400 matches
-
despre declinul filosofiei; comentând Jurnalul de la Păltiniș, dezavuează atitudinea lui Noica "evazionistă" a magistrului: "Azi, orice filosof este un epigon, francezii comentează pe Hegel, Kierkegaard, Marx, Freud, Heidegger - noi ne învârtim în jurul prepoziției întru: Ființă, Fire, Rost... Cartea Jurnalul de la Păltiniș, care ca literatură mi se pare o capodoperă, ca filosofare, m-a revoltat. (...) Liiceanu nu își dă seama că Noica e un poet, că folosește termenii ca poezie, că inventează trăiri poetice și le numește apoi filosofie"26; "Noica e
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
2 Cuvânt de răspuns la primirea titlului de doctor honoris causa al Universității de Arte "George Enescu" din Iași, DATA.... 2 Autorul, titlul, editura, anul 3 Marin Tarangul (1938, București 2010, Paris): poet, eseist, teolog, istoric, membru al "Școlii de la Păltiniș". 4 Eugen Schileru (1916-1968): eseist, traducător, profesor. A semnat numeroase studii despre artiști plastici români, a redactat monografiile "Rembrandt" (1966), "Ion Sima" (1968), "Ion Irimescu" (1969), "Impresionismul" (1970). Fostul său student, Andrei Pleșu, i-a antologat textele despre istoria artei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
declară starea de necesitate în aseitate. În locul participării la expresia publică - și, deci, culturală - a teologiei, fiecare actor se refugiază într-un parcurs narcisist, mizantropic sau prometeic, din care dinamica euharistic-personalistă este exclusă. Modelul platonic al Academiei antice sau al Păltinișului modern 1 - în care profesorului îi revine responsabilitatea șlefuirii meticuloase a învățăcelului - se cuvine redescoperit. Operând într-un registru anglo-saxon, tutorele i-ar putea oferi studentului sfaturi nu doar în chestiuni strict academice, ci și în probleme existențiale. În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
publică O respirare. Se publică proză de D. R. Popescu, Fănuș Neagu, Gheorghe Schwartz, Eugen Barbu (Epilog la „Incognito”). Compartimentul publicisticii este mai bogat: Mircea Micu, Dan Smântânescu, Ion Rotaru, Stancu Ilin. În 1984, Ion Coja schițează portretul „Mitropolitului de la Păltiniș”, Constantin Noica, la aniversarea a 75 de ani de viață. Variată și incitantă este și secțiunea rezervată istoriei literare. Se pot afla câteva păreri ale lui V. Voiculescu despre poezie, dintr-o scrisoare a acestuia către Ion Pillat. Inedite: Ștefan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285266_a_286595]
-
contur acel om total sau deplin de care au vorbit Iorga și, apoi, Noica, acesta este unghiul sub care se lasă stră-văzute, în profunzimea lor, relațiile de comuniune (adică: și de cuminecare, cu sensul pe care-l recuperează filosoful de la Păltiniș în rostirea românească) dintre Eminescu și ceea ce numim gîndirea fondatoare. Egipetul: un holomer Acest din urmă raport dintre Eminescu și placenta fondatoare a spiritului european nu a stat niciodată și niciunde sub zodia unui anume hazard al nenumăratelor influențelor pasagere
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
nivel de exegeză, cu filosofii de aiurea? Însă dincolo de neliniștea privitoare la posteritatea lui Noica, nu atît de rodnică precum am fi vrut, nu încetează să ne stîrnească interes biografia celui și-a trăit anii din urmă ai vieții la Păltiniș, un loc foarte asemănător cu cel în care s-a retras, tot în amurgul existenței sale, Heidegger. Omul și opera constituie, și în cazul lui Noica, un binom organic, unul în care, nu de puține ori, biografia autorului se furișează
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Poate la aceeași ipostază de personaj a lui Noica s-a gîndit și mitropolitul Antonie Plămădeală atunci cînd, pe la începutul anilor '90, nu mi-a mai povestit, ca altădată, despre întîlnirile sale admirabile cu amfitrionul mansardei din vila 12 a Păltinișului, ci mi-a spus cu blînda-i ironie, dar și cu atîtea presupuse înțelesuri că Noica a murit la timp. Recunoșteam trist, în cuvintele și necuvintele cărturarului Antonie, nu o concluzie care ar fi venit dinspre sfera medicinii, atît de exactă
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
cătunelor și bordeielor ca fiind falia fondatoare a spiritului rostirii noastre, căci "lumea viziunii noastre populare" este deopotrivă și "lumea de cuminecare". În jurul inșilor și a persoanelor umane, în jurul femeii, a satelor și cătunelor, "cuminecarea era legea", concluziona filosoful de la Păltiniș. Dar tot comunicarea era adulmecată de Noica, îndeosebi dinspre dîra lăsată de conjuncția dintre funcția ei tot mai importantă în viață și în organismul social, pe de o parte, și invazia tehnicului în sfera sa, pe de alta. De-ar
