1,734 matches
-
a mai simțit ocrotită de brațele sale atât de tandre. Poate din această cauză s-a înfiorat de plăcere la sărutarea violentă a lui Viorel și la mângâierile sale pe sânii dornici de a fi răsfățați cu sărutări și atingeri pătimașe. Când a ajuns la Fetești, se gândea că se apropie de ținuturile sale natale. Prin fața sa, în viteza acceleratului, se derula imaginea câmpiei de prin locurile sale natale. Dacă ar fi coborât în gară, mai avea puțin până acasă. Trebuia
CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1426751267.html [Corola-blog/BlogPost/370248_a_371577]
-
prinse pe a sa luându-și la revedere. Tânărul se depărtă de-a lungul peronului cu geanta în mână. Săndica îl privea cu nostalgie. Ce băiat frumos. Cine se va bucura oare de tandrețea brațelor sale puternice și de sărutările pătimașe ale buzelor lui groase și senzuale? Se trezi din visarea culpabilă ale gândurilor sale indecente, apărute din senin. Mai era puțin până la sosirea lui Mircea și ea tot nu-și putea stăpâni simțurile. Se vedea că îi lipsise apropierea unui
CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1426751267.html [Corola-blog/BlogPost/370248_a_371577]
-
nu avea cumva întârziere. L-a zărit de departe cum se apropia de peronul său. Trenul lui Mircea trăsese în partea cealaltă a gării. Se ridică de pe canapea și îi ieși în întâmpinare. Îi sări de gât și îl sărută pătimaș. - De când te aștept... - Ți-am spus că ajung în urma ta. - Nu la ziua de azi mă refer... - Și mie mi-a fost dor de tine, mărturisi Mircea. De aceea am și grăbit plecarea la munte. Rămâi aici, dă-mi biletul
CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1426751267.html [Corola-blog/BlogPost/370248_a_371577]
-
a mai simțit ocrotită de brațele sale atât de tandre. Poate din această cauză s-a înfiorat de plăcere la sărutarea violentă a lui Viorel și la mângâierile sale pe sânii dornici de a fi răsfățați cu sărutări și atingeri pătimașe. Când a ajuns la Fetești, se gândea că se apropie de ținuturile sale natale. Prin fața sa, în viteza acceleratului, se derula imaginea câmpiei de prin locurile sale natale. Dacă ar fi coborât în gară, mai avea puțin până acasă. Trebuia
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1391774450.html [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
prinse pe a sa luându-și la revedere. Tânărul se depărtă de-a lungul peronului cu geanta în mână. Săndica îl privea cu nostalgie. Ce băiat frumos. Cine se va bucura oare de tandrețea brațelor sale puternice și de sărutările pătimașe ale buzelor lui groase și senzuale? Se trezi din visarea culpabilă ale gândurilor sale indecente, apărute din senin. Mai era puțin până la sosirea lui Mircea și ea tot nu-și putea stăpâni simțurile. Se vedea că îi lipsise apropierea unui
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1391774450.html [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
nu avea cumva întârziere. L-a zărit de departe cum se apropia de peronul său. Trenul lui Mircea trăsese în partea cealaltă a gării. Se ridică de pe canapea și îi ieși în întâmpinare. Îi sări de gât și îl sărută pătimaș. - De când te aștept... - Ți-am spus că ajung în urma ta. - Nu la ziua de azi mă refer... - Și mie mi-a fost dor de tine, mărturisi Mircea. De aceea am și grăbit plecarea la munte. Rămâi aici, dă-mi biletul
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1391774450.html [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
Acasa > Poeme > Devotament > DANS Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1543 din 23 martie 2015 Toate Articolele Autorului DANS Cu tine am dansat o iarnă-ntreagă, La balul alb al fulgilor de nea, Un pătimaș tango care ne leagă Și-un bolero subtil de catifea. Cu tine am dansat o primăvară În ritm nebun, de samba și de rock, Ne învârteam în fiecare seară Într-un vârtej amețitor de foc. Cu tine am dansat și
DANS de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 by http://confluente.ro/leonte_petre_1427104757.html [Corola-blog/BlogPost/357812_a_359141]
