200 matches
-
prilejul unei lungi vizite în Normandia. Aveam, în Argentan, o terasă preferată unde beam, de fiecare dată, câte o bere (un "baron", adică un pahar de 500 de mililitri, că dacă ceri în Franța o bere ți se aduce un păhăruț, de parcă ți l-ar da de pomană). Altfel, pe calea către Dumnezeu, ne cam despărțim... V.P.: În revistele "Descoperă" și "Bucovina literară", ai vorbit admirabil despre învățătorul Ștefăniță Lechea, un om fabulous, un sihastru (locuind pe culmea Roșchila, la 1
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
zgîrcea, nu era leneș, aducea la Vilă tot felul de butelii și sticle prăfuite, căutîndu-i cu privirea aprobarea, deși se silea pentru prinț, știa prea bine cine e cu adevărat autoritatea acolo, în Vladia. El încuviința, mai golea cîte un păhăruț, era al naibii de bun vinul vechi, vinul uitat prin cotloanele Cramei, dar niciodată nu se lăsa cuprins de molipsitoarea exaltare a prințului care istorisea tot felul de năzbîtii, adevărate sau inventate, oricum, dacă le-ai fi luat în serios ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
instalat pe colină, acolo unde câteva minute în urmă se afla juniorul Cazane, eroul poveștii, vede totul ca pe un film mut: „În livada bunicilor lui Ilie era adunată multă lume. Georgeta ducea în mână un fund de lemn cu păhăruțe pline. Mai la dreapta, patru oameni îmbrăcați în galben-sclipitor, opintindu-se, încercau să ridice un colac de cablu de înaltă tensiune și să-l așeze în groapă. Ilie țopăia în jurul mașinii lui de făcut fulgere și dădea din mâini. Lumea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
chiar prin locul unde stau io vrea să comande. Câteodată mârâi la ele, altădată fac ca toți dracii, ca și cum Nana Mouskouri tocmai vrea să bea cu mine, o iau în brațe, o arunc prin sus, chestii de astea. Depinde câte păhăruțe au dispărut printre plete, unde țin botul. Îs acasă adică. Imbecilii-s rari și de obicei se auto exmatriculează singurei. Mai vin jandarmi penibili în civil puși pe arestat teribilii infractori fumători de iarbă. Îi depistăm repede; dăm muzica la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
înserarea mi-a ieșit în față cu jocul ei de umbre fantomatice. Doar spre izvor - mi s-a părut numai - o irizare alburie... M-am dus la chilia bătrânului și... după ce am gustat din aroma rotundă a fragilor aflați în păhăruțul de pe masă, am mâncat cu multă poftă. Mi-am înălțat muțumirea către cer și am ieșit, dar nu m-am dus la chilia mea, ci pașii m-au purtat către lacul din vale. Ițindu-și fruntea de după deal, luna mi-a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
bănuiam după culoare. Când m-am întors, bătrânul mă aștepta așezat pe iarbă. I-am prezentat panerul cu gesturi rituale. Zâmbindu-mi, a așezat totul pe șervetul întins... --Ia să gustăm noi întâi din licoarea asta, fiule. În timp ce turna în păhăruțe, am simțit miros de fragi și nu de zmeură, cum bănuiam. “Mare meșter e bătrânul” - am gândit eu în timp ce savuram băutura. Călugărul mă urmărea cu ochii mijiți a bucurie. După ce a socotit că m-am pătruns de gustul și aroma
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
tutun de Medina din ciubuce de iasomie, cu muștiuc de chihlimbar încrustat cu pietre prețioase sau trăgeau din narghilea de cristal. Li se aducea cafea fierbinte cu zaț [= turcească], în ceșcuțe mici fără toartă (felegene), puse într-un fel de păhăruț din aur filigranat, numit „zart” (208, p. 90). Alexandre Dumas nu s-ar fi putut documenta de la Ulysse de Marsillac (care a publicat în franceză în anii ’60-’70 ai secolului al XIX-lea), dar s-a documentat bine. Personajele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de slănină afumată, o ceapă, o bucată de turtă de mălai și o sticlă de țuică, pe care le punea pe măsuța de lemn cu trei picioare din mijlocul curții, în fața învățătorului. Mai luând o bucată de slănină, mai ridicând păhăruțul, învățătorul o tot pisa pe bunica să învețe buchea. Dar bunica îl privea cu superioritate pe tov., a pus mâna pe creion doar de câteva ori până a reușit să caligrafieze (hm!) Polina O (de la Oprișan) și cu asta basta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pus mâna pe creion doar de câteva ori până a reușit să caligrafieze (hm!) Polina O (de la Oprișan) și cu asta basta. Dar, cum eu nu aveam complexe de superioritate