269 matches
-
de sare, înfățișînd nobili renascentiști și de nuduri ciobite de zei și zeițe. O ușă aflată printre toate acestea se deschise și un mic grup dezodonat de fete păși și-l înconjură o clipă, cu fuste și plete vălurinde, parfum, pălăvrăgeală, coapse strînse în pantaloni colorați și revărsarea dulce-străină de sîni. — ... cărbune, cărbune, cărbune, mereu cărbune. .... — Ai văzut cum a pus modelul?... — ...Micuțul Davie mă oripilează... Alergă pe o scară în jos, apoi trecu de intrare și ajunse în stradă. Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acum turna țuica fiartă în cănițele de lut, mici cât degetarele. Țopăiam prin pat, pe când oamenii mari se așezaseră pe scăunașele cu trei picioare, în jurul mesei rotunde și se cinsteau. Amurgul aproape-mbeznat, mirosul de oaie și țuică fiartă cu piper, pălăvrăgeala monotonă în care vocea stinsă, gâjâită a lui tataie se auzea din când în când ca din alt timp și din altă lume, toate erau ciudate și solemne, și au crescut încă în nepământesc când s-a aprins lampa de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în tot orașul. Știutorii puteau fi orice, curve sau hamali din port, profesori de high-school sau mecanici de locomotivă, așa încît puteai să sodomizezi fundul gras al unei prostituate și să nu știi ce cumplit sacrilegiu comiți, sau să asculți pălăvrăgeala vreunui Figaro mic și chel, ce-ți plimbă briciul peste obrazul săpunit și să nu-ți dai seama ce putere fantastică se concentrează sub țeasta lui roșcovană. Știutorii nu puteau fi recunoscuți după nici un semn exterior, și asta sporea teroarea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca toată lumea să fie de partea mea. Eram hotărât. Tocmai atunci răsună soneria telefonului. Mi se păru că niciodată nu auzisem ceva mai terifiant. Era ca și cum această sonerie îmi dovedea vinovăția. Zgomotul acesta familiar, sinonim cu grijile zilnice ori cu pălăvrăgeli plăcute, nu mai avea nimic de-a face cu aceste semnificații: intrai în panică. Să înceteze sirena asta ca un junghi! În culmea spaimei, mă gândeam că poate e persoana pe care o sunase Olaf, văzuse afișat numărul și voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
oameni necunoscuți, pentru că, după cum susținea tata, asta îi bucura. Și, în timp ce priveam acele fețe stupefiate și felul reținut în care ne răspundeau la făcutul cu mâna - ne abțineam cu greu să nu izbucnim în râs -, ne imaginam cât o să dureze pălăvrăgeala oamenilor care încercau să afle cine ar fi putut să fie cunoscuții ăștia care îi salutaseră și aveau o mașină atât de modernă. Ciupercile nu mai erau pur și simplu doar ciuperci pe care le căutai în pădure, unde creșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ultima oră. Învățam după-masa. Domnul Meier deschise, rămase o clipă în fața ușii, în timp ce noi ne întinserăm lenevoși și ne ridicarăm în picioare; pe urmă ne-am întors mai toți cu fața la colegul din spate și murmurul de voci a devenit o pălăvrăgeală în toată legea, care se întrerupse brusc când am fost strigat și m-am dus, trecând printre rândurile de bănci, la ușă. Herr Meier spuse că domnul necunoscut era de la presă, de la Illustrierte Zeitung și în fața mea stătea un ins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
codiță de rață“, fuma, țigara îi atârna în colțul gurii, se rezemă de tocul ușii, spunând că ar fi „proletar și lumpen“, iar zâmbetul îi deveni batjocoritor când tata sau mama l-au pus la punct, fiindcă se înfuriaseră din cauza pălăvrăgelii lui despre „muncitori și comunism“, auzi, el, care se trăgea dintr-o familie de condiție bună. Un riff nu mai era acum un recif, pe care am fi vrut să-l studiem cu ochelarii de scufundător ai lui Hans Hess
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Ne-au ecranat, spune frustrat domnul Președinte, răsucind impacientat butonul de acord al radioului, plimbîndu-și neputincios ochii dintr-o parte în alta a scalei de frecvențe. Ghinion, se gîndește, dar oricum e mai bine așa, tot n aveam timp de pălăvrăgelile lor. Au cam dat-o pe lîngă în ultima vreme, ăsta-i adevărul, zice Petrică, nu mai poți avea încredere în nimeni, le-a spus și lor cineva că vine sfîrșitul, și hop, s-au gîndit, hai s-o facem
