457 matches
-
la Ierusalim unde episcopul Ioan l-a hirotonisit preot prin 392; în 395, la moartea lui Enea din Gaza (aici, p. ??? sq.), a fost uns de Ioan de Cezareea episcop al acelei cetăți. Aici, a dus o luptă neobosită contra păgânismului, cerând în două rânduri sprijinul împăratului împotriva celor care se opuneau închiderii templelor păgâne; a doua oară, în 401, s-a dus personal la Constantinopol. A murit la 26 februarie 420. Marcu, de profesie caligraf, venea probabil din Asia Mică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
contemporane ce capătă forma unei noi preocupări (chiar dacă e mult mai puțin accentuată, oricum, în raport cu cea care se manifestă în Biserica occidentală): e vorba de preocuparea pentru misionarism, nu atât în interiorul imperiului unde se mai găseau totuși întinse zone de păgânism, cât dincolo de granițele acestuia. Apare acum interesul pentru convertirea popoarelor barbare, cum sunt persanii, indienii, etiopienii etc.; chiar în acele regiuni îndepărtate se găsesc sau ajung acum în urma unor întâmplări stranii oameni și femei cu credință în Dumnezeu. Publicul căruia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Zaharia. Și acestea s-au păstrat în traducere siriană. Cea mai cunoscută e Viața lui Sever de Antiohia care e, în esență, o scriere în apărarea propriului maestru monofizit, acuzat de mai multe lucruri printre care se numără și păgânismul: cu aceste acuzații Sever se va confrunta din nou la sinodul de la Constantinopol din 536. Zaharia povestește viața lui Sever până la numirea acestuia ca patriarh de Antiohia în 512. Opera e bogată în detalii spectaculoase și furnizează o imagine interesantă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
doctrinele lui Aristotel. Opera e foarte interesantă și la nivel filosofic pentru că e o serioasă dovadă că, în epocă, aveau încă loc discuții între creștini și intelectualii păgâni, în special între creștini și filosofii neoplatonici care erau ultimii apărători ai păgânismului. Ne-au parvenit numai fragmente, în schimb, din Discuția în contradictoriu cu maniheii, scrisă în urma condamnării acelei secte în 527 de către împăratul Justinian. Discuția pare să fi pornit de la un episod real: doi manihei lăsaseră un manifest ce cuprindea doctrinele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Roma, 1984. Alte opere din acei ani sînt încă îmbibate de neoplatonism; astfel este Despre adevărata religie (De vera religione), dedicată lui Romanianus, în care scriitorul vrea să prezinte religia creștină apărînd-o de interpolările maniheiste și să o confrunte cu păgînismul: în esența sa, creștinismul reprezintă adevărata concretizare a înțelepciunii păgîne. Profund neoplatonică este și opera învățătorul (De magistro), care abordează încă o dată problema sufletului și a cunoașterii. Cînd ne rugăm, urmînd preceptul divin, nu avem nevoie de cuvinte rostite, ci
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fără încetare, intervenind tainic în toate faptele, chiar și în cele ale vieții interioare ale omului, l-a împins pe Augustin, în urma unei judecăți de nepătruns, către un scop doar de El cunoscut; îndurarea divină a trasat itinerarul scriitorului de la păgînism la creștinism, de la viața păcătoasă din trecut la viața creștină; de altfel, mărturisirea propriilor păcate nu este altceva decît repetarea fără reținere a ceea ce Dumnezeu cunoaște deja, pentru că nimic nu-i scapă, nici măcar sentimentele din inima omului, nici măcar ceea ce este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acuzațiile păgînilor care vedeau în el cauza nenorocirilor din acele vremuri; trecerea în revistă în mod critic a istoriei umanității, și în primul rînd a Romei, pentru a surprinde în ea aceleași calamități ca și în epoca creștină (așadar, respingerea păgînismului în plan istoric); prezentarea violențelor și a nedreptăților de care e plină istoria și, în sfîrșit, acuzarea păgînilor din perspectivă creștină pentru idolatria lor imorală. Acest lucru fusese deja făcut de Tertulian, Minucius Felix și Arnobiu. Sigur, Augustin aduce în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
antipăgînă, antiiudaică și antiariană. Polemicii antieretice și, totodată, explicării simbolurilor credinței le sînt consacrate predica împotriva iudeilor, păgînilor și arienilor (Contra Iudaeos, Paganos et Arrianos), din 439, și Tratatul împotriva celor cinci erezii (Tractatus adversus quinque haereses), care ar fi păgînismul, iudaismul, maniheismul, sabelianismul și arianismul: această insistență polemică antiariană se explică dacă ținem cont de faptul că vandalii care invadaseră Africa erau arieni; și ulterior în Africa vor avea loc dezbateri cu caracter doctrinal între episcopii ortodocși și episcopii vandali
