969 matches
-
s-au blocat la ora 6 și 37 de minute. Pe trepte, între etajul trei și etajul doi, cîteva obiecte par mai degrabă abandonate decît pierdute : un toc de ochelari (să fie al domnului Kuntz, saxofonistul ?), o pălărie neagră din pîslă (fără îndoială pălăria domnului Bragovski de la etajul cinci) și o periuță de dinți căreia X nu-i poate identifica proprietarul. În pofida faptului că Vocea îl îndeamnă acum să-și continue coborîrea, X nu poate să nu se oprească timp de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mână moartă. Facem poliță, iscălești, eu îți număr banii pe loc. Cu alții n-aș îndrăzni. Fără girant, nu dau un pol. - Domnu Vasiliu, las actele casei... , - Nu-i nevoie. Se ridică de la locul lui, își puse niște papuci de pâslă și deschise casa de fier, zidită într-un perete. Numără suma de două ori cu spatele la el și, când se întoarse la masă, mai adăugă: - Învață de la mine. Nu-ți bate joc de bani. Când ai o mie, | înmulțește-o! Seamănă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-o Paraschiv la picior și -la întrecut. Mergea, mergea. În spate, ăl bătrân se uita cu nepăsare în galantare. Provincialul a mai intrat, a mai 298 cumpărat ceva pentru ai săi, de acasă, vai de mama lui. Avea șoșoni de pâslă, călduroși, și un palton nou, cu gulerul bogat. Fuma liniștit și trăgea în piept aerul rece al zilei de iarnă. Manglitorii nu-l slăbeau. Unul înainte, altul pe urma lui. La un colț, o dată s-a oprit Paraschiv, s-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rămase încă o vreme în picioare, căci trupurile care îl îmbrânceau din toate părțile îl și țineau să nu cadă. — Ho, oameni buni, opriți-vă ! strigă Ologu, dar nici măcar el nu se mai auzea. Căci, laolaltă cu vălătucii groși ca pâsla ai mâncării, veneau acum sunetele tușite ale mega fonului : — Apropiați-vă, stimați pelerini ! Domnul primar vă urează de Ziua Națională să aveți parte de sănătate... Cârnați cu fasole, pentru toată lumea... Îl votăm ! auzi Coltuc, în vreme ce trupurile repezite la vale îl
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tragem aer, Urlam, țipam. Ți-oi predică. Asculta. GLOUCESTER: Vai, vai, ce jale! LEAR: Noi cînd ne naștem, plîngem că intrăm Pe-această mare scenă de nebuni. Iată-o frumoasă pălărie.Ar fi Ingenioasă stratagemă-a potcovi Un escadron cu pîsla; am să-ncerc, Și cînd pe gineri îi voi fi surprins, Atunci omoară,-omoară,-omoară,-omoară! (Intra Curteanul, cu slujitori) CURTEANUL: O, iată-l. Puneți mîna pe el. Șir, Iubita voastră fiica... LEAR: Nime-ajutor? Ce, prizonier? Sînt, deci Într-adevăr
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
camera cealaltă e demonul, spusese/ și demonul sta singur sub ceasul de pe zid." Trecând prin văile tulburi ale vieții, existența capătă aspectul vânătorii. Poetul este un izolat în această lume în care drumurile confraților sunt ocolite: "Veniți în urmă, de pâslă și piatră,/ Șoptiți, hohotiți, chicotiți sau tăceți./ În vreme ce gura mea latră". Intrarea în nemurire presupun o luptă cumplită: "A mia oară poarta mi s-a făcut de gheață,/ A mia oară caii mi-au înghețat în grajd,/ Mă scoți ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tră su ră cu 4 sau 6 cai. cacom = hermină. canavăț = pânză rară de mătase din care se făceau anterie. cațaveică = haină de jupâneasă, lungă până la ge nunchi și îm blănită cu cacom sau vulpe. călțuni = cizme scurte din postav, pâslă sau fetru. ceapraz = ciucure de mătase, bumbac sau lână. cintieni = șalvari purtați de jupânese, lucrați din gher me șut sau alte materiale. ciohodar = slujitor al curții. cit = stambă lustruită și înflorată. clironom = moștenitor. condoragiu = pan to far. conteș (con toș
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
sau făcute franjuri. 31. Marionete I. Se desenează, pe o fâșie în formă de păpușă, în așa fel încât să se poată roti în jurul degetului. Se prinde cu ace desenul de materialulcare se folosește (resturi de materiale textile, bucăți de pâslă pentru nasturiă. Se unesc marginile, formând un tub, care se poate decora după imaginațiea fiecăruia. II. Folosind o lingură de lemn nouă, putem construi păpuși foarte interesante și frumoase. Pe dosul lingurii se aplică ochii, nasul și gura, din diferite
FANTEZIE ŞI ÎNDEMÂNARE TEHNICI FOLOSITE ÎN ORELE DE EDUCAŢIE PLASTICĂ ŞI ABILITĂŢI PRACTICE / EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ by BRÎNDUŞA GEORGETA GHERASIM () [Corola-publishinghouse/Science/1277_a_1880]
-
