400 matches
-
Tema este aceea a formării excentrice atât față de sistemul educațional oficial, cât și față de alți maeștri decât aceia din cărți - o replică, în ceea ce privește cel de-al doilea termen, la narațiunea paideică atașată unui maestru underground, Constantin Noica, în Jurnalul de la Păltiniș al lui Gabriel Liiceanu. P. inventariază aici cărțile, întâlnirile, prietenii care i-au marcat conștiința; de asemenea, reconstituie geneza proiectelor, poemelor, eseurilor, prozelor pe care le-a conceput sau scris până la treizeci de ani pentru uzul exclusiv al spațiului său
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
peste un an este încadrat cercetător la Centrul de Logică al Academiei, unde se ocupă cu istoria logicii, exegeza greacă a aristotelismului și traduce scrieri ale lui Teofil Coridaleu în limba franceză. Se pensionează în 1975 și se stabilește la Păltiniș, de unde revine în București cu diverse prilejuri. Perioada 1964-1987 cuprinde anii când N. își dă măsura personalității creatoare. Își formulează un sistem filosofic original, publică studii, eseuri de filosofie a culturii, se deschide spre spiritualitatea românească, cu deosebire către câteva
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
declară starea de necesitate în aseitate. În locul participării la expresia publică - și, deci, culturală - a teologiei, fiecare actor se refugiază într-un parcurs narcisist, mizantropic sau prometeic, din care dinamica euharistic-personalistă este exclusă. Modelul platonic al Academiei antice sau al Păltinișului modern 1 - în care profesorului îi revine responsabilitatea șlefuirii meticuloase a învățăcelului - se cuvine redescoperit. Operând într-un registru anglo-saxon, tutorele i-ar putea oferi studentului sfaturi nu doar în chestiuni strict academice, ci și în probleme existențiale. În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
iar piața liberă a ideilor nu funcționează bine nici ca orizont al acestei lumi „paramoderne” -, de o simplitate dezarmantă, a fost ilustrată de autor cu unele exemple greu de distins de atacul la persoană, îndreptate în special împotriva „Grupului de la Păltiniș”. Dacă Sorin Adam Matei ar fi cunoscut studiul lui Sorin Alexandrescu din 1983 despre „Junimea” ca grup de presiune (reluat în volumul acestuia Privind înapoi, modernitatea, Univers, București, 1999), multe din afirmațiile sale ar fi fost probabil mai reținute (uneori
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
duce la inflamare retorică); dacă ar fi acceptat că „piața liberă” - un deziderat peste tot, chiar și în America, de la mărfuri la idei - din România a avut un rol mai mare în lansarea lui Patapievici și în menținerea „Grupului de la Păltiniș” în centrul atenției, s-ar fi putut concentra mai bine pe acele elemente ale spiritului nostru public pe care le-a suprins corect. Ironia istoriei a făcut ca „Grupul de la Păltiniș” să reacționeze în câteva rânduri la poziția lui Sorin
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în lansarea lui Patapievici și în menținerea „Grupului de la Păltiniș” în centrul atenției, s-ar fi putut concentra mai bine pe acele elemente ale spiritului nostru public pe care le-a suprins corect. Ironia istoriei a făcut ca „Grupul de la Păltiniș” să reacționeze în câteva rânduri la poziția lui Sorin Adam Matei chiar ca grup, dobândind o coeziune neașteptată și legitimând post festum acuzațiile detractorilor; mai mult, un apărător voluntar al „grupului” a coborât neașteptat nivelul dezbaterii, poate de dragul unui ieftin
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
este din nou nebuloasa „Generație ’27” (o etichetă controversată, folosită, promovată și legitimată polemic mai ales de Dan C. Mihăilescu), care ar cunoaște un fel de reîncarnare în și mai nebuloasa grupare „neointerbelică” - același inamic public nr. 1, „Grupul de la Păltiniș”. Din fericire, toate aceste controverse amintite foarte succint aici s-au păstrat, în ciuda unor derapaje, la un nivel acceptabil de inteligență și decență (fără cordialitate, e drept). Cu totul alta este situația unor „raderi” suburbane ale „Grupului de la Păltiniș” ori
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de la Păltiniș”. Din fericire, toate aceste controverse amintite foarte succint aici s-au păstrat, în ciuda unor derapaje, la un nivel acceptabil de inteligență și decență (fără cordialitate, e drept). Cu totul alta este situația unor „raderi” suburbane ale „Grupului de la Păltiniș” ori chiar ale ideii înseși de elită (confuzia, uneori voită, este aceea între elită și elitism); asemenea diatribe apar de regulă „într-o anumită parte a presei”, deci sunt citite de cei deja convinși, ostaticii unui paseism resentimentar care laudă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în România comunistă*" La începutul toamnei lui 1983 a apărut în România o carte care avea să modifice timp de circa un deceniu dezbaterile din țară legate de cultură, politică și ceea ce e important în viață. Cartea aceasta, Jurnalul de la Păltiniș. Un model paideic în cultura umanistă, a devenit imediat un bestseller, un articol mult râvnit pe piața neagră a schimburilor în natură, un simbol al culturii înalte, un Bildungsroman, obiect al unui adevărat cult și, în același timp, subiect al
