518 matches
-
n-am mai auzit-o cântată până la Toamna Someșană la Ulmeni, de către consăteanca mea, Andreia Botiș. Toate în acele clipe absolut unice mi s-au răscolit în suflet. O furtună a anilor s-a stârnit, venind de departe spre mine. Pârjolea totul. Eu plângeam. Ce bine mi-a prins plânsul acela! Plângea cu mine copilăria și viața mea. Lumea prezentă încremenise. Andreia... Plânge-o mierlă prin păduri... Și venea, of, of, oful care sfâșia sufletul sub brazde adânci de durere de
ANDREIA BOTIŞ ŞI DOINA LUI LUCACIU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348627_a_349956]
-
purcelușului de porc mistreț, unul de cam cinci kilograme, care avusese neșansa de a se rătăci de turmă și de a intra în conflict teritorial cu oamenii. Iar acum înmiresma îmbietor aerul curat al toamnei cu fumul șoricului care se pârjolea pe cărbuni. Că, de lupi, mai scăpase el, mai ales cu fuga, dar acum, iată, i se înfundase. Referință Bibliografică: FIARA / Mihai Batog Bujeniță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1292, Anul IV, 15 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
FIARA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349266_a_350595]
-
te iubesc, Andrada. Ești cel mai de preț dar pe care l-am primit de la viață. Încep să înțeleg ce înseamnă viața petrecută cu tine. Fiecare clipă când nu ești lângă mine se transformă în dor. Un dor care arde, pârjolește și nu am nicio pomadă care să ungă acest suflet încins de flacăra dragostei pentru tine. Cristian terminând de rostit fraza spusă dintr-o suflare, nu-i venea să creadă că a rostit aceste cuvinte. Se întreba unde este bărbatul
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349900_a_351229]
-
din 09 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Toi de vară danubiană. Ecouri de liniște fluidă. Valuri, valuri curg de liniște vie. Aceasta ar putea fi schița unui tablou după natură. Natură moartă cu zvonuri de liniște vie. În acest anotimp pârjolit de început de Gustar, țin în mâini un manuscris încă crud. Și parcă frământat în covată, aluatul de suflet al autoarei - o dunăreancă și ea, înnamorată până dincolo de cuvinte de fluviu și culoare. Amintiri, evocări, portrete, mărturisiri de suflet, rugăciuni
NATURĂ MOARTĂ CU ECOURI DE LINIŞTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365863_a_367192]
-
zâmbet larg izvorât dintr-un suflet minunat. chem îngerul din cer și-l întreb dacă pot să îți ating puțin sufletul cu pana iubirii. Aștept răspuns. PASĂREA INTERIOARĂ sunt o pasăre Pheonix ce mă renasc din cenușa sentimentelor. Mi-ai pârjolit inima la focul rece din privirea-ți albastră. Mi-ai stocat o perioadă din viață călcându-mi sufletul... cu bocanci înghețați. mi-ai pătat pânza albă a trăirilor pure. E de ajuns! Rămâi acolo, pe povârnișul vorbelor false, hrănindu-te
MESAJE POETICE (1) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365989_a_367318]
-
cântăm același cântec, așa că tot ce vrei să-mi spui, eu percep ca pe o melodie dulce, uneori liniștită, alteori plină de zbucium, așa cum sunt toate iubirile celor ce trăiesc unul prin celălalt. Nu simți dogoarea aceluiași jăratec cum ne pârjolește sufletul? Trebuie să descoperim acea fântână cu apă fermecată din care band să ne mai potolească din vâlvătaie, pentru că noi nu suntem obișnuiți cu această intensitate și lăsându-ne pârjoliți de la început, nu vom putea mai târziu să ne bucurăm
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
unul prin celălalt. Nu simți dogoarea aceluiași jăratec cum ne pârjolește sufletul? Trebuie să descoperim acea fântână cu apă fermecată din care band să ne mai potolească din vâlvătaie, pentru că noi nu suntem obișnuiți cu această intensitate și lăsându-ne pârjoliți de la început, nu vom putea mai târziu să ne bucurăm de căldurica care ne-ar conferi-o un șemineu în care ard molcom buturugile bine așezatede-o mână pricepută,precum sentimentele într-o iubire împărtășită. - Oare șemineul meu din living room
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
s-apuci, Clopote ruginite, amuțite în rugă, Mă simt parcă mai umil ca o slugă... Scriu despre Sat, el nu mă aude, Îl strig pe nume și nu-mi răspunde, Scurmă întunericul ca o cârtiță-n humă Prin liniștea mea pârjolită de brumă... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Satul dintre amintiri... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2099, Anul VI, 29 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
SATUL DINTRE AMINTIRI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365323_a_366652]
-
Te doresc și mă tem, te iubesc și mi-e frică... Formele trupului tău de femeie mátură Îmi aprind mințile și ochii mi-i satură. Șoapta iubirii ți-o ascunzi între buze, Sub sânii ce freamătă de pofte sub bluze; Pârjolești de sub gene cu vii aștri de noapte, Și așterni peste răni vraja fructelor coapte. Fir de praf, pus sub talpa dorințelor tale, Mă visez, să-ți simt trupul cu aluri tropicale. Mă ucizi când mai treci, unduindu-te-n umblet
