309 matches
-
lui Gădălin); alt țăran izbutește să ia, în ziua zdrobirii pe roată a lui Horea, opincile acestuia, obiecte devenite sacre pentru el, pe care apoi, după îndelungi șovăieli, le va încălța, pentru a porni la Viena să îi spună împăratului păsurile iobagilor (Opincile). În ciclul Tulnicele Iancului, un lemnar ce își vinde singur obiectele confecționate face fapte de eroism (Mărian din Poșaga); spânzurat în turnul clopotniței, un clopotar mut se zbate cu ultimele puteri pentru a le vesti sătenilor prezența cătanelor
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
la vreme de boală, strigând ajutor mănat de trecere. Rugăciunile, un puhoi de lacrimi uscate. Sub privirea divină, rămâneau mute la poarta îngerilor. Îmi păreau că râd de murirea mea, cunoscută acum cu simțirea. Da, lumea murea și învia la păsul îngerilor... Eu îi trădasem de prea multe ori ca să mă audă. Sufletul, singurul care adulmeca tărâmul cu aripi, unde nu cutezase să-l cuprindă gândul, deschis în neajunsurile lui călătoare, la poarta îngerilor, strigând încontinuu. SPERÂND LA O SLUJBĂ M-
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
Brașovului îi datora, încă din 1705, Domnului țării Românești. „Că unul Dumnezeu știe - scria ea - la câtă supărare și năcaz mă aflu de supărarea datornicilor, că nicio zi nu am răsuflu și odihnă de dânșii [...] Căci și noi avem mare păs de datoriile ce sântem datori; cât nu ne lasă pă zile și pă ciasuri a răsufla, cât și în patria noastră fiindu, dar amară viață trécem mai mult pentru datoriile acestea”. Cu veacuri înainte, Doamna Despina Milița îl dădea în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Văduva marelui logofăt Grigore Grădișteanu, Stanca, fiica marelui postelnic Condilo, se plângea - într-un act publicat de Nicolae Iorga în Studii și documente..., vol. IV, p. 64-65 - că i-a fost dat să trăiască, după moartea soțului ei, în „mare păs și greu de datornici”, „cu multă datorie”. Tot încărcat de datorii a murit și serdarul Mihai Drosu, nepot al primului soț al Doamnei Stanca, omorât de agenții lui Șerban Cantacuzino. Câteodată urmașii datornicilor izbuteau să plătească debitele (postelnicul Matei, fiul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sale - materiale colectate cândva de Iordache Golescu (Povățuiri i cuvinte adevărate), I.A. Zanne reține „pentru văduve”: „Pă văduve și pă sărmani dă nedreptăți să-i ocrotească” (percept scripturistic); „Pă văduve și pă sărmani cu deosebire să-i îmbrățișezi la păsurile lor”; „Să nu treci cu vederea pă văduvă când varsă lacrimi”; „Dă văduvă să-ți fie milă, ca și a ta neveastă mâine va fi văduvă ca ea”. „Sentențiile”nu ignoră sexualitatea: „Vai de văduva aceea ce fără bărbat rău
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
A. Păunescu-Podeanu). Ne aflăm în fața unor „bolnavi dificili”, care, dincolo de suferințele pe care le acuză, pun probleme deosebite, legate de natura personalității lor. A. Păunescu-Podeanu descrie o „imagine clinică” foarte semnificativă: „Bolnavii aceștia se vaită, încontinuu au o plângere, un păs, o suferință, niciodată nu sunt bolnavi cu adevărat, dar totdeauna au ceva. Și pentru că, de obicei, suferințele lor persistă ani și ani, ocupând un loc important în viața acestor bolnavi, însă fără a le altera prea mult însă starea generală
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sinodul pravoslavnic de la București nu are nici un episcop de etnie țigănească și nici un departament misionar care să se ocupe serios de problemele acestei minorități. Lipsesc preoții cunoscători de limbă și cultură țigănească - buni duhovnici și neobosiți educatori - gata să asculte păsul acestor oameni adesea marginalizați, dar și în măsură să ofere îndreptare. Este un semn clar că pentru foarte mulți ortodocși apartenența la Biserică este o funcție a unei identități etnice. Ne putem imagina că doar fascinația pentru ritual și superstiție
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
publice volume Întregi. Numai de aur nu poate fi această tăcere. Tăcerea aceasta lipsește pe scriitori de ajutorul criticii, ajutor de care au multă nevoie și la care au tot dreptul. (Ă). Să vorbesc și despre cel de-al doilea păs al meu: De ce din lectura unor cronici, foarte lungi câteodată, cititorul nu se alege cu o privire limpede asupra cărții discutate? De ce unii cronicari se pierd Într-o serie de afirmații contradictorii care pun În Încurcătură și pe scriitor și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
