8,628 matches
-
ei pare tărâmul Pe care-l lasă-n urmă, când se-avântă Pe plutele din somn spre lumi uitate. Acolo îi așteaptă să se-ntoarcă Surori neîntâlnite niciodată în albele pătrate ale zilei; Umbrele lor iubite-i împresoară Și când pășesc pe val au mii de fețe. Ce greu le e apoi să se desprindă Din brațele familiei nevăzute, Când șovăie pe drumul deșteptării! Poate de-aceea mie nu-mi mai vine Să-nchid vreodată ochii la culcare. 11 ianuarie 2007
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9327_a_10652]
-
noi, Își găsiseră cu prisosință rost pentru mâinile cu care venisem pe lume. Trupul ușor aplecat din bazin, dispăru după ușile institutului. Curând Începură să apară cercetătorii. Femelele ușor iritate și mai ales stăpânite de curiozitate iar masculii gravi, impasibili, pășeau cu grabă spre locul unde mă aflam. În urma tuturor, târșindu-și Încălțările de protocol, venea bătrânul Lobo. Smocuri lungi de păr Îi atârnau de peste tot. Perciunii albi se clătinau ușor În bătaia vântului. Când ajunse În dreptul meu, ceilalți Îi făcură loc
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
Deasupra apei din măgura târzie năpădită de stele arzându-și ursita burată de lacrimi de-a lungul vremii fără capăt izvorăște un fluture magnetic de foșniri miresmate deasupra apei pești zburători cu solzi de cositor zboară văzduhul Stea fără sclipăt pășind pe lespezi prelungi de fum cristalizat își petrece umbra strigoiul fugit din șovăiala oarbă a labirintului uitat steaua în neguri pierdută zadarnic își mai caută sclipătul Așteptări cocori buimaci rătăcitori în umbrele cerești crestează norii țintuiți uitării o apă ascunzând
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
ah majestate ros vă e tronul de ereditate V-am văzut alaiul medieval pe Sena Dumnezeu și Mecena îndestulaseră a voastră ființă Sire iluminarea vi se trage de la lingușire. Floare de măr Goală ca Suzana în baie floarea de măr pășește prin cenușa imperiului Râsul tău se varsă ca apa într-o scară de pahare Acum ar fi să fie o plimbare cu barca pe-acest căprui al ochilor tăi... Cuvinte cuvinte Draga mea hai să ne întâlnim Dragul meu dar
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/9419_a_10744]
-
pe el ce-i pregătea maică-sa. Și odată intrat în această ruină, viața se rula lin, printre gândurile diforme, care nici măcar nu mai erau gândurile lui cele hrănitoare, ci un morman de resturi alterate. Iar într-o zi, pe când pășea apatic prin lume, s-a îndrăgostit. Ea era o femeie care îl scosese din vizuină, cu modul ei de a-l privi pe ultima inovație a științei. Cristian s-a însurat, a făcut copii, a alergat să-i căpătuiască, s-
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
pe sub nasul bărbatului, înțepenit în fotoliu, fuioare luminoase ieșite din sufletul muribund al unei femei îndrăgostite. Cristian se ridică ușor, urmând clinchetul ca o adiere și licărirea apelor spiralate, fără să se gândească la ceva, fără planuri și fără precauții, păși în hol, apoi deschise ușa de la baie și rămase o clipă trăznit de lumina orbitoare. Primii pași îi făcu pe orbecăite, apoi începu să vadă trotuarul plin de lume, iar sufletul i se umplu de bucurie. Era vară, iar pe
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
Care din noi e vie Și care-i numai vis. Pas ăn doi Ne furișăm Din larma lumii, Pe pluta noastră De tăcere, Unde tăișul, Discordanța Se schimbă-n ape De mătase, Și-atunci în jur, Adie Raiul; Iar când pășim Parcă sub talpă N-ar fi pământ, Ci numai aripi; Mă ții de mână Și abisul De ne trecut Rămâne zâmbet; Dacă acum, în întuneric, Vedem ca ziua De departe, Cât de năprasnic Va fi clarul Care ne-așteaptă După
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
el întoarcerea pe traiectoria aceasta unde își dorise de la început să se afle. A priceput deopotrivă și că înzestrarea sa literară este strict limitată, n-are cum să se autodepășească, nu mai are timp, nu mai are energie, nu poate păși decât până la un nivel dat, mai departe nu are cum să înainteze. Atunci, în prima tinerețe, poate nu ar fi realizat, nu ar conștientizat existența acestor limite și faptul că stă sub dictatura lor. Dar acum, după ce trecuse prin atâtea
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
afișeze în localuri, așa că, pentru început le prinde bine cohorta gălăgioasă și - speră ei - oarbă a celorlalți. Familia îndoliată se poate baza că n-au să dispară pe drum, înainte de sfîrșitul ceremoniei. Prin manevre discrete reușesc, să ajungă alături și pășesc atît de încet încît ajung în coada șirului. Atingerile, aparent întîmplătoare, le curentează partea de jos a pîntecului, iar respirațiile li se unesc, grăbite. Dacă ceremonia se va prelungi acasă, la familia îndurerată, ai să îi întîlnești și acolo, răspunzînd
