543 matches
-
am luat în greutate Și sunt mai voinic cât șapte! NANI, NANI, PUIUL MAMEI Uța, uța, nani, nani, Pân-o zăpăcesc pe mami. De atâta legănat, mama s-a cam săturat Și mă pune drept în pat! Chiar de am pătuț frumos, Nu îmi place să stau jos Vreau la mama mea în brațe Până mâine dimineață. Eu de fel nu-s plângăcios Poate un pic cam mofturos Nu vreau să-mi supăr mămica, Dar mă doare rău burtica De la prea
POEZELE PENTRU RĂDUCU de EMILIA GHEORGHIU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353360_a_354689]
-
lung? De ce diferă fețele noastre? Oare diferențele se întind și asupra restului corpului? Între alte multe. Laborantul farmaciei ne construise din lădițe o căsuță cu terasă. Avea în spațiul de jos, acoperit, și un simulacru de masă, chiar și un pătuț, cam de păpuși. Acolo ne petreceam clipele libere care au devenit cele mai scumpe amintiri. În căsuța noastră, numai și numai a noastră, ne permiteam orice. Dese ori experiențele cereau să ne dezbrăcăm și o făceam fără sfială. De aici
PISICUŢA MEA DULCE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352706_a_354035]
-
dacă el este tatăl copilului sau nu, pentru că tată este ăla care îl crește, iar el se simțea în stare s-o facă, ceea ce era mai important decît actul însămînțării și chiar se adeveriseră vorbele lui, pentru că se mutase la pătuțul copilului, nu dormea noaptea, îl legăna ore întregi, iar spre dimineață, cînd pruncul se calma și respira liniștit, Caiafa se strecura lîngă “mămică” - după cum îi spunea el de cînd femeia născuse - o lua în brațe și adormea liniștit, încălzindu-se
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
înălță drept lumânare, deasupra cimitirului uriaș care se unduia cu clădiri dărâmate și tremurânde. Liniștea începu să fie fulgerată cu albastru de lumină și tăcere, de fragmente de zid care cu trosnet de ruptură cădeau încet, unele rămânâd atârnate. Un pătuț de copil a ieșit în afară, jumătate, cu perna albă rămasă cu grija aranjată la capul pătuțului, între un geam strivit cu tot cu zid și mașina din fața casei. Un urlet din oameni se înălță cor de disperare spre soare. Huruitul grăii
TELEFONUL DE DINCOLO de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354039_a_355368]
-
fie fulgerată cu albastru de lumină și tăcere, de fragmente de zid care cu trosnet de ruptură cădeau încet, unele rămânâd atârnate. Un pătuț de copil a ieșit în afară, jumătate, cu perna albă rămasă cu grija aranjată la capul pătuțului, între un geam strivit cu tot cu zid și mașina din fața casei. Un urlet din oameni se înălță cor de disperare spre soare. Huruitul grăii în urechile mele: - Hei, voi ... . știți că sunteți cei care mă supărați. Acum peste cămpiile mele așez
TELEFONUL DE DINCOLO de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354039_a_355368]
-
vorbit. Și timpul trecea cu zilnice interesante ședințe între mamă și prunc care, fără a se lungii în timp, erau din ce în ce mai bogate în conținut. Barza ne anunțase că în curând va aduce o surioara iar eu, grijuliu adusesem al doilea pătuț cu țarc din timp, ca Dănuț să se obișnuiască cu el. Tare mirat am fost când Dănuț, având puțin peste 2 ani, m-a întrebat direct „când vine barza?”. Nici nu bănuiam intensele pregătiri psihologice făcute de mămica. Dănuț era
MAME FĂRĂ MAME. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353039_a_354368]
-
