209 matches
-
nu-i de-al nostru și-ai văzut cât zăbovește la fiecare ogradă!”. Era filozofia de viață simplă, decentă și bine articulată a acelui om absolut minunat care și-a crescut copiii în stepa prăfoasă și austeră a unui Bărăgan pârjolit vară de vară de arșiță nemiloasă. După plecarea bunicului nimic nu a mai fost la fel; se străduia bunica să-i suplinească absența, dar era covârșitor de greu, uneori se simțea parcă doborâtă și nu mai avea puterea necesară să
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
nu-i de-al nostru și-ai văzut cât zăbovește la fiecare ogradă!”. Era filozofia de viață simplă, decentă și bine articulată a acelui om absolut minunat care și-a crescut copiii în stepa prăfoasă și austeră a unui Bărăgan pârjolit vară de vară de arșiță nemiloasă. După plecarea bunicului nimic nu a mai fost la fel; se străduia bunica să-i suplinească absența, dar era covârșitor de greu, uneori se simțea parcă doborâtă și nu mai avea puterea necesară să
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
era intact; dacă o fi fost deschis În mod ilegal, atunci acest lucru a fost făcut de cineva care chiar știa ce face. Un seif Stockinger nu e o simplă jucărie. — Amprente erau? Illmann clătină din cap: — Era mult prea pârjolit ca să se poată lua amprente. — Hai să presupunem că, am Început eu, chiar Înainte de moartea cuplului Pfarr seiful conținea ce conținea și că acel ceva era, așa cum ar fi trebuit să fie, Încuiat acolo pe timpul nopții. — Așa... — Atunci sunt două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ducea în plimbări lungi, sub soarele verii. Rătăceau împreună, arși și totuși lipicioși, în timp ce iulie amenința să hârșâie întruna fără oprire, iar lor nu le rămânea decât să îndure și să meargă mai departe. Băteau ore întregi câmpurile de grâne pârjolite, ca niște inspectori agricoli responsabili cu monitorizarea recoltei din regiune. Luau și câinele cu ei, pe Blackie-doi. —Javra asta e aproape la fel de bună ca a mea, spunea Mark. Doar un pic mai neascultătoare. Din când în când, îi dădea voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Moartea se întorsese din drum, dar nu înainte să-i lase un semn al treceri ei. Brusc, aproape palpabil, în fața ochilor lui se formează diferite imagini ce se amestecă vălmășit, nehotărâte. Călăreți ce atacă sălbatec, scoțând chiote ascuțite, neomenești, taigaua pârjolită, răvășită, bombardată, întinsă până dincolo de zarea înlănțuită în flăcări, roiuri de muște mari, verzi, cu aripi cenușii, ce roiesc haotic deasupra morților, invadând cu larvele lor carnea putredă, un camarad necunoscut care bea apă dintr-o baltă unde plutește cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
răcanul în rând! Douăzeci de centuri la cur să învețe cadența! Asist personal la pedeapsă, încheie Guriță zâmbind leneș, în timp ce arată cu degetul spre un recrut ghinionist. În urma lor, cam la cinzeci de metri depărate, printre tufele mărunte ale vegetației pârjolite, se văd țintele. Trei coli cartonate care închipuie inamicii. Pe una dintre ele câteva păsări își găsesc loc pentru odihnă. Liniștea înaripatelor nu va dura mult, doar până ce începe antrenamentul. Înainte să se ridice, Felix mai trage un fum din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
metalică, nimic care să trădeze locul. Muncă de o săptămînă pentru o echipă de zece oameni, plus un tehnician pentru dezamorsarea bombei. Ocoli ruinele și se duse În curte. O verandă de ciment În spate. O lespede cu ceva mobilier pîrjolit. Ciment compact - fără crăpături, fără șănțulețe, fără nici o cale de acces vizibilă spre gaura unui seif. Pavilionul piscinei - altă grămadă de moloz. Grămada de lemne era Înaltă de un metru - prea multă muncă dacă Mertens era acolo. Dădu ocol piscinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