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a produs și o adevărată convertire a sufletelor, care au rămas în esență tot păgîne. Nu numai barbarii nu sînt creștini, ci și creștinii aparenți, adică majoritatea. Și Augustin făcuse distincție între cetatea omului și cetatea lui Dumnezeu și combătuse păgînismul, care era simbolul și structura cetății omului. însă Augustin nu identificase cele două cetăți ideale cu două realități sociale și politice, deși vorbise și el de adevărați și falși creștini. Germanii, barbarii, sînt instrumentul de care se servește Dumnezeu pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru o cercetare teologică. Trebuie oare să mai amintim, chiar din spațiul latin, exemplele precedente ale neoplatonicilor Marius Victorinus și Augustin? Prin urmare, problema pe care ne-o pune opera lui Boetius nu e legată de credința creștină sau de păgînism; ea privește caracterul specific și tehnic al tratatelor pe care el le compunea din cînd în cînd. Apoi, dacă ne referim la faptul că tratatele sale teologice tratează tema abordată într-un mod insolit - și tocmai de aceea cu totul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sociale a creștinilor; de aceea, predicile sale prezintă un tablou fără doar și poate negativ, dar interesant pentru cunoașterea creștinismului popular în lumea antică (adesea covîrșit de cele mai negre superstiții și, în esență, rămas la același nivel ca și păgînismul); o astfel de caracterizare a creștinismului nu reiese aproape niciodată din textele literare, însă tocmai de aceea, recent, a atras atenția multor cercetători interesați de o nouă problematică istorică, mai puțin tradițională, și de reconstruirea realității sociale și umane din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de Arles. în 572, conciliul de la Braga sublinia necesitatea de a combate superstițiile care predominau încă în satele din Galicia; mai mult chiar, așa cum au observat cercetătorii, era vorba de o superstiție deosebit de complexă, pentru că, o dată cu invazia suabilor din 420, păgînismul barbar se suprapusese păgînismului local, refractar la încercările precedente de propovăduire a creștinismului. Așadar, în cazul Galiciei putem vorbi de un fel de păgînism autohton, iar mica scriere a lui Martin e interesantă pentru că reflectă acest aspect al societății de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
conciliul de la Braga sublinia necesitatea de a combate superstițiile care predominau încă în satele din Galicia; mai mult chiar, așa cum au observat cercetătorii, era vorba de o superstiție deosebit de complexă, pentru că, o dată cu invazia suabilor din 420, păgînismul barbar se suprapusese păgînismului local, refractar la încercările precedente de propovăduire a creștinismului. Așadar, în cazul Galiciei putem vorbi de un fel de păgînism autohton, iar mica scriere a lui Martin e interesantă pentru că reflectă acest aspect al societății de atunci. O altă epistolă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
au observat cercetătorii, era vorba de o superstiție deosebit de complexă, pentru că, o dată cu invazia suabilor din 420, păgînismul barbar se suprapusese păgînismului local, refractar la încercările precedente de propovăduire a creștinismului. Așadar, în cazul Galiciei putem vorbi de un fel de păgînism autohton, iar mica scriere a lui Martin e interesantă pentru că reflectă acest aspect al societății de atunci. O altă epistolă este dedicată întreitei cufundări din timpul botezului (Epistola ad Bonifacium episcopum de trina mersione): textul e interesant deoarece aflăm de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acest devotament pentru instruirea propriului popor și pentru istoria acestuia duce la o restrîngere a orizontului cultural. Pentru Isidor nu există decît Spania; însă, în interiorul granițelor acesteia, cu sprijinul clerului local, el a reușit să creștineze în întregime țara, eliminînd păgînismul și ereziile. „Nici Italia lui Ambrozie și cu atît mai puțin, cea a lui Grigorie cel Mare, observă cu îndreptățire Cazier, nici Africa lui Augustin și nici Gallia lui Clovis n-au ajuns la un asemenea grad de integrare politică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
întemeiaseră lîngă satul Rufiniane, aproape de Calcedon. După o altă perioadă petrecută în Tracia, în 406, la patruzeci de ani, s-a întors în mănăstire ca egumen, a adunat în jurul său numeroși monahi, a desfășurat o activitate fructuoasă și a combătut păgînismul și nestorianismul. I-a primit cu bunăvoință pe Alexandru și pe ceilalți călugări din mănăstirea Acimiților alungați din Constantinopol. A murit la 30 iunie 446. Ni s-a transmis o Viață a lui, precedată de o dedicație a editorului pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unde episcopul Ioan l-a hirotonit preot prin 392; în 395, la moartea lui Enea din Gaza (cf. p. 000 și urm.), a fost uns de Ioan de Cezareea episcop al acelei cetăți. Aici a dus o luptă neobosită contra păgînismului, cerînd în două rînduri sprijinul împăratului împotriva celor care se opuneau închiderii templelor păgîne; a doua oară, în 401, s-a dus personal la Constantinopol. A murit la 26 februarie 420. Marcu, de profesie caligraf, venea probabil din Asia Mică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de atitudine a Bisericii contemporane, o nouă preocupare (chiar dacă e mult mai puțin accentuată în raport cu cea care se manifestă în Biserica occidentală): e vorba de interesul pentru misionarism, nu atît în interiorul imperiului, unde se mai găseau totuși întinse zone de păgînism, cît dincolo de granițele acestuia. Apare acum interesul pentru convertirea popoarelor barbare, cum sînt persanii, indienii, etiopienii etc.; chiar și în acele regiuni îndepărtate se găsesc sau ajung acum, în urma unor întîmplări stranii, oameni și femei cu credință în Dumnezeu. Publicul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
