220 matches
-
se păruse odinioară că ar fi. Deasupra ei plutea un aer palpabil de Înfrîngere, transpus fizic Într-un strat deprimant de praf. Era limpede că Shine n-a mai pus de mult mîna pe pămătuful din pene de curcan. Fără pămătuf și fără fluierat, și cu pungi imense, ca niște vînătăi, sub ochi. Iar numărul clienților se rărise mult. Oamenii pur și simplu nu mai veneau În partea asta de oraș. Cred că, În mintea lor, acest loc dispăruse deja. CAPITOLUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cupele obținute de Kerry la concursurile de Înot sînt tot la locul lor. Mama le lustruiește În mod regulat, În fiecare săptămînă. Și mai sînt și rozetele mele de la concursurile de echitație. Pe astea cred că le dă fîl-fîl cu pămătuful, rapid. — Bună, tată, zic, pupîndu-l. — Emma ! Își duce o mînă la cap, jucînd surpriza. Ai reușit să ajungi ! Fără să mai faci nici un ocol ! Și fără să mai vizitezi nici un oraș istoric ! — Nu, azi nu ! rîd. Azi n-am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spun pe un ton liniștitor. Un tip de afară zicea exact același lucru... — Nu, pe bune, chiar nu-mi mai aduc aminte nimic. Mă fixează cu o privire Înnebunită. Parcă am picioarele de vată, nu pot să respir... Își ia pămătuful de obraz, Îl privește posomorîtă, apoi Îl lasă iar jos. De ce-oi fi acceptat să fac așa ceva ? De ce ? — Ăă... pentru că e distractiv ? — Distractiv ? Ridică vocea contrariată. Tu crezi că e distractiv ? O, Doamne. Expresia i se schimbă brusc. Tace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
etc. Camera lui Noica va rămâne intactă, fără nimic muzeal în ea, cu toate obiectele faimoase ale locuirii lui la locul lor (ibricele de pe sobă, cana și lingurița de pe măsuță, pipa și scrumiera de pe noptieră, paltonul și căciula în cuier, pămătuful de bărbierit pe chiuveta cu găleată sub ea), lăsîndu-ți impresia că locatarul tocmai a ieșit. Vor rămâne deopotrivă intacte "frescele de la Tassili (sau Altamira?)" ale lui Vespasian Lungu din 1986, care decorează" plafonul și pereții casei scării de la etaj, un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-și piardă vremea cu văicăreli fără rost. Cealaltă nu se lasă. Am trimis-o deunăzi să aducă apă sfințită de la fântâna Egeria și a spart urna... — V-am spus că nu poate decât să stropească zidurile și alta rul cu pămătuful, își iese din fire Vestala Mamă. Cornelia răbufnește: — Au nu e treaba vestalelor să aibă în grijă și paza focului și a apei? Ba da, consimte Occia cu un suspin. După foc, apa e cea mai trebuincioasă vieții. Pe când ea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e grija ce purtați oriunde pentru acele întâmplări și ființe care bat la înalta Poartă a înțelegerii dumneavoastră... — Frumoasă frază! - răspunse sultanul ștergându-și ceafa. De unde-ai scos-o? — Din Tacit, luminăția-ta - răspunse viziriul. — A fost un mare cărturar. Pămătuful! - porunci sultanul. — Cunoscând așadar interesul neostoit al luminăției-tale pentru trebile împărăției - continuă viziriul - am îndrăznit împreună cu aceiași preaplecați slujitori din Herțegovina... — Din Moldova, prealuminate! - șopti fâstâcit Barzovie - ... sau, mă rog, din Moldova - se corectă viziriul - să intrăm în acest loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
situații seamănă izbitor, dar doar până la un punct. Până la punctul de la care Franța rămâne Franța, și România, România. În cazul meu, și atitudinile, și sforăriile, și lașitățile au fost aceleași. Dar marele scandal s-a referit la niște geamuri, la pămătufuri pentru praf și farfurii de plastic.... Probabil pentru că procurorii nu au reușit să găsească nici o fregată în imobilul din Zambaccian. Așa cum nu reușesc să găsească nici o flotă, în ciuda unor cercetări de ani și ani..." (Jurnalul Național, Adrian Năstase, Termopane 'à
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
să subliniez că sunt pe deplin mulțumit de natura mea estetică, așa cum este. De fapt, am adăugat, aveam de gând să mă bărbieresc, atâta tot. Oftând, domnul Kretschmer lăsă la o parte foarfecele și se duse la chiuvetă. Clătind un pămătuf Încâlcit sub apa curgătoare, bătu cu gesturi leneșe niște spumă Într-un bol și, fără chef, Începu să Întindă spuma călduță, cu parfum de mentă pe bărbia mea. Cu un colț al materialului cu care mă acoperise, Îmi scoase niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