-
ochi întunecați, cu privirea pătrunzătoare, buze subțiri și strâns încordate”. Autorul își exprimă părerea că nu putea să fie un bun diplomat, deoarece era prea subtil, nu avea nici cum să fie un om bun de stat, întrucât era prea pătimaș, agățându-se cu fanatism de câte o idee „așa după cum în portret își strânge cu înverșunare mănușile, obiect ce îi trădează rangul semi-aristocratic”. A fost un cinic „ale cărui buze se țuguiau în sarcasm, afișa o viclenie atât de perfectă
„DIVIDE ET IMPERA!” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 by http://confluente.ro/_divide_et_impera_vavila_popovici_1375805055.html [Corola-blog/BlogPost/366623_a_367952]
-
aș da și viața, în orice clipă, și nu aș trăda-o pentru nimic în lume. Carina ni se încurcă printre picioare. CrisLi o ridică și ea ne prinde cu brațele pe după gît, pe amîndoi, strivindu-ne într-o îmbrățișare pătimașă. Familia noastră. Dincolo de noi este lumea, cu freamătul ei tăcut, dar nouă nu ne mai pasă de nimic în acele clipe, noi sîntem, pentru o fracțiune de secundă, eterni. CrisLi respiră adînc. Ce miresme, zice ea. Miresmele florilor, ale fînului
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_15_18_ioan_lila_1329443732.html [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
un anticariat. O știu eu cum devastează un magazin, numai ca să-și cumpere o rochie. Dintr-o valiză plină de cărți, numai romanul “Vin ploile”, de Louis Bromfield, este mai uman, celelalte ... “Pe culmile disperării”, “Lacrimi și sfinți” și “Îndreptar pătimaș“ ... “Realul” e o feerie de aparențe ce te incită ... Gînditor de mare forță, Cioran este prea pătimaș ... După ce-l citești, te trezești zicînd că aparențele sînt aparente. Ha! Problema e alta! Turnura socială a realului a căpătat nuanțe halucinante. Trebuia
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_15_18_ioan_lila_1329443732.html [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
valiză plină de cărți, numai romanul “Vin ploile”, de Louis Bromfield, este mai uman, celelalte ... “Pe culmile disperării”, “Lacrimi și sfinți” și “Îndreptar pătimaș“ ... “Realul” e o feerie de aparențe ce te incită ... Gînditor de mare forță, Cioran este prea pătimaș ... După ce-l citești, te trezești zicînd că aparențele sînt aparente. Ha! Problema e alta! Turnura socială a realului a căpătat nuanțe halucinante. Trebuia vopsit podul! Nu se știe cine a dat tonul. Cred că vreun gînditor mai cioran. Nu vopsitul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_15_18_ioan_lila_1329443732.html [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
a atinge pragul obscenului. Exista, în generația noastră, „ceva”, ca un clinchet cristalin de clopoțel, care ne ținea simțemintele cuminți. Lucrul acesta dădea, celor care ajungeau la căsătorie, un har deosebit „marii întâlniri”. Când mă conducea acasă, ne despărțeam cu pătimașe sărutări, care se încadrau instinctual în jocul naturalului nostru, căci impertinența nu pusese încă stăpânire pe mintea umană, folosind căile de comunicare în masele de oameni. Feriți de clarul dezvăluitor al lunii și de ochii clevetitori, tremuram și eu odată cu
ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI ! de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 by http://confluente.ro/Maricuta_manciuc_toma_este_maricuta_manciuc_toma_1363066916.html [Corola-blog/BlogPost/342260_a_343589]
-
o realitate nu poate fi realizată mai mult decât o singură dată în viața celor două ființe îndrăgostite... Următoarele ore au fost ceva de vis. Ne țineam de mână, cutreierând parcul natural care împrejmuia hanul acela, sorbindu-ne iar priviri pătimașe, între care nu ar fi mai avut loc nici măcar un fir de praf, darămite sfatul părintesc al unei persoane mature. Dar a veni și seara acelei zile... Și, deși au trecut aproape trei decenii, mi-o amintesc de parcă a fost
ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI ! de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 by http://confluente.ro/Maricuta_manciuc_toma_este_maricuta_manciuc_toma_1363066916.html [Corola-blog/BlogPost/342260_a_343589]
-
într-o cameră de hotel. Descriere: Arlene (Alexandra Ioniță) este mai tânără și atrăgătoarea soție a lui Paul Miller (Marius Gilea), un invidid anost, liniar, corect, limitat și insipid, dar iremediabil și orbește îndrăgostit de consoarta să. Fire zburdalnica și pătimașa, Arlene îl cucerește pe Mitchell (Conrad Mericoffer), dentistul familiei și devin amanți. Îmbătați de amorul interzis, cei doi încep să își dorească libertate de exprimare și de aceea plănuiesc să îl elimine pe Paul. Cum aleg să facă acest lucru
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/crima-la-howard-johnson/ [Corola-blog/BlogPost/93195_a_94487]
-
cu numele e o rușine mai mare decât unul care se caută pe sine.” Eu sunt ortodoxă...sunt cu 9 ani mai mare decât el. El zice că nu aparține niciunei biserici...dar n-am auzit pe nimeni vorbind mai pătimaș și mai documentat despre fiecare eveniment al vieții...pe care Biblia să nu-l creioneze...undeva, cumva. Pentru fiecare pasaj biblic știe să facă pertinente corelații cu orice altă religie...cu filozofii noi și vechi. De ce se teme? Nu știu
CAND GRIJA TA MA-NVALUIE... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 56 din 25 februarie 2011 by http://confluente.ro/Cand_grija_ta_ma_nvaluie_.html [Corola-blog/BlogPost/348982_a_350311]
-
întruna-L jertfește-n zadar, din dragoste, Tatăl pe Fiu-I. Dar dragostea Ta nu cunoaște declin, în Tine mereu e imensă. Că eu Te iubesc,vai,atât de puțin n-o iei ca pe-o cruntă ofensă. Și-arzând pătimaș,totdeauna întreg, în neînsemnata-mi dilemă, în cele din urmă mă faci să-nțeleg că dragostea-i forța supremă. Anatol Covali Rugăciune în sfânta și marea zi de joi din Săptămâna Patimilor Cum Te-ai smerit,Iisuse drag,spălând picioarele
RUGĂCIUNI ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI DE JOI DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1428610260.html [Corola-blog/BlogPost/350323_a_351652]
-
dobândit și ea o semnificație extrem de particulară, pe care i-a dat-o avva Evagrie: astfel "cunoașterea lui Dumnezeu se împarte în două: în praxis și theoria". Și tot el dă această definiție: "Praktika este metoda duhovnicească ce purifică partea pătimașă a sufletului". Oricât de celebră ar fi, această definiție rămâne încă negativă. Explicația Sfântului Grigorie din Nazianz este mai generală, deci mai extensivă: "Theoria înțelege-o ca pe o luare în considerare a realității inteligibile, praxisul fiind domeniul acțiunii". Evident
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_desavarsire_in_viziunea_parintelui_dumitru_staniloae_partea_a_ii_a_.html [Corola-blog/BlogPost/355876_a_357205]
-
Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1569 din 18 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Oare-aș ști să trăiesc fără tine? Spune-mi tu, dragul meu visător! Inimi seci, pâlpâind, orfeline, S-ar surpa într-o oază de dor. Pătimaș n-ar mai fi decât timpul, Absorbind nopți ingenue,-avid, Și lăsându-ne goi în răstimpul Dintre-un vis și un gând insipid. N-aș putea să îmi port din povară Pe un trup mutilat de tăceri, Nici s-ascult
SINGURĂTATE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1429352620.html [Corola-blog/BlogPost/354001_a_355330]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > SUFLET DE FEMEIE Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017 Toate Articolele Autorului Universul sufletului ei gingaș Este sursa vieții omenirii Dulceața sărutului ei pătimaș E izvorul suferinței și-al iubirii. Femeia este întuneric și lumină Schimbă destine, nuanțează viața Înger sau demon cu inima plină De seva fericirii-mbujorate...dimineața. Dragoste,extaz, echilibru, nebunie Se-mpletesc în vioriu de pleoape Parfumu-i dulce-amărui te-aruncă-n agonie Stârnind