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se Întoarse și le făcu un semn din cap paznicilor mei, care mă Împinseră Înainte. Biroul era mare, plușat, cu un tavan Înalt și câteva mobile scumpe din piele, și m-am prins că nu o să am parte de obișnuita pălăvrăgeală specifică Gestapoului, care implica replicile gemene ale unei bâte și ale unui box. Cel puțin nu deocamdată. Nu riscau ei să se verse ceva pe covor. În celălalt capăt al Încăperii se aflau un glasvand, un corp de rafturi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și mi-a „gătit”, cu drăgălășenie, bucate greu de găsit pe vremea aceea În România și m-a fermecat cu surprinzătoarea ei pisiceală candidă și lascivă. Noaptea când a rămas să doarmă la noi, pe canapeaua din „camera mare”, după ce pălăvrăgeala nocturnă cu vodcă și interjecții se prelungise dincolo de ora fantomelor. Seara la restaurantul din colțul blocului Unic, la mijlocul anilor ’80, urmăriți la masa de alături de privirea mare a unui Adrian Păunescu cu barbă de monah. Drogul tot mai salvator și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
avea ambiție, era bătăușă, țipa prea mult. Din fericire, mi-a refuzat propunerea și a fugit cu altcineva. Cine a mai fost de atunci? Câteva, ici-colo, niciodată legături de durată. Și așa, fără permanență, am căzut În rutina seducerilor incomplete. Pălăvrăgeala, la care sunt bun. Cinele și băutura. Încleștările din prag. Dar apoi o șterg. ― Mâine dimineață am Întâlnire cu ambasadorul, spun. Și mă cred. Cred că ambasadorul vrea să fie informat despre omagiul pentru Aaron Copland, care se ține În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
monedă de cincizeci de lei (încercase să se tundă singur). L-am văzut cu o barbă de cincisprezece zile când murise tatăl său. L-am văzut, la Arad, într-o noapte cu enorm de multă băutură, cu dans și cu pălăvrăgeală literară, cum a fost suit pe o masă și o țipă în rochie mulată pe corp i-a așezat pe cap o cunună triumfală din... peliculă de film: fusese declarat cel mai bun prozator al generației noastre. în 1989 - mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu care un cățel își cară puricii, scărpinîndu-se din când în când și azvîrlindu-i peste cei din jur. Era pentru prima dată când ieșea din țara lui, deși avea aproape treizeci de ani, și-și închipuia probabil că poți transfera pălăvrăgeala nonșalantă de la o bere, din Belgradul natal, în mediul acela artificial, antiseptic și extrem de corect politic (pentru că nici nu se poate altfel în comunitățile internaționale) unde se pomenise dintr-o dată. Acest băiat, și-au dat seama curând cu toții, putea fi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
apare în mod implicit: Afară ploua, și acel nefericit cap al meu se deschisese ca o pâlnie. (Liniștiți și neliniștiți) Aici, deschiderea, translația este realizată de "acel nefericit cap" care uzurpează geometria. O explozie gălăgioasă, lăudăroasă, care a intimidat cu pălăvrăgeala ei copacii. (Hop-la!) Oglinda este, am văzut, o lume a tăcerii. Fereastra presupune gălăgie, sărbătoare, carnaval. Și, în peretele alb, vedeam fereastra, spărgătoarea geometriei. (Terra incognita) Fereastra este o ieșire din oglindă, o deschidere spre lumea cu adevărat sensibilă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
place de mine, spune-mi... ori desigur... nu mă poți suporta decât În stare de ebrietate!”. - reluă Carla cu vocea evident iritată. „S’ar putea să aibă dreptate” zâmbi el cu privirea pierdută În gol. Care să fie cauza? În ciuda pălăvrăgelilor tipice femeiești, Carla se purta drăgăstos și, nu putea afirma cu certitudine contrariul... Dar?”. „În repetate rânduri te-am rugat: atunci când ai probleme cu băutura - vreau să zic, obligații profesionale - nu mai veni să mă deranjezi...! Mai amăgit destul timp
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vreun metru de "Romanul secolului XX" și mult mai lungi șiruri pastelate de "BPT"-uri și "Univers"-uri, cărți lucioase, alb-negre, din "Biblioteca de artă" (ochesc îndată înțelepciunea formelor de Sendrail, Arta fantastică de Brion și tot soiul de alte pălăvrăgeli despre gotic, manierism, baroc, rococo și artă modernă - care ar fi toată de sorginte gotică, manieristă, barocă sau rococo). Grele, de consistența și aproape de dimensiunile unor planșete de desen, albumele de artă curbează un raft întreg, unde zac oblic, lăcuite
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