față de învățătorul acela altfel bonom și vesel de la un anumit păhăruț în sus, am profitat de școala gratuită și am învățat, pe lângă băutul țuicii, să scriu și să citesc. Ei, eram scriitor? Ba bine că nu! Mai urma să devin cititor. Aici a fost mai dureros, dar asta e. Eram trimis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la București, unde era invitată și intelectocănimea de vază a capitalei, magul din Dămăroaia se înființa primul și... rădea totul, de parcă ar fi fost Dan Giosu la sindrofiile Institutului European, adecă apt să soarbă aperitivele la două mâini și șase păhăruțe). Un "an Ștefan Petică" te-ar aranja? După cum s-a comportat cu tine mare parte dintre universitarii ieșeni și după cum i-ai "pictat" pe cei mai mulți scoțându-le "intestinele" trăsăturilor din interior în afară, îmi vine să cred că în "cuibul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ce tare ... !" Maestrul ne dădu dreptate: „Apăi, dragii mei, daca bombă căzută pe vila lui Racoviță nimerea „Caritatea", nu ne revedeam aici. Putem să spunem că ne-am născut, cu toții, a doua oară. Să celebram, deci, acest eveniment și lua păhăruțul În mână, ciocnind cu noi. Așadar acesta era ... evenimentul! Fiecare și-a exprimat mulțumirea pentru invitație, În felul său. Eu am Îndrăznit să-l și felicit pe profesor pentru calmul de care a dat dovadă În acele momente atât de
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
conci, prinzîndu-l c-un ac mare de oțel, sub formă de U, și ne arăta adesea cum făcea. Țeapănă, În negru de sus pînă jos, ușor adusă de spate, stătea Înaintea cîte unei adunări de musafiri, ținea În mînă un păhăruț de pălincă și nu-l mîntuia pînă nu le cînta ălora ceva ori pînă nu-i Împungea cu vreo vorbă. Nu-mi dau seama În ce an se născuse cu exactitate. Afirmațiile ei, spusele altora, calculele mele inițiale Își Întind
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe perete, În spatele patului. Mâinile lui Elya erau Întinse de-a lungul corpului cu palmele În jos, ca și cum se aranjase simetric Înainte să Îl fure somnul. Mâinile păroase erau curate, puternice, venoase, cu unghii lustruite. Unghiile aveau același luciu ca păhăruțul din care Gruner Își sorbise uleiul mineral. Sticla de Nujol era și ea acolo și lângă ea, ultimul Wall Street Journal. Demnitate pleșuvă. Firul aparatului de ras electric era băgat În priză deasupra. Totdeauna era proaspăt ras. Preoții boului Apis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
prietenei și o bărbătească strângere de mână agentului. Doamna Popa își înmuie delicat buzele în țuică. N-avea voie să bea, dar așa, de politețe, trebuia să guste puțin. Will Smith zâmbi, înmuindu-și și el buzele și mustața în păhăruț. Se uitară unul la altul, zâmbind din nou. Doamna Popa își ridică bluza, arătându-i agentului o mânuță sau un picioruș care împingea undeva desupra buricului. Will Smith zâmbi, înmuindu-și din nou buzele și mustața în păhăruț. Și dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mustața în păhăruț. Se uitară unul la altul, zâmbind din nou. Doamna Popa își ridică bluza, arătându-i agentului o mânuță sau un picioruș care împingea undeva desupra buricului. Will Smith zâmbi, înmuindu-și din nou buzele și mustața în păhăruț. Și dintr-o dată, doamna Popa se puse pe bocit: - O să mi-l găsiți, nu-i așa, domnule? Îl trase de mână în dormitor, arătându-i poza cu cei doi lunatici. Doamna Popa se urcă pe pat și începu să bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
făcea cu mâna, cocoțat pe o macara. - Mișu, spuse ea, făcând „țac” cu un ochi închis, adică Mișu făcuse poza. Agentul Smith zâmbi, făcu „țac”, mai zâmbi o dată că a înțeles și-și muie din nou buzele și mustața în păhăruțul pe care și-l umplu singur. - Contesa! spuse doamna Popa cu un deget ridicat, îndreptându-se spre un nou album. Contesa! Smith știa numele ăsta de undeva... oare doamna Popa... domnul Popa... Mișu... Nexus... Contesa... Micul motoraș organic de căutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
chiar, mai abitir decât bărbații, spre acolo. Deși, la urma urmelor, nu era vorba de ceva foarte ieșit din comun. Șiraguri de mese, una lângă alta, de câteva zeci de metri șiragul; pe mese - amar de tacâmuri, de pahare și păhăruțe, de căni și cănuțe, farfurii și farfuriuțe, tăvi și tăvițe, și, dacă sorbiturile fuseseră, deja, puse la locul lor, În ustensilele care urmau a fi folosite pentru dus la gură și dat drumul pe gât, mâncarea, a Început să fie
