336 matches
-
idee. Lui Weber i se face părul măciucă. Piloerecție, o veche relicvă a evoluției - piele de găină. —Ce operație? Mark se dezlănțuie. Am nevoie de tine, doctorașule. Nimeni altcineva nu poate să-mi spună. Toate părticelele alea din creier, care pălăvrăgesc între ele? Cetele alea de Cercetași Juniori? Weber dă din cap. Poți să scoți una afară? Una singură? Fără să omori toată trupa? — Da. Ușurarea e imediată. Mark alunecă în jos, pe pernă. —Poți să pui una înăuntru? Știi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ridică în capul oaselor, arătând spre perechea din apropiere - două păsări mari și agitate, mergând cu aripile întinse, trăncănind. Una dintre ele șuieră o melodie, patru note de surpriză spontană. Cealaltă preia tema și o îngână. Sunetul îl străpunge - creația pălăvrăgind pentru sine, lăsându-l pe dinafară. Vorbire adevărată, pe care doar un cocor o poate decodifica. Ar putea fi detectivi sau oameni de știință. Viața e incomunicabilă, chiar și pentru viață. Se uită la femeie, la fața ei pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de seară se împărțea cu rândul, o zi eu, o zi ea. Și așa mai departe. Dacă mă gândesc bine, Des choses cachées... e probabil și primul text în care fiica mea și-a băgat nasul la tradus, pentru că mai pălăvrăgeam despre asta când mă împotmoleam eu în vreo structură stufoasă. Cristian i-a menit un destin de traducător, care s-a împlinit apoi cu vârf și îndesat... Însă e clar, primul an al băiatului meu mi-a redeschis în forță
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
celuilalt. Mai încercăm o dată? o întrebă Lanark. — Da, de ce nu? Brusc făcu ochii mari, uitîndu-se în cealaltă parte a încăperii cu gura deschisă. în semicercul bovindoului se afla o masă încărcată cu mîncare și băutură, iar o fată stătea și pălăvrăgea cu un bărbat îndesat, cu ochelari. — Cine-i fata aia? murmură Lanark. Tipa aia blondă în rochie albă? — Nu știu. Presupun că una dintre adeptele taberei. De ce te-ai aprinș așa la față? — Am mai întîlnit-o cîndva. — O? — înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Atelierul Ozenfant și apoi în canal. îl privi acuzator pe Lanark. Canalul a înghețat. — îmi cer scuze. Ușa se deschise. Lanark fu împins în atelier, dar bărbații nu-l urmară. Cei din cvartet săteau pe scaune, dinaintea lentilei de observație, pălăvrăgind și sorbind ceva din pahare. — Aha, ai ajuns la timp! A fost o pană de curent și ne-am temut ca nu cumva să întîrzii. Dar, dragul meu, îți sîngerează fruntea! în lentilă lucea o siluetă argintie, iar aerul tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de o targă împinsă de o altă asistentă. Prima mătură bucățile de metal într-o parte, în timp ce a doua îi aduse o cămașă de noapte albă Rimei și o ajută să se îmbrace; în tot acest timp, ei rîdeau și pălăvrăgeau însuflețiți. — Sărmanul Sprîncenat pare uluit. — Și-a găsit o prietenă, dar are nevoie de-o baie. — Poți sta în picioare, dragă? Așază-te pe targă și o să te ducem într-un salon superb și singuratic. — Profesorul e supărat pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Cred c-au folosit-o tinichigii. Dar mi-aș putea face o ascunzătoare pe cinste, dacă m-ar ajuta careva. — Cum? — Promiți să nu spui nimănui? — Da, bineînțeles. E într-un loc din apropierea hotelului. Traversară plaja și ajunseră pe drum pălăvrăgind prietenește. înainte de a ajunge în sat, o luară pe un drum care urca spre niște porți metalice înalte și spre tufele de tisă din fața hotelului Kinlochrua. Dincolo de acestea, drumul devenea o alee pe jumătate acoperită de ferigi. Urca anevoios, din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe un petic de iarbă încălzită, la marginea drumului. Ruth se alătură grupului de alpiniști care își luau rucsacurile din portbagaj și intră în vorbă cu o persoană pe care o cunoscuse cînd făcuse ascensiuni împreună cu tatăl ei. Ceilalți pasageri pălăvrăgeau și se uitau la culmile din jur cu o expresie de satisfacție sau priviri încurcat-resentimentare. Un bătrîn i se adresă vecinului său: — Ah, o priveliște remarcabilă, o priveliște remarcabilă. — Ai dreptate. Dacă stîncile astea ar putea vorbi, ne-ar spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un desen al unui mulaj din gips. Din cînd în cînd, în recreații, ieșea în balconul sălii de artă și se uita în holul de jos, unde căpitanul echipei de fotbal, campionul școlii la înot și cîțiva monitori rîdeau și pălăvrăgeau cu Kate Caldwell, care stătea împreună cu o fată pe marginea unei mese, sub memorialul războiului. Rîsul și vocea ei moale ajungeau pînă la el; se gîndea să coboare și să li se alăture, dar sosirea lui ar produce o tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
