948 matches
-
nu-i așa? întrebă ea, iar Iag, înșfacă rapid și duse în balcon o măsuță rotundă acoperită cu un mileu de dantelă. O luă cu tot ce era pe ea: prăjituri, lichiorul verde într-o sticlă de cristal și niște păhărele roșii, a căror gravură amintea de niște vitralii turcești văzute din spate. - Cu plăcere, Sofia Petrovna, se întoarse Iag spre Sonia, ținând măsuța în mâini și punând-o apoi jos ca să-și poată desface mâinile a încuviințare. Pe balcon, fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
exprim delicat, ne-ați scos de guler afară, și pe bună dreptate. Dară nici n-aș fi îndrăznit să vă salut după scena aceea. Și acum, ia te uită. — Ce ia te uită? îl întrebă Sonia, zâmbind cu nasul în păhărel. — Ei, așa, făcu Iag cu mâna o mișcare de parcă ar fi aruncat în palmă un obiect și acuma îl cântărea. Într-un cuvânt, nu știu cum a dres-o Vadim. V-a telefonat, v-a trimis o scrisoare, nu știu, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îi răspundeam cu un zâmbet fericit și stupid), când spre Sonia. Treptat, ochii lui decolorați, la început holbați la auzul declarației Soniei, apoi absenți din cauza încordării interioare, luară o expresie șireată. — Permiteți-mi, totuși, Sofia Petrovna, spuse el și, luând păhărelul și dând pe gât lichiorul, făcu mișcarea de clătire a gurii, de parcă ar fi băut un elixir pentru dinți pe care îl va scuipa imediat. Permiteți. Mi se pare că ați spus ceva despre flori, despre un bilețel și altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
între dinți, praful începu să crănțăne ca zahărul, iar de deasupra, parcă de pe acoperiș, ca niște fluturi de culoarea bananei, în văzduhul liniștit într-o clipă, începură să cadă frunzele toamnei, învârtindu-se lent deasupra mesei și lăsându-se în păhărelele roșii ca niște pene înfipte în călimară. Deodată mi-am dat seama că regret plecarea lui Iag. Mă simțeam privat de uimirea ce se cuvine arătată iubirii mele de către un ochi străin. Parcă fericirea mea ar fi fost un costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cratițe și zgomotul apei de la robinet, răzbăteau până la ei bodogănelile Mariei din bucătărie. Pop dădu din mână plictisit, făcând din ochi către Cristian: Mai pleci undeva? Dacă nu, adăugă el văzând că acesta clatină din cap, hai să cinstim un păhărel în cinstea lui ficioru-tău! Toma nu avea chef de pălinca lui Pop dar nici nu putea să-l refuze, trebuia să se comporte ca o gazdă bună. Hai, noroc! ridică bătrânul paharul. Să-ți trăiască băiatul și mie nepotul! Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lui Pop dar nici nu putea să-l refuze, trebuia să se comporte ca o gazdă bună. Hai, noroc! ridică bătrânul paharul. Să-ți trăiască băiatul și mie nepotul! Marie, vino și tu că ți-am turnat și ție un păhărel! o chemă el și pe nevastă-sa. Cei doi, se simțeau foarte bine și se bucurau de nepotul nou născut. Cristian îi cunoștea bine, erau oameni care știau să trăiască și să se bucure de fiecare clipă fericită pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și optzeci de centimetri și cu niște mâini mari, ca niște lopeți. De sub sprâncenele stufoase te priveau o poreche de ochi cenușii, sinceri. Avea o mustață groasă, pe oală sub nasul subțire și ușor coroiat. Hai noroc! spuse el, ridicând păhărelul din fața lui și întinzându-l spre Cristi. Ciocniră cu toții după care doamna Maria începu să pună fiecăruia în farfurie ciorba fierbinte. No, mai merge unul, nu-i așa? întrebă Pop care deja umplea păhărelele cu pălincă fără să mai aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