CÂNTEC PENTRU DAMA DE PICĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365408_a_366737]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > MIRABILA SĂMÂNȚĂ Autor: Tamara Gorincioi Publicat în: Ediția nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mirabila sămânță Ne-au omorât de mii de ori, Am renăscut în freamăt de viori Ne-au pârjolit și ne-au răstignit, Am răbufnit din stele și din mit. Ne-au pângărit credința și morminte, Ne-au ars icoanele și lucruri sfinte. Ne-au exilat în arhipelag de gheață Am răsărit ca soarele în dimineață Ne-au spart
MIRABILA SĂMÂNŢĂ de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365506_a_366835]
-
Olimp! Atunci Zeus că de ochi-i să-l ascundă Îl protejează și că tata îl și accumba, Într-un bujor de toată frumusetea-i, Galant, mare în toată delicatetea-i, De și acum bojorii aduc noroc la fete, Și pârjolesc în a focului spiritele cochete, Starpitatea să nu o 'ia! (Poezie de Valerian Mihoc) Articolul se mai află și la acest link: http://www.femeiastie.ro/destine-fara-sablon/artisti-muzica/o-reprezentare-a-expozitiei-maestrului-ion-panduru Referință Bibliografica: Expoziție de pictură, semnată sugestiv și cuprinzător, Ion Panduru
EXPOZITIE DE PICTURA, SEMNATA SUGESTIV SI CUPRINZATOR, ION PANDURU!! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365258_a_366587]
-
al reflecției înfrigurate: „- Ce bine-ar fi de am cunoaște un entomolog ... , ne-ar putea explica de ce au venit aici toți ... , spune pentru sine Eric. - Știu eu de ce au venit!, țipă la fel de veselă Manuela. Uitați-vă! Totul în jur e pârjolit, doar aici, în grădină, pământul e umed ... S-au adunat să bea apă!... Emoționată până la lacrimi, cu privirile ațintite pe tabloul incredibil desfășurat înaintea lor, Lea rostește cu glas tremurat: - Aici este ... raiul nostru personal ... E raiul ... tuturor vietăților ... Aici
CONFESIUNEA-AMINTIRE CA RETORICĂ, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364936_a_366265]
-
odihnesc pirați de noapte Și sting tăcerea-n haine de izvor. Te văd plimbându-ți inima pe ape Din zori de sete până-n pânze mii, Un rug de vrajă vine să te-adape, Și eu veneam prin flăcările vii! Am pârjolit privirea-n depărtare, Aveam un zbor, pe unde l-am pierdut? Când mă strigai cu lacrima de sare Îți eram timp. Nu m-ai recunoscut Nici când ți-am descheiat cămașa care Se agățase-n pieptul meu străin, Avea ceva
ECOU DIVIN de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366640_a_367969]
-
facându-ne buni și tandrii chiar din zorii tinereții. Sufletu-și cată pereche, după datina străveche, și-atunci când o găsește o minune se-mplinește. Suflet bun, mărinimos, dragoste, afecțiune, esența iubirilor ce animă-ntreaga lume. Azi, trăindu-ne viața, arșița ne pârjolește, este a iubirii vrajă ce alt suflet plămădește. Am primit și am dat viață, întreținem focul viu, toți suntem datori s-o facem cât nu-i prea târziu. ÎNTREBARE Venim în astă lume deplin încrezători, destinul ne promite iubire și
PERPETUU de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366690_a_368019]
-
Publicat în: Ediția nr. 2097 din 27 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului VARĂ FIERBINTE ÎN GALIL Mă plimb prin vadul apei, fără apă. E vară în Galil Pământul n-are iarbă, lumina n-are umbră. căldură n-are milă, cănd pârjolește-n jur. Iar eu visez și mi se pare ca-n jurul meu e-un câmp de floare, galben albastru violet, să ți le prinzi la cingătoare Dar florile sunt numai spini înalte cât un stat de om, tufiș țepos
FLOARE DE NISIP (POEME) 2 de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366231_a_367560]
-
ordin să nimicească orașul, ca răzbunare la tentativa de nesupunere. Astfel, cetatea creștină, ca și câteva sate din jurul ei, fură mistuite în flăcări. Ca să fie mai siguri că locuitorii fugiți nu se vor întoarce în oraș, soldații romani dărâmară și pârjoliră cetatea din temelii. Jale mare fu în Armenia în acele zile triste. Cei care scăpară de reprimarea romană o luară pe calea pribegiei, care încotro, unde văzură cu ochii. Și nu se opriră decât în alte sate armene depărtate de
CETATEA DE LUMINĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366212_a_367541]
-
blesteamă semenii, în jurul ușii tale vrăjitoarele morții bat în cuie spinii și ciulinii stepelor, iar tu, binecuvântat de blesteme și atârnând în ștreangul libertăților posibile, cu ghilotina deasupra capului și cu picioarele în cazanul de smoala, declari: focul îmi va pârjoli goliciunea, în timp ce funia va răsuci capul meu dincolo de trup, cineva o să dea drumul ghilotinei pentru a-mi decapita unul din capete și a ma transforma în femeie spintecându-mi sexualitatea, mai tarziu o mână de oase va naște în adâncuri