transformă în June Haig, iar a treia oară, într-un băiat. Dezgustat de sine, se uită fix la tavan pînă în zori, apoi adormi iar. Era duminică, și în după-amiaza aceea veniră și alți studenți care făcură cafea, pictară și pălăvrăgiră. Thaw stătu întins, prefăcîndu-se că citește, dar compunîndu-și, de fapt, discursuri de despărțire de Marjory, unele amuzante, altele lăcrimoase, sau stoice, insultător de reci și nesăbuit de violente. Macbeth sosi seara. Școala de artă îl exmatriculase pentru beție, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stacojii uluitor de frumoase, în jurul cărora bîzîiau albine. Era o vară extrem de toridă. Pacienții în halate mergeau cu grijă pe pajiști sau meditau pierduți pe bănci. Majoritatea erau bătrîni și solitari, iar cînd asistentele îmbrăcate în alb treceau cîte trei pălăvrăgind vioaie, Thaw rămînea uimit de mila pe care aceste tinere pline de viață le-o arătau celor care ajunseseră singuri, neputincioși și respingători din cauza bolii. în fiecare săptămînă, respirația i se îmbunătățea cîteva zile, apoi se agrava. Domnul Clark nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gropițele de la colțurile gurii erau neobișnuit de adînci. — E-n regulă, Lanark, spuse ea drăgăstos. Nu te teme. El oftă și începu să se îmbrace. Intră Jack cu o tavă plină, iar Ritchie-Smollet turnă cafea în cești și împărți farfuriile, pălăvrăgind ca de obicei. — Totul din conserve, desigur, dar bune. Ușor de servit, ceea ce foarte la-ndemînă, pentru că avem spațiu doar pentru o mică bucătărie. Au fost suprinzător de mulți cei care s-au opus la amenajarea acestui mic refugiu - chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sprintenă curiozitate, „mai e și bătrânul“ (aici Dragoș s-a încruntat puțin și a clătinat din cap, a mustrare). Maria s-a uitat spre masă, apoi și-a întors, mirată, capul spre mine. Există oameni în fața cărora e plăcut să pălăvrăgești, ei te incită la asta, îți dau impresia că înțeleg foarte bine și ce spui, și ce nu spui; de multe ori te și dezamăgesc, mi s-a întâmplat și mie; oricum, ei nu te obosesc, n-ai nevoie să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu știi... Băiețelul părea că nu mă vede, nu-mi dădea nici o atenție, se uita la Dragoș, mă și gândeam să-l întreb, în ipoteza că ar fi fost Empedocle, cum naiba de greșise în privința modului de moarte; aș fi pălăvrăgit un pic cu el despre asta, dar îmi era prea somn, abia izbuteam să-mi țin pleoapele ridicate. Copilul stătea cuminte în cămășuța lui largă, la câțiva pași de masa de sub fereastră; ținea mâinile la spate, se aplecase ușor înainte
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și fonfăit), „unde ai lăsat copiiilul ? L-ai dat de sufleeet ?“. El nu mi-a răspuns, dar eram sigur că mă auzea. „Îți arde și ție de joaaacă ?“, am continuat eu, „sau poate că nu te interesează și vrei să pălăvrăgim despre altcevaaa...“. Pe urmă, mi-am rezemat fruntea de marginea mesei albastre, vopseaua era încă proaspătă, mi se lipea de păr, ochii mă usturau, deși îi țineam închiși. „De ce nu-mi răspunzi ?“, am întrebat. „Doar știi că sunt un copiiil
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
domnul Popa, biata Valerica și profesorul Panaitescu. Nu poți pretinde că ai uitat! Motanul își arcui spinarea neagră. Ochii verzi nu părăseau chipul femeii. Melania scoase filmul din aparat și-l băgă în poșetă. ― Mă întorc repede, Mirciulică, și vom pălăvrăgi împreună toată după-amiaza. Tu ai să bei un lapte cald cu rom, iar eu... Ia să vedem! Cred că aș avea poftă de niște cornulețe cu frișcă. Cunosc o cofetărie pe Calea Moșilor unde le prepară admirabil. Diseară... Ei bine
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
domnul Panaitescu vor fi extrem de mișcați. Chiar și domnul Popa, deși, dacă vă amintiți, era puțin morocănos... Nu din cale afară de sociabil. Dar mă tem că nu sânt prea politicoasă, căci desigur dumnealui nu înțelege un singur cuvânt din ce pălăvrăgesc eu. Continuă într-o engleză poticnită: ― Mi-ați face o marc plăcere, mister Stanley, dacă ați accepta să luăm ceaiul împreună. Sânt sigură că în scrinul meu se mai găsesc câțiva biscuiți și o felie de cozonac. Domnul Cristescu ne
