357 matches
-
centrul, vestul și nord-vestul Transilvaniei, precum și din sudul Dunării, mai ales din regiunea Timok-Prizren. Indiferent de locul de origine, istroromânii au fost ultimii care s-au desprins de ceilalți români și au migrat spre vest, ocupându-se în principal cu păstoritul. Giuseppe Vassilich și Sextil Pușcariu consideră că viitorii istroromâni sunt atestați cu numele "Μαυρόβλαχοι" ("mavrovlahoi", în traducere literală „vlahi negri”), în documentele bizantine. Baza acestui cuvânt este "Βλάχοι" („vlahi”), folosit în greaca medievală pentru români în general. "Μαυρόβλαχοι" a dat
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
toponimie. O întreagă regiune din nordul Istriei, aflată majoritar pe teritoriul Croației și parțial în Slovenia se numește Ćićarija, în italiană Cicceria. Nume istroromâne de localități sunt Floričići, Jerbulišće, Katun, Kature, Fečori, Kerbune. Ocupația de bază tradițională a istroromânilor era păstoritul, dar aveau și alte ocupații. Încă din secolul al XIV-lea este atestat că formau caravane cu care umblau să-și comercializeze lactatele produse de ei și să transporte diferite alte mărfuri, de exemplu plumb din Bosnia la Ragusa (astăzi
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
Principalul factor al popularii îl constituie transhumanta, care, a favorizat apariția în această regiune a satelor. Transhumanta s-a manifestat prin trecerea transilvănenilor, prin contingențe întregi, numite "băjenari", dinspre trecătorile munților. Documentele locale amintesc de "ciobani", "ungureni" sau "de peste munți". Păstoritul a constituit principalul motiv al evoluției sociale și economice a zonei. În această zonă s-a manifestat fenomenul de transhumanta, prin deplasarea alternativă și după sezon a oilor dinspre și înspre pășunile de munte sau pășunile de câmpie, cutreierând zone
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
această zonă s-a manifestat fenomenul de transhumanta, prin deplasarea alternativă și după sezon a oilor dinspre și înspre pășunile de munte sau pășunile de câmpie, cutreierând zone largi între Carpați, Dunăre și Mare. Transhumanta este o fază avansată a păstoritului, utilizată de către românii ardeleni în special datorită factorului cultural, dar și datorită scutirii de dârî din Țară Românească. Majoritatea transilvănenilor evitau fiscul excesiv înregistrat peste munți, în localitățile de baștină, preferând comercializarea produselor peste munți. Transhumanta era însoțită adesea de
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
precum Reșița, Anina, Dognecea, Doman, Bocșa și Oravița în imediata vecinătate a satelor carașovene, au avut ca rezultat apariția de noi îndeletniciri și în rândul carașovenilor. Până la jumătatea secolului XX-lea, carașovenii considerau nedemnă, chiar rușinoasă, practicarea altor îndeletniciri decât păstoritul, pomicultura și agricultura. După 1950, însă, această optică dispare treptat, marea majoritate a carașovenilor apți de muncă, în special bărbații, dar mai târziu și multe femei, se îndreaptă spre uzinele din Reșița, devenind muncitori calificați, maiștri, tehnicieni, ingineri. În 2002
Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301074_a_302403]
-
Mama sa, Ana, din zona Pogăcenilor și tatăl său din neamul Tămășeștilor, născut în Jucu, au întemeiat o familie frumoasă în Borșa, loc unde a copilărit și Aurel Tamâș. Acesta s-a ocupat cu muncile rurale, creșterea,animalelor, cultivarea plantelor, păstoritul oilor, dar aici a și urmat o parte din studii și a cochetat cu muzica. Pare-se că neamul Tămășeștilor se trage din zona Maramureșului, ceea ce îl face pe artist un autentic român. Și în prezent, Aurel Tamâș se simte
Aurel Tămaș () [Corola-website/Science/302419_a_303748]
-
