271 matches
-
cărei putere a atins apogeul în secolul al XVIII-lea, este un exemplu. în Mesopotamia, Pașalâcurile de Bagdad și Mosul erau, de asemenea, ereditare: în secolul al XVIII-lea și în prima jumătate a secolului al XIX-lea, cel dintâi Pașalâc se afla sub o dinastie fondată de Hassan-Pașa, iar cel de al doilea era condus de familia Calili. în plus, este de precizat și faptul că Pașalâcul de Bagdad a reprezentat miza pustiitoarelor războaie pe care Imperiul otoman le-a
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
XVIII-lea și în prima jumătate a secolului al XIX-lea, cel dintâi Pașalâc se afla sub o dinastie fondată de Hassan-Pașa, iar cel de al doilea era condus de familia Calili. în plus, este de precizat și faptul că Pașalâcul de Bagdad a reprezentat miza pustiitoarelor războaie pe care Imperiul otoman le-a dus cu Persia. în Siria, Pașalâcul era împărțit între feudele ienicerilor, astfel că pașelele erau nevoite să mențină o armată de kurzi și de algerieni, pentru a
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
fondată de Hassan-Pașa, iar cel de al doilea era condus de familia Calili. în plus, este de precizat și faptul că Pașalâcul de Bagdad a reprezentat miza pustiitoarelor războaie pe care Imperiul otoman le-a dus cu Persia. în Siria, Pașalâcul era împărțit între feudele ienicerilor, astfel că pașelele erau nevoite să mențină o armată de kurzi și de algerieni, pentru a impune un simulacru de ordine. în partea de vest a Peninsulei Arabice domnea, de asemenea, anarhia. în 1757, o
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
acestor noi percepții în mediile politice și de opinie din Marea Britanie. Criza orientală nu s-a terminat odată cu rezolvarea chestiunii grecești. In condițiile eșuării campaniei din Moreea, în care investise atâtea resurse și pe care sperase să o anexeze la pașalâcul său, Mehmed Al s-a întors împotriva suzeranului său, sultanul. El visa să facă din Egipt un regat independent și ereditar, cu un statut asemănător celui al Greciei, în care să înglobeze Siria și Palestina, ca în perioada de glorie
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
asemănător celui al Greciei, în care să înglobeze Siria și Palestina, ca în perioada de glorie a faraonilor. Mehmed Ali a fost stimulat în aceste visuri de grandoare, pe de o parte de autonomia tradițională de care se bucura acest pașalâc, comparată în istoriografie cu statutul juridic al Principatelor Române, iar pe de alta, de promisiunile sultanului de a-i ceda cele trei pașalâcuri din Siria, ca urmare a sprijinului său în conflictul cu Anglia, Franța și Rusia. Cum sultanul și-
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
în aceste visuri de grandoare, pe de o parte de autonomia tradițională de care se bucura acest pașalâc, comparată în istoriografie cu statutul juridic al Principatelor Române, iar pe de alta, de promisiunile sultanului de a-i ceda cele trei pașalâcuri din Siria, ca urmare a sprijinului său în conflictul cu Anglia, Franța și Rusia. Cum sultanul și-a uitat promisiunile, viceregele s-a îndreptat, într-o primă fază, spre Puterile europene. în 1829 el a negociat cu Drovetti, consulul francez
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
În secolul al XVI-lea, Imperiul Otoman ajunge la maxima sa dezvoltare. După ce ocupă statele din Balcani, otomanii se îndreaptă spre Europa Centrală odată cu ocuparea Belgradului, în 1521. înfrîngerea maghiarilor la Mohacs (1526) și transformarea unei părți a Ungariei în pașalîc (1541) vor deschide calea otomanilor către Europa. În acest context, se modifică și statutul internațional al țărilor române, întrucît Moldova, Țara Românească și Transilvania trec sub directa dominație politică și economică a imperiului Otoman. (Vezi Vlad Georgescu, Istoria Românilor, ediția
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Când turcii au făcut eforturi să cucerească Țara Românească, boierii munteni au fost în cea mai mare parte alături de Radu de la Afumați și, în bătălii care au durat mai mulți ani, au reușit să salveze țara de la transformarea ei în pașalâc. De data aceasta era vorba de oportunismul negustorilor brăileni, poate, siguri pe ei, că Țepeluș cu turcii îl vor învinge pe Ștefan. În ceea ce privește politica dusă de Țepeluș, Emil Turdeanu remarca „realismul fără orizont al aliatului muntean”. Țepeluș era foarte realist
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
deoarece, în momentul în care Radu de la Afumați nu putea să mai reziste, trecea Carpații și venea cu ajutor transilvan. După ani de permanente lupte, turcii au fost obligați să renunțe la intenția lor de a transforma Țara Românească în pașalâc. Forța militară a celor trei țări Românești putea să facă față unei ofensive otomane, așa cum o arată campania din 1595. Mihai Viteazul avea să afirme că, având sub mâna lui și Moldova, și Transilvania, ar fi în stare să-l