coroiat. Hai noroc! spuse el, ridicând păhărelul din fața lui și întinzându-l spre Cristi. Ciocniră cu toții după care doamna Maria începu să pună fiecăruia în farfurie ciorba fierbinte. No, mai merge unul, nu-i așa? întrebă Pop care deja umplea păhărelele cu pălincă fără să mai aștepte răspunsul lui Cristian. Nu-ți place ori poate nu te lasă doctorul să bei alcool? E foarte bună, dar și foarte tare, rosti Toma, iar eu aș mai ieși în seara asta prin oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mergi, ajungi mintenaș pe jos. Cristian nu mai spuse nimic, Pop avea dreptate. Orășelul era înghesuit pe valea dintre munți și îl puteai străbate cu piciorul în mai puțin de jumătate de oră. Văzuse asta la venire. Totuși lăsă neatins păhărelul pe masă. Ia spune, cum te simți? îl întrebă Simion Pop împingând de o parte farfuria goală. Îți place la noi? Sigur că da. Este frumos aici, iar dumneavoastră sunteți o gazdă foarte primitoare. Doamna Maria face o mâncare excelentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe care i-l turnase bărbatul. Ei, dar văd că nu-ți place pălinca noastră! Ba da, dar eu nu sunt un băutor! îl liniști Cristi. Este foarte bună, numai că nu merge acum. No, ascultă la mine ficior, un păhărel de pălincă merge oricând! Așa e, dar numai unul! se arătă de acord și Cristi. Simion Pop se lăsă pe spătarul scaunului, cu mâinile rezemate de tăblia mesei. Privea mulțumit la familia sa și la musafirul de lângă el. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sus și în jos. Odată intrați în casă, bătrânul se și apucase de trebăluit pe acolo. Se mișca sprinten, de nici nu spuneai că numai cu un ceas în urmă bestia fusese cât pe ce să-l nimicească. Scosese trei păhărele de sticlă verzuie, după care dispăruse câteva clipe din încăpere. Se întorsese repede, purtând la subsuoară un butoiaș legat cu cercuri subțiri. Îl așezase pe masă și, de la caneaua de lemn înfiptă în partea jos, umpluse generos toate paharele. Lichidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dacă vrea să doarmă, fii sigură că voi găsi și un pat pentru el. Nu-l băga în seamă, spuse Ileana, e beat. Ba nu sunt beat de loc, o contrazise imediat Calistrat, crezi că mă îmbăt din numai două păhărele? Care două păhărele? încercă Cristian să aplaneze conflictul. Numai eu am numărat vreo cinci până acum și apoi, astea nu sunt păhărele, ci ditamai stacanele. Te-ai dat cu dânsa! îi reproșă Calistrat. Ai noroc că azi nu mă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
doarmă, fii sigură că voi găsi și un pat pentru el. Nu-l băga în seamă, spuse Ileana, e beat. Ba nu sunt beat de loc, o contrazise imediat Calistrat, crezi că mă îmbăt din numai două păhărele? Care două păhărele? încercă Cristian să aplaneze conflictul. Numai eu am numărat vreo cinci până acum și apoi, astea nu sunt păhărele, ci ditamai stacanele. Te-ai dat cu dânsa! îi reproșă Calistrat. Ai noroc că azi nu mă pot supăra pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
beat. Ba nu sunt beat de loc, o contrazise imediat Calistrat, crezi că mă îmbăt din numai două păhărele? Care două păhărele? încercă Cristian să aplaneze conflictul. Numai eu am numărat vreo cinci până acum și apoi, astea nu sunt păhărele, ci ditamai stacanele. Te-ai dat cu dânsa! îi reproșă Calistrat. Ai noroc că azi nu mă pot supăra pe tine, că altfel îți spuneam vreo două. No, hai! Mai bem un păhărel și merem la culcare. La noapte avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
până acum și apoi, astea nu sunt păhărele, ci ditamai stacanele. Te-ai dat cu dânsa! îi reproșă Calistrat. Ai noroc că azi nu mă pot supăra pe tine, că altfel îți spuneam vreo două. No, hai! Mai bem un păhărel și merem la culcare. La noapte avem iarăși treabă! Să știi că invitația mea e încă valabilă, asta în caz că te-ai răzgândit și vrei să rămâi. La noapte, nu mai vreau să umblu de nebun prin pădure. No, și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ai și alte întrebări, eu mă duc să văd ce face nevastă-mea cu masa de prânz, schimbă Pop vorba. Nu cred că e gata dar mie mi-e o foame de lup. Te aștept în casă, să cinstim un păhărel până ce femeile se hotărăsc să ne dea ceva de mâncare. Cristian se mulțumi să dea din cap, după care urcă în camera lui să facă un duș. Nu avea chef de pălinca lui socru-său, deși știa că nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