oamenilor în această zonă încă din Comuna Primitivă, fapt dovedit de descoperirile din peștera din muntele Straja-Lupeni, unde s-au găsit obiecte vechi de ceramică. Populația Văii Jiului nu a fost niciodată numeroasă în Evul Mediu. Localnicii se îndeletniceau cu păstoritul și trăiau în cătune risipite pe munți. Micile sate erau formate din grupuri de case așezate aproape de păduri. Astăzi, principala industrie din zonă este cea minieră. Structura etnică a populației , conform datelor recensământului din 2002 : În Lupeni există clădiri de
Lupeni () [Corola-website/Science/296989_a_298318]
-
cereale, plante textile și zarzavaturi și erau crescute vite. Majoritatea preocupărilor s-au păstrat până în ziua de azi. Sunt cultivate cereale cum ar fi grâul, porumb, secara, orz, ovăz. Sunt crescute vite- boi, vaci, capre, oi- porci, căi, galonacee, iar păstoritul este transhumant, determinat de relief, clima și vegetație. În sfera preocupărilor agricole intra și cultivarea zarzavaturilor precum cartoful, ceapă, varză, mazărea, fasolea, morvovul, gulia, lintea, salată. De asemenea, se acordă atenție și pomiculturii, existând numeroase livezi de meri, pruni, peri
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
primul rând faptului că, lada destinată fetei de măritat este principala mobilă, ce o va însoți în noul ei cămin. Pentru Valea Teleajenului e caracteristică compoziția ornamentală strict geometrică, cu motive liniare dispuse pe panoul frontal, cât și pe capac. Păstoritul din zonele înalte ale Văii Teleajenului nu a format obiectul unor cercetări ample și amănunțite dar avem totuși suficiente date pentru a afirma că păstoritul a fost practicat intens în această zonă; specialiștii muzeului au realizat o parte importantă a
Muzeul de Etnografie al Văii Teleajănului () [Corola-website/Science/331367_a_332696]
-
compoziția ornamentală strict geometrică, cu motive liniare dispuse pe panoul frontal, cât și pe capac. Păstoritul din zonele înalte ale Văii Teleajenului nu a format obiectul unor cercetări ample și amănunțite dar avem totuși suficiente date pentru a afirma că păstoritul a fost practicat intens în această zonă; specialiștii muzeului au realizat o parte importantă a unei stâne și anume fierbătoarea, în care stătea baciul și se prepara cașul și gurile strungii prin care intrau oile la muls. În societatea tradițională
Muzeul de Etnografie al Văii Teleajănului () [Corola-website/Science/331367_a_332696]
-
ce constratează cu masivul vecin nord-estic, Munții Retezat. Numărul lacurilor glaciare este mic, cele mai importante fiind lacurile Godeanu și Scărișoara. Partea superioară a culmilor este ocupată de pășuni alpine, ce sunt folosite pentru creșterea ovinelor. Această activitate tradițională românească, păstoritul, a fost foarte dezvoltată în trecut, însă astăzi înregistrează o restrângere. Această îndeletnicire ancestrală a făcut ca acești munți să fie destul de bine populați, lucru ce se poate observa și după numărul ridicat de stâne, unele din ele având un
Munții Godeanu () [Corola-website/Science/304875_a_306204]
-
avansată a castrului de la Brâncovenești,e aproape sigur că în jurul lui,a luat ființă satul sau așezarea umană compactă,care avea încredere și siguranța în turnul de pază,iar locuitorii liniștiți își puteau vedea de îndeletnicirea lor care a fost păstoritul sau agricultură,făcută în lunca Mureșului,teren atât de fertil și producător de cereale." Se pare ca turnul respectiv a fost așezat în capul dealului ( unde e astăzi cimitirul) fiindcă acolo "vizibilitatea era excepțională și își atingea scopul pentru care
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]
-
ca și vecinii lor cehi și slovaci. Ei au fost cu precădere pastori și negustori migratori între Imperiul româno-german, Polonia, Transilvania și Balcani. Încetul cu încetul și-au pierdut limba, păstrând în ziua de astăzi doar câteva cuvinte din domeniul păstoritului, și anumite specificități culturale, culinare și muzicale. O ipoteză protocronista este aceea ca toti vlahii din vecinătatea României ar proveni nu din deplasările legate de transhumanta, ci ar fi evoluat pe loc că descendenți direcți ai Dacilor romanizați care ocupau