intacte ale restului de cărți și le-am aranjat Într-un teanc ordonat pe birou. Gândindu-mă la ce să fac cu paginile respective, m-am dus până la bucătărie, am spălat chiuveta și mi-am luat aparatul de ras și pămătuful. După care mi-am pus geamantanul pe saltea și am Împachetat tot ce nu trebuia să ajungă În mâinile d-nei Britz. Când În sfârșit am terminat, mi-am pus clipsurile deasupra, ca două pupile goale și am Închis valiza. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și adânci de apă. Mergeam cu pușca în mână, cu ochii ațintiți asupra acestor păduri umede, pline de întuneric și sălbătăciuni, cu urechea ațintită la zgomotele undelor, la freamătul sălciilor. Vedeam zboruri grăbite de rațe, vedeam stârci fâlfâind greoi peste pămătufurile trestiilor, auzeam țipetele găinușilor și ale lișiților, dar eram prea departe de ele. Înțelegeam că am nevoie de un tovarăș, de un vânător din partea locului, de o luntre care să mă ducă la băteliști și ascunzișuri - și lăsam vânatul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o șuviță de lumină, și pușcașul întorcea fața spre mine: —O lișiță... Și iar ne strecuram în tăcere un răstimp. Apoi deodată un măcăit aspru mă scutura din liniștea ce mă cucerise, aripi băteau și rața se înălța săgetând pe deasupra pămătufurilor roșcate, dincolo de bătaia puștii. După aceea, dintrodată plutirăm lin și intrarăm sub bolțile luncii mari de sălcii. Soarele da în asfințit, o pulbere de aur se strecura prin pletele verzi și tremura în flori de lumină pepânza neclintită și întunecoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
țuică și plăteam două pacuri de tutun, și ne coboram spre pânza stufăriilor. În liniștea bălții întinse, țipătul singuratic al unei paseri deștepta ca un răcnet singurătățile și mă făcea să tresar. Cu ochii deschiși mari, cercetam văzduhul la linia pămătufurilor roșcate, spre asfințitul înflăcărat, ori cărările lungi în trestii, ori bolțile întunecoase ale sălciilor, în care se cerneau stelele, florile de lumină, și inima-mi bătea grăbit când un fir de papură sau de mlajă se clătina. Acum puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o moleșeală mai mare îl cucerea, ș-o înduioșare mai adâncă îl pătrundea. Iar de la o vreme glasurile parcă se depărtară și slăbiră - de s-auzeau tot așa de ușoare ca și șopotul vântului de toamnă care se strecura prin pămătufurile stufului din perdea. De a doua zi, duminică, Niță Lepădatu și-a început slujba la vitele boierești. Sandu Faliboga l-a dus la ocoale ș-acolo l-a descântat puțin, cu glasul lui aspru: —Iaca, măi băiete, aicea-s vitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s-a mișcat înainte cu un pas ușor și nesimțit. Carabina și-a lăsat-o la locul ei, pe umărul stâng; n-avea ce face cu carabina. Însă, cu mâna dreaptă, și-a tras din cap pălărioara verde, împodobită cu pămătuf de păr - după moda paznicilor ardeleni - și s-a gândit să se arate deodată în vederea observatorului și să-l salute pe Traian întocmai ca un domn mare: —Servus, amice! Cu tot veninul de grijă și năcaz pe care îl ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
privirile de fetiță uimită, pledează cu vocea subțire întretăiată de chicoteli "nu, vă rog nu, nu asta; asta nu pot să fac; ah, dar ce îmi cereți acum? ce este asta? nu, nu". "Asta" este, acum, o pensulă cu un pămătuf mare, pe care el vrea, minute în șir, să-l poarte pe trupul ei, peste șolduri, la subsuoară. Minute în șir se scurg până când ea se lasă convinsă să ridice brațul în sus. Camera insistă, iar timpul pare suspendat aici
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
face subțire, așa de diluat că nici nu simți uneori, Rezvan consimte, dacă e în toane bune, lingurița de bambus ia deci numai o zvâcnitură de praf în adâncitura ei blândă, polonicul toarnă apa fierbinte. Bineînțeles că, în ciuda efortului meu, pămătuful nu reușește să scoată spuma la suprafață; este atât de puțin ceai, că lichidul are o culoare incertă, verde-praz spre gri, între timp Rezvan își dă, ștrengărește, ochii peste cap, nici prăjitura tradițională din pastă de fasole roșie și făină
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
