199 matches
-
de ucraineni aduși la muncă în pădurile din zonă. Prima atestare documentară a satului datează din 1910, însă primele locuințe care au format vatra satului au fost ridicate între 1907-1910. Ucrainenii erau originari din nordul Maramureșului istoric, din zona Carpaților păduroși. Ei s-au stabilit, pentru a munci, în Banat și au înființat câteva sate, printre care și Zorile. Printre cei care au înființat satul s-au numărat: Ternauciuc Ion, Lepei Tudor, Taistra Gheorghe, Bobic Hreți, Bureșin Ivanco, Lauroveci Vasile, Bâncalo
Zorile, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301102_a_302431]
-
a comunei (în Slobozia Blăneasa), se varsă și râul Blăneasa. Primele semne despre Negrilești se pierd în negura vremii. Totuși, arheologii au scos la iveală urme ale culturii Criș, întâlnită în toată Lunca Bârladului. În Evul Mediu, datorită peisajului natural, păduros, cu foarte puține elemente antropice, Lunca Bârladului a fost una dintre puținele căi străbătute de armatele turcilor spre nordul Moldovei. Pe 12 mai 2002 a avut loc un referendum local, cu ocazia căruia s-a supus la vot revenirea localității
Comuna Negrilești, Galați () [Corola-website/Science/301219_a_302548]
-
și pe malurile apelor se întâlnește salcia căprească, mesteacănul, plopul tremurător, aninul, zmeură, mure. În partea superioară a pădurii, fagul se amestecă cu bradul, ce apare destul de rar. În schimb, locul său este luat de molid, care ocupă toată regiunea păduroasă, de la 1.100 până la aproape 1.700 m altitudine. În afara de acești doi reprezentanți ai coniferelor, în Făgăraș se mai întâlnesc și alte esențe rășinoase. Astfel, zada sau laricele (pe "Valea Brezcioarei"), pinul (pe "Valea Caselor", pe "Muntele Clăbucet"), tisa
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
care se traduce prin “Poarta orașului - Poarta cetății”, cât și asupra obiceiurilor.</br> Din punct de vedere economic, se poate spune că ocupația de bază era creșterea animalelor și cultivarea cerealelor, ocupație prelungită până în zilele noastre, din cauza terenului colinar și păduros, luncile fiind mai puțin reprezentate în această zonă.</br> Ca mod de stratificare a populației, cam prin anii 1900, se precizează în documentele vremii că existau numai două clase și anume boierii care posedau pământ și vite mai multe și
Doștat, Alba () [Corola-website/Science/300238_a_301567]
-
35 km față de municipiul Zalău, si la 23 km față de Șimleu Silvaniei - cel mai apropiat oraș. Relieful predominant este deluros și aparține Depresiunii Sălajului cu soluri silvestre (brune și brunroșcate de pădure). Vegetația zonei are ca notă caracteristică intercalarea suprafețelor păduroase cu cele de pajiști și terenuri agricole. Speciile predominanțe de arbori sunt: fagul, gorunul, cedrul, carpenul, paltinul de câmp, teiul, frasinul, ulmul, părul pădureț etc. Printre speciile de arbuști se întâlnesc: vornicerul, șulchina, șocul roșu și șocul negru, cornul, alunul
Bobota, Sălaj () [Corola-website/Science/301776_a_303105]
-
stângă râul Suceava. Râul Suceava colectează de pe teritoriul comunei Marginea apele râului Sucevita. Râul Sucevita prezintă un curs în general cu direcția E-S-E, ușor meandrat în zona în care traversează dealurile Piemontane. Vegetația și fauna Vegetația este reprezentată prin zonă paduroasă în partea de sud și sud - vest a comunei, caracterizată prin păduri de conifere și foioase. Pădurile și alte terenuri cu vegetație forestiera ale comunei Marginea reprezintă 58.49 % din suprafața totală. Pădurea, cu resursele ei, a reprezentat o preocupare
Comuna Marginea, Suceava () [Corola-website/Science/301968_a_303297]
-
