1,076 matches
-
s-a ivit Pe perete-o mâzgăleală ! Aduc lutul pic cu pic Și-l lipesc cu măiestrie Până iese un chirpic - Rece lacrimă de glie. Și, chirpic lângă chirpic, Ca o salbă de mărgele, Cuibul crește din nimic ... Dragoste de păsărele ! Referință Bibliografică: CUIBUL / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1489, Anul V, 28 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
CUIBUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382334_a_383663]
-
din 20 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Zilele au trecut diferit. Unele se târau, cu viteza unui melc care își poartă casa în spinare, atunci secundele deveneau minute, iar minutele ore, mă uitam prea des la ceas, timpul se oprise, păsărele de la streașina casei înțepeniseră, iarba nu mai creștea, soarele nu se mai mișca, funzele pomilor încremeniseră, vântul rămăsese cu rafala în gură, gata să fie suflată. Voiam să vină ora cinci, atunci, numai atunci mă aștepta Mari. Universul lucra împotriva
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]
-
ora cinci, atunci, numai atunci mă aștepta Mari. Universul lucra împotriva iubirii mele, nu-i nimic, mă voi lupta cu el pentru iubirea mea. Îl voi bate pe spate pe zeul Eol, să dea drumul vântului răcoros de vară , atunci păsărele vor zbura, iarba va crește, iar soarele își va vedea de drumul lui pe bolta cerească. Cu mult înainte de ora de întâlnire, am plecat de acasă, era o după amiază fierbinte de vară, rarii țărani întâlniți în cale, erau moleșiți
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]
-
lor vor împlini ritualul cuvenit și vor lupta împotriva forțelor răului. Tinerii îndrăgostiți colindară în trăsură moșia, apoi se opriră la umbra unui stejar umbros de la marginea pădurii. În mijlocul naturii se simțiră rupți de griji și de lume. Parcă și păsărelele cu trilul lor duios își făceau declarații de dragoste, zburau din ram în ram sau se sărutau cu cioculețele după un anume ritual. Îndrăgostiții le priveau cu admirație jocul și le urmau exemplul, lăsându-se pradă fiorilor feerici ai amorului
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
cal și plecă la locul unde bunicii și străbunicii lor își duceau veacul. Mormântul familiei se afla la câteva sute de pași distanță de marginea pădurii după datina străbună pentru ca de acolo să asculte foșnetul codrului, murmurul izvorului și ciripitul păsărelelor. Micuțul cimitir era îngrijit și împodobit cu flori de toate culorile ce răspândeau în jur un parfum amețitor. Era un mic paradis al celor ce au trecut dincolo de moarte. Semăna cu o grădină din care printre rondurile de flori răsăreau
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
pe cea de real... Sentimentul erotic al autoarei se manifestă în toate ipostazele iubirii, de la divinitate și până la aproapele său, de la univers și până la localitatea în care trăiește și de la micuțul ghiocel până la cele mai delicate și frumoase flori sau păsărele. Lipsește din acest uriaș cadru de manifestare doar bărbatul, omul iubit. În fapt, el nu există. Doamna Coca Ecaterina Soare nu este și nu a fost căsătorită, iar versurile sale nu demască existența vreunui iubit, nici chiar în perioada idilelor
GÂNDURI ÎNSUFLEȚITE SPRE ASFINȚIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382477_a_383806]
-
cu mare-nfrigurare Să ne întoarcem iar, ca altădată. La plugul obosit de așteptare Când brazda o despică însetat. Acuma zace într-o nepăsare Fiindcă flăcăi de ieri, azi l-au uitat. Mi-e dor de liniștea de dimineață Când păsărele-n geam îmi ciripeau. Și când tot satul prinde iară viață Mi-e dor de toate ce mă alintau. Mi-e dor de greierii ce cântâ-n iarbă De trilul lor să mă doară auz. Și să nu-mi fie, practic
ÎNTOARCEREA ÎN SAT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382558_a_383887]
-
de primăvară-n plete Și dragostea s-o-ncurajăm cu leacuri. La sărbătoare vin băieți și fete În straie noi de in și de bumbacuri, Ademenind iubirea în iatacuri, Suavul ei sărut să îi îmbete! Tot azi se logodesc și păsărele Și-nalță imn pe crengile din crânguri Din noul cuib de paie și nuiele Și-apoi, iubindu-se, dansează-n cârduri. V-aștept pe toți, desfaceți ștergărele, Iubiți-vă și faceți flori din muguri! Dorință Aș vrea să fiu un
PENTRU ZI DE DRAGOBETE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383954_a_385283]
-
mai fusese umblată și era firesc ca sălbăticia naturii să se fi reinstalat. În cele din urmă descoperi o potecuță pe care pășeși atent la tot ce se întâmplă în jurul său. Se depărtă de puhoiul de apă și desluși trilul păsărelelor care nici nu se sinchisiră de prezența sa. În urechi îi persista acel vuiet continuu și armonios produs de micile cascade. Simți în păr și pe obraji adierea răcoroasă a vântului ce-i revigoră forțele. Mergea pe firul apei, iar