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Balcani, că pe aici au trecut hunii și tătarii, că am fost sub talpa cu ținte a fanarioților. Ce altceva puteam de altminteri crede despre cei care, suferind de gazetărită, îl numeau pe Noica, în anii imediat postdecembriști, moșulică de la Păltiniș, sau pe fostul ministru al culturii (e vorba de Andrei Pleșu) "cea mai teribilă calamitate" a României postbelice. Ziariști care-l ponegreau pe Nichita Stănescu sau alte valori ale culturii noastre, confundînd publicistica nici mai mult nici mai puțin decît
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
corelațiile expresiei. 165 M. Riedel, op. cit., p. 133. 166 Ibid., p. 52. 167 W. Dilthey, Das Wesen..., p. 24. Vezi și I, nota 2. 168 Ibid. 169 Ibid., pp. 24-25. 170 Ibid., p. 25. 171 Apud Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș. Un model paideic în cultura umanistă, București, Editura Cartea Românească, 1983, p. 94. Contextul în care apare această sintagmă explică "orgoliul gândului propriu", în fond orgoliul filozofului de a interpreta lumea pe cont propriu, ceea ce-l apropie încă o dată pe
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
einer jeden künftigen Metaphysik, die als Wissenschaft wird auftreten können, Leipzig, Verlag Philipp Reclam jun., 1979. Sören Kierkegaard, Die Werke, 1925. Oswald Külpe, Einleitung in die Philosophie, Leipzig, Verlag von S. Hirzel, (ed. I: 1895), 1907. Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș. Un model paideic în cultura umanistă, București, Editura Cartea Românească, 1983. Idem, Cearta cu filozofia. Eseuri, București, Editura Humanitas, 1992, Th. Litt, Wissenschaft, Bildung, Weltanschauung, 1928, Andrei Marga, Introducere în filozofia contemporană, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1988. Arnold Metzger
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
la origine o metaforă, fiindcă era determinat de forma oronimului respectiv, asemănătoare cu cea a unui ou. De altfel, toponimul este răspândit în întreaga Românie, dar în mod deosebit în Moldova și Bucovina (este cazul muntelui Oușoru, de lângă Vatra Dornei). PĂLTINIȘ, pârâu, afluent al Cernului, care izvorăște de sub vârful Tarnița din Munții Berzunțului. Evident, toponimul a fost determinat, în atribuirea lui, de prezența pe malurile apei a vegetației de paltin. Există mai multe localități, care se află în această situație, cunoscute
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
T. Țion (Sfârșitul luminii), T. Murășanu, Ioan Popa, N. Pârvu ș.a. În 1944, sub semnătura D. Vatamanu, se înregistrează și câteva versuri de început ale lui D. Vatamaniuc. Oct. Bulbuc întocmește cronici rimate, mai ales despre vacanțele sau excursiile la Păltiniș. Proză dau Deliu Petroiu (nuvela Axente Berbecuț), Petre Hossu (Scrisoarea necunoscutului) și Virgil Petrișiu, care e autorul unei originale ucronii (Proces an 3000). Interesante notații la rubrica intitulată „Carnet” aduc Damian Silvestru (I. Negoițescu) și Ion Oană, ca și alții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290541_a_291870]
-
cultură apar numai atunci când unele dintre domniile lor se iau drept altceva. Oricât de multă prețuire am pentru unii din membrii Școlii de la Păltiniș, insistența cu care unul ori altul din acești intelectuali străluciți încearcă să acrediteze azi ideea că Păltinișul a fost centrul ori unul dintre centrele rezistenței la dictatura comunistă mi se pare cam mult. Altfel spus, haida-de! Voi povesti cândva istoria ultimului text pe care am reușit să-l public în România înainte de a fi aruncat în afara ei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Filozoful îi va influența profund opera. Preocupări de folclor, cu un interes aparte către fenomenul "Miorița" balada care a stârnit și încă stârnește un interes deosebit. Contribuie la realizarea unor filme documentare: "Vin caii și ne mângâie" (1973), "Cărările din Păltiniș". În 1981 publică lucrarea "Viitorul cineaștilor amatori", realizată cu G. Tonin. În 1991 a întemeiat, cu un grup de profesori, Societatea "Miorița", revista și editura cu același nume. În 1993 organizează simpozionul "Miorița" și primul Colocviu "Al. Bogza"; în 1996
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
din Dorohoi. Aceștia au fost găsiți în Rădăuți în timp ce făceau activitate de propagandă în favoarea Gărzii de Fier”. În nota informativă se explica: Studenții au împărțit manifeste în Dorohoi, Darabani, fără să fie împiedicați de poliție, apoi au fost în Teioasa, păltiniș, Horodiștea, Rediu și Rădăuți unde au fost găsiți. Intenția lor era de a atrage aderenți pentru Gardă, dar au declarat că încă nu au format cuiburi. Au fost găzduiți în Horodiștea, la preotul Aristotel Popescu, care era rudă cu Nicolae
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Poliție Cernăuți se comunica faptul că, în 9 iulie 1933 a sosit în Dorohoi avocatul Ilie Gârneață, șeful Gărzii de Fier din județul Dorohoi. A fost așteptat în gară de profesorul Al.Isăceanu, învățătorul Petre Isăceanu, avocatul Gh.T.Tomaziu din păltiniș și de studentul Octav Guțic din Dorohoi. În seara venirii sale Ilie Gârneață a participat la nunta fiicei d-nei Brânzei, care-i era rudă. În ziua următoare, sub influența lui Ilie Gârneață au desfășurat activitate legionară un număr de 62
