1,786 matches
-
trecerea timpului. Mobila din acest birou era construită în întregime din tuburi de oțel, ceea ce făcea ca încăperea să semene cu sala motoarelor de pe un vapor, numai că acest vapor ancorase cu mulți ani în urmă, căci toate tuburile erau pătate și scorojite. Demodată încă din 1939, arăta în 1944 a mobilă de epocă. Charlot se văzu întâmpinat de un bătrân care fusese, probabil la vremea când mobilierul era încă nou, receptiv la ceea ce era modern și de bun gust. Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Bulgăraș de gheață rece, iarna vine, vara trece, și n-am cu cine-mi petrece... Bulgăraș topit în foc... Dacă n-am avut noroc... Dacă n-am avut noroc... * B1: O, vis al iubirii trecute! Sunt singur... B3: Omătul târziu pătează aleile mute, și parcul e, încă, pustiu. Văd iarăși castanii și plopii; prin ramuri, suspine străbat. Acum cu sfială m-apropii de banca pe care am stat. Și pieptul începe să-mi bată. De sus, fluturând, a căzut pe bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Mama făcu o nouă încercare de a domoli lucrurile. Suferea cumplit. Dacă ar fi putut, ar fi luat asupra ei toată suferința fetei. Simona greșise, e adevărat, dar până să-i iei capul fetei, chiar pentru o faptă care îi păta onoarea, bunul nume al ei și al familiei, trebuia chibzuit cu răbdare și înțelepciune cum se putea ieși din necaz. Ea îndrăzni să propună un compromis: Vom vedea, vom judeca lucrurile așezați, cu multă cumpătare, poate găsim o ieșire, Costache
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
la o parte mult din materialismul lor și te vor urma. Absolut toate au o anumită coardă sensibilă în suflet, sunt convins de asta! Acum, însă, revenind la Silvia, parcă mi se face și milă. Pe dânsa deloc nu o pătează vreun astfel de defect legat de moralitate, știu bine. Ce nu-mi convine, mai exact, la ea? Unde este problema de nerezolvat? Ce prag îmi înalță dânsa și de care eu să nu pot trece? Rămâne să mai meditez. Fără
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Înfrigurată În miezul atâtor nedumeriri ce-și arată colții! E lună plină. Mâine, cu litere Îngropate În minciună, se va scrie că iubirea noastră a fost cumpărată cu bănuți de aur, Într-o noapte albă ca o foaie de hârtie... pătată cu lacrimi, cu lacrimi... 7 oct.2013 Ultima toamnă... ( o pagină de viață...) Mai erau doar două zile până la evenimentul pe care-l așteptam cu nerăbdare, eveniment care a reușit sămi tulbure liniștea peste așteptări. Porunceam gândurilor să se Întoarcă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
văd nașterea-i și moartea-i cum mă crește”. Se teme poetul? Se pare că da! Dar asta nu-l Împiedică să cuteze, să riște. Doar cu o moarte este dator și atunci de ce să nu fie sub semnul cuvântului, pătat cu sângele Încrederii În reușită. Lucrul este anevoios, plin de zbucium, de căutare Încordată. Muza veghează atent, răsplătindu-i truda și devotamentul cu o parte din bogățiile la care au acces doar cei aleși. Să fie poetul un ales? Inspirația
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
casă, dar destul de departe pentru ca nevestele să nu le poată lua urma. Nici acasă nu puteau fi spionați, dacă ei își luau măsuri de prevedere, dar știi că și aceștia se gelozeau între ei și de-abia așteptau să-și păteze dosarul unul altuia. De aceea cei mai mulți preferau să se poarte ca la biserică, dar din când în când se dezmățau în grup. Dacă se destrăbălau în grup, înseamnă că toți erau pișați în pantaloni, deci, fiecare trebuia să tacă mâlc
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
era spre după-amiază, zăpușeala devenise de nesuportat, așa că Începusem să-mi fac vânt cu cartea pe care o achiziționasem recent de la un anticar. Priveamaiurea spre crestele bătrânilor copaci, dintre crengile cărora zbura din când În când câte o pasăre neagră, pătând albastrul limpede al Înălțimii. S-a așezat lângă mine brusc, trântindu-se pe bancă Întrun mod zgomotos, ca și cum ar fi coborât pe o scară nevăzută și și-ar fi dat drumul de pe ultimele trepte. Pot să vă rog ceva, dacă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îi năvăli În timpane. Se trezi În bătăile domoale ale pendulei și Înțelese cu dezamăgire că nu făcuse altceva decât să viseze. Constată totodată că una dintre pleoape Îi rămase Închisă și gândi că deja jumătate din țeastă i se pătase, Înnegrindu-i-se. Își văzu atunci și picioarele subțiate, alungite, cu tălpile Îngropate În praful acela cenușiu, care i se desprindea În pături de pe tot corpul. Cu mari sforțări reuși să ajungă până la fereastră și se cocoță cu dificultate pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