tinerii care ar fi trebuit să trăiască, să aibă familii, copii, nepoți... Alarmă! Privim la televizor, suntem informați la radio, se aud din nou bufniturile rachetelor, oamenii se întorc din nou în adăposturi. Case secționate, vedem masa aranjată pentru prânz, pătuțuri, covoare, haine, jucării, case distruse. Îndefinitiv unde-i viața? Sau asta-i viața secolului descoperirilor uriașe ale lumii? Suntem sau ne simțim atât de aproape de fiecare localitate, fiecare om din spațiul lovit de rachete... Din nou liniște. Așteptăm într-o
AŞTEPTAREA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353095_a_354424]
-
în unele seri o vedea pe Cecilia tristă. Ba mai mult, gândea că dacă ar fi fost pictor ar fi fost încântat să picteze un tablou în care să o înfățișeze pe Cecilia așa cum arăta în acele momente. Așezată înaintea pătuțului fetiței ce dormea, gânditoare, cu capul puțin aplecat, părul ei negru lung îi cădea pe spate, fruntea puțin încruntată de gânduri îngrijorătoare, ochii ei albaștrii, în acele momente exprimau multă durere interioară. În momentele când o vedea așa, Sandu căuta
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (7) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352716_a_354045]
-
mult de o oră, însă mie, această micuță oră care trece uneori cât ai clipi aproape, mi s-a părut o veșnicie atunci... Era într-o zi de vineri, șapte Iunie 1996, când eu, cel ”liber” de-acuma, urcam la pătuțul meu pe care am avut plăcerea de-al alege din cele douăsprezece de toate, căci camera era goală, și, coborând pe genunchi am rostit Creatorului nostru următoarele: ”Doamne, doar Tu știi cât sufăr că mama s-a prăpădit de trisețe
...JAFFO, LOC ANTIC AL REVELATIILOR! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354040_a_355369]
-
ne smulgă din acea îmbrățișare - și ea era hotârâtă să ne păstreze cu orice sacrificiu.. * * * A treia zi am plecat acasă împreună cu băiețelul meu, Alexandru, într-o mașină împodobită cu multe balonașe albastre și albe. Camera lui Alexandru era pregătită. Pătuțul, hăinuțele, jucăriile dădeau încăperii o atmosferă de basm. - Am ajuns acasă, dragostea mea!... universul meu, steaua mea luminoasă! L-am așezat ușor în pătuț să nu se trezească, dar în clipa următoare a deschis ochii mari, albaștri ca cerul, ca
“ZI FATIDICĂ... MADRID, 11 MARTIE 2004” (FRAGMENT DIN ROMANUL “VIAŢĂ FURATĂ”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354525_a_355854]
-
Alexandru, într-o mașină împodobită cu multe balonașe albastre și albe. Camera lui Alexandru era pregătită. Pătuțul, hăinuțele, jucăriile dădeau încăperii o atmosferă de basm. - Am ajuns acasă, dragostea mea!... universul meu, steaua mea luminoasă! L-am așezat ușor în pătuț să nu se trezească, dar în clipa următoare a deschis ochii mari, albaștri ca cerul, ca marea cea mare... și pe fața lui mică și scumpă a apărut cel mai magnific zâmbet din lume. - Sunt așa de fericită că exiști
“ZI FATIDICĂ... MADRID, 11 MARTIE 2004” (FRAGMENT DIN ROMANUL “VIAŢĂ FURATĂ”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354525_a_355854]
-
în preajma sărbătorilor, cu obligații și cu mintea încrâncenată pe o mie de calcule, după ce au făcut comparații de prețuri prin vreo zece magazine... Mie mi-au plăcut dantelele de când eram micuț. Îmi amintesc cum le admiram, în jurul meu, pe la căruț, pătuț, bluzițe sau scufițe și până la perdelele uriașe ce nu-mi dădeau lumină cât să-mi găsesc jucăriile prin scutecele aruncate. În plus, cu mare drag, le priveam la bluzele ce-acopereau pieptul mamei și, câteodată, manșetele bluziței îmbrăcată pe când mă
DANTELA CU CIOCĂNELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354666_a_355995]
-
