313 matches
-
strigă el. M-am băgat până peste cap în povestea asta. Și care e riscul?! Trebuie să simt că am o oarecare șansă. Spuneți-mi care-i șmecheria? Intre timp, fața se făcuse cenușie la față, având aproape aceeași înfățișare pământie, moartă, ca și costumul pe care-l ținea în mână Peter Cadron. - E vorba de fricțiune, murmură ea, nedeslușit, într-un târziu. Poate nu veți reuși să refaceți tot drumul înapoi. Vedeți, veți fi un fel de "greutate", de "pondere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Calul e alb”, „cu gîtul întins, scobîlțind din picioarele ciolănoase”, cu „capul, mare cît o solniță”, „adormit parcă”. Apoi ulițele satului, valea, dealul, culmea...Imaginea „se întărește”, se pietrifică. Cizmele femeii sînt „tari”, picioarele calului sunt „ciolănoase”, rănile lui sunt „pămîntii”, rana e „tare ca potîngul”, iar înaintarea protagoniștilor este lentă, încetinită mereu, gata să împietrească și ea... Și iarăși calul alb, slab, tras de căpăstru... Imaginea e gata să se rupă, ca să apară fragmentarul... „Bator se zdrobește rău pe povîrniș
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
uita dînsa, dar dacă vedea că omu-i lacom pe creițărașul ei, nu zicea nimic, nu-l mai cerea, ci numai un zîmbet de batjocură (s. n.) i se așeza pe față. Și era ceva curios de tot zîmbetul acesta pe obrajii pământii (ca rănile lui Bator?!..., n.n.), mîncați de vărsat, ca două lespejoasre de piatră surie pe care au picat mulți picuri grei de ploaie, găurindu-le.” Obrajii ei iau aspectul unui peisaj, cu „părăiașe adînci”. Este curios cum, printr-un straniu
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
formele lor imprevizibile, pentru că, întrerupînd sclipirea camerei obscure, lăsau să se reflecte în lupă, ca pe-un capac străveziu de ceas, mereu și mereu alt București. Uneori nu se-arăta pe lentila curbă nici o construcție, doar păduri străbătute de râuri pământii. Alteori, de-a lungul unei Dâmbovițe mocirloase, între ziduri precare, se adunau câteva biserici și case. În alte imagini orașul creștea, cu ulițe sucite, cu Mitropolia cocoțată pe deal, cu grădini risipite pestriț printre case, cu turnul Colței, tronconic și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
strâns unite și, în scrot, ouăle gemene, ca niște mari pietre prețioase, cu capetele parazitate de umflături cenușii de la care porneau canalele seminale. Oarba cu degete iuți se aplecă peste albie și așeză sexul de carne și vânt între coapsele pământii ale păpușii de lut, unde el se prinse imediat, împingînd rădăcini sârmoase în solul fertil. Apoi codana acoperi totul cu frunze moarte, ramuri cu măcieșe stafidite, frunze de laur cu ghimpi ascuțiți. Abia apoi se trezi, deschise ochii și le
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un zmeu, un deal sau o claie de fân. Maria desfăcu aripile, lopată din ele și se-nălță, văzu deodată bordeiul de sus, tot mai mic și mai șters de valurile de fum, apoi satul ca un pâlc de arătări pământii, copacii ca niște mâini ieșind dintr-o apă mare. Văzu și alte muieri înaripate, unele dând ocol prin văzduh ca și ea, altele ghemuite printre crengile goale ale vreunui zarzăre. Când urcă deasupra negurei, fu deodată orbită de soarele de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și șuvoaie de urină galbenă, izbiți peste obraji de crengi prăfuite. Abia reușiră să răzbată până la maidanul unde se ținea talciocul, și de unde o recuperară pe Soile, pe care-o găsiră-încremenită în fața aceluiași acvariu. Înghesuiți cu iumea săracă, rufoasă și pământie, traversară piața de legume sub un cer acum mohorât, stând să plouă. Aici se făceau o dată Moșii, Soile", zicea mama, întorcîndu-se spre ea pe jumătate. "Ce de lume, ce nebunie! Ce bâlciuri cu lanțuri în care se-nvîrteau tinerii, cu mustării
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acolo, în răsăritul regatului Franței din acel veac, o lumină neliniștitoare. O transparență care nu a mai fost în pictură și n-avea să mai fie..." M-am îndreptat spre ușă cu inima strânsă, căci lăsam pe masă, în camera pământie, manuscrisul meu, imago-ul insectei umede care eram. Era pentru prima dată că mă despărțeam de el, după... câtă vreme? Trei, patru ani? N-avea să rămână la el decât o săptămână, atât cât să-l poată străbate, să se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
