295 matches
-
unde aștepta Virgil, ducea cu ea un nou Vultur-în-Zbor. Virgil îi ascultă povestea, apoi spuse: — Știi, trebuie să faci ceva cu imaginația ta. E al naibii de sinistră. Cu ajutorul lui Virgil Jones, lui Vultur-în-Zbor nu i-a fost greu să scape din păienjenișul febrei Dimensiunii. Și-au plănuit scăparea într-un mod simplu: în timp ce Virgil a dansat Dansul Putinței, Vultur-în-Zbor a închis ochii și și-a folosit voința ca să se trezească. într-atât de simplu a fost totul în final, după ce bătălia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
orice iluzie de normalitate, să te scuturi de aerul orașului nebunește de lumesc, lumește de nebun. Lumina verde a copacilor era un fel de purificator pentru amândoi. Vultur-în-Zbor simți aici încă o dată misterul tangibil al muntelui și se curăță de păienjenișul propriei amăgiri de sine. Muntele nu se lăsa ignorat. Și Virgil era binedispus și își târa fără să se plângă grăsimea și bătăturile pe panta abruptă, agățându-se de bulgări de pământ și smocuri de iarbă pentru a-și ușura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pântece ne germinează, altul ne digeră și asta-i cam tot. Însăși lumea aceasta - dar poate și cealaltă - e ca un uter sau ca un stomac. Aici e viața, dincolo moartea. Și Între ele e Întins un cordon ombilical. Un păienjeniș de fire nevăzute leagă cimitirul de maternitate. Și pe aceasta de casa de nebuni. Vă sfătuiesc Încă o dată: vizitați stabilimentul doctorului Perjovski. Faceți acest efort și veți Înțelege mai bine tot ce se Întâmplă cu dumneavoastră și cu cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
al lui Bikinski nu se vedea În această „făptură” ce se ivise În camera sa. „Poate dacă i-aș studia crăpăturile din talpă, m-aș putea dumiri cu cine am de-a face...” „Te pomenești”, Își spuse el, „că În păienjenișul de acolo voi descoperi aceeași icoană pe care am văzut-o și În vis...” Noimann făcu un pas la dreapta, ocolind făptura sa. Piciorul Îi aținu calea. Noimann făcu la stânga. Piciorul făcu și el o mișcare similară, blocându-i din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Pornea de la o idee și căuta să ajungă la un punct dincolo de care nu mai era posibil să faci nici o speculație. Numai că aceste puncte se Înmulțeau. Ideile semănau cu niște coridoare, ce coteau la stânga și la dreapta, formând un păienjeniș de linii și de puncte ce se apropiau și se Îndepărtau mereu unele de altele, tinzând să se Întâlnească undeva la infinit. Erau cuprinse acolo și infinitul mare, și infinitul mic. Noimann se simțea prins În această plasă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de exemplare. Undeva, retras Într-un col, se ițea, străjuit de doi ochi imenși, chipul triunghiular al lui Lilith. Sânii ei ca doi saci orbi se rostogoleau spre el. Picioarele sale lungi cât zilele de post Îl Înfășau Într-un păienjeniș de gânduri negre, paralizându-i Încet-Încet voința... Zăcând Întins, la rându-i, cu mâinile sub cap, acompaniat de scrâșniturile de dinți și de urletele lui Oliver, care ba creșteau, ba scădeau În intensitate, inginerul Edward, sărind de la un subiect la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bate cărțile, așa, ca Într-o doară, și Îi trimite aceste arătări pe cap? Mathilda, Mathilda! Lilith, Lilith! Tot ce-ai fost tu acum sunt eu? Piciorul se rotește În cerc, mușcându-și propria umbră. Noimann se clatină, Înaintând, prin păienjenișul de gânduri pe urmele lui... Gândurile i se lipesc pe față, pe mâini. Îi năpădesc ochii, urechile. Nu mai poate vedea, nu mai poate auzi din cauza lor. Și În tot acest păienjeniș se clatină un singur chip, o singură față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-și propria umbră. Noimann se clatină, Înaintând, prin păienjenișul de gânduri pe urmele lui... Gândurile i se lipesc pe față, pe mâini. Îi năpădesc ochii, urechile. Nu mai poate vedea, nu mai poate auzi din cauza lor. Și În tot acest păienjeniș se clatină un singur chip, o singură față: Mathilda, draga lui Mathilda, iubita lui Mathilda! Fața palidă, triunghiulară, străjuită de doi ochi imenși! Chipul ei e Înconjurat de mâini și de picioare lungi, ca de păianjen... În jurul brațelor se rotesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Cui? Propriului meu eu... Dar eul meu nu mai e al meu. Eul meu s-ar risipi, odată cu strigătele, În alte euri care s-au evaporat În aer”, gândește Noimann și gândurile Îi ies din cap și se agață de păienjeniș... Lilith, Lilith... „Eu