ERA SPATIALA de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366267_a_367596]
-
mult de o mie de metri în altitudine, pe un teren extrem de accidentat. Am și ales drumul cel mai scurt, a se citi „cel mai abrupt din toate". La baza de plecare, temperaturile erau de 30 de grade și soarele pârjolea, ardea cumplit, din cauza altitudinii. Ne-am protejat de soare și am urcat la stația a 6-a, la cca 2500. Drumul era într-o pantă de aproape 45 de grade, greu de urcat. Căldura mare. Mai mergem puțin și intrăm
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
pe gustul interesului sau; nu respectă pe nimeni, dar îi știe de frică pe oculți și minte de îngheață apele, în toate cele patru anotimpuri. Mai mult decât atât, îmi spunea un prieten: „omul acesta e napalm, pe unde trece pârjolește, seacă tot și usucă de-a-valma!" N-a rămas palier social pe care să nu-l clatine, n-a rămas suflet de om pe care să nu-l vatăme. A tăiat și smuls de la mame și copii, de la tineri și bătrâni
PLOŞNIŢA PUTERII LA ROMÂNI de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 574 din 27 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351389_a_352718]
-
dragoste mai târziu ai aflat că murise instantaneu într-un ciob de nimic sub pene pulsa numele meu către toate orașele lumii erai celălalt tu învelit în ninsori a treia persoană dintr-un glob de cristal desenai cercuri de foc pârjoleai temnițe și învățai orbii să mă vadă sub genele răsăritului Referință Bibliografică: celălalt tu / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 337, Anul I, 03 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CELĂLALT TU de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351466_a_352795]
-
Gândirea profundă îi exențializează și canalizează viața, conferind o brumă de ordine acelei fenomenologii a dezordinii- existența sa. Cugetările, editate postum , în 1669 și 1670, cuprinde o uriașă încrengătură de maxime, monolog chinuitor al întrebărilor fără răspuns și al răspunsurilor pârjolite de întrebări, vin, parcă, să întărească ideea că “logica inimii “ este “ celălalt tărâm “, opus aceluia al rațiunii și refractar intrării în conul de lumină al raționalității. Meditația lui nu este fronda unui fanatic hotărât să dea lecții de irațiune veacului
HYPNOS ŞI MORFEU ÎN LUPTĂ CU PASCAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351471_a_352800]
-
un alt personaj, care zbieră din fundul bojocilor: - Prealuminate stăpâne al nostru, caii sunt înșeuați, scutierii nerăbdători și lăncile pregătite! Dumnezeu să vă binecuvânteze sfânta voastră biruință! - Ahaaa, hai, la luptă bunii mei cavaleri! Să-i căsăpim și să-i pârjolim pe nevrednicii aceia din casa de Fecalon care nu voiesc a ne deveni vasali nouă și s-au înțeles pe la spatele nostru cu lifta ungurească! Să-i ardem pre ei și tot neamul lor spurcat! Răgetele ducelui care-și trăgea
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
tâlhăresc și o distrug din temelie, ceea ce se și întâmpla de 23 de ani. Hidră asta roșie cu 12 capete, încă comunistă, fiara capitalistă, care a îmbogățit toți stăpânii lumii, și hoarda asta portocalie, cu apucături fasciste, a căpușat și pârjolit toată țara în 23 de ani. Și dacă mai sta încă doi ani la putere nu mai rămâne nimic în picioare, ne demolează cu totul. Iar când se întâmplă ca niște buni romani, cu experiența câștigată în Vest, să se
DESPRE CRIZA MONDIALĂ ŞI VIITORUL ROMÂNIEI ÎN NOUA EUROPĂ UNITĂ ( APEL CĂTRE TOATE FEMEILE TUTUROR POPOARELOR ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346524_a_347853]
-
pe care-l patrona ploaia noastră. Unele-mi aparținuseră într-o grădină suspendată, altele erau ale tale, din puf de păpădie și piscuri dezgolite. De-o importanță aparte era freamătul pământului crud din care răsăreau candelabre de diferite dimensiuni, unele pârjolite de dor, altele prinse în descântecul luminii, cu trimitere la scrisoarea de care mi-ai amintit în acel început de veac. Peste culmi treceau turme de lupi, rupând cerul în patru. - Mi-e întuneric, ți-am șoptit, așezând pietre în
PLOAIE CU MAJUSCULE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351226_a_352555]
-
uitând de vechi vrăjmășii care, câteodată, recunoșteau amândoi, nu mai stă bine vârstei, pretențiile au trecut, măririle de-au fost au ars cât au vrut ele dar și vremurile, multe sau chiar toate, în van...Timpul rămas, mai clefetea el pârjolind din priviri cu oarecare fățuială perversă „relieful” interlocutorului”, ar fi nimerit a-l duce-n armonie și bună învoială. Dup-o-njurătură de-a lor de-ntâmpinare, un consemn din tinerețe, își deschise tolba nădufului ținut în gușă ca pe
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]