725 matches
-
rupsese capu. Și mama, care nu se lăsa dusă din casă începe “Ia uite, săraca, și-a pierdut capul”. Da’ tata, exasperat: “Las-o dracu’, cum a stat o viață fără mâini, stă acu’ și fără cap”. Nora: Am citit pățania ta cu doamnele care n-adună rahatul câinilor. Acum două săptămâni, eram pe strada Biserica Amzei. Aceeași fază, câinele se cacă, cucoana dă să plece. Îi spun că a uitat să strângă. Discret și politicos. Începe să țipe la mine
Venus cea fără cap by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18911_a_20236]
-
ca o omidă și luând pauze la fiecare colț de stradă, am ajuns la spital cam în jumătate de oră. Pe drum m-am gândit la cele întâmplate în ultima oră, la ura mea față de Germania (alimentată de o nouă pățanie), și am hotărât să nu mai vorbesc limba germană niciodată, cu toate că o știam aproape la perfecție. Am vrut ca asta să fie forma mea de protest. O mică răzbunare, o exprimare a dezacordului cu nemărginita măgărie a poporului german. După ce
24 de ore mizerabile în țara perfecțiunii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18923_a_20248]
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > COMOARA BLESTEMATĂ - VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1400 din 31 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului În urma celor întâmplate cu Mitru Fieraru și pățania Mariței lui Gogonete, Elena Valdescu îi zise soțului: - Dragul meu, e cazul să-i spunem preotului că vrăjitoarea ne-a călcat curtea și ne-a făcut farmece. Zis și făcut! Odată cu căderea amurgului cei doi tineri bătură la poarta slujbașului
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
îi găsiră pe cei doi soți într-un ungher cu chipurile împietrite de spaimă și fără grai. Abia își reveniră la realitate, iar vecinii nu-i părăsiră decât la ivirea zorilor. Unul dintre ei alergă la Popa Ștefan să anunțe pățania. Preotul se cutremură, apoi grăi: - Anunță întregul sat că la noapte ne vom lupta cu diavolul! - Binecuvântează-ne părinte să avem această tărie! - Binecuvântat fie numele Domnului! Și făcând semnul sfintei cruci îl îndemnă să se grăbească. Întreaga ziulică satul
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
în plâns și îl blestema pe primar. Cezar, mai tânăr cu un an decât Mircea, a ajuns calul președintelui de G.A.C. Erau doi cai tineri, grași și frumoși, mândria părinților mei. De aceste animale mă legau multe amintiri și pățanii din timpul copilăriei. Încă îmi amintesc vara, când deja eram mai mare, aveam vreo 12-14 ani și mă duceam la secerat cu fratele cel mic al mamei, care conducea secerătoarea bunicului și avea la îndemână un bici lung, împletit din
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
usturimea provocată de acest bici, când mă lovea în timp ce mergeam călare, în fața boilor și mai mă prindea somnul, din cauza legănatului și a soarelui care la prânz dogorea din ce în ce mai tare, iar caii se abăteau de la brazdă sau încetineau ritmul. O altă pățanie ce-mi vine pregnant în minte, este când eram la treierat la G.A.C. și eu eram desemnat să port fierul, care ținea cele trei lanțuri ce transportau grămezile de paie ieșite de la batoză, iar acestea erau trase de perechea
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
Dunăre, când, după niște inundații, crescuse iarba mare pe malurile fluviului, iar eu, din neatenție, uitându-mă la peștele prins de nepotul meu Dănuț, m-am dus direct în apă. Doar țigara mi-a rămas aprinsă la suprafața apei, căci pățania scăldatului m-a surprins cu ea în gură. Pe atunci fumam, după prostul obicei al unor pescari... În ziua aceea de pomină, am avut ghinionul ca soarele să nu se ridice toată ziua și frigul pe care am fost nevoit
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
Relatare > TUNARII-4-ULTIMUL FRAGMENT Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului --Ce-ai făcut măi, omule? Cum ai intrat în blestemata asta de groapă? Și Mototolea îi povesti bătrânului, cu lux de amănunte toate pățaniile prin care a trecut. Moș Ion îl privea cu milă când povestea și-i spuse uimit: --Ce porci, măi omule, că baba Maria de la casa aia, merge în două bastoane și are doar vreo cinci-șase găini. I-am dat eu
TUNARII-4-ULTIMUL FRAGMENT de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384614_a_385943]
-
