705 matches
-
este chiar binedispus. Se află în centrul atenției. Toți așteaptă să afle dacă a cordit sau nu ceva în timpul concediului. Așteptare uitată cât de curând. Ghergheli îi fascinează relatând amintirea cea mai dragă lui, de pe vremea când ducea caprele la păscut pe dealurile dobrogene ; idila cu Aruna : „ Am crescut împreună, mânând caprele la păscut de mici copii. Copila ce o știam căpăta forme feminine. Privindui-le, nu puteam decăt să-mi mângâi mustăcioara ce prinsese contur. Hârjoana dintre noi, veche de când ne
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
a cordit sau nu ceva în timpul concediului. Așteptare uitată cât de curând. Ghergheli îi fascinează relatând amintirea cea mai dragă lui, de pe vremea când ducea caprele la păscut pe dealurile dobrogene ; idila cu Aruna : „ Am crescut împreună, mânând caprele la păscut de mici copii. Copila ce o știam căpăta forme feminine. Privindui-le, nu puteam decăt să-mi mângâi mustăcioara ce prinsese contur. Hârjoana dintre noi, veche de când ne știam, doar părea să fie aceeași. Fiecare îl stârnea pe celălalt, ceva se
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
privesc cu mai mult interes lumea adulților. S-ar putea spune că acestora din urmă nu prea le-ar conveni acest fapt; au inventat poveștile, au inventat jucăriile sau pur și simplu și-au trimis copiii să ducă vitele la păscut. Copiii, însă, cresc, devin adolescenți, se obrăznicesc să-i judece pe adulți, pe nebăgate de seamă devin adulți fară să aparțină lumii acestora, sunt priviți cu indulgență de adulții “maturi” dar timpul rezolvă încetul cu încetul totul. Zbuciumul, trăirile, devin
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
herghelie de iepe sirepe Făcând atâta gălăgie Că nu mai poți să dormi de astenie Da' ce-mi pasă mie Care am spus atât cât am spus Care am spus exact ce am vrut Și-acum plec cu strada la păscut? Referință Bibliografică: Strada, capra și meridianul / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 559, Anul II, 12 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
STRADA, CAPRA ŞI MERIDIANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366780_a_368109]
-
fătau înainte de Paști, și tăiam câte un ied de Paști (Nea Sabin al lu' Lupu taia capre și porci prin comună), și făcea mama drob de ficat. Am avut și vaci când eram mic, dar deveniseră greu de dus la păscut. Caprele erau mai economicoase, mai ales că se înțeleseseră oamenii în sat să le dea în păzală. La început făceau cu rândul, o zi un om, o zi altul cu toate caprele satului pe izlaz. Apoi s-a găsit o
PE VALEA OLTEŢULUI de ALEXANDRU CETĂŢEANU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365576_a_366905]
-
câmpia pustie. Cu mine rușii mai luaseră încă doi unguri din sat, toți trei eram cu căruțele în șir, pe unul din ei, bătrân, îl cunoșteam mai de mult, de pe timpul când noi, copiii, mergeam pe luncă cu caii la păscut și el venea la noi și ne spunea brașoave; era un fel de văcar al satului, acum ajunsese sărman, n-avea nici copii, trăia singur cu baba lui, mai mult din mila satului. Mult timp m-am întrebat de ce l-
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
în puieți păi n-am știut păi stai să vezi nimic pădurarul tot il certă Gicu de teamă pe el se și scăpase cum povestea săracul Gicu Catrinca-l mângâia-n tăcere măi mama eu nu mai merg cu capra la păscut nea Gogo pădurarul mi-a zis să-ți spun de mă mai prinde iar în puieți mă bate îmi ia capra și pe Catrinca o ... pup măi Gicu puiul mamii nea Gogu e glumeț... nu mama nu e drept ție
COPILĂRIE ÎMI AMINTESC ... de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365674_a_367003]
-
meserie, care acum îl ajută să-și câștige pâinea mai ușor decât în agricultură. Până să adoarmă, lui Victor îi apăru în minte copilăria sa. Cum în vacanțele de iarnă, când nu era căzută încă zăpada, ieșea cu oile la păscut pe câmpul de la marginea satului dinspre dispensar, lăsând mieii acasă, să nu apuce să guste din iarbă, chiar dacă îl enerva zbieratul oilor ce-și chemau continuu mieii. După spusele bătrânilor, acest lucru făcea ca mieii să aibă carnea mai gustoasă
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
în vis ... m-am ospătat cu atâtea frânturi de peisaj din micul sat Ușurei, așezat pe malul râului Beica, unde Titina alături de ceilalți copii, ascultau cântecul broaștelor, târâitul greierilor și țânțărimii; unde spuneau povești și se jucau de uitau de păscutul vacilor ce le aveau în grija, uitau și de foame și de sete. M-am ospătat din toate povestirile că și atunci când în ziua de Sf. Crăciun, după ce făceau câteva milostenii pentru cei morți, serveau prânzul Sf.Crăciun, la masa