și cu Lilith am fost totuna. Un singur corp, patru picioare, patru brațe, patru sfârcuri și două spinări, când deasupra, când dedesubt... Apoi o singură spinare, ca și cum ar fi fost două, stând În două picioare, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vărsat. A rămas doar forma. O formă Îmbrăcată Într-un costum alb, care ocolește cu grijă bălțile pe stradă... Noimann Își pipăie cu teamă fața. Totul e neted, jilav. Asudat. Unde i-au dispărut trăsăturile? Trăsăturile s-au agățat de păienjeniș. Medicul Își privește cu atenție mâinile. Și mâinile sunt la fel de netede ca și chipul. Linia norocului, linia vieții, linia inimii i s-au evaporat din palmă. Atârnă acum, ca niște cabluri, deasupra copacilor stufoși. Șiruri de păsări s-au așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care ar vrea să se ascundă undeva În fundul capului. Curaj, hai, priviți Încă o dată În jur. În prag, stau oameni-mâini și oameni-degete, cu fața suptă și privirea dusă. Șușotesc. Fumează. Suflă fum și vorbe În urechile lui Noimann, năpădite de păienjeniș.... Soarele ce s-a Înălțat pe cer varsă scrum pe nări. Caldarâmul e plin de mucuri de țigară. Bucăți de ziare putrezesc În coșurile de gunoi. Rigolele sunt căscate ca niște guri, dedesubtul lor sunt canale. Labirinturi ce străbat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
germinează, altul ne digeră și asta-i cam tot. Însăși lumea aceasta - dar poate și cealaltă - e ca un uter sau ca un stomac veșnic nesătul. Aici e viața, dincolo moartea. Și Între ele e Întins un cordon ombilical. Un păienjeniș de fire nevăzute leagă cimitirul de maternitate. La ce bun să Începi a Întinde peste lume o plasă de concepte? Cui le sunt ele de folos odată ce nu e nimic palpabil? Odată ce totu-i fum? Odată ce golul și plinul sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
DORINȚĂ Frunzar m-aș vrea tăcutului desiș, Ca rătăcitul pas pierdut de tine S-alunece-n fricos păienjeniș, Din pragul visului ce în treziri rămâne; Oricând aș vrea, în unde să-ți cuprind Întreaga-ntruchipare-atât de dragă, Cum drag e muntelui, când hohotind, Ecoul trece, mirosind a fragă... Cu mii de vorbe-aș vrea să te încânt
DORIN?? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83787_a_85112]
-
le creează sau le sunt oferite de viață! Amintiri Trecută prin valțurile timpului și fărâmițată în zile și ani, viața este recompusă după imaginația și dorințele fiecăruia. În paginile așternute cu slove betege, curg șuvoaie de aduceri aminte, filtrate prin păienjenișul de vremi ce s-au destrămat ca un fum. Amintirile sunt spirit și gând, și simțire, cenușă a sentimentelor trecute; le purtăm în suflet peste timp și vremi, ne bucură sau ne întristează, învăluindu-ne în parfumul și vraja lor
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
inima mea, vei vedea o mare iubire! Suflet Rătăcitor Ești suflet rătăcitor pe poteci de rouă, Ce scrii plângând pe margini de cărări când plouă, Pe unde rătăcești ca un zănatic visător în căutarea gândului, vis triumfător. Rătăcești singur în păienjenișul de gânduri Străpunse de suliți din focul sacru al iubirii, Ce zboară spre cerul albastru al nemuririi. Te legeni în sfera iubirii desăvârșite, înotând prin zăpezi topite-n inimi vrăjite. în odiseea iubirii, strivești sub tălpi lanuri de vise Ce
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
suferea de melanholie și se închidea în odaie. Apoi, când avea aproape cinci ani, Iancu îl descoperise dormind pe o masă mare, în mijlocul holului. Se temuse că iar suferea de acea boală și înțepenise privind fix pleoapele bunicului. Genele și păienjenișul ridurilor de pe frunte purtau urmele roz ale pudrei. Amănuntul îl uimise. Descoperirea îl dezamăgise. Bunicul era sau nu era un bărbat adevărat? Își amintea bine de acea zi toridă. În aer plutea un parfum grețos. Lumânările alunecau unele peste altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și suspect de așezat. Cu ițarii mustindu-i încă, umeziți, precum oricare respectabil marinar fenician, în seara luptei de la Salamina. Vegheați de privirea de smarald a Îngerului, amicii se desprinseseră, agale, de pe loc, călcând apăsat pe sub coroanele copacilor, scăldate în păienjenișul razelor electrice artificiale, care estompau sclipirile naturale ale lunii și ale stelelor, transformând ambianța într-un fel de negativ fotografic, o imagine beta, decupată fantasmagoric, în felii de peisaj regulate, nude, alternante: Întuneric, lumină, întuneric, lumină și iar întuneric... Oricum