și lupte, cu ajutorul lui Deceneu (preot) și a creat un stat puternic, cu centrul la Sarmizegetusa Regia, în Munții Orăștie. Sub Burebista, statul dac a atins cea mai mare întindere, limitele sale situându-se, potrivit lui Strabon, la N, în Carpații Păduroși, la V, la Dunărea Mijlocie și actuala Slovacie, la S în Munții Haemus (Balcani) iar la E la gurile Bugului și la Marea Neagră. În anul 48 î. Hr. întreprinde o campanie la sudul Dunării, în Pen. Balcanică. Asigurându-și granițele, Burebista
Regatele dacice () [Corola-website/Science/298618_a_299947]
-
ale bătăliei reproduc, în opinia lui Constantin Rezachevici, doar niște modele bologneze, fără legătură cu realitatea geografică românească. În neconcordanță cu această relatare, documentele emise de curtea maghiară, precum și cronica teutonă a lui Petru de Duisburg, vorbesc despre o regiune păduroasă. Primul care a enunțat această ipoteză, fără a-i aduce însă argumente, a fost P. Dragalina, în 1899. Acesta considera că lupta s-a dat "„în cheile Crainei, în strâmtorile dintre Orșova și Meedia [Mehadia]”". Constantin Rezachevici menționează că „drumul
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
(în ucraineană Серет, în (în traducere „Dragul), în , în rusă Сирет) este un râu care străbate teritoriile Ucrainei și României și se varsă în Dunăre. izvorăște din Munții Carpații Păduroși aflați în Bucovina de Nord (astăzi regiunea Cernăuți a Ucrainei), la o altitudine de 1.238 m. Izvoarele sale se află în apropiere de localitatea Șipotele pe Siret (raionul Vijnița). Șiretul parcurge 706 km (dintre care 596 km pe teritoriul
Râul Siret () [Corola-website/Science/298737_a_300066]
-
teritorial, localitatea are următorii vecini: Relieful predominant al localității îl constituie munții, ce acoperă 85% din teritoriu, 12% fiind zonă de deal și doar 3% teren arabil. Altitudinea variază între 1.500 metri și 1.700 metri spre limita superioară păduroasă. Cea mai înaltă cotă este în Munții Călimani (2.100 metri), ce se află în afara zonei Broștenilor. Orașul este străbătut de la un capăt la altul de râul Bistrița, în care se varsă pârâiele: Barnar, Holda, Holdița, Neagra, Negrișoara, Cotârgași. Geologia
Broșteni () [Corola-website/Science/299253_a_300582]
-
specii precum pecarul, tapirul, furnicarul, leneșul, oposumul și animalul tatu sunt de asemenea foarte răspândite și au un efectiv mare de indivizi. Pădurile din sud sunt populate de cerbi, iar maimuțele, prezente sub diverse specii, sunt foarte răspândite în întinderile păduroase din partea de nord a țării. Problemele Braziliei legate de protejarea mediului înconjurător sunt atât de acute încât au provocat reacții internaționale. Moștenirea naturală a țării este amenințată de activitățile economice intensive cum sunt creșterea bovinelor, agricultura, exploatarea forestieră, mineritul, extragerea
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
s-a retras din nordul Dunării în 271 d.Hr., o mulțime de popoare migratoare au trecut prin această regiune : hunii, goții, slavii, avarii, bulgarii, iașii, hazarii, maghiarii, pecinegii, cumanii și tătarii. Dar populația romanizată, refugiată în ținuturile muntoase sau păduroase cum ar fi Carpații, Codrul sau Măcinul, a revenit treptat spre șesuri, pe măsură ce invaziile se răreau, în timp ce statele sedentare creștinești se consolidau. Astfel, s-a amestecat cu migratorii Slavi (dintre care cei mai cunoscuți sunt "Anții", "Tiverții" și "Ulicii" ) și
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
