483 matches
-
prosteasca întrebare: - Chiar vrei să ieși cu mine la oraș? N-o să râdă trecătorii de noi? - „Păi o să te încalți și tu! Sper cel puțin.” Veni șugubățul răspuns. Amândoi aveau motive să dea din coadă. Mână în mănă au traversat păduricea sporovăind. Anica locuia la limita dinspre sat a pădurii în vilișoara care a luat locul bătrânei căscioare ce adăpostise moșii și strămoșii. Au mai sporovăit așa de-o oră până să mai folosească una ca să-și spună noapte bună și
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
când la conac toată lumea dormea cufundată în lumea viselor, doar el rămase treaz. Se ridică ușor din pat, deschise fereastra, trecu pervazul și alunecă pe lângă zid în grădină. Se furișă printre tufele de trandafiri, apoi alergă pe o alee către păduricea din apropiere. Ajunse la cimitirul conacului și zâmbind crucilor și morților din morminte, se apropie de locul unde odihneau pe veci primii stăpâni ai conacului. - Voi ascundeți un mare secret! În fiecare noapte am chemare aici... Iată-mă, am sosit
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
Vlad se retrăgea în camera sa și studia vrăjitoria din zori și până noaptea târziu. Dragostea pentru învățătură îi bucură pe părinți. Mircea își vedea de studiile sale, iar Vlad după ora prânzului cerea voie să se plimbe singur în păduricea de la marginea grădinii. Toți ai casei fură oarecum surprinși de comportamentul său, dar nu-l luară în seamă. Băiatul arunca într-un rucsac câteva cărți și caiete și pleca hoinar pe aleea părculețului. Părinții se gândeau că fiul lor este
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
prosteasca întrebare: - Chiar vrei să ieși cu mine la oraș? N-o să râdă trecătorii de noi? - „Păi o să te încalți și tu! Sper cel puțin.” Veni șugubățul răspuns. Amândoi aveau motive să dea din coadă. Mână în mănă au traversat păduricea sporovăind. Anica locuia la limita dinspre sat a pădurii în vilișoara care a luat locul bătrânei căscioare ce adăpostise moșii și strămoșii. Au mai sporovăit așa de-o oră până să mai folosească una ca să-și spună noapte bună și
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
Cei doi s-au pregătit pe îndelete, au gătit-o pe micuță cu rochiță și săndăluțe noi și au pornit cu ea de mână către locul cu pricina. Drumul era mărginit de salcâmi înalți și umbroși și trecea pe lângă o pădurice, grajdurile cailor, șurile uriașe din baloți și pe lângă Stațiune. Copila privea curioasă în stânga și în dreapta, descoperind noi locuri și privirile îi străluceau de încântare. Nu zicea nimic dar nici nu asculta discuția celor doi, fiind absorbită de ceea ce descoperea. La
BUCURIILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352649_a_353978]
-
să-i dea nicio atenție Lăcrămioarei. În acel jgheab primeau caii și apă și fân și iarbă verde de mâncare. După ce s-a jucat vreo oră prin jgheabul mai înalt decât ea , paznicul a luat-o și au mers în păduricea din fața grajdului să ia și el masa. Desigur a fost invitata lui. La masă au venit și alți lucrători și îngrijitori de cai și a fost o masă plăcută și veselă chiar. Fiecare îi oferea ceva din pachețelul lui. Brânza
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
am refugiat ca să scap de amăreala din țara de baștină. Primele locuri văzute cu ochii minții rămân cu amintiri plăcute. Dar nu „iubesc” urbea natală. Poate dacă m-aș fi născut la bunici, în mica bojdeucă situată în poiana de lângă pădurice, aș fi în drept să afirm că-mi amintesc cu plăcere de zona natală. Dar cum să afirm că „iubesc București”, cel mai zgomotos, cel mai murdar, orașul plin de gropi dar cu „covor roșu” pe căile pe care circulă
IUBESC ROMÂNIA! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354157_a_355486]
-
siropoase, dantele atrăgătoare, dantele fermecătoare. Pe măsura vârstei! Dar, cel mai mult, îmi plac dantelele iernii. Cum adică, ale iernii ? Așa bine. Toți copacii se-mpodobesc după ce ninge liniștit și, aproape neobservat, își etalează dantelele cu o grație surprinzătoare. O pădurice devine divină, ceva de basm adevărat, ceva de vis. Iar noaptea, când luna patinează pe luciul apei înghețate, dantelele se-ntrec în falduri și sclipiri, de parca mii de licurici au năvălit să lumineze cărarea Crăiesei Zăpezilor... Și streșini se-mpodobesc
DANTELA CU CIOCĂNELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354666_a_355995]
-
mai presus de munți se întindea albastrul nesfârșit. Cerul cu nori albi, era un tablou cu culori naturale, de la verdele frunzelor de mandarin, apoi culoarea fructelor, brazii înalți ce încep de la poalele munților și urcând la jumatatea lor, formând o pădurice ce îmbracă frumos, o parte din munți. Am lucrat l-a cules mandarine într-o echipă unde aproape toți erau africani. Îmi făcea mereu plăcere să m-a străduiesc să țin ritmul cu ei, m-a dureau mușchii dar asta