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ceea ce însemna încununarea politicii sale vizând Centrul Europei. Este o politică ce va avea urmări nefavorabile pentru Ungaria, așa cum o vor dovedi evenimentele din deceniile următoare, ce se vor încheia cu dezastrul de la Mohaci, din 1526 și transformarea Budei în pașalâc, în 1541. Jurământul de la Colomeea Ocuparea celor două cetăți din sudul Moldovei afecta și interesele economice ale Poloniei. Din punct de vedere militar, pericolul otoman devenea și mai mare, dacă se are în vedere că hanatul tătar, în stăpânirea căruia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Studia et Acta orientalia”, I, 1957, 1958, p. 13), scria: statutul juridic al unei țări, care se afla în dar-al-ahd și plătea doar o sumă de bani, care semnifica răscumpărarea păcii, se schimba atunci când devenea vasal sau era transformat în pașalâc. Cea mai importantă obligație a unui vasal era aceea de a merge la Înalta Poartă ca să fie investit ca domn de către sultan. Între statul vasal și cel suzeran se instituia o stare de nonbeligeranță, condiție esențială a vasalității. În 1476
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
urmași. Nepotul lui Maximilian, Ferdinand, se va căsători cu fiica lui Vladislav al II-lea și va moșteni, de drept, tronul Ungariei. El se va numi rege al Ungariei, atât cât rămăsese din regat, după ce Buda va fi transformată în pașalâc, și va fi și suveranul Transilvaniei, pentru stăpânirea căreia se vor duce lupte până la sfârșitul secolului al XVI-lea, lupte în care se vor amesteca și domnii români. Muha. Începutul luptelor pentru Pocuția Între anii 1488-1491 au loc confruntări la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
tăria lui de caracter. A reușit să iasă victorios din patru mari campanii, iar succesele militare obținute au asigurat independența Moldovei. Fără aceste succese, Moldova ar fi devenit o simplă provincie a regatului ungar sau a regatului polon, sau un pașalâc, cu urmări dezastruoase pentru existența românilor ca neam. Când aceste două regate vecine vor fi dispărut de pe harta Europei, către sfârșitul secolului al XVIII-lea, când dominația otomană, prin fanarioți, părea că amenință existența Țărilor Române, nici măcar atunci sultanul nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care se stabilesc după 1521. Ca să ajungă în Europa centrală turcii au fost nevoiți să ocupe țările din sud-estul european: Serbia, Bulgaria. După înfrângerea sârbilor ,la Kossovopolie din 1389, Serbia devenea vasala sultanului, ca în 1459 să fie transformată în pașalâc, după cucerirea cetății Semendria care se afla la răsărit de Belgrad, pe Dunăre. Țaratul bulgar de la Târnovo cade sub stăpânirea turcească în 1393, iar țaratul de la Vidin în 1396. În felul acesta, stăpânirea turcească ajunge pe linia Dunării în hotar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
le pună la dispoziția sultanului. O asemenea desfășurare de forțe din partea lui Baiazid urmărea cuceriri atât în Asia, cât și în Europa. Campania din 1395 nu a avut alt scop decât să cucerească Țara Românească și să o transforme în pașalâc, înainte ca sultanul să se lovească de rezistența cetății Belgradului. După logica lui P. P. Panaitescu, din moment ce Țara Românească nu se afla pe drumul cuceririlor turcești în Europa, campania din 1395 nu a avut nici o legătură cu intenția sultanului privind
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la Poartă le scrie boierilor să ridice domn pe Radu de la Afumați: „pentru că piiare țara de turci...”. Radu câștigă trei lupte, dar este învins la Clejani și este silit să se retragă în Transilvania. Mehmet-beg vroia să transforme țara în pașalâc și pusese subași „pen toate orașăle și pen toate satele”. Urmează o altă luptă, în a doua jumătate a anului 1522, și, victorios, Radu trimite oameni și le taie capetele subașilor turci. Luptele continuă în 1524 și în 1525, când
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
datorat faptului că boierii s-au unit și au luptat alături de domn, dar și ajutorului primit de la Ioan Zapolia, voievodul Transilvaniei. Solidaritatea dintre Țara Românească și Transilvania a făcut să eșueze planul turcilor de a ocupa și transforma țara în pașalâc. Așadar, imediat după cucerirea Belgradului, acțiunile militare ale turcilor s-au îndreptat spre nordul Dunării. Nici în aceste împrejurări Țările Române nu se aflau în afara planurilor turcești de cucerire, cum a crezut P. P. Panaitescu. Rezistența opusă de Țara Românească