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
din grădină și din local, grijuliu la gălețile cu gheață, în care se răcea vinul casei, mereu de Jariștea, sifonul de sticlă groasă, pregătiri sub mirosul îmbietor al grătarului cu mici și patricieni. Dreptcredincioșii trebuie doar să treacă strada, ca să pășească din lumea heruvimilor în grădina raiului, pentru a se împărtăși zdravăn cu sângele Domnului, nu cu lingurița. În zilele săptămânii, cârciuma rămânea o haltă în drumul celor ce se duceau și se întorceau din Târgul Moșilor, aflat la o aruncătură
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
se privește într-o oglindă de piatră galbenă și-și piaptănă părul care-și schimbă din clipă în clipă culoarea și-n fiecare piatră galbenă iubita mea își desface de pe pulpe foarte încet ciorapii de mătase de piatră galbenă eu pășesc în aerul foarte dens în ozon și îmbrățișez cu tandrețe fiecare piatră galbenă din grădina pardosită cu iarbă foarte verde și copaci foarte verzi eu sărut fiecare piatră galbenă în care iubita mea își piaptănă părul cînd negru cînd galben
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
ca răpăitul ploii pe acoperișul de tablă al casei. Trezit din uluiala de la Început, băiatul continua să lovească și cu picioarele În străinii ciudați, care-l rigidizară În același fel. Un spot luminos albăstrui Îi Înfășură trupul, imobilizându-l. Străinii pășiră pe lângă oamenii Împietriți spre interiorul apartamentului. Deschiseră ușa dormitorului fără a o atinge. Întinsă pe pat, acoperită de o pătură viu colorată, o fetiță dormea cufundată În somnu-i fără vise. Toată ziua se străduise să-și ajute mama. Iar acum
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
-și transpirația coborând de-a lungul șirei spinării de o răceală nedorită. Când mai avea câteva trepte de coborât, ușa celor de la parter se deschise. Învăluite Într-o lumină nedefinită, trei siluete Înfășurate În mantii argintii, ieșeau plutind fără a păși, fără nici un zgomot, spre ieșirea din bloc. Domnul Georgescu Îi privi uluit după care se repezi sărind peste cele câteva trepte, cu satârul ridicat, asupra a ceea ce Însemna cap, al celui din urmă ciudat vizitator. Lovi cu sete. Sfera de pe
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
nege întregul proces. Dacă procedează astfel, aceasta îl va conduce la uniunea în extaz cu Divinul; totuși, nu va fi contactul cu totalitatea Divinului, va fi doar cu o rază, cu umbra Divinului. Sfântul Dionisie îi cere lui Timotei să pășească dincolo de afirmații și negații, deși P. Rorem nu interpretează această cerere exact în acest sens. Citatul lui Rorem, care ne oferă o perspectivă intimă a părerii sale asupra a ceea ce ar putea fi dincolo de procesul dialectic, mai precizează: „Această abandonare
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
a pune stăpânire asupra lui, îl aruncă în fărădelegi, care astfel sunt niște urmări ale ascultării îndemnurilor drăcești de la început. Acest lucru ne arată cât de strâmtă și cu câte necazuri ne este calea și cu câtă trezvie trebuie să pășim pe ea”<footnote Sf. Ignatie Briancianinov, op. cit., p. 52. footnote>. După mărturia Sfântului Meletie Mărturisitonul, creștinul este ispitit de diavolul din opt părți, și anume: 1. De sus ne ispitim când ne silim la nevoințe și virtuți peste puterile noastre
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
respinge condensarea rațională a morții și a vieții veșnice Între limitele recognoscibilului, această poezie Își ferește cititorul de iluzii. Ea construiește o „carte adevărată”, cum o numește Constantin Noica În fragmentul de scrisoare preluat pe coperta a patra. Ileana Mălăncioiu pășește, pe urmele surorii plecate dincolo, până la pragul dintre lumi, dar de acolo revine, firesc, În viață. Așa Încât viața este cea care, finalmente, o preocupă. Se face simțită o atenție Încordată asupra clipei, asupra sensului ei, generat de raportarea fără odihnă
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
nume care să atingă cu înțelesul lui pe Cel căutat. Căci cum ar putea fi provocat să răspundă printr-o chemare pe nume, Cel ce e mai presus de tot numele?”<footnote Ibidem, col. 892D-893A. footnote>. Părăsind calea afirmativă Și pășind pe o cale mai înaltă, aceea a negației, sufletul conchide că Cel căutat „e cunoscut numai în a nu fi înțeles ce este Și că toată însușirea înțeleasă a Lui devine o piedică în aflarea Lui pentru cei ce-L