noastră pot spune sus și tare că femeile române oriunde s-au întâlnit cu surori de orice neam și crez, cu lealitate le-au întins o mână prietenească. Tot noi aci am socotit din primul ceas, că trebuie să ascultăm păsul surorilor noastre minoritare și credem că nici ele nu au uitat întrunirea din Capitala țării în 1925, când după rugămintea noastră au venit și am ascultat toate cererile, făcând tot posibilul, ca să fie în bună parte, rezolvate. Suntem aceleași, dorul
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
și inexistentă, iar comicul vine din alte zone. Mai întâi din disproporția dintre insignifianța conflictelor, disputelor și amploarea, forma supradimensionată pe care acestea o iau. Prozatorul evită să povestească; introduce personajul în scenă și îl lasă apoi să-și spună păsul ori „convingerile”. Tipul de discurs al eroilor (scrisoare, cerere, petiție, raport, telegramă, cuvântare polemică), relevant pentru portretul lor, tinde să extragă de peste tot același amar adevăr moral. Cea mai generoasă sursă a comicului se află în limbajul personajelor, în acea
BANUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
primit nici o veste de la ea, și n-a reușit să ia legătura cu ea, îi povestește lui Richard. Împotriva oricărui gând rațional, îi povestește, chiar dacă așa cum bine știm, Richard nu e tocmai cea mai indicată persoană căruia să-ți spui păsul. ― Te putea suna ea pe tine, spune Richard. Să recunoaștem, Ben, știe foarte bine unde lucrezi și tot ce are de făcut e să pună mâna pe telefon. Ar trebui s-o consideri o strălucită aventură de-o noapte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
tabere s-au strâns Ca să stee înainte-mi ca și zidul neînvins. Când văzui a lor mulțime, câtă frunză, câtă iarbă, Cu o ură ne-mpăcată mi-am șoptit atunci în barbă, Am jurat ca peste dânșii să trec falnic, fără păs, Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs... Și de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag? Și, purtat de biruință, să mă-mpiedec de-un moșneag? " - " De-un moșneag, da, împărate, căci moșneagul ce privești, Nu e om
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
glasul lui blând și în chipul său blând se ascundea o minciună. Simțea că și în înfățișarea bătrânului, și în vocea sa fornăită, și în oftatul lui dinadins se ascundeau minciuni. Omul acesta nu înțelegea nimic din necazul și din păsul lui. Se prefăcea doar că înțelege. — Roku, află că n-am să îngădui niciodată ca neamul Hasekura să fie zdrobit! Măcar atât au încuviințat și Sfatul Bătrânilor, și seniorul Ayugai. Seniorul Ishida repetă cu tărie aceleași cuvinte de adineauri. — Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sau japonez, dar n-am cum să nu-l compătimesc pe Michael, care a fost prins în mijlocul unui astfel de eveniment tragic, într-o țară străină, și nici măcar nu înțelegea limba. Nu e genul de om care să vorbească despre păsurile sau suferințele lui. La câteva săptămâni după interviu, i s-a terminat contractul cu școala și s-a întors în Irlanda. „Se fac patru ani de când am venit în Japonia. O perioadă lungă. Mi-e dor de familia mea. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
esența mătrăgunii. * Fala mi-a ieșit în cale Cu un car de osanale; Simțul i-a cerut îndată Altă cale să străbată. * Nu dispare lesne lenea Dacă nu se iau măsuri. De aceea, al de „Nenea”... Ne îngroapă-n multe păsuri. Scris-am versuri cu grămada, Care nu vă spun nimic, Ca la hurtă, la plămada Condeierului cel mic. 16 iunie 2004 Am dorit s-aduc în prag Lacrima minunii, Dar am strâns pân’ azi, moșneag Ce displace lumii. * Ca măsură
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
același ton. — Desigur că am să-i iubesc. — Ai să vorbești cu mama lor așa cum vorbește unchiul tău cu Salma? — Da, fără îndoială. — Ai să vii des la ea? Ai s-o întrebi dacă e sănătoasă? Ai să-i asculți păsurile? — Da, Mariam, da! Ea trase atunci brusc de hățuri și catârca se ridică în două picioare. M-am oprit. S-a uitat fix la mine: — Dar atunci de ce nu-mi vorbești niciodată? De ce nu vii să mă întrebi dacă plâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mi-a adus după sine și porecla de "Marele confident'', căci dacă fiecare avea câte un confident în colegul de bancă sau în acela de drum spre casă, confidentul tuturor, confidentul general, "Marele confident", eram eu, nenorocitul, nevoit să ascult păsurile și ofurile de dragoste ale celor mai mulți, dealtfel foarte firești la vârsta de 17―18 ani, câți aveam noi pe atunci. ― Uite așa și așa cu fata, mă Griguță, fă-mi, mă, o scrisoare acolo, cu floricele, să mă-mpac, că