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
un timp pădurea se rări și doar ici colea se ivea de după câte o stâncă un grup de arbuști. Era o liniște deplină că nici adierea vântului nu se simțea. Nu zări nici o vietate și nu auzi nici un tril de păsărele. În jurul său plutea o atmosferă apăsătoare. De după un abrupt stâncos îi apăru în fața ochilor masivul sterp, rece și amenințător. Câțiva fiori îl cutremurară, întrebându-se ce caută pe aceste meleaguri lipsite de orice urmă de viață. Privirea îi coborî lent
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
întorc cu mâna goală! Sau chiar descopăr ascunzătoarea acelui legendar castel și dau de aurul ascuns!” Zâmbi satisfăcut de ideea năzdrăvană și, dând pinteni calului, se îndreptă către adâncurile pădurii. Hoinări la întâmplare, ascultând foșnetul codrului și trilul melodios al păsărelelor în liniștea sufletească ce-l cuprinsese. Stejarii seculari făceau parcă parte din familia lui. Ajunse la un iaz acoperit aproape în totalitate de un pod de verdeață. Orăcăitul broaștelor nu-l înspăimântă, ci din contră îl amuză. Descălecă și lăsându
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
Oana Șerban), o pereche minunată care au cântat, dansat foare frumos, au fost exuberanți. În finalul spectacolului, prin geniala idee a regizorului prof.univ.dr. Cristian Mihăilescu, scena este inundată de zece „papaghenuți” cu un prâslea care aduce la rampă colivia cu păsărele, dovadă că așchia nu sare departe, iar urmașul vestitului păsărar Papageno (care o alimentează pe Regina Nopții cu păsărele vânate) îl va înlocui în viitor. Sunt sigur că drăguții, superbii spectatori, zâmbitor ca niște flori, care au aplaudat la scenă
AȘ VREA SĂ FIU COPIL CA ALTĂDATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384026_a_385355]
-
idee a regizorului prof.univ.dr. Cristian Mihăilescu, scena este inundată de zece „papaghenuți” cu un prâslea care aduce la rampă colivia cu păsărele, dovadă că așchia nu sare departe, iar urmașul vestitului păsărar Papageno (care o alimentează pe Regina Nopții cu păsărele vânate) îl va înlocui în viitor. Sunt sigur că drăguții, superbii spectatori, zâmbitor ca niște flori, care au aplaudat la scenă deschisă prestația actorilor, s-au bucurat și au râs fericiți când „Papaghenuții” , „fioroasele” animăluțe, Regina Nopții, Tamino, Pamina, cele
AȘ VREA SĂ FIU COPIL CA ALTĂDATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384026_a_385355]
-
Toate Articolele Autorului În anii copilăriei, când la bunica eram, În cireșul din ogradă îmi plăcea să urc pe ram. Crengile-i atingeau cerul, în brațe când mă lua, Sau așa îmi părea mie, că, din vârf, eu pot zbura... Păsărele minunate-și făceau cuiburi sus, pe ramuri, Mierle, rândunici sau vrăbii și-alte nu știu câte neamuri, Sub perdeaua grea de frunze ciripeau cu veselie. Eu, copilă inocentă, credeam că îmi vorbesc mie. Fructele catifelate mă-mbiau cu-a lor aromă, Să
CIREȘUL DIN OGRADĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384117_a_385446]
-
Iar mantia-ți de fulgi pufoși, A îmbrăcat pomii livezii Cu fluturașii săi frumoși. Azi ai acoperit pământul, Cu dalba-ți plapumă de nea, Sub care care o să doarmă grâul, Ce mâine pâinea ne va da. Nu vezi pe ramuri păsărele, Cu tine viscol ai adus. În Apusenii țării mele, Doi oameni moartea a răpus. Ce tristă ,rece și zăludă, Îmi pari acuma, iarnă rea, Căci soarta lor le fuse crudă, Când moartea viața le curma. Ei au plecat ca să salveze
IANUARIE CERNIT de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384128_a_385457]
-
întrebat. - Dragul meu, poet iubit, cum se face că dorești a vorbi cu mine?!... Cred că era mult mai bine să te fi oprit la surioarele mele Primăvara și Vara care ți-ar fi umplut sufletul de fericire cu ciripitul păsărelelor, cu frumusețea florilor multicolore, căldura zilelor și a nopților în care ai fi fost cu adevărat răsfățat. Priveam fascinat în jurul meu și, drept vă mărturisesc, în următoarele secunde îmi dispăruse glasul că nu am reușit să scot măcar un cuvânt
CRIZANTEMA DE AUR 2014 – TÂRGOVIŞTE – MI-E ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNA! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384108_a_385437]
-
voinței, plecând într-o sferă nelumească și determinând un destin tragic. La începuturile vieții dragostea lui este senină, frumoasă, împlinită cel mai adesea într-un cadru feeric al naturii, ca în poeziile „Dorința”, „Atât de fragedă”, „Freamăt de codru”, „Somnoroase păsărele”, „La mijloc de codru des” și altele. Plenitudinea sentimentului iubirii este redată însă, în poeziile „Lacul”: „Lacul codrilor albastru/ Nuferi galbeni îl încarcă;/ Tresărind în cercuri albe/ El cutremură o barcă./ Și eu trec de-a lung de maluri,/ Parc-