iasă la iveală ca să elucidăm misterul. Nu vă doresc răul, ci din contră, vreau ca moștenirea voastră să nu încapă pe mâinile unor șarlatani. Bărbatul povesti despre ispita diavolului care-l luase de acasă și-l plimbase prin pădure, apoi pățania cu castelul și impasul în care se aflau. - Copii mei, aveți deplină încredere în mine că sunt om cu frica lui Dumnezeu. Nu divulgați secretul. Mă voi interesa la județ despre procedura ce trebuie îndeplinită. Nu scoateți la vedere nici o
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
Așa de frumoase imagini îți creează, încât ai senzația că ai parcurs în același timp, același drum să te întâlnești cu pădurarul și brigadierul, care să-ți marcheze arborii uscați din parcela delimitată din Fondul funciar, conform „Titlului de Proprietate„. ”Pățania” creșterii iezilor sălbatici este greu de ... ”digerat”..., imposibil să nu plângi. Capitolul ” Pedeapsă pentru un înecat” te duce cu gândul la perioada colectivizării când, inclusiv, elevilor de la școală, de orice nivel li se dădea de lucru: - muncă patriotică - de multe
CHEMAREA STIGĂTULUI... UN CALISTRAT HOGAȘ CU NICOLAE LABIȘ DE MÂNĂ PE VALEA ȘASEI... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382408_a_383737]
-
cap bețivane și dute să dormi în cortul tău! - Nnu-l găsesc! Ccredeam că e ăsta! - Iată-l colo tâmpitule! Îi arătă celălalt cu degetul un grup de corturi pe partea opusă de plajă și-l împinse într-acolo. După toată pățania, Mirandei îi venea să râdă asistând la scena dintre cei doi. Victor se întoarse jenat spre ea zicându-i: - Îmi cer mii de scuze domnișoară, încă o dată! Mă numesc Victor Poienaru și mi-e rușine de prostia lui Ion căci
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
Ce să mă fac? Să intru în casă cu traista goală? Ce-e să zică tata? „N-ai fost în stare, mă, să umpli traista? Halal bărbat!” Am să-i spun că am umplut-o...dar... Și să le povestesc pățania. Dacă nu mă cred? Păi, nu sunt murdar de noroi? Ei, și? Te-ai împiedicat și ai căzut ca un bleg! Nu! Trebuie să mai colind să umplu traista și nu le mai povestesc nimic. Dar...fatalitate! Namila mă urmărise
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
-te, Tată ceresc, că dușmanul nu doarme! — Eu zic, venerabile cetățean - glăsui Metodiu, după ce hangiul își termină suspinele - că deși multe din cele ce trăim par a se alcătui la voia întâmplării, nu există totuși lucruleț oricât de mic sau pățanie oricât de neînsemnată asupra cărora bunul nostru Dumnezeu să nu-și fi aruncat o geană de privire. Chiar de pare că sforăie, Dumnezeu nu doarme. Ochiul lui închis afară înlăuntru se deșteaptă. Și tocmai atunci când îl credem adormit adânc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
hac, de trei ori, ca în povești. Nu credința mi-am pierdut-o eu, ci încrederea - mi-a mai spus el. Îmi face impresia că nu e atent. Dar cred că glumea și nici nu mi-a povestit cele trei pățanii cu Dumnezeu. Mi-a vorbit despre trucurile cu care încercau să-l înșele zi de zi blatiștii și cum reușeau s-o facă. Era fericit dacă-și dădea seama măcar pe urmă. Și că purta toc de pistol ca pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
venit de la Ruși - Ciutea, comuna Letea Veche) și Vasile Călinescu (Poamă Albă), care arată că în secolul al XX-lea meseria „țigănească” trecuse și la români. O fierărie în Lunca avea unul Prențu (pe lângă magazinul mixt) care a avut o pățanie cu un activist de partid prin anii ’50: Activistul de la Bacău umbla cu „lămurirea” prin comună și folosea o brișcă pe două roți, luată de pe la un țăran, cu tot cu cal. S-a întâmplat că a sărit „raful”, șina de fier de pe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu vorbe grele, ci s-a întorsă spre casă și l-a strigat tare pe fecioru-său, Veniamin, spunându-i să aducă boii cu plugul că „domnia lui” vrea să meargă la arat. Activistul a bătut în retragere și a povestit pățania, s-a lecuit de propagandă ateistă. X. 4 Evoluția locuinței. Casa cu chiler, casa tradiționalș. Siliștea casei* Vechile așezări din tot arealul românesc, nu numai din Colinele Tutovei sau văile Berheciului și Dunavățului, apăreau, dacă le-am fi privit de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Boghiu, pentru Fruntești de Coca șarălungă și de familia Ciuchi, pentru Lunca de familia Ignătescu, de la Iacobeanu Floarea și de la Măria Vr. Pușcuță. 49 Direcția Județeană a Arhivelor Naționale, Fond școala generală Filipeni, dosar 1/1906, fila 32. ////// Scena și pățania o știu de la tatăl meu care o aflase chiar din gura celui pățit, instructorul de partid. * Acest subcapitol a fost scrisă pe baza observațiilor proprii, întărite de studierea unor lucrări de referință: Mircea Eliade, Istoria credinșelor și ideilor religioase, Vol