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Făcea - credeau soldații care intrau și-l vedeau - mari sacrificii să plece urechea la fiecare, biruind cu greu suferința ascunsă. Avea privirea obosită a unui tată ocrotitor, care ascultă pentru ultima dată În viața ce i se apropie de sfârșit păsurile multiubiților fii. Nu citea niciodată bazaconiile din scrisori. La Început Îl făceau să râdă. An după an, Însă, băgase de seamă că poveștile se repetau, moștenite de la generațiile de dinainte. Se Încuia În birou, trăgea perdelele și Începea să scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
momentul potrivit. —Nick? —Îhî? De data asta, răspunsul lui Nick a sunat puțin mai țâfnos. Era clar că voia să citească fără să fie întrerupt. Dar, de data asta, Susan era decisă să-i dea înainte și să-și spună păsul. Mă întrebam... Apoi femeia a așteptat ca el s-o încurajeze să-și formuleze întrebarea, de parcă, din punct de vedere psihologic, gestul ăsta ar fi avut un impact mai pozitiv asupra răspunsului. Numai că Nick n-a spus nimic. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
voi, băieți? Ce vânt vă aduce pe aici? Domnul tânăr îi șopti două cuvinte. Ministrul continuă, trecând înainte mulțumit: ― A, da... Da! Vasăzică ați fost?... Bine. Atunci dumnealui v-a spus ce trebuia. Să-l ascultați, că vă cunoaște toate păsurile și știe să vi le lecuiască... Coborî încetinel pe treptele de marmoră. Țăranii rămaseră cu căciulile în mână. Lumea se risipi, parc-ar fi apus soarele. ― Apoi hai să plecăm că pe aici am isprăvit! făcu Petre. ― Hai, hai! bâigui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ce i s-ar fi cuvenit lui și numai lui după toate legile și dreptățile, mai ales că a suferit atât din pricina lealității lui față de Iuga. Duminicile, Grigore strângea pe țărani la curte, să le asculte el însuși necazurile și păsurile. Auzea aceleași plângeri, spuse cu mai multă rezervă, despre lipsa porumbului, și greutatea datoriilor, și nevoia de pământ. Nici unul, niciodată nu aducea vorba despre întîmplările răzmeriței, iar când întreba el, primea aproape mereu același răspuns: ― S-au iuțit oamenii, cucoane
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
continuare de inabilitatea lui de a preda mecanica și incapabil să i se destăinuiască lui Tom sau lui Hector, îl alesese drept confident pe Emma, care era, evident, un cărturar serios, dar nu găsise încă ocazia de a-și spune păsul. Hector avusese, ceva mai devreme în acea seară, un diferend cu Jonathan Treece pe care încercase, în mod imprudent, să-l ajute în problemele muzicii. Treece plecase val-vârtej la Oxford. Oricum, aceasta apărea drept o problemă minoră în comparație cu ceea ce simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îi pusese chestiunea Siei, cu care nu știa ce să facă. Lina însă trebuise să apeleze la Lenora Hallipa, ce refuzase net. Mânia lui Lică, firește, căzuse asupra Linei, care, neputincioasă, își vârâse capul între umeri. Lică își spusese atunci păsul domnișoarei directoare, care propusese să oprească pe Sia pe lângă ea. Cum timpurile se anunțau grele, fata îi va ține de urit și o va ajuta. Oferta era făcută delicat și avea ceva romantic. Lică primise cu "sărutări de mâini repetate
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
la taclale cu Julius și să se distreze ascultîndu-l cum vorbește. Îl Învățară o grămadă de Înjurături ca premiu pentru că se urcase cu găleata pînă sus. Acum nu-l mai tratau ca pe o domnișoară și Începură să-și spună păsul deschis față de el. — Taică-tu trebuie să ne dea o primă pentru planșeul de azi, spuse Albinețu. Inginerul vede că ne rupem oasele și ne dăm sufletul pe schelă... — Asta depinde de taică-tu... el ține paralele. — Bere ne dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a face cu un copilandru, răpăd mai multe expedițiuni în provinciile Macedoniei. Alexandru, după ce înădușă începuturile de răscoală ce se urziseră în Grecia, își îndreaptă armele împotriva popoarelor Traciei. În luna lui mai 335 el pleacă din Amfipolis, trece prin păsurile muntelui Hemus și atacă pe Tribali, care fug sub regele lor Sirmus în insula Peuce dintre gurile Dunării. Alexandru după ce atacă fără izbândă insula, cu ajutorul unor corăbii ce veneau din Bizanț, trece Istrul pe malul stâng pentru a lovi pe
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]