232 matches
-
ea îl roagă, tati, rămâi acasă cu noi, dar el o sărută pe buzițele ei oranj, cât de mult mi-ar plăcea să pot rămâne acasă cu tine, dulceața mea, dar mă voi întoarce diseară și vreau ca până atunci păpușica să se însănătoșească. După câteva zile răceala a trecut, așa că am îmbrăcat-o bine și am ieșit din casă, în ciuda faptului că Udi îmi spusese să o mai ținem o zi sau două, mama mă privește preocupată, însă nu întârzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
breteaua de la sutien, plângând la comandă până i s-au înro[it ochii, zburlindu-și părul și deșertând trei vedre de minciuni. Nu am de ce să învinuiesc lumea că i-a dat crezare. Și eu aș fi crezut-o pe păpușica aceea frumoasă cu limbă de diavol. Îmi imaginez că a ajuns acasă plângând, că a refuzat să spună imediat ce s-a întâmplat pentru că i se părea prea ru[inos, dar că pe urmă a turuit fără să respire. Normal că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-l de la spate. Îmi iau geanta de pe scaunul pe care-l ocupasem astfel pentru ea. Însă Daisy nu e prea dornică să se așeze. Poartă nelipsitele ei tocuri, așa că e cu un cap mai înaltă decât Davey. Buclele blonde de păpușică i s-au revărsat pe față, ochii îi sunt conturați cu albastru, care-i evidențiază foarte tare, încât am impresia stranie că ar fi două neoane aprinse. Daisy e frumoasă, înaltă și slabă, așa că poate purta cu succes orice îmbrăcăminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
copil? Așa l-ai lega și salutare. Ai putea și tu mânca în voie, n-ar mai trebui să te epilezi în fiecare săptămână. Să vezi ce lejer ar fi! Sabina, oricât de mult și-ar fi dorit vreo două păpușele cu ochii ei de căprioară și cu părul meu ondulat, de actor sud-american de telenovele, nu credea că ar reuși să-și cimenteze relația în felul ăsta. Nu îi era teamă că aș fi abandonat-o, dar că m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Grădinile de vară își pregăteau deschiderile. Cafenelele și cârciumile acaparau trotuarele cu mesele scoase la aer. Pe Calea Victoriei, între Bulevard și Palat, femeile frumoase întinereau în toalete ispititoare. Plimbăreții cotidiani de ambele sexe își șopteau pe trotuare obișnuitele chemări: "iubire", "păpușica"... Titu Herdelea stătea acuma mai puțin pe acasă, deși camera lui era drăguță și prietenoasă. Tocmai într-o după amiază pe care se hotărâse să o jertfească unei cărți interesante, se pomeni cu vizita doamnei Alexandrescu, însoțită de surâzătoarea Mimi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o bancă, iar noi i-am pus coronița aurie și-am împodobit-o cu panglici și alte nimicuri pe care le aduseserăm de acasă. Așa cum își lumina fața de jos în sus cu lanterna, arăta îngrozitor. I-am dat și păpușica pe care trebuia s-o folosească la joc. Garoafa o înhață și mârâind, se prefăcu că o înghite. Apoi o azvârli cât colo, spre luna uriașă care bătea prin spărtură. Nu era bine. Se lăsase o răcoare care ne înfiora
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cîte ori profesorii schimbau ritmul. Și acum tocmai trecuseră la ritmul de raspa, dansați!, dansați!, dansați!, dansul popular raspa!, toți se uitau la ea văzînd cît era de drăgălașă, cu mîinile delicate puse În șold, ca un ulcioraș, ca o păpușică, sărind ca o căprioară, nici nu mai știa care-i era perechea, se Întîlnea cu toți În drumul ei, dansa cu toți, se trezea În fața iugoslavilor, Îi chema și pe ei, ei Îl trimiteau pe Julius și acuma Julius voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
moartea tatei. Au nevoie de mine ca să le pun pe picioare sculele alea. Trebuie să iau legătura cu șeful meu cât mai repede. Să vedem ce pot să aflu, îi spuse Weber. Acul oscilă iar la fotografia îngrijitoarei lui Mark. —Păpușica Barbie! Da, deci știu că tipa asta, Gillespie, e practic cam de vârsta ta. Dar tot mișto e. Uneori am senzația că e singura persoană reală care a supraviețuit Invaziei Androizilor. Reacționă și la poza lui Bonnie Travis. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din spatele casei. Cu o politețe suavă, dar aplecat deasupra unei gropi fără fund. Nu crezi că sunt om? Nu știu ce să spun, îl imită Mark. Tu ce părere ai? Ochii lui de erbivor alunecară spre o mișcare din spatele lui Weber. Hei! Păpușica Barbie! Weber se întoarse, surprins. Barbara Gillespie stătea chiar lângă el, într-un costum strâmt, ocru, potrivit pentru un interviu de angajare. Îl salută discret într-o fracțiune de secundă, înainte să i se adreseze lui Mark. —Domnule S.! Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să crească mare. Dar avea la fel de multe șanse să devină Barbara pe câte avea un licurici să devină far prin propria strădanie. Cealaltă femeie ajunsese să fie mai la locul ei aici decât eraea. Mark ar fi făcut orice pentru păpușica Barbie a lui. Karin dădu peste ei într-o după-amiază târzie, la masa din bucătărie, aplecați asupra unui album de artă, arătând pentru orice privitor la fel ca Joan Schluter, cufundată în Scriptură împreună cu ultimul ei pastor. Cartea se numea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de mașini și tehnicianul de la abator sănătos? Nu-și mai putea imagina nici măcar cum era să fii Gerald Weber, cercetătorul sigur pe el de primăvara trecută... — Toată lumea care s-a născut prin părțile astea e băgată în mușamalizare. Tu și Păpușica Barbie sunteți ultimii doi oameni în care pot avea încredere. Ce anume credea Mark că se mușamalizează? Și mai rău: ce-l făcea să creadă că putea avea încredere în Weber? De regulă, Weber nu dădea niciodată apă la moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
picioare, răsturnând masa și vărsându-și berea pe pantaloni. Un spasm facial îi proclama nevinovăția. Și Mark era în picioare, repezindu-se spre femeie. O luă într-o strânsoare de urs, la care ea, spre uimirea lui Daniel, îi răspunse. —Păpușica Barbie! Unde-ai fost? Începusem să mă panichez din cauza ta. —Domnule Schluter! Am trecut pe-aici acum doar patru zile. —O, mda, așa o fi. Dar asta înseamnă mult timp. Și a fost o vizită scurtă. Nu te mai văicări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
eu... — Serios! zice el. — Păi, Înseamnă că poți să-mi povestești o mulțime de lucruri pe care nu le-a auzit nimeni despre orașul ăsta. Poate că le născocești seara Înainte să te prindă somnul - zic eu - cum fac unii păpușele de hîrtie. — Serios? zice el. Da’ grozav te mai crezi! — Mde, știu și eu? Încă nu s-a gîndit nimeni să-mi ia capul de model pentru statuia lui Lincoln - zic -, dar sînt destul de priceput să recunosc un șarlatan. — Serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
instrumentelor muzicale cel mai rar auzite; acum era singură, cu ea puteam discuta liber, despre orice. „Mama e acasă ?“, am întrebat-o. „Nu e, umblă haimana“, mi-a răspuns. M-am așezat pe un scaun, mă gândeam să continui discuția. „Păpușico“, i-am spus (așa o alintam câteodată), „a fost tanti Lilica pe aici ?“. „A fost adineauri, doar un pic, fiindcă a murit“, mi a spus ea. „și ce mai spunea ?“ „Ce să spună și ea, săraca... Întreba de tine.“ „Eu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cap a aprobare, mestecând. — Și eu, de trei ori deja, de la Universu’, mi-a dat voie domnu’ director Cazzavillan. Se-aude cam rău, cu păcănituri și sfârâituri, da’ crezi că-i omu’ -ntreg acolo, în pâlnia receptorului, mic ca o păpușică, doar că nu-l poți vedea. Unii seamănă cu glasul lor, dar pe alții nici nu-i poți cunoaște, zici că au un glas greșit, parcă nu-i croit pe măsura lor... Vrei să fim frați? Nu primi răspuns. Tăcu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
făcut decât tărăboi de când v-au adus aici az’-noapte. — Scoate-mă din cloaca asta afurisită, strigă Lana Lee spre gardiană. Nu mai pot îndura să stau cu lepădăturile astea nici un minut. Hei, spuse Frieda celor două colege de apartament. Păpușica nu ne are la mațe. — Persoanele ca voi terfelesc Cartierul, o acuză Lana pe Frieda. — Ține-ți gura, îi spuse Liz. — Tacă-ți fleanca, scumpo, spuse Betty. — Scoate-mă de aici, strigă Lana printre zăbrele. Am petrecut o noapte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