VIAŢA CA O PUNTE DE TITINA NICA-ŢENE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361672_a_363001]
-
locurilor. Amintirile copilăriei până spre adolescență, cănd dej� avea 11 ani, au trecut în joacă. Mai triste au fost când a început colectivizarea, luânduli-se din ograda oile, caprele și pe Bujoara - vacă lor cea dragă, cu care ea mergea la păscut. Puțin mai tarziu înțelege ce se poate descoperi, prin a învăța carte. Poate atunci, când merge cu fratele mai mare, pentru prima oară la oraș. Deși mărunțica, oacheșă și slabă, reușește să plece din satul sau sărac, învățând și creându
VIAŢA CA O PUNTE DE TITINA NICA-ŢENE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361672_a_363001]
-
aproape de etnia tatălui născut în Transilvania pe lângă Brașov. Aproape toate vacanțele mi le petreceam la bunici și trăiam printre veri obligat la îndeletnicirile lor. Scularea dimineața la 5 în plină vacanță, iar micul dejun după ce văcarul satului prelua animalele la păscut. Între timp spălarea animalelor și a grajdului, vânturarea gunoiului de grajd pe platforma de macerare, măturarea curții și alte îndeletniciri cotidiene. De muls se ocupau fetele. Și ce bun era laptele proaspăt muls alături de o imensă felie de pâine cu
EMIL WAGNER de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352356_a_353685]
-
luminat iar soarele a strălucit voios. Și sâmbătă la fel, suficient ca să usuce brazdele. În Dumineca Paștelui tot poporul (votant, nu știu de ce asociez întotdeauna aceste două cuvinte) în strai de paradă la biserică. La ora 8, vitele plecaseră la păscut curate și grijite deși era Dumineca Paștelui. Preotul a intrat în biserica plină ochi și, contrar uzanțelor a trecut direct la amvonul de unde ținea obișnuit predica finală. De această dată a spus ceva in sensul: „Știți cu toții că lucrările câmpului
EMIL WAGNER de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352356_a_353685]
-
desculți și în pijamale au fugit în fundul grădinii ca să vadă ce face prietenul lor. Dar stupoare! Nu era nicăieri! Printr-o gaură din gard reușise să se strecoare afară din grădină și alerga liniștit după niște văcuțe care erau la păscut pe deal. - Trebuie să-i dăm un nume! Cum să-l strigăm? - întrebă surioara. - Cuțu? - îi propuse frățiorul. - Nu! Să-i zicem Nero! - De ce? Doar nu-i negru! - Tocmai că-i alb noi îl „poreclim” negru! Nu vezi ce ochi
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
poemul-rugăciune TURME CELESTE: Mă persecută și acum privirea tragicilor miei,/ Duși spre tăiere, se uită cu speranță-n ochii mei. Ascunde-i Doamne, în ieslea cea cu paie,/ Să nu-i găsească ucigașii, să îi taie.// Du-i Doamne, la păscut prin cerul nesfârșit,/ Și scapă Doamne, fragila turmă de cuțit.// Hristoase, smulge-le din mâini cuțitul, fă o minune!/ Și turmele de miei, tăiate, să se-ntoarcă la pășune.// Și pentru că mieii nu știu să spere în Înviere,/ Oprește Doamne
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
duc? Ce bucurii sau necazuri îi împing pe oameni să plece la drum?“ -Bună ziua, doamna profesoară! Tresări, surpinsă. Antonia întoarse capul.Recunoscu un elev al ei care ieșise cu vaca pe poarta rămasă deschisă. -Bună ziua, Aurel! Mergi la păscut cu vaca? -Nu, doamna profesoară. Mă duc la Bobota la doctorul veterinar. Mă așteaptă taicu acolo. -Ce are? De câteva zile nu mai mănâncă.Eee ... ce bine era dacă domnul doctor era aici! Nu mai ne duceam atâția kilometric pe
CRIMA DE LA RĂSCRUCEA ULIŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346685_a_348014]
-
seninul cerului, cu obrazul alb ca marmura și cu buzele roșii cu miresme de frăguțe, rămânea înmărmurit de frumusețea ei. Fata locuia într-o colibă la poalele muntelui, și avea o turmă de mioare pe care o ducea zilnic la păscut în poienile cu iarbă fragedă. Într-una din zile, vrăjită de culorile delicate ale florilor și de miresmele lor îmbătătoare, a înnoptat pe malul lacului din care își adăpa mioarele. Era o noapte cu lună plină, și Dochia a adormit
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352049_a_353378]
-
fi la adăpost Să nu îi cadă-n mână, Fecioara regelui a fost Trimisă-n munți la stână. Și i s-a dat în păstorit O turmă de mioare, Iar pentru somn și locuit Colibă-ncăpătoare. Mergea cu turma la păscut Din zori și până-n seară Pe-un colț de rai necunoscut Din minunata-i țară. Poieni cu flori de paradis Înmiresmate-n rouă Mirifice i s-au deschis Spre altă lume, nouă. Vrăjită pe un mal de lac, Vrând turma