-se la reguli de ordine interioară, fiind un spital de copii, încercă să o înțeleagă. Emanuela, care până atunci rămăsese țintind cu privirea ușa în urma Ecaterinei, se întoarse de această dată să cerceteze încăperea în care se afla. Pe un pătuț din fața ușii, un băiețel de câteva luni, să fi avut vreo șapte-opt, dormea liniștit lângă o suzetă, ce-i scăpase din guriță, undeva lângă umăr. Părea atât de firav! Emanuela făcu un pas spre el când, un zgomot, ca un
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
Părea atât de firav! Emanuela făcu un pas spre el când, un zgomot, ca un chiot, de undeva din spate, îi atrase atenția. Se întoarse brusc să vadă de unde vine zgomotul și înlemni... Doi ochi mari negri o fixau, de pe pătuțul din partea opusă a salonului, fără sa clipească. Un zâmbet ce furase parcă toată lumina Soarelui își arunca acum razele asupra ei. Emanuelei i se înmuiau picioarele și buzele ei își pierduseră forța de a rosti cuvinte. Întinse brațele, izbucnind în
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
va opri cu ninsoarea, o să faceți... Într-o seară, mama vă strânge lângă ea și, așa ca o ultimă ofrandă a zilei rostește rugăciunea Tată nostru. ..” Și ne izbăvește de cel rău...” ce o mai fi și asta? Acolo, în pătuțul tău, după ce cu o ultimă sărutare mama se îndreaptă spre...sobă pentru a pune o ultimă așchie de lemn să ...le fie la copii cald, te intrebi iar și iar: cine o fi cel rău? Ce treabă are el cu
MAMI...MAMI...PÎRRRRR.... de MIHAI ENEA în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357873_a_359202]
-
consecințele umblării pe aceste coridoare colorate de Satana te înfiori îți dai seama că este îngrozitor. Rembrandt a pictat un tablou intitulat ,,Lectură Bibliei.” În acest tablou este înfățișata o cameră spațioasa din vechea Olanda aranjată cu gust. Într-un pătuț doarme liniștit un copilaș, pe masa arde o lampă, o mamă tânără așezată pe un scaun citește din Biblie iar aproape de fereastră stă o bătrână foarte atentă la ceea ce se citește. Idea pictorului este de a ilustra următorul verset: ,,Căci
CULOAREA VIETII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357570_a_358899]
-
anunțați de îngeri că s-a născut Mesia, cât și pe cei trei magi. Fiecare colindă are o lumină aparte, bucurie și liniște „Praznic luminos, strălucind frumos ...“ Colindele sunt și un îndemn la bunătate, milostenie, dar sufletesc „Scoală gazdă din pătuț, florile dalbe / Și ne dă un colăcuț.“ Ele șoptesc fiecăruia să fie mai curat sufletește „florile dalbe“ spre a se bucura de lumina Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos. „O brad frumos“ este colinda ce înfățișează un alt obicei, al împodobirii bradului
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE IARNĂ ÎN BANATUL MONTAN de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357619_a_358948]
-
și două infirmiere, cu privire la modul în care a decurs botezul, despre felul minunat în care a reacționat fetița, doctorița Străinu și funcționarul de la registratură fiind plecați chiar din timpul botezului. Emanuela și-a așezat finuța, cu dragoste și grijă, în pătuț, mângâind-o ușor. Fetița a răspuns mângâierii cu un zâmbet leneș, continuându-și somnul. Deși Angela și Simona au încercat să o sfătuiască pe Emanuela că nu e bine să lase toate lucrușoarele pentru fetiță la spital și nici tot
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]
-
mila, neputința, revolta. În viziunea ei, un copil reprezintă un miracol și de miracole nu poți să-ți bați joc. După ce termină de aranjat lucrușoarele, cu sufletul îndoit de tristețe și păreri de rău pentru că trebuia să plece, merse lângă pătuț și își privi îndelung fina care dormea profund, liniștită, având chipul unui îngeraș senin, precum gândi Emanuela că poate fi și datorită faptului că primise botezul... Se aplecă, îi sărută mânuța și apoi fruntea și rosti: - Dormi liniștită, draga mea