soluții, este cel puțin la fel de greșit precum au procedat...partidele politice în campaniile electorale. Am putea spune și noi, cum l-am auzit pe un lider sindical: n-au decât să-și onoreze promisiunile, ca și când n-am știi cu toții că pălăvrăgeala aceea din campania electorală era un simplu exercițiu de retorică demagogică. Pe de altă parte, sunt gata să pariez că soluția de obținere de resurse bugetare prin diminuarea școlilor, a universităților și a personalului didactic, va fi respinsă de sindicate
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ai auzit pe moș Costache vorbind de testament, de adopțiune, de lucruri de astea, în sfîrșit? E discret moș Costache, dar dumneata trage cu urechea, mai ales când vine Pascalopol. Mai treci pe la noi, întreba Aurica de dumneata! Din această pălăvrăgeală a lui Stănică, Felix fu nevoit să constate că unele lucruri nu erau lipsite de adevăr. Mergea pe stradă cu un coleg de facultate, când deodată acesta îl trase repede de braț. - Vino-ncoace, să ne ascundem colo în gang
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
noi două. Și nimeni altcineva. — Bravo, spune Caroline, ușor amuzată. Frumos ! O, Doamne. Simt că nu mai rezist. Toată lumea știe că așa sînt prinși și criminalii. Dau prea multe amănunte și se Încurcă singuri În ele. Hai, gata, termină cu pălăvrăgeala ieftină. Rămîi la răspunsurile dintr-un singur cuvînt. — Bună, zice Artemis În clipa În care mă așez la birou. — Bună, zic, străduindu-mă să nu mai adaug nimic. Nici măcar ce fel de pizza am comandat cu Lissy, deși am pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu poporul meu, să mă destram, să mă detest, să mă înec în regrete și remușcări și să mai vreau, totuși, să mă adun din nou. Fără toate astea, orice pagină scrisă în nume propriu nu este decât o enormă pălăvrăgeală. joi, 26 septembrie Dincolo de "ușa interzisă" clocotește viața morală a fiecăruia dintre noi. În odaia aceasta, în care nimeni nu poate pătrunde fără voia noastră și a cărei ușă rămâne pentru ceilalți cel mai adesea închisă, se desfășoară drama fiecărei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la fel ca un bunic, cel puțin așa credea ea, se cocîrja pînă la pămînt și-ți arăta tremurînd poza pe care Del Castillo avea să ți-o facă Îndată ce grăsana, da, maică, da, maică, Îndată ce grăsana o să termine cu pălăvrăgeala și-o să mă lase să-mi văd liniștit de treabă ca să mai cîștig un ban. Dar maica stareță mai sporovăi cîtva timp despre nepoței și bunici, grozav Îi plăcea să-i vadă pe copii cum rîd la glumele ei. PÎnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
exemplar al bunului gust. Îl invită la un pahar de whisky, ca să-i astupe gura, fiindcă se apucase să-i spună că fusese prieten cu tatăl lui, ce-i păsa lui de toate astea?, el n-avea nici un chef de pălăvrăgeală. Celso și Daniel și-au făcut din nou apariția după cîteva zile. Arminda venise din prima zi și ajutase la tot ce-i stătea În puteri, deși lui Juan Lucas nu-i plăcea prea mult s-o vadă umblînd prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mașinii, Ashling privea cum tatăl ei își saluta clientul în curtea din față și cum se transforma dintr-o persoană iritată și îngrijorată în una lipsită de griji și vorbăreață. Dintr-odată, părea că are tot timpul din lume pentru pălăvrăgeală. Nu avea importanță că mai avea opt întâlniri în acea zi și că era în urmă pentru că porniseră târziu. A mers să admire noua mașină a bărbatului. Se dădea de zor în spate, admirând din toate unghiurile și bătându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
celea, Îți aduci aminte? Fermín clătină din cap afirmativ. Uite cum stă treaba, toate celea sînt pentru diletanți. Căsătoria și familia nu sînt altceva decît ceea ce facem noi din ele. Altminteri, nu-s decît un sălaș de ipocrizie. Fleacuri și pălăvrăgeli. Însă, dacă există dragoste cu adevărat, din aceea despre care nu trăncănești și n-o răcnești În cele patru zări, din aceea pe care o resimți și o dovedești... — Dumneata Îmi pari un alt om, Fermín. — Asta și sînt. Bernarda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o dureau picioarele sau Îi erau Înțepenite, cobora precaută, dar cît putea de repede, treptele. Un școlar țopăia, privind cerul extaziat. Julia Încetini pasul. — Iată-l, deci, spuse ea fără entuziasm. Iată Întoarcerea printre oameni, Îi intrepretă Helen vorbele, la pălăvrăgeli, agitație și lumină... O trase pe Julia de braț. — Așteaptă, zise ea. Ce erau pe punctul să facă? M-am Îndrăgostit de tine! strigase ea prin Întuneric, În urmă cu un sfert de oră. Își aminti vibrația respirației Juliei aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]