JURNALUL UNUI CALATOR (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357127_a_358456]
-
spun?” Își șterse lacrimile cu poalele cămășuței scoasă din pantaloni și mai privi odată de jur împrejur. Strigă iar. Deodată, când toate speranțele pieriseră și se dădea de ceasul morții neștiind ce să facă, auzi fornăiala iepei, undeva, departe dinspre păduricea ce urca de dincolo de poieniță până-n vârful dealului. Plecă în fugă într-acolo, intră prin lăstărișul des care-i răni picioarele goale și pătrunse în lizieră. Degeaba. Nici urmă de animal încotro privea el neputincios. - Intră în pădurice fără teamă
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
departe dinspre păduricea ce urca de dincolo de poieniță până-n vârful dealului. Plecă în fugă într-acolo, intră prin lăstărișul des care-i răni picioarele goale și pătrunse în lizieră. Degeaba. Nici urmă de animal încotro privea el neputincios. - Intră în pădurice fără teamă! auzi Tudorel o voce necunoscută. După zece pași dai de o potecă. De acolo ai să mă vezi. Năucit și tare înfricoșat, băiatul începu să plângă și se întoarse cu gândul de a fugi cât mai departe de
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
fi, Zeu sau pămîntean?! Cînd zeii se împreunau cu muritoarele, se nășteau semizeii. Mama Florei a apărut brusc de după un copac. Cucu-bau! a făcut ea, speriind-o pe Estera și rîzîd cu lacrimi de încîntare. Ce faci, femeie, singură prin pădurice? Trimiterea era insinuantă, “pădurice” fiind simbolul acelei găuri flămînde dintre picioarele ei, care suferea din lipsă de bărbat. Era văduvă și obsedată de imaginea unui bărbat care s-o macine noapte de noapte. Avea, din această cauză, obsesii sexuale. Femeia
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]
-
Cînd zeii se împreunau cu muritoarele, se nășteau semizeii. Mama Florei a apărut brusc de după un copac. Cucu-bau! a făcut ea, speriind-o pe Estera și rîzîd cu lacrimi de încîntare. Ce faci, femeie, singură prin pădurice? Trimiterea era insinuantă, “pădurice” fiind simbolul acelei găuri flămînde dintre picioarele ei, care suferea din lipsă de bărbat. Era văduvă și obsedată de imaginea unui bărbat care s-o macine noapte de noapte. Avea, din această cauză, obsesii sexuale. Femeia auzise zvonurile legate de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]
-
alerga după fluturi. - Bună dimineața, bunicule! am strigat veselă. Ce se întâmplă?! Toată iarna am visat păduri, zâne și fluturi și, acum? - Acum nu mai ești micuța alună care a intrat în somnul iernii. Ai crescut, nepoată dragă!! Acum ești pădurice, alături de noi! O pădurice magică, de aluni! Floarea Cărbune Referință Bibliografică: ÎNĂLȚAREA DOMNULUI-TRADIȚII LA ROMÂNI / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1245, Anul IV, 29 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ÎNĂLŢAREA DOMNULUI-TRADIŢII LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357518_a_358847]
-
dimineața, bunicule! am strigat veselă. Ce se întâmplă?! Toată iarna am visat păduri, zâne și fluturi și, acum? - Acum nu mai ești micuța alună care a intrat în somnul iernii. Ai crescut, nepoată dragă!! Acum ești pădurice, alături de noi! O pădurice magică, de aluni! Floarea Cărbune Referință Bibliografică: ÎNĂLȚAREA DOMNULUI-TRADIȚII LA ROMÂNI / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1245, Anul IV, 29 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ÎNĂLŢAREA DOMNULUI-TRADIŢII LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357518_a_358847]
-
piardă momentul când peștele va trage. Grea mai era și așteptare asta. Pe suprafața apei nu se desena nici măcar un cerculeț. Din când în când, se vedeau rotocoalele unde sărise în joacă, vreun pui de chefal. O pupază zbura din păduricea de molid din spatele nostru spre malul celălalt. Probabil că își avea cuibul în găurile dintre pietrele de pe țărmul stâncos de vis-à-vis. Prin iarba jilavă din jurul lacului săreau nenumărate broscuțe verzi, iar Cristian mă exaspera, cerându-mi să-i prind una
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357522_a_358851]
-
om. Informându-ne, am gasit explicația de ce aveau atât de mare spațiu în jurul lor, rădăcinile se întindeau mai mult pe orizontală, în jos e doar stâncă. Mâna amului a mai intervenit și ea. Din loc în loc am întâlnit pâlcuri de pădurice, iar frumoșii chiparoți străjuiau adesea lacuri artificiale. Dar imaginea cea mai captivantă a acestei zone o formează cactușii. Ei sunt mândria acestei zone, mai ales cactușii din specia Saguaro. Aceștia trăiesc sute de ani. În primii 10 ani de viață