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
în ghete. Dar, oricâte mesaje îi trimite lui Moș Crăciun, acesta îl ocolește. De aceea, băiețelul îi scrie pe spatele renilor și se semnează: “Dragoș de la Țânțăreni”. Un copil îi vorbește necuviincios Moșului și-l invită să se ducă la păscut cu caprele și cu renii pe islaz. Atitudinea copiilor de azi este total diferită de cea a copiilor de ieri. Aceia erau plini de cuviință față de o persoană bătrână, care a mers mult prin nămeți și a obosit, poate a
CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356315_a_357644]
-
de ploaia venită atunci când era necesară, să ne bucurăm de iarnă sau de toamnă, de puținele plimbări duminicale prin parcul orașului și de zilele marilor sărbători religioase de peste an, de micile noastre „aventuri” pe câmp, când mergeam cu vitele la păscut. Nu puține au fost zilele în care îmi luam maculatorul la câmp, să citesc acolo. Acasă mereu era treabă de făcut. Era de udat, aproape zilnic, grădina mică plină de legume orânduite de mama în răzoare, pe anotimpuri și sezoane
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
îmi spun „Paște Fericit!” Urmând urătura asta sucită, Ei să-i spun să pască fericită!? 01.05.2016 Gabriel Todică Foto source: internet Urare de Paști Oamenii mă fac dator Urându-mi „Paște Fericit!” Dac-aș fi doar erbivor, La păscut m-aș fi grăbit!... Referință Bibliografică: Epigrama mea de Paști / Gabriel Todică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1948, Anul VI, 01 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriel Todică : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
EPIGRAMA MEA DE PAŞTI de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370352_a_371681]
-
Mor, voinice, mor!... Ulcioarele izvorului meu... sunt goale!... Aveam și noi un vânt care mâna prin cer norii cu ugere pline. Mulgea, neisprăvitul, toți norii, în ulcioarele izvoarelor... Aveam și noi apă... Atâta treabă avea el: dimineața mâna norii la păscut pe ogoarele mării și după-amiază îi mulgea la izvoarele noastre. Și doar îl plăteam pentru treaba asta... - Și ce-a făcut Vântul-Păstor? De ce nu mai vrea să pască norii? - Ar mai vrea el, păcătosul, dar într-o zi, după leafă
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
Mor, voinice, mor!... Ulcioarele izvorului meu... sunt goale!... Aveam și noi un vânt care mâna prin cer norii cu ugere pline. Mulgea, neisprăvitul, toți norii, în ulcioarele izvoarelor... Aveam și noi apă... Atâta treabă avea el: dimineața mâna norii la păscut pe ogoarele mării și după-amiază îi mulgea la izvoarele noastre. Și doar îl plăteam pentru treaba asta... - Și ce-a făcut Vântul-Păstor? De ce nu mai vrea să pască norii? - Ar mai vrea el, păcătosul, dar într-o zi, după leafă
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
îmi spun „Paște Fericit!” Urmând urătura asta sucită, Ei să-i spun să pască fericită!? 01.05.2016 Gabriel Todică Foto source: internet Urare de Paști Oamenii mă fac dator Urându-mi „Paște Fericit!” Dac-aș fi doar erbivor, La păscut m-aș fi grăbit!... Citește mai mult Epigrama mea de PaștiIată că Învierea a sosit!Toți îmi spun „Paște Fericit!” Urmând urătura asta sucită,Ei să-i spun să pască fericită!?01.05.2016Gabriel TodicăFoto source: internetUrare de PaștiOamenii mă
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
că Învierea a sosit!Toți îmi spun „Paște Fericit!” Urmând urătura asta sucită,Ei să-i spun să pască fericită!?01.05.2016Gabriel TodicăFoto source: internetUrare de PaștiOamenii mă fac datorUrându-mi „Paște Fericit!” Dac-aș fi doar erbivor,La păscut m-aș fi grăbit!...... XIV. SOLENOID, de Gabriel Todică , publicat în Ediția nr. 1940 din 23 aprilie 2016. Solenoid E greu să alegi dintre strofe albaste Pe cea în care azuru-i complet Nici casa înzestrată cu ferestre lucarne Nu poate
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
mea. Tot satul îi știa mai de grabă după porecle decât după numele de botez, adică Caca, Pișu și cu Beșu. Pe ăștia eram gelos foc. Pe ei nu-i puneau părinții la nimic. Nu aveau vacă sau oi de păscut, porc de scăldat, găini de hrănit și păzit, etc. Nimic! Nimic, nimic! Cât era ziulica de lungă, fie ea de vara sau iarnă, ei umblau aihui prin sat. Se jucau unde și cum vroiau, se bârâcau prin pomi după fructe
FANTOMELE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369485_a_370814]