după ea Lana. Întoarce-te! — Las-o mai moale, drăguțo, o sfătui Frieda. Nu mai scutura barca. Vino mai bine și ne arată pozele alea ale tale pe care le ții ascunse-n sutien. — Chiar așa, întări Liz. — Scoate fotografiile, păpușico, porunci Betty. Ne-am săturat să ne tot uităm la pereții ăștia nenorociți. Cele trei fete se aruncară asupra Lanei în același timp. * Dorian Green scoase una dintre cărțile lui sobre de vizită și scrise cu litere de tipar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de menționat, două s-au declarat alergice la lut, patru aveau amintiri negative despre acest soi de obiecte, și numai ultimele două au răspuns mulțumind pentru posibilitatea care le-a fost dată de a-și decora gratuit casa cu niște păpușele așa de simpatice, trebuie adăugat că e vorba de persoane în vârstă care locuiesc singure, Aș dori să cunosc numele și adresele acestor doamne ca să le mulțumesc, spuse Cipriano Algor, Regret, dar nu am permisiunea de a dezvălui datele personale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
păpuși ale Marianei. Nu-și puteau permite ambele pasiuni, așa că a Început să bîntuie prin talciocuri după valize cu fund dublu, cutii de magician și tot felul de echipamente din arsenalul spionilor. Mariana Îi dădu chiar o Matrioșkă, ale cărei păpușele ascunse unele Într-altele aveau chipurile țarilor și dictatorilor ruși. Cea mai mică era cît un bob de orez și Îl Înfățișa pe Ivan cel Groaznic. A fost una dintre rarele ocazii În care gusturile lor s-au potrivit. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ești foarte periculos. Este o activitate de grup, este o activitate de divertisment. Simți că ești mai liber la Club, e total diferit de sistemul de deținere. Dar gândurile te seacă. Stai și te uiți ce-ai făcut în urmă. Păpușelele și crucile, după Hrib Pun trei-patru cârpe una lângă alta și devine o păpușă. Acuma, cererea și oferta. Dacă piața asta cere, eu, dacă am lut (am lut special, trimis din SUA), iau lut d-ăla care pentru mine costă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
chiar fete drăguțe Trag de zor la săniuțe. Iar prin curți apar degrabă Mândri oameni de zăpadă Cu cărbuni în loc de ochi Și nas roș, să nu-i deochi. Ce vrem, noi, copiii? Noi copii vrem de toate: Ursuleți, baloane colorate, Păpușele, mașinuțe Mari și mici, dar și drăguțe. Vrem și joacă și odihnă Dar mai vrem și traista plină Cu bomboane delicioase Și prăjituri făinoase. Însă când la școală mergem... Vrem sau nu, nu mai alegem. Iar noi învățăm cu spor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
adesea eu privesc Și cu ochii plini de lacrimi Tot la tine mă gândesc. Când anii se vor stinge Ca valurile mării Amintirile acestea Nu le voi da uitării. Mama mea Mama mea e frumușică Și-i mai zic și păpușică E-o ființă minunată Ce nu poate fi comparată. Ea are grijă de noi toți Și face ceea ce nu poți. Când toți o neglijează Nu spune c-o deranjează. Vrea ca toți să fie bine, Fără să-i pese de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
oi face jurământ! Dar de al lumii soare Tu nu te-ai săturat A gândului ardoare Pe mine m-a furat. Tucu Andreea-Ramona, clasa a VI-a Școala Gimnazială Mușătești Argeș profesor coordonator Avram Laura-Mădălina Copilăria mea Am primit prima păpușică Cu păr lung, subțire și dulcică O pieptănam, o îmbrăcam mereu Să fiu ca aceasta era visul meu. E simplu atunci când ești micuț: Toți îți spun că ești dulce și drăguț. Cadouri și jucării vin din plin Iar mie toate
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un cântec de leagăn, de care niciodată nu mă săturam. M-am apropiat timid de fetiță. Pe chipul ei se citea teama și îngrijorarea față de mama ei. Poți să o repari? Te rog, spune-mi că poți! Ieri, când o păpușică de a mea s-a rupt, a reparat-o mami, acum și mami va fi reparată, nu-i așa? spuse cu vocea tremurândă copila. Pentru prima dată în 43 de ani de când sunt vampir, ceva mă înduioșează, simt că vreau
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
e meseria lor. Și bănuiesc și că toată povestea asta a fost un relativ coșmar pentru ei. Hilary s-a purtat foarte drăguț cu mine de când a ajuns aici, dar ceva îmi spune că pe biroul ei se află o păpușică de ceară plină de piuneze. — Dorim doar să ne asigurăm că nu faci vreo afirmație nefericită. Îmi zâmbește ușor dement. — N-o să fac. O să mă țin de scenariu. — Și după aceea, echipa de la News Team te va însoți la Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]