confecționa o păpușă sitem sac, care poate constitui un obiect util sau un frumos cadou în diferite ocazii. Dintr-o bucată de pânză se pliază și se coase, în așa fel încât să aibă forma unui sac. Se decupează din pâslă sau fetru bucățile pentru față: ochi, nas, gură. Din fire de lână colorată se confecționează părul. Toate componentele feței se cos. Se va obține o frumoasă păpușă-sac. Acest obiect se poate folosi la păstrarea unor lucrruri, în funcție de mărime: păstrarea creioanelor
FANTEZIE ŞI ÎNDEMÂNARE TEHNICI FOLOSITE ÎN ORELE DE EDUCAŢIE PLASTICĂ ŞI ABILITĂŢI PRACTICE / EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ by BRÎNDUŞA GEORGETA GHERASIM () [Corola-publishinghouse/Science/1277_a_1880]
-
pe după armătură, stăpînul său stătea sus cățărat și ghemuit precum o maimuță. (p 3) Mutra mică, cu fire de păr blond și rar, uscat și ridat ca o stafidă, era ascuns de o pălărie de pînză ceruită și căptușită cu pîslă; un fel de mantou din doc gri se ridica pînă la șolduri și îi stătea tot adunat pe burtă, în timp ce pantalonii, fără tălpici, i se ridicau pînă la genunchi, lăsînd să se vadă gambele înroșite, de cît erau frecate de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Să mai amintim o manufactură de lumânări stearice, de postavuri grosolane, tăbăcării și nu mai rămâne nimic de adăugat. Țăranii își fac ei înșiși încălțămintea, hamurile, vestele îmblănite, căciulile din piei neprelucrate; soțiile lor fac câteva pânze pentru gospodărie și pâslă pentru hainele masculine: oricât de imperfecte le sunt războaiele de țesut, se servesc de ele cu îndemânare. Țăranii au puține nevoi în ceea ce privește îmbrăcămintea, și războaiele acestea le sunt de-ajuns. Aceste haine nu s-au schimbat de la cucerirea romanilor, Columna
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
uita îndelung la munca lor. Privea atentă tot ce era în jur. Trudise și truda nu era în zadar. Trudise, dar nu era obosită. Ca o putere pe care o simți în coaste, Bătrânul se ridică și cu mâna rupse pâsla groasă și neagră de deasupra lor. O lumină albă, galbenă, roșie, albastră, jucăușă îi învălui pe cei doi bătrâni. Se priveau năuciți. Zâmbeau. Bătrâna îi sărută mâna celui de lângă ea, iar el lăsă să se așeze din nou pâcla. În
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
orbitoare, Împrăștie în neguri subțiri din juru-și norii. Ca la minune cată la dânsul călătorii: De-odată ți se pare că ceru-ntreg se rupe În ploi scânteietoare de colb de pietre scumpe. Apunerea cerească părea de roze ninsă, Ca pâsla păreau albe dumbravele sub dânsa, Iar mări și lacuri, ape sclipesc ca și oglinzi, Apoi, când răsăritul cu ochii îl cuprinzi. 81. STAI PE-ASUPRĂ-MI.... ? N Lenau - (cca 1879) Stai de-asupră-mi, ochiu de întuneric, Cu putere mă pătrunde-acu - Serioasă, blândă, visătoare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
licitațiile de la Sotheby's sunt deopotrivă duminica bancherului și senzualitatea cerebralului, iraționalul raționalilor și pasiunea apaticilor. Nu un complement al sufletului, ci un complement al corpului. Am văzut pericolele contemporane ale întoarcerii la valorile fizice elementare și primordiale (grăsimea și pâsla lui Beuys, de exemplu). Neoprimitivismul, privat de vitalitățile simbolice care făcea să radieze imaginile sacre, caută cvadratura cercului: contactul fără comunitate. Niciun corp brut nu vorbește de unul singur: solilocul ironic al indicelui în stare pură, oricât de comic sau
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a tunelului erau mai dese, ca interiorul unei gogoși de mătase, și se ridicau oblic, susținute de restul pânzei. îmi simțeam ochii crescând, acoperindu-mi jumătate de față. Am pășit încetișor pe podeaua de mătase, care tremura la fiecare atingere. Pâsla deasă estompa orice zgomot. Băteam din când în când din palme și nu se auzea, nimic. Strigam, simțeam cum îmi tremură corzile vocale, dar coloana de aer vibrant care îmi ieșea din gură se destrăma în vata plasei de păianjen
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
temeam, frica îmi era înăbușită ca și vocea. Știam că trebuie să ajung acolo, în mijloc, să fac față vedeniei de-acolo. Deodată drumul s-a ridicat oblic în sus ca un horn perlat. Urcam cu greu acum, agățîndu-mă de pâsla din ce în ce mai albă, de firele tot mai umede și mai lipicioase. Un ultim culoar orizontal s-a vărsat după un cot în caverna imensă din centrul plasei. Era un mare cuib de păianjen. îl umplea în întregime animalul cât o sută
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