biografiile scrise de Zaharia. Și acestea s-au păstrat în traducere siriacă. Cea mai cunoscută e Viața lui Sever de Antiohia, în esență o scriere în apărarea maestrului său monofizit, acuzat de mai multe lucruri, printre care se numără și păgînismul: cu aceste acuzații Sever se va confrunta din nou la sinodul de la Constantinopol din 536. Zaharia povestește viața lui Sever pînă la numirea acestuia ca patriarh de Antiohia în 512. Opera e bogată în detalii romanești și oferă o imagine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și de la care învățase doctrinele lui Aristotel. Opera e foarte interesantă și la nivel filozofic, dovedind că, în epocă, aveau încă loc discuții între creștini și intelectualii păgîni, în special între creștini și filozofii neoplatonici, care erau ultimii apărători ai păgînismului. Ne-au parvenit numai fragmente, în schimb, din Discuția în contradictoriu cu maniheii, scrisă în urma condamnării sectei respective, în 527, de către împăratul Iustinian. Discuția pare să fi pornit de la un episod real: doi manihei lăsaseră un manifest ce cuprindea doctrinele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se arătase, în cărțile d-sale postdecembriste, și un D. Popescu-Dumnezeu! Operele bune, ne consolează M. Beniuc, rămîn, chiar dacă unii ar vrea să le țină ascunse: "tot așa cum creștinismul n-a reușit să înmormînteze cele mai de seamă valori ale păgînismului, vreau să zic ale culturii antice, ba chiar poate cei mai dogmatici dintre ei - mă refer la unii dintre călugări, fără să uit că "vinovații" acestei salvări sînt și arabii - au ajutat tocmai ca vechea cultură să se păstreze, atît
O struțo-cămilă ideologică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17121_a_18446]
-
fundamentală a procesului de demonizare a anumitor grupuri religioase - reprezentanții iudaismului tradițional, fariseii, păgânii, ereticii creștini - de către unele minorități radicaliste, aflate „în criză de identitate”. Unul din capitolele cărții sale este consacrat stigmatizării păgânilor de către Iustin. Demonologia sa vizează exclusiv păgânismul. În Dialogul cu Trifon, se vorbește de două ori de Satan (cap. 79 și 103), dar fără prea mare insistență. Faptul nu este întâmplător, căci, dacă ar fi invocat în prezența unui rabin, foarte strict în privința respectării tradiției biblice, istorioara
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Iustin, demonii nu sunt zei: „Nu numai că [...] nu sunt drepți, ci sunt niște demoni răi și nelegiuiți care, în ceea ce privește faptele, nu se aseamănă nici măcar cu oamenii cei doritori de virtute” (1 Apol. 5, 4). Astfel, primul pas către demonizarea păgânismului constituie chiar demonizarea... demonilor. Pentru un creștin, Iustin spre pildă, cuvântul ∗∀∴:Τ< are o conotație strict negativă; nu este la fel însă pentru un păgân. Pentru acesta din urmă, daimonii ar reprezenta divinitățile care asigură legătura dintre lumea celor nemuritori
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nuanțe în sânul noii religii, între adevărații și falșii creștini. Cu câțiva ani înainte, Iustin acuza deschis ereticii că dărâmă din interior creștinismul. Pentru el, doctrinele lui Simon, Ptolemeu sau Marcion reprezintă tot atâtea simptome evidente ale unei reactivări a păgânismului. Raționamentul său poate fi rezumat în schema următoare: erezie = păgânism; păgânism = demonism; în consecință, erezie = demonism. Acest raționament maniheist al lui Iustin nu este prezent și la Irineu. Acesta din urmă construiește o teologie a istoriei pe principiul evoluției sau
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Cu câțiva ani înainte, Iustin acuza deschis ereticii că dărâmă din interior creștinismul. Pentru el, doctrinele lui Simon, Ptolemeu sau Marcion reprezintă tot atâtea simptome evidente ale unei reactivări a păgânismului. Raționamentul său poate fi rezumat în schema următoare: erezie = păgânism; păgânism = demonism; în consecință, erezie = demonism. Acest raționament maniheist al lui Iustin nu este prezent și la Irineu. Acesta din urmă construiește o teologie a istoriei pe principiul evoluției sau maturizării progresive, o teologie a istoriei tolerantă față de păgânism în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]