răzeși, veneau și cântau lăutarii renumiți ai locurilor, care erau toți țigani. Alții, tot din aceeași etnie, veneau la cerșit, dar asta nu afecta buna dispoziție. La sărbători se bea mult, mai mut vin decât rachiu, care se bea în păhărele mici (cât degetarul!), mai mult pentru deschiderea poftei de mâncare. Se obțineau două feluri de țuică, rachiu: de tescovină și de prune; nu se amestecau. Rar se făcea din alte fructe: pere, zarzăre, caise, cireșe dulci și amare. Nu numai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Strickland și-a păstrat taina, ducând-o cu el în mormânt. — Voyons, René, mon ami, se auzi vocea răsunătoare și veselă a dnei Coutras, ce tot faceți acolo? Iată aperitivele. Întreabă-l pe Monsieur dacă nu vrea să bea un păhărel de Dubonnet Quinquina. — Volontiers, Madame, i-am zis, ieșind pe verandă. Vraja se rupsese. LVIII Veni și vremea să plec din Tahiti. Conform datinelor agreabile de pe insulă, mi s-au făcut daruri de către persoanele pe care le cunoscusem - coșulețe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fiindcă știa să mânuiască pana și cerneala cu grație, fără să facă greșeli și fără să lase pete. Avea o pensie care-i permitea să trăiască fără excese, permițându-și adesea să cumpere carne și bând în fiecare seară un păhărel de porto. Așadar, în fiecare duminică, Bourrache o trimitea pe fetița lui cea mică în vizită la nașa ei. Ajungea cu trăsura de la amiază și pleca cu cea de la ora șase. Adălaïde Siffert îi gătea friptură de porc și fasole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
oameni la ghilotină. Diferența e că întârzia după ce-și bea cafeaua. Sala se golea, Destinat rămânea. Iar apoi îi făcea semn lui Bourrache să i se alăture. Atunci hangiul lua o sticlă de tărie, din cea mai bună, două păhărele și se așeza în fața procurorului. Umplea paharele și îl bea iute pe al lui. În schimb, Destinat mirosea alcoolul, dar nu îl ducea niciodată la buze. Apoi, cei doi bărbați vorbeau. — Dar despre ce? am îndrăznit să-l întreb într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
atenționa mereu unchiul Marinică. Dar băiatul n-a vorbit niciodată în plus. Păi, o gustare, o șuncă și o țuică, nu se poate așa, să treacă vremea mai ușor. Femeia așază pe o farfurie câteva mizilicuri, alături - o tavă cu păhărele de țuică și sticla, pune lichidul gălbui în două pahare, ciocnește cu Marinică, să trăiești, Mărine! — Noroc, cumnată, aprigă femeie ești!... Cum te măritași, dumneatale, cu fratele, da’ te găsi greu? N-avui eu nici o vină, parcă mata, nene, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
au retras râzând, dând cu banul ca să afle dacă geniul acela era prea mare sau prea mic pentru ei. Cu destul dispreț, Amory Îi cam evita pe profesorii populari, care-și regalau admiratorii seară de seară cu poante facile și păhărele de Chartreuse. L-a dezamăgit, de asemenea, aerul de nesiguranță generală asociat oricărui subiect legat de temperamentul pedant. Opiniile și le-a formulat Într-o satiră miniaturală intitulată În sala de curs, pe care l-a convins pe Tom s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de mine. Nu pune piciorul la Philadelphian Society. N-are Încredere În putregaiul ăla. Nu crede că bazinele de Înot publice și o vorbuliță de Încurajare rostită la timp pot vindeca lumea de rele. Mai mult, nu-și refuză un păhărel dacă simte nevoia. — Evident că vede lucrurile greșit. — Ai stat de vorbă cu el mai recent? — Nu. — Atunci nu ți-ai putut forma o părere. Discuția s-a terminat În coadă de pește, dar Amory a observat, cu acuitate sporită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
whisky-ul are gust de ploșniță, da ăsta era bun, avea gust de apă de gură și o aromă parcă de trandafiri. Mișu nu bea whisky, că era în timpul serviciului. - Și zi, nea Ovidiu, îți place? Păi mai ia un păhărel. - Mai iau, mai iau. L-ai cunoscut pe băiatu meu? - Nu l-am cunoscut. Am vrut să-l rog ceva când am auzit că pleacă-n America, să-mi zică și mie cum sunt condițiile acolo la bar, dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
așa-i viața, ce să-i faci! - Mă-sa i-a zis că ce ocazie e asta, cu circul, miroase urât cu toate animalele alea pe vapor, își murdărește hainele, ajunge-n America ca ultimu țigan. - Lasă, mai ia un păhărel. - Iau, iau. Da el a zis că cică animalele sunt mai curate ca oamenii. Globul de ambalaje de ciocolată chinezească se învârti ușor, și nu din cauza Marianei, care făcea varză călită în bucătăria MaxiBarului. Ei nu vindeau mâncare, dar trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]