rod o nouă naștere ultima - coroana de slavă a poemei altoiul trunchiului de pămînt al poemului în putrezire naștere din naștere putrezirea înviată de neputrezire lemn din ceruri înflorit din lemn de pămînt - pe fruntea poetului săpată
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
poemului în putrezire naștere din naștere putrezirea înviată de neputrezire lemn din ceruri înflorit din lemn de pămînt - pe fruntea poetului săpată forma literei T mereu adîncindu-se în palma mîinii lui drepte ivită rana încet deschizîndu-se întîiul rod - deodată cu pîrga Fuiorul I Stătea ascuns în lanul de cînepă din grădina casei de la doclin de tălpile de copil se prindea pămîntul reavăn răcoarea lui dacă (abia) îi stîmpăra sîngele înfierbîntat verdele crud al cînepii tinere îi colora ochii tineri cu care
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
în lanul de cînepă din grădina casei copilăriei chema roiul de viespi și privea cerul albastru culcat pe spate în răcoarea cînepii vedea mai bine lumea visată prin crăpătura ochilor lui verzi mai cruzi ca verdele crud al cînepii cînepa - pîrga puterilor cuvintelor sale în tinerețe III cine mai cheamă astăzi oare cuvîntul la el se auzi gîndind deodată cu voce tot mai puternică și crezu pentru o clipă că sîngele verde crud de odinioară al copilăriei va fi fuiorul în
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
cînepii adunat în fuior pe brațul bunicii cîndva Turnul Unghiului Din Turnul Unghiului privește poetul doar cu ochiul care vede numai înlăuntrul său domeniul poemului cuvintele mici pe care el le trecuse victorios prin încercarea din Vale plesnesc acum în pîrgă deplină se bucură mult văzînd cum își trec povara lucrării din gură în gură așa cum în copilărie văzuse el în mușuroaiele de furnici la care se uita ore în șir bucuria-i ținu însă cît durata fulgerului timp destul pentru
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
să crească și să rămînă în el fiindcă atît de mult a iubit poetul poemul încît a dat pe singurul său cuvînt afară din el născîndu-i poema Lamentația De lumină am nevoie fiindcă ochi deși am sunt orb cuvintele-n pîrgă nu le văd le aud doar la nașterea lor întotdeauna particip doar pe furiș ciulind urechile se lamentă Scribul în urma Stăpînului mergînd cît timp acesta nu-l băga în seamă avînd un ochi ațintit spre fruntea cerului iar celălalt spre
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
tare o dată numele și voi înțelege că i-ai zdrobit orice voință că floarea de jar din nou a-nflorat de-atunci poetul așteaptă pe poem încă nu l-a văzut cineva de-atunci Complotul, nașterea Cînd au văzut cum pîrga cuvintelor mici dă-n floare bogată și rodul va fi pe măsură și că pe ele le vede acum doar ca pe niște omizi pe ele care au străbătut Valea mici și în pîrgă la rîndu-le urmîndu-l fără poticnire prin
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
Complotul, nașterea Cînd au văzut cum pîrga cuvintelor mici dă-n floare bogată și rodul va fi pe măsură și că pe ele le vede acum doar ca pe niște omizi pe ele care au străbătut Valea mici și în pîrgă la rîndu-le urmîndu-l fără poticnire prin viclenia tinereții și puterea sîngelui lor clocotind gata să spargă vinele brațelor lor încă fragede cucerind Cetatea bătrînilor lor cu întregul domeniu văzîndu-i așadar prea mare grija pentru noua bogăție ce va să prospere
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
iar tot ce au agonisit pînă aici risipit să nu fie drept mărturie să stea zidirii lor în poem la urechile lui ajunseseră însă toate acestea astfel că atunci hotărî printr-un semn știut și văzut doar de cele în pîrgă să cheme la el în ceas de seară tîrziu din locul ei de pîndă de la marginea marginilor poema apoi ridică podul un țipăt ca al femeii născînd clătină punctul "cu durere vei naște" își aminti poetul Mîna de țărînă Trăiește
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]