SUFLET DE FEMEIE de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 by http://confluente.ro/mariana_stoica_1488917869.html [Corola-blog/BlogPost/377582_a_378911]
-
a pus stăpânire pe corpul superb al tinerei fete cu ajutorul abandonării totale a acesteia în brațele sale. Buzele îi alergau pe întregul corp, în căutările frenetice de senzații noi, urcând sau coborând pe gâtul zvelt și dornic de plăcerea sărutului pătimaș. Nu îi ocolea nici ochii frumoși, apoi explora cu dibăcie și savoare bărbia, urcând insistent spre lobul urechii, mișcare ce o electrocută de parcă a fost curentată la intensitate maximă. Tresărea din tot corpul și rămase pierdută printre cearceafurile albe și
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 by http://confluente.ro/Noaptea_de_dragoste.html [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
ce pot să-ți dăruiesc, frumoasa mea. Ea gemu ușor de plăcere la auzul acestor tentante promisiuni, intensificându-și ritmul șoldurilor. Mircea răscolea cu tenacitatea cunoscută toate simțurile fetei. Se retrase din nou din ea și atacă cu sărutările sale pătimașe trupul de zeiță. Cobora, mângâind cu buzele și cu vârful limbii fiecare porțiune de piele bronzată de soarele verii, până ajunse la albeață din adăpostul slipului. Capul se ascunse între coapsele fetei, iar limba sa se insinua spre adâncitura acoperită
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 by http://confluente.ro/Noaptea_de_dragoste.html [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 1220 din 04 mai 2014. Mai cântă o vioară pe cerul nopții mele dintr-o orchestră-ntreagă atât a mai ramas, o singură vioara mai cântă azi la stele înfiorând tăcerea c-un cântec pătimaș. Iar zarea se înclină în unduiri de vânt frunzele pulsează aplauze neîncetate se rostogolesc iluzii neprinse în cuvânt la cântecul viorii, cu note fermecate. Din depărtarea udă pulsații de lumină s-aprind ca niște felinare prăfuite și-mbracă-n umbre
MARIANA CIUREZU by http://confluente.ro/articole/mariana_ciurezu/canal [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
nimic printre clipe care trec, doar cântecul de vioară înfioară departarea ... Citește mai mult Mai cântă o vioară pe cerul nopții meledintr-o orchestră-ntreagă atât a mai ramas,o singură vioara mai cântă azi la steleînfiorând tăcerea c-un cântec pătimaș.Iar zarea se înclină în unduiri de vântfrunzele pulsează aplauze neîncetatese rostogolesc iluzii neprinse în cuvântla cântecul viorii, cu note fermecate.Din depărtarea udă pulsații de luminăs-aprind ca niște felinare prăfuiteși-mbracă-n umbre stranii valea plinăde sunetul viorii cu coardele vrăjite
MARIANA CIUREZU by http://confluente.ro/articole/mariana_ciurezu/canal [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
din ce vom spune aici,/ despre oameni și copii,/ despre câini și pisici,/ mielul cel blând,/ despre cucoș sau găină,/ gânsac, rață și curcan,/ dar și despre pădurea cu ai ei,/ satisface,/ și dacă,/ ulterior,/ se va găsi și cineva pătimaș/ pe desen-grafică,/ bucuroși ne vom întoarce/ către o altă ediție/ colorată,/ utilă celor/ mici... NECUVÂNTĂTOARELE reprezintă o lume colorată prin nuanțele pe care le conturează frumusețea fiecărei povești în parte, o dovadă în plus că lumina mai sălășluiește încă în
APRILIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1492692168.html [Corola-blog/BlogPost/370765_a_372094]
-
suflet rămâne cald și viu la atingerea valorilor străbune ce i-au marcat devenirea. Theodor Damian - om al gliei românești Și astfel, chiar și pe tărâm american, unde totul se topește într-o cultură de masă, unde fierbe atât de pătimaș dorința după înavuțire, după trăirea momentului și după ceea ce este, uitându-se ce a fost sau ce va fi, Theodor Damian reușește să rămână cu ancora prinsă de pământul iubit, de țara natală, de locul unde s-a născut și
VERSURI ROMÂNEŞTI DIN EXIL AMERICAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 147 din 27 mai 2011 by http://confluente.ro/Versuri_romanesti_din_exil_american.html [Corola-blog/BlogPost/343169_a_344498]