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
o călătorie de documentare în China și Coreea de Nord, dar plănuită mai dinainte), cu cvasimaoistele „teze din iulie”, și relansată în vara lui 1982 prin nu mai puțin odioasele „teze de la Mangalia”. Contextul istoric al extraordinarei experiențe descrise de Jurnalul de la Păltiniș, oricât a fost el de pus între paranteze de către protagoniști și de mulți dintre admiratorii lor, rămâne relevant și astăzi, după cum era relevant în 1983, când a fost publicată pentru prima dată cartea. Relativ recent, ștefan Borbély și-a amintit
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
paricid simbolic fertil, care a debutat prin „nesupunerea filozofică” deja aparentă în Jurnal și a sfârșit prin nesupunerea civică a lui Andrei Pleșu înainte de 1989, precum și prin activismul civic de după 1989 în care s-au angajat toți foștii discipoli de la Păltiniș. Rămâne, totuși, o dilemă centrală. De ce își îndemna Noica discipolii să producă înaltă cultură pereat mundus, ignorând contextul social, ideologic și politic? Cu alte cuvinte, e adevărat că înalta cultură sau (autoînșelătoarea) „rezistență prin cultură” trebuie să aibă prioritate în raport cu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Noica se gândea la o școală filozofică alternativă în 1944, când România era o democrație cu universități credibile (în ciuda devastărilor pricinuite de război), indica respingerea sinceră de către filozof a educației instituționalizate. Cristian Bădiliță, unul dintre emulii de după 1990 ai „modelului Păltiniș”, vede în școala lui Noica un echivalent contemporan (dar superior, pentru că evita greșelile trecutului, din vremuri imemoriale până la Kant și Heidegger) al grupurilor formative din Antichitate, cum ar fi școlile lui Platon, Aristotel sau Plotin; prezentarea hagiografică făcută de Bădiliță
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
școala lui Noica un echivalent contemporan (dar superior, pentru că evita greșelile trecutului, din vremuri imemoriale până la Kant și Heidegger) al grupurilor formative din Antichitate, cum ar fi școlile lui Platon, Aristotel sau Plotin; prezentarea hagiografică făcută de Bădiliță „școlii de la Păltiniș” amplifică transfigurarea operată de Liiceanu a experienței de la Păltiniș într-un scenariu atemporal ce nu poate fi maculat de politică sau de interpretări politice. Vezi Cristian Bădiliță, „Gânduri despre școala de la Păltiniș”, Aldine, supliment al României libere, 12 decembrie 1998
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
evita greșelile trecutului, din vremuri imemoriale până la Kant și Heidegger) al grupurilor formative din Antichitate, cum ar fi școlile lui Platon, Aristotel sau Plotin; prezentarea hagiografică făcută de Bădiliță „școlii de la Păltiniș” amplifică transfigurarea operată de Liiceanu a experienței de la Păltiniș într-un scenariu atemporal ce nu poate fi maculat de politică sau de interpretări politice. Vezi Cristian Bădiliță, „Gânduri despre școala de la Păltiniș”, Aldine, supliment al României libere, 12 decembrie 1998, pp. I-III. Ideea salvării prin cultură este în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Plotin; prezentarea hagiografică făcută de Bădiliță „școlii de la Păltiniș” amplifică transfigurarea operată de Liiceanu a experienței de la Păltiniș într-un scenariu atemporal ce nu poate fi maculat de politică sau de interpretări politice. Vezi Cristian Bădiliță, „Gânduri despre școala de la Păltiniș”, Aldine, supliment al României libere, 12 decembrie 1998, pp. I-III. Ideea salvării prin cultură este în mod evident o soteriologie seculară. În Jocul cu mărgele de sticlă, părintele Jacobus, un călugăr creștin erudit, crede la început că cercul interior
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
se afla altundeva, așa cum voi arăta mai târziu. O prezentare mai puțin ditirambică a ideilor și practicii pedagogice ale lui Noica se găsește în Ion Dur, Noica, între dandysm și mitul școlii, Eminescu, București, 1994. 12. ștefan Borbély, „Jurnalul de la Păltiniș”, Echinox, 30, 10-12, 1998, p. 19. Până astăzi, aceasta rămâne cea mai bună introducere în semnificația politico-ideologico-culturală a Jurnalului. Borbély examinează de asemenea ceea ce el numește „mecanismul solidarizării restrictive”, care a făcut din „școala” lui Noica un cerc închis și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