uneori, se aprindea În palmele ei micuțe. Și totuși niciodată nu mi-a plăcut Neli. Unele obiceiuri mă exasperau la ea. Scotea câteodată o limbuță obraznică atunci când trecea vreun străin pe lângă noi și-și ridica fustița, arătându-și chiloțeii albi, pătați de urină. Oamenii o priveau Îngăduitor, mârâind printre dinți, indescifrabil. Unul a și vrut so plesnească, dar fetița s-a ferit iute, cu mișcări agile, de felină. Îi strigam să Înceteze, dar nu mă auzea decât atunci când plecam supărat. Alerga
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
subterane gura cântătoare și o isterie neașteptată s-a stârnit dintr-o dată În rândurile noastre, spărgând perfecțiunea momentului. Neluțu s-a supărat rău. Îi mânjisem covorul ”străin”, tapițeria unui scaun, fața de masă din catifea albă. Și hainele băieților le pătasem. Țâșnise din mine cu generozitate, ca dintr-un furtun de pompieri. Știu că am momente când pot fi de un imprevizibil nemaiîntâlnit. Mai rețin doar urletele prostești ale lui Creț și vrăjeala turnată de teatralul Bobică: Dați-l, mă, afară
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ca formule magice, cusute într-un pachețel de stofă. Credincioșii consacră lecturi pioase serii de joi, zi care o precedă pe cea a rugăciunii comune săptămânale. Lingam e o emblemă falică, simbol al lui Șiva. Un fel de chitară. Batistă pătată de sânge, pe care tinerii căsătoriți o arată, după noaptea nunții, ca probă a virtuții lor. Remedii de uz curent în medicina persană tradițională. Râul care străbate orașul Rey, astăzi, Șăh Abd-ol-Azim. Narghilea. Masă joasă acoperită cu mai multe covoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
șiroia pe ei, câștigând net pariul cu deodorantele. Fetele n-aveau gel în păr, în schimb își exhibau o arie cât mai mare din celulita de pe coapse. În rest, erau de aceeași calitate cu populația masculină, taioarele fiind mai discret pătate la subraț. Băși se flendurea și el pe acolo numai ca să arate că, poftim!, e și 'mnealui un băiat popular, modern și că nu-i vreun zgârie-brânză. Acum trăgea ponoasele acelui prânz indigest. Că ar fi tras-o numai el
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
doare și acu'?". "Bă, mă doare. Și parcă din ce în ce mai al dracu'. Plus că sângele tot curge. Apropo, stai așa să mă duc să-mi șchimb, naibii, feștilele din nas, că acu' acu' dă borșu' p-afară și mă mai și pătez." Când se întoarse de la baie, îl văzu pe șofer ridicat, pe picior de plecare. Banii erau pe masă. Se apropie și-i numără, aplicând solida zicere cum că socotelile corecte cimentează prieteniile. "E bine", spuse moale nea Vasile. Virgil se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu se mai prea înregistrau modificări importante. Așa era Karin - tante. Parcă și acuma îi văd capotul acela destul de sobru, de mătase, cu flori pe un fond muștar, la mâneci brodat cu gust, și mâinile cu piele încrețită și ușor pătată cu semne de mamă, care apar, așa cum știam eu, la bătrânețe, ca și cum dorul de mamă al bătrânilor, ar fi mult mai ardent sau ca și cum odată cu o vârstă înaintată, tinzi să auzi mai frecvent chemarea mamei. Hainele și mobilele, toate purtau
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
merită să ne facem de lucru dacă nu-i nevoie. Eu cred că dacă îi cunoaște moș Pâcu, apoi știe el ce spune. Întâi și întâi îi obrazul lui la mijloc. Și apoi, vai de capul celui care i-ar păta obrazul! Nu s-ar spăla nici cu toată apa Coșcovei! Asta cam așa ar fi, Mitruță, dar - cum ai spus tu - să-i vedem întâi la lucru și pe urmă stricăm o vorbă cu Aizic... Printre râpile din mijlocul pădurii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Îi alb la față de parcă n-ar avea nici un fir de sânge în el... Spunând acestea, s-a apucat să adune îmbrăcămintea lui Hliboceanu. De ce o aduni, Măriuță? Vreau să le scutur de omăt și să le spăl pe cele pătate de sânge. Lasă asta și pune pe foc un ceaun cu apă, ca să-i spălăm rana. Pregătește și niște pânză curată, ca să-i legăm capul. Îndată, Ioane - a răspuns Măriuța, ieșind cu hainele lui Hliboceanu în brațe. Cotman l-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