județ, ca să se vadă și, dacă va fi posibil, să se înțeleagă definitiv cu unul dintre principalii săi creditori. La trei zile după sosirea lui în oraș, veni din satul lui starostele, călare, cu un obraz fript și cu barba pârjolită, și-l anunță că „ocina a ars“, ieri, chiar la amiază, și că „a binevoit să ardă și soția, iar copiii au rămas întregi“. Această surpriză nici chiar Barașkov, deprins cu „vânătăile făcute de zeița Fortuna“, n-a putut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ganea, întorcându-se acasă, nu se culcase, ci așteptase, cu o nerăbdare febrilă, întoarcerea prințului care plecase la Ekaterinhof și revenise de acolo spre ora șase dimineața. Atunci Ganea intrase în camera lui, îi pusese pe masă teancul de bani pârjoliți pe care i-i dăruise Nastasia Filippovna, când zăcea leșinat. Îl rugase insistent pe prinț să-i restituie, la prima ocazie, acest cadou Nastasiei Filippovna. Când intrase în camera prințului, Ganea era ostil și aproape disperat; dar, cică, între el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prea aproape de obiectivele de interes, precum gara sau telegraful. În apropiere, se aflau unitățile civile, un șir îngrijit de bungalouri, adăpostind soții îngrijite, cu chip angelic și copii îmbrăcați frumos, ca niște heruvimi. Desigur, soldații au deschis focul. Curând, iarba pârjolită se umpluse de cadavre. Așa a început. Treptat, zidurile orașului încep să se contureze prin aburii de căldură. Sahib se trezește când căruța trece prin Poarta Ghi Mandi, urmărită cu gura deschisă de soldații englezi. Unul din ei face un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bolnav, boala vine și îl ia cu ea, îl târăște în abisurile ei. Îmi pun pe mine un halat de baie și mă așez lângă el, încerc să îi dau să bea cu lingurița, apa i se scurge pe fundul pârjolit al gurii, făcându-i mărul lui Adam să tremure. Trage jaluzelele, șoptește el, iar eu alung curajoasă soarele cu întreaga lui armată de raze, apoi mă întind lângă el în întuneric, îi mângâi pieptul nisipos asemenea unei dune, ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sale transparente, un covor de un verde inocent îl acoperă încă, peste doar câteva zile va fi invadat de smocuri gălbui, uniforme și după aceea vor începe focurile, iar vara va lăsa în urmă doar o pătură neagră de ierburi pârjolite, distrugând echilibrul într-o singură noapte blestemată. Înghit aerul tăios al dimineții, încerc să conjur copacii și iarba, înaintez încet, pas cu pas, deja mi-au obosit picioarele, și nu o spun doar așa, întotdeauna îi spusesem lui Udi cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
uitate. Trec din nou prin fața dormitorului lor, încerc să trag cu ochiul printre obloanele trase, dau la o parte perdeaua cu flori de hibiscus leșinate de căldură, simt nevoia să trag de obloanele din lemn până când își vor deschide gurile pârjolite și vor începe să îmi vorbească, ce s-a întâmplat aici, în dormitorul lor, cel mai mic din toată casa, dormeau în paturi suprapuse, ea în patul mare, de sus, iar el, în patul îngust, la picioarele ei, care dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iese decât o tuse seacă, nu este problema mea, este problema lor. Ai zis ceva, întreabă el, iar eu șoptesc, nimic, să ai drum bun, îi mângâi în grabă obrazul, un parfum ușor de praf răzbate dinspre el, de deșert pârjolit și singuratic, își îmbrățișează plasa, îmi trimite un zâmbet strâmb, iar în timp ce îl privesc coborând scările, mă gândesc, cum este posibil ca toată viața doi oameni să fie legați între ei doar de o continuă luptă, iar în clipa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bolșevismului a influențat major destinele poporului român care însă n-a mai plecat în bejenie ci a rămas să construiască socialismul cu față comunistă. Comentez numai, seceta, printre efectele ei cumplite. Am trăit-o din plin. Și astăzi revăd dealurile pârjolite ale Giurgioanei și comunei Podu Turcului. Secaseră izvoarele seculare (satul e atestat acum 500 de ani), Zeletinul era o imensă panglică de nisip fierbinte, ,,ceaunele” mari din pământ uscat fără pic de vegetație, pe ici pe colo cu cadavre de
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
Marquez, indiferent că i-ar plăcea sau nu, i-aș recomanda să consume pepene galben garnisit cu kiwi și renglote umplute cu cașcaval. Pentru Boris Vian aș fi pregătit chiar eu un fel aparte: dovleac copt, cu felii de banane pârjolite. Lui Dostoievski i-aș fi gătit ciuperci vânătorești foarte-foarte speciale, stropite cu vin alb. Lui Thomas Pynchon i-aș recomanda gulii scobite cu sote de morcovi și mult oregano. Lui Kundera i-aș recomanda salatele mediteraneene sau mexicane. Pentru Saramago
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