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a fost o noapte de pomină. Luă loc încîntat pe cel mai comod fotoliu savurând dinainte deliciile celor ce aveau să discute. ― Când mă gândesc prin ce am trecut... Bătrâna îl întrerupse cu un surîs: ― O să ne punem imediat pe pălăvrăgit, dar dă-mi voie ca înainte de asta să fiu o gazdă amabilă. Budinca ți-am împachetat-o, ai s-o mănânci împreună cu Florence. Cu ce vrei să te servesc? Miga se opuse de circumstanță. Bătrâna se apropie de vitrină. " Șerbănică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
interes a stârnit în schimb ipoteza că Bătrânul plecase poate într-o lungă călătorie prin lume. Cine știe prin ce porturi rătăcește acum?" a râs Siminel gata să îmbrățișeze cu entuziasm această versiune, care le-ar fi dat posibilitatea să pălăvrăgească îndelung despre țările calde la care visa el, dar, după câteva momente de reflecție, Mopsul a decis: "Nu, nu e posibil". Și s-au întors la vechile istorii, care le inspirau mai multă încredere. Domnul Andrei pretindea că pe vremuri
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu mâinile depărtate de corp. — Ai auzit ce am spus? zise ea. — Da, doamnă. Întotdeauna să fii politicos cu o doamnă care are o armă. Mai ales dacă e supărată. Acum, mulțimea era uriașă. Erau pe trei sau patru rânduri, pălăvrăgind ca niște păsări, ridicându-se pe vârfuri ca să vadă ce se întâmpla. Dar doamna de aici nu voia să înceteze. Ce ți-am spus? strigă ea. — Ați spus că, dacă mă mai vedeți, mă ucideți. Exact, zise ea. Și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cuprinzându-și capul În mâini de parcă ar fi fost În pragul unei migrene. N-a fost chip să se apropie doctorul de tine fiindcă țipai ca din gură de șarpe. — N-ai adormit, a nu, nici gând, domnișoară; Întâi ai pălăvrăgit o bucată, după aia te-ai pus pe țipat și pe Înjurat. În cincisprezece ani de zile n-am văzut așa ceva. Probabil că morfinei i-a trebuit de două ori mai mult timp să-și facă efectul asupra ta. Zeliha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
păreau desprinși din cu totul alt timp și spațiu, ca niște cântăreți drogați din anii ’70 care abia Își reveneau după o experiență Îngrozitoare. Unul din ei stătea Într-un scaun mare și confortabil și mesteca zgomotos niște gumă În timp ce pălăvrăgea cu prietenul lui și aștepta să i se tatueze pe gleznă un țânțar purpuriu. Omul cu acul s-a dovedit a fi asistentul mătușii Zeliha, la rândul lui un artist talentat. În timp ce lucra, Armanoush se holba la el surprisă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Armanoush a fost surprinsă de faptul că Asya, care simțea o plăcere rebelă, aproape sadică În a o Înfuria pe maică-sa de câte ori avea prilejul, era o fiică ascultătoare când venea vorba să fumeze În fața ei. Pe parcursul orei următoare au pălăvrăgit leneș În timp ce chelnerii aduceau un fel de mâncare după altul. Mai Întâi au servit mezes - gustările reci - urmate de mâncărurile călduțe și apoi cele fierbinți, deserturile și cafeaua. Probabil așa e obiceiul pe-aici, și-a dat Armanoush seama, În loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
gât ceașcă după ceașcă de cafea ordinară de avion, a ronțăit covrigii anemici care i-au fost serviți, a frunzărit revista gratuită, s-a uitat la Bridget Jones: La Limita Rațiunii, deși mai văzuse filmul Înainte, s-a apucat să pălăvrăgească cu o doamnă În vârstă care stătea lângă ea (mergea la San Francisco ca s-o viziteze pe fiica ei cea mare și să-și vadă nepotul abia născută, iar când aceasta a adormit, s-a dedicat În Întregime Încercării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În living ca să se epileze pe picioare. Mai Întâi topeau pe plită o bucată mare de ceară care răspândea un miros dulceag, ca de bomboană. Apoi se așezau toate pe covor și Își Întindeau substanța aceea fierbinte, lipicioasă pe picioare, pălăvrăgind tot timpul. Când ceara se Întărea, o Îndepărtau. Uneori mergeau toate la hamam-ul din zonă și se epilau acolo pe picioare, pe podeaua uriașă de marmură de sub aburi. Zeliha ura hamam-ul, spațiul acela al tuturor femeilor, la fel cum ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]