zbor detaliile de Îmbrăcăminte pe care le lăsa În urmă. Mai Întâi, mănușa fină de ațică, apoi voalul care-i adăpostise umerii de mărgean, angelica-i bustieră, un basc de pensionar mâncat de molii și cu moțul rupt, un șorț pătat de bucătăreasă, șalul mai lung decât Calea Lactee, o băsmăluță, o altă bustieră, un portjartier, o cizmă cu carâmbul rupt, inutil să vă spun că goneam ca un expres prin halte neluminate, incitat de acest puzzle intelectual, ce vrea să-mi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a închis de tot robinetul, zice Petrică, te și miri că poporul a rezistat pînă acum, încă puțin și o să ajungem la faza de cantină ca în Coreea. Un strop de cafea i se prelinge de pe toarta subțire și îi pătează puloverul. — Drogurile o să distrugă capitalismul din interior, îi plăcea s-o repete, numai că urzelile erau mult mai încîlcite, adevărul e că n-a făcut-o de capul lui, că totul se petrecea sub aripa lui Brejnev și Andropov, spune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de pantaloni lungi i-a fost cumpărată din atelierul de croitorie al domnului Stavarache, un bătrânel surd, dar vioi care ținea În permanență Între dinți, un fir de ață albă pentru Însăilat. S-a privit atunci În oglinda afumată și pătată de vechime și s-a văzut dintr-odată un om important, un mic dictator care poate manevra după ambițiile lui , supușii. A fost primul semn al Încrederii depline În propriile capacități de demobilizare a ,,inamicului,, În folosul lui. A Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu case boierești, frumoase presărate cu biserici monumentale, răspândesc Încă o misterioasă armonie și eleganță, Într-o infinită varietate stiluri, sunt stânjenite de construcțiile noi, urâte. Din nefericire, ghetourile nu-și mai au locul lor periferic, ele Înfloresc ca mucegaiul, pătând ființa urbei și răspândind un aer dureros și irespirabil de mizerie. Antoniu Își iubește orașul. S-a născut aici, a copilărit aici, s-a maturizat și va muri aici. Este legat ombilical de el, ca un făt de pântecele matern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bază. Ca să te bucuri de binefacerile foamei, trebuie să o demonstrezi ca pe o teoremă, să-i smulgi cunoscutele și necunoscutele, să te fotografiezi din profil și ,,en face,, ca un delincvent al sărăciei, să-ți golești buzunarele de mărunțișul pătat cu stropi de sudoare, să Înduri teama că imensul cazan cu fiertură se va termina, taman când ai Întins gamela din aluminiu, să-ți umpli Înainte de-a ajunge la finiș plămânii cu mirosul de cartofi și de varză fiartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îmbietoare, un sfeșnic cu o lumânare aprinsă În mijlocul ei și ouăle roșii pe care copilul le ciocnește unul de altul, râzând și bucurându-se, sub privirile indulgente ale celor doi părinți, iepurașul alb, pufos, tremurând speriat În brațele copilului, mama pătându-și cu sos rochia bleu, vaporoasă și, tot seara, târziu, mama citindu-i dintr-o carte de povești... Amintire legată de o Îndepărtată zi de Paști, care-l Îndurerează prin limpezimea ei, prin faptul că prezența celor doi părinți este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la urs, Înjurați și Îndepărtați din când În când de felcerul roșcovan. Kawabata a fost În fine, Închis și cusut ca un sac, spectacolul terifiant s-a Încheiat de data asta cu o Înjurătură a medicului legist care și-a pătat cu sânge pantofii. Se așează În mașină, pe scaunul șoferului, cu picioarele Înafară, pe pământ și Începe să scrie ceva, pe genunchi, Într-un fel de registru. Certifică probabil, rezultatul autopsiei. -Hei, tu de colo, cum Îl cheamă? Antoniu Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ochii de lacrimi. Orașele, țările, fluviile, mările nu au nici ele două nume. Kawabata se scrie cu kapa și dublu w. Medicul nu-l mai aude și scrie mai departe În registrul de pe genunchi. Instrumentele dispar, Împreună cu halatul murdar și pătat de sânge al medicului, În sacoșa de plastic. Pătura Întinsă pe jos, În fața Încăperii primește trupul gol al lui Kawabata, Înfășurându-l ca pe-o mumie. Antoniu Îi Întinde felcerului , o pereche de pantaloni, o cămașă și un sacou. -Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]