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
nu îi primise avansurile, însă nu a a vrut, să profite de slăbiciunea ei. Soarele apusese , cerul devenise sângeriu, o răcoare plăcută îmbrățișase străzile încinse de căldura de peste zi. Frunzele copacilor se mișcau lin, atinse de mângâierea vântului ușor; două păsărele cântau o melodie duioasă ca o chemare a îngerilor. În colțul străzi un om îmbrăcat în niște haine de firmă, acum zdrențe, cu un rest de batistă roșie pusă în buzunarul sacoului, având la gât înnodată o cravată slinoasă dintr-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
nu îi primise avansurile, însă nu a a vrut, să profite de slăbiciunea ei. Soarele apusese , cerul devenise sângeriu, o răcoare plăcută îmbrățișase străzile încinse de căldura de peste zi. Frunzele copacilor se mișcau lin, atinse de mângâierea vântului ușor; două păsărele cântau o melodie duioasă ca o chemare a îngerilor. În colțul străzi un om îmbrăcat în niște haine de firmă,acum zdrențe, cu un rest de batistă roșie pusă în buzunarul sacoului, având la gât înnodată o cravată slinoasă dintr-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
am aflat în jur suflare. Iarna asta, frățioare, M-am topit de așteptare. Spune-mi, că ești înțelept! Primăvara, cât s-aștept? Vreau să aflu prin pădure Ghiocei și boz și mure. Să mă-ntrec în cântecele Și cu alte păsărele, Vântul să-mi răspundă-n cale, Când voi da din aripioare... Frățioare- zburător, Știu că ești nerăbdător... Când vedea-vei pe câmpii Șiruri lungi de ciocârlii, Ghiocei pe lunca mare, Rândunele călătoare, Atunci sigur o s-apară Mult dorita primăvară. Referință
SĂ VINĂ PRIMĂVARA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383156_a_384485]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > MOȘ NICULAI Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului MOȘ NICULAI Când iese voios din Rai, Cică Moșul Niculai E condus cu mult alai De mulțimi de păsărele Spintenele, Voinicele, Ce se cheamă Și se-nhamă Fără teamă, La caleașca-i de argint Ușurică, nu vă mint, Zice-se că nici n-o simt. Pînă a pleca, de zor, Stă o clipă pe un nor (La gât, iată
MOŞ NICULAI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383225_a_384554]
-
Acasa > Poeme > Emotie > MI-E SUFLETUL RĂPIT DE PRIMĂVARĂ Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 1876 din 19 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-e verde crud de iarbă, Mi-e alb de ghiocel, Mi-e tril de păsărele, Mi-e fraged mugurel. Mi-e freamăt de pădure, Mi-e susur de izvoare, Mi-e blândă adiere, Mi-e răsărit de soare. Mi-e lună argintie, Mi-e noapte visătoare, Mi-e vers de poezie, Mi-e stea căzătoare
MI-E SUFLETUL RĂPIT DE PRIMĂVARĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383273_a_384602]
-
Îl smulseră din reverie. De acum cunoștea acele semnale. — Messer Durante, trezește-te. Poetul se grăbi să deschidă și se pomeni față În față cu Bargello, gâfâind, Îmbrăcat În armura obișnuită. Acum, În lumina clară a zilei, Înveselită de cântecul păsărelelor și de mireasma pâinii abia coapte, omul acela, cu echipamentul său de război, părea Încă și mai grotesc. Totuși, ceva din privirea lui Îl ferea de ridicol. Era frica. Ochii apăreau injectați de sânge, iar partea de chip vizibilă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tragedii Începeau să i se lege În minte, alcătuind un ansamblu neașteptat. Pe măsură ce diferitele cartoane Își găseau locul, Își dădea seama cât de diferită era schema lucrării de proiectul inițial. Nu exista nimic din aeriana armonie de ierburi și de păsărele, de plante și de flori ale Edenului. Ambrogio nu abandonase prima idee a lui Arbor vitae pur și simplu pentru că această idee nu existase niciodată. Cu măiestria și cu gustul său extraordinar pentru culoare, el dăduse formă unei alte imagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
în postura de colege. Surori, și încă gemene, suntem în fața Domnului; colege, în fața necazurilor. — Judicioasă explicație - observă căpitanul Tresoro. — Ne numim surorile Acetosa. Ne-am născut în comitatul Frisco - continuă Amada - într-o frumoasă zi de marți. Soarele strălucea și păsărelele... — O, dar nu-i nevoie! - zise căpitanul Tresoro. Treceți spre adolescență, singura vârstă în care... — Aveți dreptate - îl întrerupse sora ușor ciupită. Pe mine mă cheamă Fibbia. Tatăl nostru, surugiu, văzând că intrăm în adolescență și că nu-i țipenie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]