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
nume, un public larg și o critică, care, prin câteva nume prestigioase, ne sprijinea. Inteligenți, școliți la acea ciudată „universitate” a lui Noica de la Păltiniș, pe care, mai mult decât scrierile filosofului, o făcuse celebră cartea lui Liiceanu Jurnalul de la Păltiniș - atacată, e drept, de unele oficine culturale, dar apărută În „absența autorului” din țară, fapt ce nu prea se „obișnuia” cu autorii cunoscuți ca „având probleme” sau cu cărți care „le” puteau crea - cei doi sufereau intens prin faptul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
restul creației sale, același mit care, cu excepția eroului, exprimă totuși ceva hotărîtor din lumea noastră, cel puțin din cea occidentală”. Nu sînt un noicist, delimitare necesară acum cînd atîția, închipuindu-și că aparțin unei elite, afectează noicismul. Pe „filosoful de la Păltiniș” l-am citit de fiecare dată cu delectare (are mînă de mare prozator și e captivant ca hermeneut), dar fără atașament, căci n-am simțit în el un contemporan. Altă fibră! Cu totul diferit mă branșez la Cioran, și chiar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
diferit față de cele văzute prin ochii prejudecății populare care ne liniștește prin sintagma comodă: era o facultate marxist-leninistă care îndoctrina studenții cu documente de partid. Sau a celei potrivit căreia filosofie s-a făcut pe vremea lui Ceaușescu doar la Păltiniș. Deși unele cursuri se numeau „cum trebuia”: materialism dialectic, materialism istoric, socialism științific, profesorii ne învățau filosofia științei, metafizică, sociologia istoriei. Ceea ce în generația lor fusese interzis (marii filosofi clasici, filosofii nemarxiști contemporani), pentru noi devenise obligatoriu. „Represiunea” funcționa astfel încât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
anume confuzie În deceniile șapte, opt și nouă, sub dictatură și care clamau idealurile naționale - protocroniștii din jurul lui Edgar Papu și ai revistei Luceafărul - sau cei care veștejeau „decadența Occidentului”, din jurul luminatului și contradictorului C. Noica și al „Școlii de la Păltiniș”, dând, vrând-nevrând, apă la moara demagogică și reacționară a puterii politice. Iar „tinerii, inteligenți și insolenți” care s-au grăbit, după ’89, să atârne pe umerii statuii naționale faldurile murdare ale unei istorii și ale unei firi românești jalnice, penibile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o continuare după 1945. De fapt, o dublă continuare: una externă, altă internă. Reapariția lui Constantin Noica în cultura română după 1965 a generat singurul model endogen de excelență culturală al anilor '70-'80, a cărui emblemă este Grupul de la Păltiniș. La Păltiniș s-a născut o instanță simbolică de producție culturală care a exercitat o enormă fascinație. Eu mă număr printre cei care au formulat o critică a modelului încă din epocă, de aceea mărturia mea despre voga "Păltinișului" în
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
de la Păltiniș. La Păltiniș s-a născut o instanță simbolică de producție culturală care a exercitat o enormă fascinație. Eu mă număr printre cei care au formulat o critică a modelului încă din epocă, de aceea mărturia mea despre voga "Păltinișului" în anii '80 are o anumită greutate. Așadar, de pe la jumătatea anilor '70, Generația '27 a beneficiat de o puternică relansare, astfel încât reapariția pe scena publică de după 1989 a mesajului ei era probabil cea mai plauzibilă primă ofertă de autoritate simbolică
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
nici sistemele culturale nu pot face asta într-un termen atât de scurt. De exemplu, în România trebuia tradus după comunism aproape totul. De la clasicii care nu se editaseră ca lumea cu excepția lui Platon, luat în grijă de Grupul de la Păltiniș din lips-a infrastructurii academice serioase (resurse umane, biblioteci, fonduri de cercetare, documentări în străinătate etc.), până la modernii și clasicii rămași netraduși din pricina cenzurii ideologice. În același timp, era nevoie și de traduceri "în timp real", începând cu lucrările aparute după
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
acum nu mai înțeleg de ce au făcut furori. Așa mi s-a întâmplat cu Pas în doi : cu ochii (poate și cu mintea) de azi mi s-a părut o făcătură sinistră, cu toți muncitorii aceia care păreau școliți la Păltiniș în ciuda atâtor minunați și, vai !, ce tineri actori. Alex. Leo Șerban : N-o să te întreb doar dacă îți plac și de ce ; aș vrea să știu și cum ți se par în comparație cu spectacolele de teatru la care știu că te duci
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]