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
neagră a geamului. — A dispărut, s-a auzit vocea lui Tom după Încă o secundă de tăcere terorizată. Ceva se uita la tine. Tremurând violent, Amory a căzut Înapoi În fotoliu. — Trebuie să-ți povestesc, a zis. Am avut o pățanie teribilă. Cred că noi... că eu l-am văzut pe Diavol sau ceva... foarte asemănător. Tu ce fel de chip ai zărit acum? Sau nu, a adăugat el iute, mai bine nu-mi spune. I-a povestit totul lui Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Fugiseră pe o insulă , familiile îi credeau înecați și tot târgul asistă la slujba de ,,înmormântare''. Tot ei îl descoperă pe Joe Indianul și locul comoarei. Mark Twain a dăruit literaturii o adevărată monografie a copilăriei, așa cum sunt oglindite și pățaniile lui Nică din ,,Amintiri din copilărie'', zugrăvite cu un talentul povestitorului înnăscut, Ion Creangă. Așadar, copilăria a constituit o temă mereu reluată și de marii noștri scriitori, de la cei din generația pașoptistă la marii clasici și de la creatorii interbelici la
ASPECTE ALE COPILĂRIEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA UNIVERSALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363937_a_365266]
-
Acasa > Manuscris > Umoristic > GĂINA (SCHECI A LA NEA MĂRIN) Autor: Elena Neacșu Publicat în: Ediția nr. 1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Găina (Scheci a la nea Mărin) Mă, frațâlor, ascultați la mine pățanie! Mă pomenesc anu’ trecut, așa pe primăvară cu Ion a lu’ Fleașcă la poartă. Nea Mărine, zâce, vino pân’ la mine că am o treabă cu ’mneata! Ce treabă, mă? îl întrebai. Ce treabă ai tu cu mine? Vino, zâce
GĂINA (SCHECI A LA NEA MĂRIN) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363418_a_364747]
-
de treburile mele cu grădinăritul. - Desigur, vezi-ți de treabă cât stau eu singură și cu gândurile mele și începu din nou să plângă. Sebastian ieși din living lăsând-o cu gândurile ei, fără să mai intervină. Nu-i plăcea pățania colegei dar nimic nu-i nou sub soare, acest lucru s-a întâmplat și se va întâmpla mereu în familiile unde dragostea celor doi soți la un moment dat se risipește pe drum, nemaifiind uniți de aceleași sentimente trainice ale
ROMAN. CAPITOLUL SAPTESPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362419_a_363748]
-
în plâns și îl blestema pe primar. Cezar, mai tânăr cu un an decât Mircea, a ajuns calul președintelui de G.A.C. Erau doi cai tineri, grași și frumoși, mândria părinților mei. De aceste animale mă legau multe amintiri și pățanii din timpul copilăriei. Încă îmi amintesc vara, când deja eram mai mare, aveam vreo 12-14 ani și mă duceam la secerat cu fratele cel mic al mamei, care conducea secerătoarea bunicului și avea la îndemână un bici lung, împletit din
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
usturimea provocată de acest bici, când mă lovea în timp ce mergeam călare, în fața boilor și mai mă prindea somnul, din cauza legănatului și a soarelui care la prânz dogorea din ce în ce mai tare, iar caii se abăteau de la brazdă sau încetineau ritmul. O altă pățanie ce-mi vine pregnant în minte, este când eram la treierat la G.A.C. și eu eram desemnat să port fierul, care ținea cele trei lanțuri ce transportau grămezile de paie ieșite de la batoză, iar acestea erau trase de perechea
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
Dunăre, când, după niște inundații, crescuse iarba mare pe malurile fluviului, iar eu, din neatenție, uitându-mă la peștele prins de nepotul meu Dănuț, m-am dus direct în apă. Doar țigara mi-a rămas aprinsă la suprafața apei, căci pățania scăldatului m-a surprins cu ea în gură. Pe atunci fumam, după prostul obicei al unor pescari... În ziua aceea de pomină, am avut ghinionul ca soarele să nu se ridice toată ziua și frigul pe care am fost nevoit
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
mai apărea, capul lui va rânji ce va mai rânji sus acolo pe gard și adio lume, oare Jeni Marmeladă o fi auzit ? o fi știind ea unde este el acum ? O s-o întâlnească el și-o să-i povestească toată pățania...Mulțumi lui Dumnezeu că scăpă și de data asta de nenorocire și-l întreba pe Praporică: ,,mâine cine-ți va mai lua locul, domnule Praporică? Azi trec cioclii, te buzunăresc și te duc la morga, te-amestecă cu toți morții
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]