Vlahia Moravă () [Corola-website/Science/319070_a_320399]
-
răsfirați” pe Întregul teritoriu. Cu excepția zonelor dens populate situate În munți, unde vremea este răcoroasă și umedă și unde se cultivau și se comercializau cantități importante de cafea și de ceai, cei mai mulți trăiau dintr-o agricultură de subzistență sau din păstorit. O mare parte din ceea ce vindeau ei era destinat piețelor locale, În afara sferei de control și de impozitare a statului. Obiectivul politicii agricole coloniale, precum și al statului independent (secondat, la Începuturile sale, de Banca Mondială) era acela de a reuni
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
În cursul călătoriilor sale În Uniunea Sovietică și China. Important este, totuși, faptul că satul planificat modern din Tanzania era, În esență, o negare punct cu punct a practicii rurale existente, care presupunea alternarea activităților de cultivare cu cele de păstorit, policultura, locuirea În zone foarte Îndepărtate de principalele șosele, autoritatea parentală și a vârstnicilor, așezări mici și răsfirate, cu case construite la Întâmplare și o producție dispersată și opacă statului. Logica acestei negări părea adesea să fie mai importantă decât
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
masivă, el deplângea reputația Etiopiei de „simbol al Înapoierii și vale a ignoranței” și Îi Îndemna pe etiopieni „să se unească pentru a practica o agricultură care să nu mai depindă de forțele negative ale naturii”. În sfârșit, el condamna păstoritul per se, elogiind satul planificat ca mijloc de „reabilitare a societății noastre nomade”. Totuși, În Etiopia, strămutarea s-a desfășurat Într-un ritm mult mai brutal, ceea ce a contribuit la crearea condițiilor pentru izbucnirea rebeliunii care, ulterior, a răsturnat regimul
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
este un coșmar administrativ. Posibilitățile de evaziune și rezistență sunt nenumărate, iar costul obținerii de date anuale exacte este ridicat, dacă nu chiar absolut prohibitiv. Din perspectiva unui stat preocupat În principal de apropriere și control, agricultura sedentară este preferabilă păstoritului și agriculturii itinerante. Din aceleași motive, În general, un asemenea stat va prefera proprietățile mari celor mici și plantațiile sau agricultura colectivă ambelor. Atunci când principalele obiective sunt stăpânirea și aproprierea, aceste două forme de agricultură oferă control direct asupra forței
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
ei se ridica la 8.000 de călăreți, în vremea lui Cantemir reducându-se la 2.000. Alexandru Gonța a considerat că locuitorii celor trei “republici” nu pot fii socotiți țărani, deoarece locuiesc în ținuturi muntoase și se ocupă cu păstoritul, iar cei din Tigheci, fiind cu toți călărași, sunt slugi domnești. Cantemir scria că sunt, totuși, țărani, în timp ce oamenii, pe care domnul îi numea slugile sale, erau boieri. Interpretarea lui Gonța este surprinzătoare. Fiind el însuși țăran, știa că locuitorii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
călărași, sunt slugi domnești. Cantemir scria că sunt, totuși, țărani, în timp ce oamenii, pe care domnul îi numea slugile sale, erau boieri. Interpretarea lui Gonța este surprinzătoare. Fiind el însuși țăran, știa că locuitorii de la munte se ocupă nu numai cu păstoritul: pe lângă oi și vite, au livezi de pomi și fac și agricultură, atât cât le permite pământul și clima. În afară de aceasta, mai toți țăranii liberi mergeau călări când erau chemați la oaste. Faptul că se reped pe urmele tătarilor, când