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oprească pe linia Dunării. În 1526, ungurii au fost zdrobiți la Mohaci. Ioan Zapolia, voievodul Transilvaniei, care îl sprijinise pe Radu de la Afumați, nu a participat la campania condusă de regele Ungariei în 1526. Buda avea să fie transformată în pașalâc, dar nu și Bucureștii și Suceava,, atunci când ungurii nu au acționat în strânsă unire cu românii, deși era cunoscută importanța strategică a Țărilor Române. Michael Bocignoli din Raguza scria, în 1524, că Țara Românească se afla, chiar și după cucerirea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
română se socotea îndreptățită să ceară repatrierea Tezaurului, demonstrându-și drepturile prin acte oficiale. În ceea ce privește Basarabia, partea română susținea, în primul rând, caracterul românesc al teritoriului și apartenența lui dintotdeauna la Principatul liber al Moldovei - care n-a fost niciodată pașalâc turcesc; în al doilea rând, preciza că Hotărârea Sfatului Țării din 27 martie 1918 - organ reprezentativ al Republicii independente Moldovenești - de Unire cu Regatul României își păstrează întreaga valabilitate deoarece exprimă voința națiunii române din Republică. Concomitent, diplomați, oameni de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
nu se ia în considerare în nici un fel faptul că ele aveau statut de autonomie sub suzeranitatea sultanului. Moldova și Valahia au fost tratate ca „părți”, „posesiuni” ale Imperiului Otoman, nefăcându-se nici o deosebire între un stat autonom și un pașalâc, așa cum era, de pildă, Bulgaria - parte integrantă a Imperiului turc; -în toate tranzacțiile dintre marile puteri pe seama Imperiului Otoman, în proiectele de împărțire a acestuia, nu se face nici o aluzie la Capitulațiile ce reglementau clar raporturile Principatelor cu Poarta; -la
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
mărinimia” Rusiei în legătură cu acest transfer era bine calculată și răspundea unui vechi deziderat rus: Bulgaria urma să intre sub directa influență rusească, ori legătura între Rusia și Bulgaria se făcea prin Dobrogea, al cărei statut nu mai era acela de „pașalâc” turcesc. Venite la împărțirea moștenirii otomane mai târziu, Anglia, Austria, Germania, s-au înțeles cu Rusia, iar cuvântul acesteia în ceea ce privește România a rămas „literă de lege”. Mai mult decât atât, armatele ruse, trecând Dunărea la Nord, au pus în aplicare
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
curtea domnească ajungea la Huși în luna martie, urmând traseul Suceava - Hârlău - Iași - Vaslui - Huși, uneori, Bârlad. În secolul al XVI-lea, Poarta Otomană se afla la apogeul puterii sale, iar Moldova era în pericol de a fi transformată în pașalâc. Într-o perioadă de mare cumpănă, cu acțiuni militare și diplomatice, prezența domnilor la Huși, în cursul secolului al XVI-lea, a sporit însemnătatea politică a târgului și a contribuit la dezvoltarea lui economică și socială (fiul lui Ștefan cel
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
expediție n-a fost mai deplorabil condusă. Nicolae Costin îl acuza pe Dimitrie Cantemir: „Acestu bine au agonesit țărîi Dumitrașco-Vodă, cu socoteala lui cea grabnică, de nu se va îndrepta mai în veci”, căci țara era în pericol să devină pașalâc. Ion Neculce îl considera vinovat de înfrângere pe Constantin Brâncoveanu, care, din dușmănia binecunoscută cu familia Cantemireștilor, descrisă de Dimitrie Cantemir în Istoria ieroglifică, nu și-a trimis armata în ajutorul creștinilor. Sfetnicul său, Toma Cantacuzino, va susține armatele rusești
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1420 - Țara Românească și în 1456 - Moldova) a însemnat o frână serioasă în dezvoltarea societății românești. Datorită rezistenței eroice a populației, dornice să-și apere cu orice preț glia strămoșească, Imperiul Otoman n-a putut transforma niciodată Principatele Române în pașalâcuri, fiind nevoit să le lase o organizare politică și administrativă proprie. Poarta Otomană nu și-a respectat angajamentele asumate prin capitulații, nici în ceea ce privește neamestecul în treburile interne, nici garantarea integrității teritoriale a Principatelor. Dimpotrivă, Poarta a mărit continuu tributul, împovărând
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Ferdinand, fratele lui Carol al V-lea, astfel încît, începînd din perioada aceasta, regii habsburgi domnesc asupra teritoriilor maghiare care nu se aflau sub administrație otomană. În ceea ce privește guvernul otoman, acesta a organizat majoritatea posesiunilor lui maghiare în districte administrative numite pașalîcuri. Transilvania și-a păstrat însă în mare măsură autonomia și avea să funcționeze pe viitor ca un stat aproape independent. Dar cariera lui Soliman nu s-a încheiat într-o atmosferă de triumf total. Cu toate că repurtaseră victorii mărețe, armatele otomane
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]