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
un Scherzo tot de Kreisler, pentru a sfârși cu Poloneză de Wieniawski. Atunci am simțit pătrunzându-mi în suflet fiorul nedeslușit al muzicii și cred că tot atunci în inima părinților mei a încolțit hotărârea de a ma îndemna să pășesc pe acest drum.<footnote Tomescu, Vasile, Paul Constantinescu, Editura Muzicală UC din RSR, București, 1967, p. 37. footnote> Memorabilul concert al maestrului este dealtfel consemnat și în volumul O cronică ploieșteana. 1825-1974. Muzică în viață orașului Ploiești. Cartea a III
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
ansamblu. Legături bolnăvicioase este un film pe care Îl sorbi, Îl inspiri și Îl tușești Înapoi dacă nu ți-a plăcut. Are o aromă aparte, nu seamănă cu nimic din ce am mai gustat până acum. Intuiția cu care am pășit pe acest tărâm controversat Îmi spune că am luat contact cu o abordare originală, cu un film de reținut. Trebuie cu adevărat să te dezbraci de prejudecăți (da, „a dezbrăca”, după cum bănuiți, face parte din cadru, Însă nu Într-un
ALECART, nr. 11 by Aura Dinco () [Corola-journal/Science/91729_a_92895]
-
olimpiană indiferență față de mizeriile clipei. Subiectul e dragostea, sau mai precis căutarea ei În diverse locuri exotice, pe țărmuri imaginare, unde nu există frustrare, ură și niciunul din sentimentele negative cu care ne confruntăm zilnic. Această muzică ne face să pășim senin peste toate aceste adversități. Prin intermediul cântecului și al dansului, trăim cu toții câteva clipe de lumină. Chiar cred că Rameau posedă un elixir magic.” (Andrei Șerban) Uimitor la acest spectacol este faptul că reușește să reprezinte o temă atât de
ALECART, nr. 11 by Iulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92894]
-
zi, acuzele prietenului meu păreau catastrofal de absurde În ochii mei și ai tânărului meu prieten, care nu mai trăiam de cel puțin zece ani În acel imperiu al Erorii pe care Corneliu Îl Înfățișa și În postura sa trupească, pășind aplecat În față, privind numai În jos, vorbind cu un ton exasperat, dar și oarecum comic, conștient de propria situație și precipitat În fața lipsei absolute de soluție, ca În fața unui fenomen tragic care era astăzi poporul roman. Toate, ne spunea
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
aceea a fost singura dată când și l-a exercitat - a înlesnit și alegerea unui nume: Michi. Un nume pe măsura sa - mic de tot -, dar inspirat din numele unui mare artist: Michelangelo, pe urmele căruia își dorea, probabil, să pășească. Desigur, aceasta nu este singura explicație. Gheruțele, zgârieturile pe care mi le provoca în mod regulat, poznele drăgălașe pe care le făcea zilnic, toate acestea erau potrivite pentru un al doilea Michiduță. Desigur, cel mai mare păcat al lui a
ALECART, nr. 11 by Elis Maruseac () [Corola-journal/Science/91729_a_92904]
-
G. Verdi, G. Puccini scrie Madama Butterfly (1904). Urmează experiența americană de pe scena operei Metropolitan din New York și apoi revenirea acasă, în Italia, la Scala, la filonul tradiției operei italiene pe calea descisă de G. Verdi pe care G. Puccini pășește la rândul său, atunci când scrie ultima sa capodoperă Turandot (1926). G. Verdi și G. Puccini au parcurs împreună 43 de ani de viață. Mult mai tânăr decât marele maestru al teatrului liric italian, G. Puccini a fost mereu atent la
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
Zâmbea timid, peste câteva minute mă surpindea cu îndrăzneala privirilor ei. După atâta vreme și încă nu am învățat să trăiesc fără ea. Am ieșit din cameră gâfâind. Am trecut pe lângă femeia de la recepție fără măcar s-o privesc. Am pășit în ploaia torențială și, pentru a doua oară în ziua accea, m-am lăsat udat de picurii grei. Am alergat atunci. Am alergat pentru a-mi putea salva măcar o mică parte din sufletul pe care deja mi-l vândusem
ALECART, nr. 11 by Raluca Rîmbu () [Corola-journal/Science/91729_a_92906]
-
putea contempla lucrurile sensibile fără pericol, printr-o simțire călăuzită de minte, căci celor ce au ajuns cu timpul la deprinderea statornică a virtuții, ea nu le este și nu li se face abatere de la bine, ca unora ce au pășit cu tărie în contemplația dumnezeiască. Privirea lucrurilor sensibile, cu o simțire necălăuzită încă de o astfel de minte întărită, era periculoasă, din pricina lipsei lor de tărie în stăruirea în bine<footnote Ibidem, p. 321. footnote>, deoarece această contemplare poate atrage
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]