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]
-
lor până aproape de vârful muntelui, într-un loc în care nu și-ar fi imaginat că pot trăi niște copii mici. „Erau plini de râie, anemici, subnutriți. Pe lângă cei patru copii care se uitau pe geam, am găsit într-un pătuț o fetiță de un an și jumătate. Nu mergea, nu stătea în fund, nu vorbea”, își amintește Simona Șipoș. Tatăl lor îi părăsise și se mutase cu o altă femeie, iar cei mici rămăseseră cu mama lor care le dădea
Profesoara Simona și copiii pentru care pâinea e mai bună decât ciocolata () [Corola-blog/BlogPost/338283_a_339612]
-
supărată. Estimările înainte de naștere erau de 3,200 kg - 3, 400 kg, însă ea în realitate a avut o greutate de 2,450 kg. Deși ginecologul, inițial îmi repeta că are oase lungi, mai ales la picioare. Pe cartonașul de la pătuțul ei scria că are 49 cm, însă în realitate avea 47. Mi s-a părut suspect că nu o pot ține lângă mine în salon, care era mai ceva ca o cameră de hotel. Această dorință și condițiile despre care
Naşterea unui copil cu nevoi speciale într-un spital privat. „Am primit un răspuns ca o secure care mi-a retezat capul” () [Corola-blog/BlogPost/338599_a_339928]
-
Zyklon B și apoi holocaustați, doar ca să slujească actualei lovituri de stat, precum pare. Ei au putut foarte relaxați să NU intre, ca dragul nostru prieten Adi Rugină, să scape pe careva din foc, ci s-au dus acasă în pătuț, ca niște adevărați „ortodocși” de duminică, ca să emită apoi atitudini în care și-au vădit alienarea de orice precept hristic, în loc să le crape obrazul de jenă pentru lașitate, pentru glacialitate, ca și pentru atacurile lor (camuflate sau nu), la adresa axei
RECVIEM PENTRU UN VIS # COLECTIV. Mărturisirea unui ex-rocker () [Corola-blog/BlogPost/340035_a_341364]
-
flori de dor pentru cel Mântuitor. CRAINIC 1 : După cântece de-Ajun am ajuns la Sfânt Crăciun. S-a dus vremea de postit Căci Mesia a sosit. INTEPRET 4 : Te-ai născut o, Sfânt Pruncuț într-o iesle, nu-n pătuț. Te-ai născut în ieslișoară Doamne-n pântec de Fecioară. pe când Steaua s-a oprit și pe bolt-a poposit, chiar deaasupra unui sat străbătut în lung și-n lat de firavi și blânzi păstori deșteptați din noapte-n zori
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341513_a_342842]
-
a adus copilul. Să nu îndrăznești să mă elimini din anturajul tău, acum când ești atât de bogată. Delia se ridică sprijinindu-se de măsuța. - Nu mă doare nimic, Criști! Vreau acasă! Da, mâine micuța Cristina va da ochi cu pătuțul ei. Delia nu a mai simțit nicicând atâta fericire. O fericire mai intensă decât cea de la căsătoria cu Criști. Își repeta, mereu: sunt mama, sunt mama! Doar Dumnezeu poate dărui femeii această stare excepțională. Ajunseră acasă, Criști ducând fetiță cu
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342679_a_344008]
-
Voi reveni împreună cu Corina la voi. — Salutari soției, dragul meu amic, eu rămân tata grijuliu lângă cele două iubite ale mele, nu cumva să pierd ceva din frumusețea primelor zile. Îți mulțumesc, Sorin! Ce zile minunate! Stăteau amândoi pe marginea pătuțului privind cu emoție mogâldeața. Cand deschidea guriță să caute, știa dansa ce, ei rămâneau muți de mirare, spunându-și: știe ce vrea! hai la mâncare, micuțo! mami a pregătit felul întâi, doi, trei, dar până atunci soarbe din elixirul vieții
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342679_a_344008]