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ofidian necesită o atenție specială. În mitologia popoarelor, șarpele și calul sunt animalele cele mai des invocate, le întâlnim pe o arie geografică extrem de extinsă și explicația constă în aceea că primele forme de civilizație economică au fost agricultura și păstoritul. Dicționarele de simboluri, ca și tratatele de antropologie insistă asupra ideii că șarpele constituie, pentru lumea profană, arhetipul familiar al inconștientului. Ceea ce îi conferă o asemenea semnificație este motricitatea lui insolită, nemaiîntâlnită la alte viețuitoare: mișcarea lui vine de undeva
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Brădișoru de Jos, j. Caraș-Severin), unde s-a căsătorit cu fiica preotului Sofronie Liuba, pasionat culegător de folclor. În colaborare cu acesta, I. a întocmit monografia satului Maidan, incluzând date geografice, antropologice, sociale, precum și detalii despre portul popular și îndeletniciri (păstorit, morărit, rotărit etc.). Monografia mai cuprinde tradiții, legende, balade și jocuri de copii, precum și un glosar. Tot împreună cu Sofronie Liuba, I. a trimis la revista „Familia”, sub semnătura Liuba-Iana, texte lirice, jocuri de copii, culegeri de medicină populară ș.a. A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287480_a_288809]
-
cadrului cu măiestrie lucrat și alcătuit din motive geometrice găsim transfigurate în ciclu, scene de muncă în suita Anotimpurile, Cositul fânului, secerișul, culesul viilor sânt scene în care personajele sânt surprinse în plină mișcare. Altele scene sânt rezervate meseriilor țărănești: păstoritul, fierăritul, butinăritul, toate ingenios realizate prin care artistul se dovedește un bun creator de atmosferă rustică. Gama obiectelor lucrate de meșter este bogată. Excelează si în lucrări miniaturale, care-i pun la încercare îndemânarea și migala.” (Pamfil Bilțiu - Glasul Maramureșului
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
ciclul fazelor Lunii și înălțimea maximă la care Soarele se ridică la amiază deasupra orizontului sau direcția din care răsare la orizont dimineața au servit celor dintâi determinări ale anului, vitale mai ales pentru oamenii primitivi care practica agricultura și păstoritul. 2.4 Instrumente de lucru ale astronomiei În secolul al XVII-lea, au fost inventate instrumentele optice - luneta și telescopul și până atunci observarea cerului era făcută cu ochiul liber. În 1609, Galilei a folosit luneta privind spre stele și
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
de stepă. Astfel, Bârladul cu afluenții săi (Șacovățul, Rebricea, Vasluiețul, Crasna, Jarovățul, Racova, Simila, Tutova, Iezerul, Zeletinul, Berheciul ș.a.) străbat șesuri și văi aflate în vecinătatea unor dealuri nisipoase, instabile. Totodată, prezența apei din abundență, terenurile bune pentru agricultură și păstorit, de pe terasele văilor și șesurilor Bârladului au asigurat condiții optime pentru o intensă locuire și au facilitat posibilitatea comunicării, a legăturilor dintr-o parte în alta a spațiului moldovenesc. Condițiile geomorfologice denotă o dispunere uniformă a siturilor spre diferite forme
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
VII, ci mai degrabă existența unei populații reduse numeric pe parcursul duratei de timp amintită. În privința finalului acestor stațiuni, lipsa urmelor de incendiere indică părăsirea pașnică a regiunii, probabil în căutarea unor terenuri mai bune pentru ocupațiile de bază (agricultura și păstoritul) ori care să ofere un grad mai mare de siguranță cotidiană. Mai târziu, condițiile geografice și politice favorabile, din anumite microregiuni, au determinat întoarcerea vechilor comunități sau atragerea de noi grupuri băștinașe, fapt ce a condus la creșteri demografice în
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]