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
didactice cu rude, amici, cunoscuți și necunoscuți. O regulă, doar, se respectase: anume, de o parte a meselor erau numai bărbați, pe când, de cealaltă parte, numai femei. Și, În vreme ce ospățul porni, Încet-Încet, așa, ca o miroznă de ciuleandră, lichidul din păhăruțe, pahare și căni se Întâlnea, dincolo de lumea de dinafară, introducându-se, Încet-Încet, și În acțiune, și, Înfierbântând atmosfera. Antreurile, fripturile, frigăruile, mititeii, care la tavă, care la cuptor, ori la grătar, curgeau, În guri, cum curge făina, la moară, nițel
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ăsta, ciripi ea, mie-mi rămâne scrânciobul-leagăn. Da. Da. Se așezară. Nu, Însă, Înainte ca, ea, să tragă de o parte, ușurel, foaia de pergament, care acoperea masa, Încărcată, cu câte două căni de ceai, două ceșcuțe cu cafea, două păhăruțe cu licoare vișinie, două pahare cu vin alb, două farfurii, În care urmau a fi servite, din vasul de sticlă de iena și câteva tăvițe, fripturi, cu murături, cu mujdei de usturoi, salate și, printre toate astea, sticle mici, cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
clocot și cu plăcintele așezate-n farfurie. Ei, bărbații, adică Nicanor și prietenul său Prohor, Îmbăiați din primul tur, stăteau așezați la o măsuță joasă, cu bărbile frumos ajustate din foarfecă și cu omoplații acoperiți de ventuze: ridicau câte un păhăruț de tărie În cinstea gerului și a Bobotezei. La fiecare bătaie a clopotului ce suna de vecernie, Își aduceau aminte de vremuri de demult. ...A doua zi era ajunul de Bobotează. Seara, după ce se Întorcea de la vecernie, tatăl o punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
uitat de ceai, dădu ea să plece. Desprinzându-și cu greu privirea ațintită-n depărtări, Extraterestrul spuse, zâmbind ca pentru sine: - Nu te mai deranja cu samovarul. Nu am timp să mai aștept. Prefer să ciocnim la despărțire câte-un păhăruț, și pentru vii, și pentru morți... Văzându-l că se Îmbunează, Mașa umplu În grabă două păhărelele de horilcă și-l Îndemnă să bea. - Dacă v-am greșit cu ceva, vă rog să iertați. Poftiți, vă rog... - Cu ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lăudându-se Întruna cu isprăvile-i din tinerețe... Lui Subotin nu-i ardea Însă de palavre. Intrase În bodegă nu atât mânat de dorul conversației, ci mai mult ca să probeze dacă vedenia din depozit va Îndrăzni să apară, după primul păhăruț băut, Într-un loc public. „Se vede, Își spuse el, că puterea sa de influență se limitează la un perimetru destul de restrâns, cuprinzând, probabil, depozitul de băuturi și coridoarele adiacente... În afara debarcaderului, Sophia nu acționează...“ Și, Într-adevăr, „gheișa“ nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
este cea în care don' majur Boțocan propovăduiește teriștilor subtila teologie a Nașterii Mântuitorului. Citiți și cruciți-vă! “Mă' ostași! După cum vedeți don' maiur nu veni. O fi reținut de fo damă, or o fi la Monte Carlo la un păhăruț de țuică, de, ca omul. Mă trimise pe mine să vă povestesc despre ce e aia Crăciun și ce e aia nașterea lui Hristos. Fiindcă Hristos se născu la Crăciun, de-aia îi cântă colinde toți mârlanii care umblă chiori
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
la ordin prin ploaie și ninsoare burnițată. Ne pomenim cu don major Boțocan Ilie. Era euforic rău. Mă ostași! După cum vedeți don maiur nu ve ni. O fi reținut de fo damă or o fi la Monte Carlo la un păhăruț de țuică, de, ca omul. Mă trimise pe mine să vă povestesc despre ce e aia Crăciun și ce e aia nașterea lui Hristos. Fiindcă Hristos se născu la Crăciun, de-aia îi cântă colinde toți mârlanii care umblă chiori
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
așezat pe scăunelul mititel, dar potrivit pentru stat la masă. Am cătat mai atent la cele ce se aflau pe masă și nu mică mi-a fost mirarea când am băgat de seamă că în dosul ulcelei se ascundea un păhăruț plin ochi cu o licoare de culoarea unei cireșe date în pârg. „Măi, să fie! Doar n-o fi bun de băut?”m-am gândit eu, ducând la nas păhărelul din care se ridica o miroaznă plăcută cum n-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]