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
abruptă pentru încălțările mele de oraș. Am ocolit așadar prin dreapta unei buturugi acoperite pe jumătate de mușchi și m-am lăsat să alunec spre prundișul din stînga apei. Apoi am privit apa. Era limpede, atît de limpede, cu mici păienjenișuri albe de spumă cînd aluneca peste cîte o piatră. Pe partea cealaltă se apleca deasupra apei o tufă de omag. La cîțiva metri în fața mea era un ochi de apă în care mi-am clătit fața, ca în copilărie. Apoi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
era cu totul diferită de a oricărui copil pe care îl văzusem până acum. Părul îi era castaniu, ușor buclat. La îndoitura fiecărei bucle, reflexe aurii țâșneau în toate părțile. Firele de păr de deasupra stăteau ușor afânate, formând un păienjeniș roșietic. Sub cârlionții de pe frunte, sprâncenele subțiri se arcuiau peste cele două ovaluri largi ale ochilor întredeschiși. Printre pleoapele lipsite de gene, tivite de o pieliță neagră, se vedeau jumătățile de discuri violete ale irișilor. Orbitele păreau mai întunecate decât
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o dată în oglindă. Doamne, cum o s-o scoată la capăt? Fără pilozitate, fața aceea prelungă părea și mai bărbătoasă, mai greu de disciplinat, înainte să spele aparatul trase cu el "pe uscat" de câteva ori de-a lungul sternului, sacrificând păienjenișul timid de păr care se cuibărise acolo. Lama scârțâi de data aceasta îngrozitor, de parcă ar fi vrut să protesteze. Se înfiora, își întinse pe față spuma ușoară a after shave-ului și, rotind micul bușon de metal de la capătul aparatului de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de salivă, în rest, e o cochetă bătrână, fardată strident, care nu vorbește cu nimeni, stă mereu în capul oaselor, cu ochii într-o oglinjoară de buzunar, și zâmbește cu jumătate de gură. Părul violet i se răsfiră, ca un păienjeniș diafan, pe pernă. Mi-au trebuit câteva zile ca să mă obișnuiesc cu mediul, care m-a inhibat total la început. Curând mi-am dat seama că m-au adus la neurologie. Fetele au tot soiul de nevroze, pareze și isterii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care trecuseră de la primul claxonat fatal al Daciei sale. Se îngrășase enorm, deși aproape că nu se mai hrănea, pielea feței i se întinsese pe obraji, ochii din ce în ce mai apropiați căpătaseră o uitătură fixă, atentă la nimic din lumea asta. Un păienjeniș de barbă rară, cu fire neobișnuit de lungi, i se încurca pe obraji. Dar ceea ce începea deja să depășească până și patologicul, trecând în teatrologic, erau mâinile sale. Degetele îi ajunseseră de peste treizeci de centimetri lungime. Rășchirate, cuprindeau întreaga claviatură
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
chirceau stelele mai mici până ajungeau pitice albe, pulsari sau disperate găuri negre, pe unde materia se pierdea într-un alt univers. Era suprafiresc să fii în stare să privești cum miliardele de stele galbene, alb-strălucitoare sau albăstrii, aglomerate în păienjenișul plat, rotitor al galaxiei, cele mai multe fiind sisteme duble sau chiar multiple, precum Pleiadele sau Hyadele, unele de câteva ori mai mari decât Soarele, ca Regulus, Sirius, Rigel, Arcturus, iar altele de magnitudine pozitivă mergând până la +14 și mai departe, sticleau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rămăseseră înfipte doar în zid și în pământ. Întristătoarea pustietate a câmpului... în trăsură, zgâlțâit de frigurile emoției și oboselii, străbătând străzi ale orașului neatinse de bombe, am avut brusc senzația că simt cum se țese pe neobservate la loc păienjenișul care face lumea convenției și a iluziei. Ah, nu știu să exprim acest sentiment teribil, ce l-am avut în clipa marilor nenorociri, când am înțeles deodată că acesta este adevărul din tot ceea ce trăim ! Era spre seară, trecut de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pentru fotbal, intru fără regrete, lăsîndu-l pe micuțul atacant Ciurea să dezlănțuie atacurile Universității asupra lui Dinamo. Sala de duș nu face excepție de la dimensiunile cazărmii, cu care deja am Început să mă obișnuiesc. Pe tavanul igrasios se află un păienjeniș de țevi și În jur de 50 de capete de duș din care țîșnește apa peste podeaua de ciment acoperită de un grilaj de lemn putred. O duhoare rîncedă În care se pot depista urme vagi de miros de săpun
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]