conținea însă și câteva chilii și incinta de zid. Nu se cunosc datele finalizării întregului complex și a pictării bisericii. O tradiție spune că domnitorul Matei Basarab, urmărit fiind de turci, s-a ascuns în scorbura unui soc din Clocociovul păduros. Scăpând de urmăritori, drept recunoștință a hotărât să ridice o mănăstire, căreia de-a lungul domniei i-a închinat multe moșii. În sprijinul acestei tradiții vine și mărturia unei catagrafii din anul 1862, care consemnează că „biserica este fondată la
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]
-
pădurilor din Departamentul Silviculturii, membru al Frățiilor de Cruce. Din materialele informative, de anchetă și din documentele oficiale conducerea ministerului a ajuns la concluzia că aceștia duseseră activitate antistatală prin tergiversarea măsurilor de combaterea dăunătorului „Lymantria Monacha” care atacase suprafețe păduroase din cele mai însemnate bazine de rășinoase din țara noastră. Cauza reală a arestării fost împotrivirea lor intransigentă la intenția autorităților comuniste de creștere a suprafeței arabile în principal prin sacrificarea pădurilor. După 14 luni de detenție, sub presiuni externe
Ion Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/306693_a_308022]
-
catedrală, după ce cădelnițele au revărsat largi nouri de tămâie. De la apus, în apoteoza de heliante a soarelui pogorâtor, marea din golful Athonului năvălește, cu strălucirea ei de argint, prin miile de ferestre verzi ale pădurii... [...] Sântem în regiunea cea mai păduroasă și cea mai mănoasă. Devale, la Zografu, ne așteaptă o adevărată grădină de nebiruiți gospodari. De departe, începe să ni se arate, în abisul verde și plin de cuiburi suprapuse, mohorâții chiparoși din preajma și de pe lângă zidurile mănăstirei. O cetate uriașă
Mănăstirea Zografu () [Corola-website/Science/303571_a_304900]
-
oneroase ale economiei subterane a apărut în câțiva ani un grup de mari patroni care controlează sectoarele cheie ale economiei, obținând profituri uriașe. TRADIȚIE ȘI ISTORIE În primele secole ale erei creștine, spații întinse, cuprinse între Nipru și Oder, Carpații Păduroși și Marea Baltică, erau ocupate de triburi slave, pe care istoricii romani, Plinius cel Bătrân, Tacitus și Ptolemeu îi numeau venedi sau veneti, iar Procopius din Cezareea, Maurikios, Iordanes (secolul al VI-lea d.Hr.) ca veneti, anți, sclavini, ce au
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
o serie de călătorii pentru a se documenta la fața locului asupra culturii diferitor popoare. El vizitează întâi mai multe țări europene: Belgia, Regatul Unit, Spania, Italia, Grecia. În 1879 ajunge la Moscova de unde pleacă în Galiția parcurgând zona Carpaților Păduroși și a munților Tatra pentru a studia formarea, evoluția, condițiile de viață și obiceiurile unor etnii care, datorită izolării geografice, s-au conservat relativ nealterate. Itinerarul său exact nu s-a păstrat, astfel încât nu există informații dacă această călătorie l-
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
sunt: 45° 40' și 45” latitudine nordică, corespunzătoare orașului Focșani, și 24° 20' si 38” longitudine estică, corespunzătoare orașului Rîmnicu Vîlcea. Alcătuirea geologică a hotarului Racoviței, care ca unitate geomorfologică face parte din Depresiunea Făgărașului, nu este unitară. Astfel, zona păduroasă și, în special, „Valea Lupului”, este formată din șisturi cristaline, mai mult sau mai puțin metamorfozate. Mărturii ale epocilor îndepărtate din istoria pămantului, când întreaga Depresiune a Transilvaniei a fost acoperită de apele Mării Eocene, ne stau dealurile care străjuiesc
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