află astfel că tânărul încercase să părăsească villa ca să ajungă în sat și să-și ajute mama. Se îndepărtă de Placidia și se duse lângă Claudianus. Patricianul înconjura cu un gest protector umerii soției sale sprijinită de zidurile de cărămidă, pământie și cu privire pierdută în gol; încercă să o mângâie, vorbindu-i cu voce scăzută; încercă să o încurajeze: — Nu vă fie teamă, le spuse. Această construcție e, practic, imposibil de cucerit. Se vor duce curând de aici. Imposibil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care Înconjurau partea de sus a pălăriei, bine Îndoită, ca un șanț de apărare al unui castel. Arăta ca o armură de demult. Mă conduse spre ușa mare din mahon; deschizându-se, aceasta dădu la iveală un valet cu fața pământie care se dădu la o parte În timp ce pășirăm peste prag și intrarăm În holul spațios de la intrare. Era un hol din acela care te făcea să te simți norocos și numai pentru faptul că ai fost lăsat să intri. Două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un bursuc îmbrăcat în uniformă de pușcăriaș și un bărbat cu pieptul umflat ca un butoi, cu o pălărie de vânătoare și îmbrăcat în trening. Weber îi recunoscu din fotografiile lui Karin. Pe ecran, o șosea care străbătea un peisaj pământiu, vălurit, se desfășura până la linia orizontului. Farurile unor mașini joase măturau asfaltul șerpuitor. Cei trei bărbați așezați tresăreau la unison odată cu farurile, smucindu-se așa cum făcea uneori diabetica Jessica, în toiul unui șoc insulinic. Păreau imagini de amator, curse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care a murit de cancer În sânge, adică, leucemie. Armanda locuia În curtea Fabricii de limonadă de pe strada Avrig, lângă cinema Donca Simo și când a murit, toți colegii de clasă i-ați dus zambile. Ardeau lumânări și el era pământiu la față și lumea plângea și mirosea a tămâie, a limonadă de zmeură și a zambile. A zambile mirosea cel mai tare. În timp ce te gândești la moartea lui Armanda și cum te duci În fiecare Duminică la mormântul lui, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mie în cârcă moartea lui. Ar trebui să vorbiți. Comunicarea este atât de importantă într-o relație. Nu știam cât de adânc pot lovi cu asta. Clifford Hammond s-a făcut alb ca varul. Ridurile feței au devenit dintr-odată pământii în contrast cu paloarea. Catherine Hammond încremenise pe canapea. I-am urmărit, sperând ca unul din ei să spună ceva revelator. Dar nu era ziua mea norocoasă. Știam deja asta. — Ieși afară din casa mea, acum! a spus el. Acum! —Ce, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
momente ușa de la intrare s-a deschis și Harriet a apărut în fața mea. —A, bună, Sam, a spus, surprinsă că mă vede. Nu arăta prea bine. Sub ochi avea cearcăne negre și tenul ei părea obosit, avea o nuanță nesănătoasă, pământie. Nu era deloc machiată, iar părul ei, strâns cu un elastic la spate, nu avea pic de strălucire. Era îmbrăcată într-o pereche de jeanși simpli și purta un pulover larg care probabil îi aparținea lui Johnny. Confortabil. —Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
într-un colț, ceata îngerilor în haine de lumină, și în altul Sfinția Sa Mântuitorul. De la Mântuitor se lăsa până în colțul opus de jos scara cea cu treizeci de trepte a Sfântului Ioan Scărarul pe care urcau oameni, monahi în haine pământii. Sus, aproape de Iisus, patriarhul Iacob, căruia i se arătase scara în vis, și sub el în haină albă Antonie cel Mare. Din toate părțile, cei nouă draci ispititori, vioi și iscusiți, înarmați felurit trăgeau spre întuneric urcătorii spre cer. Iată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
unitate de gropari l-a găsit mai mult mort decât viu și atât de dereglat psihic încât cu greu a putut fi scos ceva de la el. După un scurt tratament fusese declarat apt de luptă, dar fața trasă și tenul pământiu mărturisesc cu totul altceva. Se apropie cu pași șovăitori, urmat imediat de Mâțu și Nicky, avansați comandanți de plutoane. Marius întinde harta direct pe zăpadă: Știu că ar fi trebuit să revenim în liniile noastre, dar acum avem cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pus de-a curmezișul în gât. Cum să-i spună unui muribund că nu mai aveau părinți? Cât despre Ana și copii nu avea nici o veste, pierduți undeva în țară pe drumurile refugiului din fața războiului. Culcă cu gesturi iubitoare obrazul pământiu al rănitului pe o mână. Își simte lacrimile cum vor sa-si croiască drum spre suprafața chipului, dar se abține. Nu dorește să îngreuneze cu suferința lui inima fratelui său. Nu uita...când ajungi acasă...roagă părintele Visarion să citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cafenii sub care se vedea o dungă albă, înspăimântătoare, căzuseră în fundul capului iar trupul uscat căpătase o înțepeneală nepământeană care zguduia asistența. Toți holbau ochii și făceau cruci cucernice. Foarte ocupați, feciorii mortului intrau și ieșeau cu figuri grave și pământii. îmbrăcate în negru și cu chipurile trase, nurorile erau prinse și ele până peste cap de treburi. Femei și bărbați intrau înclinându-se, ședeau atât cât se cuvine și plecau, făcându-și cruce în tăcere. După trei zile satul se