părea să fi stat mii de ani sub o ploaie țârâitoare. Am pășit din nou sub enorma cupolă, pe podeaua 146 putredă, pierdut în ceața pânzei de păianjen și-n duhoarea de urină cristalizată. Am intrat în tunel, călcând pe pâsla moale, care făcea imposibil orice sunet. Doar inima îmi bătea dureros în piept, în ochi, în degete, în tot corpul. M-am pierdut în întortocherea tunelului de sub bolta de cupru-nverzit, privind iar pendulele stricate, câinii mumificați, cărucioarele cu zornăitoare
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
acesta o îngrășa săptămânal cu propriul lui îngrășământ. Noi purtam pantofi și în casă, bineînțeles, unii lejeri, pantofi foarte fini, iar eu nu am încălțat la prietenii din B. niciodată altfel de încălțăminte. Papucii erau de prost gust. Ăia de pâslă sau din lână, lucruri grosolane, necioplite, te duceau cu gândul la camere neîncălzite, la sărăcie, și niciodată n-am putut scăpa de sentimentul acela de umilință, când eram obligat, la Felix sau la vreun alt băiat din cartier, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ridicol al gasconului îngâmfat și-a împlântat, printr-o singură și puternică lovitură, frigarea neagră, cu vârful ascuțit, în dușumeaua de scânduri, presărată cu mucuri de țigări. Abia atunci l-am recunoscut, deși în noaptea crimei purta o pălărie de pâslă neagră cu borul tras dinadins peste ochi, niște pantaloni ce-i cădeau ca două burlane negre, groase și crețe și o pereche de papuci înflorați. - Cred că ai mai auzit de mine, începu el. - Vorbește te rog scurt și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
În ziua plecării la „băi” se citea în ochii ei blajini bucuria cu care întâmpina luna de odihnă, cu toate că pe pleoapele ei ușor lăsate, stăruiau încă grijile. În fiecare an Moș Avram ne aștepta la gară. Purta o pălărie de pâslă cât căpăcelul ochiului mașinii de gătit. Uneori, ca să-mi facă plăcere, Moș Avram cu cele zece degete chircite de podagră, scutura tulpina strâmbă a părului din care curgea o ploaie de pere mărunte și dulci de culoarea chihlimbarului. Îl țiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Zice Zitta și mă privește rugătoare. ...Ah, uite-o și pe Laura apropiindu-se, cu mâna la gură, ca să-și acopere caninul ce-i lipsește. Sub marginea pilită a unghiei arătătorului i-a rămas aceeași paranteză neagră, alimentată zilnic de pâslele pălăriilor pe care le zgâria, ca să le scoată petele. - Ramses, îmi spune dânsa la ureche, mi-a murit și mamaă Am rămas lângă un om care nu vrea să munceascăă Zice că nu poateă Nu e în stare să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și eu, ca măgarul în mijlocul lor deși înghesuit încă, mă găsesc, totuși, singur. ...Cine mă vrea? „Nu pot să rămân multă vreme izolat în camera mea din această pensiune. Prin coridorul circular acoperit cu linoleum lustruit, trec mereu tălpile de pâslă, sau ghetele care scârțâie. O cheie nimerește anevoios în gaura ușii de alături. Se aude răsucitul ei în broască. Un bărbat spune ceva însoțitoarei care râde hohotind. După salvele de râs urmează o pauză, o romanță sau un reproș. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
permisiei mele, în limite rezonabile: e de presupus că îmi plăcea de mine pentru că-mi permiteam să ignor persoana lui, din simplul motiv că exista, că stătea sau ședea printre mobilele din sufragerie în costum cu cravată și papuci de pâslă, pentru că el, cu veșnicul lighean de ceramică în dreptul veșnicului șorț de bucătărie, frământa neabătut coca pentru cozonaci, pentru că el era acela care rupea cu grijă ziare vechi transformându-le în hârtie igienică și pentru că, „declarat inapt“, nu a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care de pildă un sfânt straniu pe nume Joseph Beuys era considerat geniu, dar nu era decât unul dintre elevii lui Ewald Mataré; cine ar fi bănuit că, mai încolo, avea să crească prețul la miere artificială, diverse grăsimi și pâslă dincolo de orice măsură? Sau o vizită scurtă în menajeria lui Otto Pankok, pe al cărui ogor talentele creșteau ca buruienile, în timp ce în și din asociația lui familială intrau și ieșeau întruna țigani. Acolo, nimeni nu purta halat alb. În clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vecina se ridică, zicându-i: „Merg să vă ajut“, dar o oprește cu un gest hotărât: „Nu, nu, stai aici. O fac eu“. Își târăște picioarele descălțate între timp de pantofii tari și negri și vârâte în papucii moi de pâslă vișinie, de-a latul încăperii celei mari, prin vestibul, către bucătărie. Deschide ușa după bunul ei obicei, încet și puțin, atât cât să-și strecoare trupul subțire, cu privirea mai mult în pământ, îngânând niște sunete care nu seamănă deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]