au cucerit principatele dunărene, ci înseamnă că în cadrul acestui stat au conlocuit două populații, una romanofonă, celalată slavofonă, pe ansamblul teritoriului său, toponimia veche aratând o predominanță a slavilor la șes, și a romanicilor în zonele peri-montane, deluroase și mai păduroase; țărmurile aveau o populație preponderent grecească. Ulterior, despărțirea proto-românilor de către populațiile slave așezate printre ei, a creat cele patru grupuri lingvistice : daco-român, aromân, meglenoromân și istro-român ; dacoromânii absorbind treptat slavii din nordul Dunării, în timp ce slavii au absorbit treptat majoritatea aromânilor
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
situată pe malul drept al râului Argessis (Argeș) și amplasată la cca 18-20 km sud-vest de centrul actualei capitale a României, București. Capitala statului dac este menționată de antici drept „Cetatea Soarelui" (Hellis). Limitele statului dac erau, în Nord: Carpații Păduroși, în Est: întreg țărmul vestic al Mării Negre până la gurile râului Bug, în Sud: munții Haemus (Balcani), în Vest: confluența râului Morava cu Dunărea Mijlocie, la granița de astăzi a Slovaciei cu Cehia și Austria, apoi cursul Dunării și chiar dincolo de
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
silvic: cu păduri de suprafață mare, cu impunătorul deal al Rediului, care pare fragment de munte carpatin. Este creată o rezervație de fazani cu locuri frumos amenajate. Fauna pădurilor cuprinde mistreți, vulpi, căprioare, iepuri. Locurile sunt pitorești, la marginea zonei păduroase sunt lacuri cu lebede. Ocolul silvic dispune de "Casa Vînătorului", clădire cu două etaje, loc de cazare și odihnă. Lîngă această casă sînt construite foișoare, locuri pentru frigărui. Tabăra de odihnă (renovată) se află într-un crîng de nuci, în
Chișcăreni, Sîngerei () [Corola-website/Science/305203_a_306532]
-
Hovârla (în ucraineană "Говерла", în maghiară "Hoverla") este cel mai înalt pisc () al Munților Maramureșului și cel mai înalt punct de pe teritoriul Ucrainei. Muntele face parte din subunitatea numită Masivul Negru (în așa-numiții Carpați Păduroși), și este situat la granița regiunilor Transcarpatia și Ivano-Frankivsk, la 17 km nord de frontiera cu România. Cele mai înalte puncte de pe teritoriul Ucrainei, în mare parte au rămas să poarte toponimia românească, după cum se poate vedea:
Vârful Hovârla () [Corola-website/Science/306405_a_307734]
-
din „Neckar- și Taubergäuplatten” o regiune întinsă din Baden-Württemberg. este situat în nord-vestul landului Baden-Württemberg, și se întinde pe teritoriile districtelor Hohenlohe, Schwäbisch Hall. La nord fiind delimitat de Rin și Tauber la vest de Neckar, la sud de regiunea păduroasă Schwäbisch-Fränkischer Wald și la est de Frankenhöhe. Hohenloher Ebene este traversată de râurile Kocher și Jagst cu afluenții lor, este o regiune de șes în care râurile au tăiat o albie adâncă, altitudinile maxime rareori depășesc Regiunea are o populație
Hohenloher Ebene () [Corola-website/Science/314839_a_316168]
-
sfârșitul perioadei de înflorire, corola se apleacă cu gura în jos și polenul care a fost între timp scuturat în fundul ei, cade pe stigmat. În România crește prin pajiștile din munții Carpați, uneori este întâlnită și în poienile din zona paduroasă.
Cupă (plantă) () [Corola-website/Science/323406_a_324735]
-
Asia (China, Japonia și Indonezia) între cele două tropice. Multe specii preferă pădurile virgine, străbătute de râuri sau mlăștinoase, și se aciuiesc bucuros prin apropierea culturilor omenești, în care pot face mari pagube. Unele specii nu sunt legate de zona păduroasă, întâlnindu-se foarte frecvent în regiuni deșertice sau pe stânci. Cercopitecidele nu sunt legate de existența unei anumite temperaturi, deoarece există specii în Himalaya care pot trăi chiar la 4000 m altitudine, precum și pe platourile din Tibet.
Cercopitecide () [Corola-website/Science/332992_a_334321]