japonezii Îi vor lăsa acolo toată noaptea. Dimineața vor fi prea bolnavi ca să plece spre un alt lagăr, așa că vor fi nevoiți să se Întoarcă la centrul de detenție din Shanghai. Aerul serii se lăsă peste țarcurile de vite, acum pîrjolite. Muncitorii chinezi Își terminaseră masa și ședeau sub adăpostul de bambus, bînd vin de orez și jucînd cărți. Japonezii beau bere În ghereta de pază. Sute de stele sclipeau deasupra rîului Yangtze și, odată cu ele, luminile de navigație ale avioanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Hungjao tăcuseră. Pe aeroport se oprise o coloană de camioane, lîngă hangare, și bărbați Înarmați, purtînd căști americane, urcau pe scara turnului de control. Grupuri de avioane Mustang se Învîrteau peste Lunghua În formație strînsă, cu motoarele urlînd spre cîmpurile pîrjolite. Făcîndu-le semne cu mîna, Jim alergă la gardul Împrejmuit al lagărului. Știa că avioanele americane aveau să aterizeze, gata să Îi ia pe oameni pe care el Îi reînviase. LÎngă movilele funerare, la vest de lagăr, trei chinezi stăteau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ar fi fost mistuiți de un foc năprasnic, iar copacii care mai rămăseseră în picioare erau goi și negri. Nu se vedea nici țipenie. — Voiam să vă duc până în satul Taxco, le spuse Velasco japonezilor uitându-se la priveliștea aceea pârjolită. Însă, cred că e mai bine să tragem peste noapte în următorul reducción. Arboră din nou zâmbetul său încrezător. Din trupul său se răspândi iarăși un miros puternic. — Cred că fumul de adineauri era un semn de-al indienilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
arăta celorlalți vitejia sa. Ceilalți îl auziră tușind. Apoi vocea sa răzbătu gros: N-avem de ce să ne îngrijorăm. E doar un hambar care mocnește. Ardea un hambar mare. Totul înăuntru se făcuse scrum, iar acum flăcările licăreau pe stâlpii pârjoliți și pe grinzile acoperișului, ca o ceată de pitici ce dănțuiau. Ecoul bârnelor care se prăbușeau în răstimpuri adăuga o nouă undă de tristețe priveliștii aceleia pustiitoare. Tanaka cercetă pământul cu atenție ca un războinic încercat și descoperi urme încâlcite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și lalele. Inci tată parcă de acest „jurnal de călătorie“, Descriptio Molda viae se Încheagă la numai cîțiva ani după aceea. Așadar, războiul curuților se sfîrșise, iar Rákóczi peregrina pe la curțile Europei. CÎmpurile de bătălie din nordul Ardealului rămăseseră Însă pîrjolite, oamenii se trăseseră spre munți, smîrcurile și nisipurile năpădeau pămînturile nelucrate. Părintele repopulării comitatului de Sătmar și al relansării vieții economice În zonă a fost tocmai Sándor Károlyi, cel ce se aflase În fruntea rebeliunii curuților, dar căruia i se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ce rătăcești ca un vânt fără nici o direcție precisă, amintește-ți de acea dimineață fără întoarcere când am plecat și nu ți am zâmbit, amintește-ți de ploile iubirilor mele care te-au spălat de ai rămas curat în flacăra pârjolită a dragostei. Ca un deșert albăstrit de durere, sufletul meu e înghețat de trecut sufletul meu e înfometat de vedenii își șterge trupul cu zâmbetul stelelor și întreabă universul de ce ai plecat, m-ai abandonat în ghearele morții și nu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
la visare. O bea ca pe orice licoare euforizantă și fără să știe, locuieste într-un infern rudimentar ca și inima sa.” Știu, V. din spital. Celui tînăr îi apare, cumva, viitorul. S-a oprit din discuție pentru că, printre lumi pîrjolite și chipuri descompuse de țipete, a văzut trupul legat de aparate de aici din spital. M-a văzut limpede și pe mine veghind și-i năucit. Nu poate accepta un astfel de viitor dar simte că așa e. Căci, pînă
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
făceau să retrăiască vizita la castel; doar noile obiecte stranii din fața sa îi zdruncinau convingerea că totul nu fusese decât un vis. Urcă cu greu colina înaltă ce apăra castelul de vânturile reci din nord și se lungi în iarba pârjolită, străjuită de un pâlc de mesteceni argintii ce fremătau în soare. Privi văile până în adâncuri. Pe versantul unui deal din față suia un bărbat pe lângă un car cu boi. Pe versantul opus, ieșind din pădure, urca o bătrână cărând în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
din mașină, arătând spre locul unde găsiseră cu ani în urmă un măgar rătăcit, iar acolo, lângă stânca aceea, murise o vacă, nu se știe de ce. Avea amintiri personale care însuflețeau glia, care legau oamenii de o bucată de pământ pârjolit, dar la fel de drag și la fel de frumos ca și o pajiște cu iarbă mănoasă. Mma Potsane se aplecă în față. — Acolo, exclamă ea. O vedeți acolo? Văd mai bine de la distanță. Acum o văd. Mma Ramotswe îi urmări privirea. Savana devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]