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cheiuri, înaintea prânzului, un bebeluș cu numele Mircea, un alt Mircea deja exista. Întâmplarea face că într-o ultimă zi de aprilie, cu zumzet de gâze, soare, vântișor și fete care-și lepădaseră cizmele și dresurile de lână, amândoi erau pământii la față. Unul, bebelușul, din cauza cordonului ombilical care-l încurcase la coborârea pe mal, celălalt, bunicul nostru, din pricina cancerului pulmonar care avea să-i fie descoperit curând, pe la începutul lui iunie. Eram așa fericit! Încă. Am intrat în maternitate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
refugiul decât în sine: În mine însumi să încerc a mă strecura, a mă insinua în gol. (Aproape novembre) Dar în sine nu-i decât un gol, o temniță fără ieșire. Trupul, capul devin spații de claustrare: Și boiul meu pământiu și elixirul ochilor mei și aceste coaste-garduri cu parii smulși ( Umbra) Era un cap omenesc, însângerat, cu orbite grele de gol, două vacante lucarne oribile (Un vis) Emil Botta este un penitent al propriului său onirism. De aici, poate, impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
peștele și l-au cărat cu căruțele, în butoaie, la magazinul din comună. Peștii mei nu căzuseră din cer, cum eram tentat să cred, ci din butoaie. POVEȘTI DE ADORMIT P|RINȚII Trei fetițe și un timp Diana SOARE Șuvițele pământii mi s-au părut dintotdeauna fascinante... Fire tremurate, troienite precum dunele de nisip în deșert. Modele fantastice și incredibil de fragile, spulberate într-o clipă cu degetele care fac valuri în apa ruginită. Joc de copil lângă o cadă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
împietrit încă de fascinație și de groază. Nu știu de ce, îmi venea stăruitor în memorie aceeași imagine: patul meu devenea un mormânt străvechi, profanat și dezvelit, așa cum văzusem la muzeul de istorie, sub sticlă, iar eu eram scheletul spart, fărâmițat, pământiu, una cu țărâna, rânjind către tavan. Câteva cârpe putrede mă mai înfășurau, ca niște drapele dezolate, incandescente 99 de rafalele de timp care vâjiau peste mine. Și m-am gândit deodată că, acolo, în micul tumul din valea paradisiacă, un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
bărbie. Puțin înainte de-a depăși a cincea linie, Balena se surpă în sine. Ne-am tras în lături, înnebunite de spaimă, în câteva secunde, din femeia enormă rămăseseră numai câteva fragmente de oase înfășurate în cârpe putrede: un maxilar pământiu, un femur, câteva coaste... Și acestea se pulverizară până la a deveni o materie impalpabilă, din care nu rămase în cele din urmă nimic. Am fi început să urlăm dacă Balena nu s-ar fi întrupat deodată lângă noi, afară din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe unde mai trecea huruind câte un camion, câte un tramvai. Am așteptat mult în stație și apoi am călătorit legănîndu-ne, lângă o taxatoare ațipită, prin orașul fantomatic. Din cauza luminii portocalii din vagon, pe geam nu vedeam decât fețele noastre pământii și scaunele de șipci galbene, lustruite. Ajunși acasă, ne-am dus la culcare. M-am zvârcolit toată, noaptea într-o semitrezie amorțită, cu fragmente de vise fără noimă, am transpirat până am făcut fleașcă așternutul, am gemut în somn. În
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sau cu francezii ! Și atunci, dacă vorbim de mâna criminală și de periculosul inamic, nu cumva ar fi mai potrivit să ne gândim tot la noi înșine ?... O picătură de maliție prietenească s-a dizolvat în cordialitatea Profesorului. Deși cam pământiu la față, arată iarăși bine dispus. Poate încearcă să-și răscumpere lucrurile neconvenabile ce le-a gândit despre musafir acum o jumătate de oră, când s-a înverșunat împotriva Sophiei. — Și totuși, îngână nevinovatul musafir, neștiutor de complicatele analize ale
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]