doi sau trei arbori bătrâni crescuți în pavajul de granit și pe străduțele din apropiere - mulțime de femei cu invariabile pălăriuțe albe sau în culori deschise, cu bandă lată și boruri largi, sau pălăriuțe cu voaletă sau bascuri simple, cu pămătuf sau pene, toate în rochii coborând două palme sub genunchi, strânse pe corp, ca și pardesiele sau togile pe care le purtau deasupra; dar și mulțime de bărbați de toate vârstele, nu numai trecuți de jumătatea vieții, cu pălării moi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dușumea, chiar argintul și Lana îngenunche s-o recupereze. — Hei, mangosito! strigă Jones, violând sanctitatea ritului. Îți pică bine, bre, profitu-ncasat de la orfani! — N-ai văzut unde s-a dus? întrebă ea. Ajută-mă să-l găsesc, Jones. Jones puse pămătuful de praf pe bar și cercetă terenul în căutarea monedei, încordându-și privirea ca să vadă prin ochelari și fum. — Ce mai porcărie, mormăi pentru el, în timp ce bâjbâiau amândoi pe jos. — L-am găsit, strigă Lana emoționată. Uite-l aici. — Ăău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mi-a devenit lacunară într-o direcție ori alta și nu-mi aduc aminte de pildă dacă puful meu de puștan trebuia bărbierit deja în perioada lagărului și dacă în general rămâne incert din ce moment am avut la îndemână pămătuf și un aparat de bărbierit propriu, nu sunt în schimb nevoit să recurg la nici unul din mijloacele mele ajutătoare pentru a vedea înaintea ochilor încăperea aporape goală a fostului punct veterinar. Pe pereți are faianță albă până la înălțimea unui stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
botul Ia iveală. Aerul de a fi "la treabă", cum zicea Mini. Dacă nu ar fi avut uneori aerul acela, doctorița Lina, în alte privinți, ar fi fost cu totul lipsită de orice prestigiu personal sau doftoricesc. Forma ei de pămătuf simpatic, gâtul scurt și gras, bustul scurt și gras, pântecul rotunjior, fața urâtă, desigur: cu ochii mici și miopi, fără culoare, cu tenul stricat, nasul bun, turtit puțin la vârf și gura lată pe dinți ce nu se arătau, deși
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
s-o ajute să treacă peste prag. Privind la biserica de peste drum, se Întreba ce căută capra ei acolo și se repezea să o aducă Înapoi În curte. Însăși casa În care locuise atâția ani devenise pentru ea un simplu pămătuf cu care Încerca să curețe mulțimea de pânze de păianjen ce apăruseră În grajd. Ograda o lua drept un snop de fân și o puse În spinare plecând cu ea la cimitir. „Hei, babulea, o strigase Mașa din urmă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la plajă, o frunză, ca să-și ferească nasul jupuit de soare. Numai că frunza lui semăna a cioc de rață și se întindea, țeapănă, deasupra primului nas, fără să i-l atingă. În plus, purta la panglica pălăriei un mic pămătuf ornamental (cum poartă vânătorii) făcut din hârtie de ziar tăiată iscusit cu foarfeca. De câte ori omul acela întorcea capul, culoarea funerară a nasului său de argint sclipea stins, ca o lumină de candelă deasupra unui mort, stârnind în cei din preajmă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Blonda... În tindă, după icoană, bruneta. (Intimitatea, fără câteva firimituri de Dumnezeu, un mixaj de eros și pudic.) O stare de bipolarism sexual... mâinile în chiloți, tâmpla în rugăciune. Complicitatea din ramă avea iz de răbdare, de îngăduință, de solidaritate... Pămătuful cârlionțat dintre picioarele Anei, peste care niște stropi albi ștergeau orice sugestie neconformă cu așteptările, era mai mult decât o determinare a stării de rugăciune. În acel portret, roua, la lumina blițului unui aparat foto, la lumina brichetei noaptea, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu o cârpă, dar nu vor să se ia. Shit. Mă uit mai bine la tub. „A NU SE FOLOSI PE SUPRAFEȚE DE GRANIT”. Shit. — În orice caz, spun, acoperind iute picăturile cu cârpa. Îmi stai în drum. Iau un pămătuf de praf din cădiță și încep să mătur cu el firimiturile de pe masă. Scuză-mă... — Atunci te las, spune Nathaniel, cu un început de surâs în colțul gurii. Se uită la pămătuf. N-ar fi mai bine să folosești pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu cârpa. Îmi stai în drum. Iau un pămătuf de praf din cădiță și încep să mătur cu el firimiturile de pe masă. Scuză-mă... — Atunci te las, spune Nathaniel, cu un început de surâs în colțul gurii. Se uită la pămătuf. N-ar fi mai bine să folosești pentru asta o perie și un făraș ? Mă uit confuză la pămătuf. Și ăsta ce-are ? Și oricum, cine e el, inspectorul-șef de la ministerul prafului ? — Am metodele mele, spun, înălțându-mi mândră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]