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
lor, ba chiar și o alifie vietnameză, cu miros de camfor, care mai tăia cheful țânțarilor să-și arate tandrețea față de pielea noastră. Ziua nu erau prea periculoși și numeroși, căci stăteau ascunși prin frunzele copacilor și prin stuful din spatele păduricii. Ori de câte ori lansam și nu eram atent, forfacul[xv] ajungea în crengile pomilor de pe malul celălat. Cum nu-mi permiteam să rup forfacul, vrând-nevrând, trebuia să traversez înot canalul și să-mi recuperez cârligele. Nu același lucru i se întâmpla și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
scrisul lui este total opus firii lui. Și de atunci am mai comunicat prin e-mail sau pe skype. Nu bănuiam că la plecarea din Hamilton către Cleveland cei doi soți plănuiseră să mă găzduiască în minunata lor casă dintr-o pădurice, prin care se plimbă nestingherite căprioarele, sau aleargă jucăușele veverițe. Împreună cu fiii lor sunt plecați de 20 de ani în SUA. Amândoi sunt absolvenți ai Facultății de Fizică din Cluj-Napoca, Universitatea Babeș-Bolyai. S-au integrat din prima zi în societatea
OSPITALITATEA POPORULUI ROMÂN – CEL BINE-CREDINCIOS DE PRETUTINDENEA de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/344629_a_345958]
-
desișul de aluni, forfecându-i pașii. Se ținea cu mâna dreaptă de brusturii crescuți în voie, lăsând bățul să zgârie pământul, și urca. Ajunse pe zare. Obosit, se așeză pe iarbă. Trebuia să mai străbată încă două dealuri și o pădurice de ulmi până la casa lui dintre ruine. Deodată tresări. Își puse mâna streașină la ochi și privi spre înălțimi. Un avion tăia cerul, lăsând brazde adânci. Și se făcu, brusc, atât de mic încât și un fir de păpădie ar
PROMISIUNEA DE JOI (XI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344728_a_346057]
-
de a trăi cu întreaga ei ființă momentul dăruirii totale. Dispăruse oboseala lungului drum petrecut în tren, a mersului pe jos, cu geamantanele în mână, până la vilă și a jocului din zăpadă. Semănam cu două animale tinere, prinse în hârjoneli, păduricile noastre erau ciufulite, mângâiate, sărutate, iar buzele ne erau umflate de atâtea sărutări. Penetrarea a fost ușoară, cu finețe, pentru ca Genny să nu simtă decât plăcerea... Senzațiile trăite în acel moment făceau ca cele două corpuri să se rigidizeze, să
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
în noapte, își găsiseră aliat întunericul, răsfirându-se prin împrejurimi. Ținându-ne de mână, Tonia și cu mine, așa stătuserăm și în vagonul înțesat cu suflete, așa ne și bejeneam. Cât să fi mers prin hățișurile nopții și ale unei pădurici, nu pot spune... Frica de nemți ne-a fost busola întru salvare, iar stelele, călăuzele strădaniei noastre. Într-un târziu, mai mult târându-ne, am nimerit la o poartă ce deschidea intrarea între niște ziduri înalte de piatră; casa, cum
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
format din apa zăpezilor de pe munte ce se topeau primăvara, se auzea o hărmălaie mare.. - Cine să fie și ce să fie oare?? se întrebau nedumeriți unul pe altul, Moș Timpul și soața sa Soarta, ce-și aveau casa aproape de păduricea din zăvoi. Apoi, și-au dat seama, și fără să mai pregete, s-au îmbrăcat în fugă, și au plecat înspre palatul Iernii, pentru a-i pune sfârșit de domnie, cel puțin pâna la anul viitor, luând cu ei și
VESTITORII PRIMĂVERII de ARON SANDRU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360148_a_361477]
-
Am pornit dimineața de noapte, cu pas domol. Dacă Dealul e chiar deasupra de sat, bănuiam că Deluțul e undeva mai la vale. De unde să visez că, pe Tărâmul Celălalt, logica noastră n-are niciun sens? Din Deal, pe Dâlma Păduricii, până-n Deluț am urcat aproape un ceas. La coliba lui Culiță Dănilă, iarba era de-o palmă, numai lăptucă și trifoi. Am tunat pe-nserat. Oile erau atât de sătule că râgâiau. Se lăsau la vale greoi, legănându-și, gâfâind, burțile
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
și începem să secerăm rândurile inamice. Dup ce am învins, compania noastră a fost schimbată și eu am fost mutat în regimentul 27 Teleorman. Făcurăm tranșeele pe valea râului Argeș, apoi ne mutarăm la o cotitură a Neajlovului lângă o pădurice. Eram gata de luptă. Trecem Neajlovu, o luăm în susul lui și cădem în spatele dușmanului, care era aproape. Deodată, pe nesimțite, din pădurea de unde plecasem, se pornește un atac nemaivăzut. Se vedea că am fost trădați. Soldații bulgari apăreau din pădure
*Mărturie făcută de Gheorghe Dumitrică (din satul Molănești), în anul 1937 () [Corola-blog/BlogPost/339390_a_340719]