este motivată de un complex al respingerii ușor de înțeles. Cu toate acestea, punctul de vedere al lui Borbély este, în ansamblu, judicios. Mai recent, Andrei Cornea a oferit o remarcabilă analiză a întregului fenomen; vezi „A fost «școala de la Păltiniș» o experiență utopică?”, în De la școala din Atena la școala de la Păltiniș sau Despre utopii, realități și (ne)deosebirea dintre ele, Humanitas, București, 2004, pp. 196-256. 13. Protocronismul (cuvânt format în românește pornind de la cuvinte grecești și însemnând, literal, „primii
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și ca intertitlu. Gabriel Liiceanu a protestat împotriva întrebării și punerii ei în pagină (operate de redacție fără consultarea lui Mircea Martin) în nr. 697 („Un titlu care vinde o revistă”), iar Gabriela Adameșteanu a răspuns în același număr („Dincolo de Păltiniș”), respingând acuzațiile marelui discipol al lui Noica și relansând unele întrebări incomode. „Dosarul” politic Noica fusese deschis deja de Adrian Marino, în urmă cu un deceniu. Dintre discipolii lui Noica, Sorin Vieru a dat până acum cea mai credibilă apărare
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
tind să adopte adesea cauze extreme, în care se angajează până la resentiment, ca veritabili Weltanschauungskrieger. Pentru a da numai patru exemple: controversele în jurul „Generației ’27”, în țară și în străinătate; gâlceava în jurul „grupurilor de presiune” („cu pivotul lor”, „Grupul de la Păltiniș”), dispută pornită de la o banalitate sociologică și de la o analiză tendențioasă a „boierilor minții” (Sorin Adam Matei), în care acuzații au replicat de mai multe ori neinspirat, parcă pentru a le da dreptate oponenților; scandalul provocat de revista Observator cultural
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
convorbirile lui Mircea Ciobanu cu regele Mihai, ale lui Vartan Arachelian cu Corneliu Coposu etc.). Altă studentă și-a ales tema Scrisori de la Constantin Noica. Ea și-a motivat alegerea prin faptul că este o mare admiratoare a filosofului de la Păltiniș, dar și a genului epistolar În general (ceea ce m-a surprins puțin, recunosc, fiindcă tinerii de azi nu mai au obiceiul să scrie scrisori, ci mai mult e-mailuri!). Referindu-se la acest aspect, Magdalena Vulpe amintea de un citat
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
care cei mai mulți profesori proveneau din acea generație, dar scăpaseră în Occident și s-au dedulcit la formele veritabile ale filosofiei, la cercetare sociologică de ultimă oră. În conștiința publică actuală au rămas mai degrabă ideile create în jurul discipolilor Școlii de la Păltiniș de monopolul editorial simbolic al lui Liiceanu asupra cărților de filosofie și despre totalitarism. Domină o confuzie majoră între conținutul studiilor lor din anii ’60 și conținutul studiilor noastre din anii ’80. În 22-ul lui ’90 apăreau articole despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
una în care îl citeai pe Kant sub plapumă și că oferta era legată strict de DIAMAT. Deștepții mei de prieteni m-au cenzurat să-i replic în 22. Ideea lui, formulată atunci, era că cine nu a trecut pe la Păltiniș și nu s-a adăpat drept de la izvor e tarat și castrat filosoficește. Cred că greșeala morală a început atunci. În ’90, eu eram nime-n lume, public vorbind, și nu puteam să mă pun cu marele intelectual. Pe scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aeroportului Încă mai avea un aer festiv, de revelion, ce avea să fie Întâlnirea noastră, decât (recită) un ritual, povestea trecerii torței și a Încercării disperate de a o prelua, fraza asta e din ultima mea carte preferată, Jurnalul de la Păltiniș, mi-a Împrumutat-o Dudu pentru o săptămână, maică-sa are un șmen cu librăreasa de la standul de cărți al facultății. * Și, pentru că cum nimic nu mă enervează mai mult decât falsitățile și formalitățile, nu mă mișcam din loc, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să mă exilez, a trebuit să inventez un subterfugiu, să creez un teritoriu pe măsura ultragiu lui suferit, să-mi confecționez o patrie de buzunar. Așa s-a născut «patria mică», citadela din cartierul Cotroceni, mai târziu, când și când, Păltinișul și, în sfârșit, oamenii pe care i-am iubit și care mi-au jalonat viața. Nu am avut sentimentul participării la o comunitate mai vastă. România-cea-furată-de-comuniști nu a fost niciodată patria mea, una în care să mă recunosc și căreia
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Editurii Humanitas din 1990. Profesor la Facultatea de Filozofie a Universității București din 1992. Scrieri - Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii (Univers, 1975; ed.revăzută Humanitas, 1994); Încercare în politropia omului și a culturii (Cartea Românească, 1981); Jurnalul de la Păltiniș. Un model paideic în cultura umanistă (Cartea Românească, 1983; Humanitas, 1991); Apel către lichele (Humanitas, 1992); Cearta cu filozofia (Humanitas, 1992). Traduceri din Platon, comentatori aristotelici și filozofi germani (Heidegger, Schelling). EDITĂRI - Epistolar (Cartea Românească, 1987), C.Noica, Jurnal de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]