196 matches
-
obstacole, Jack și Roșe se reîntorc pe punte. Bărcile de salvare au plecat, iar pasagerii mor unul câte unul în timp ce pupă se ridică din apă. Pachebotul se rupe în două, ridicând pupă în aer. Jack și Roșe se scufundă odată cu pachebotul, dar reușesc să iasă la suprafață, și găsesc un panou de lemn plutitor, ce poate să țină doar o persoană. El o asigura că ea va muri de bătrânețe, si la căldură în patul ei. El moare de hipotermie, dar
Titanic (film din 1997) () [Corola-website/Science/313501_a_314830]
-
numai că riscul era mare, dar condițiile subacvatice l-au împiedicat pe Cameron să obțină materialul de înaltă calitate pe care il dorea. În timpul unei scufundări, unul dintre submersibile s-a ciocnit cu carena "Titanicului", avariind atât submarinul, cât și pachebotul, și lăsând fragmente ale submarinului împrăștiate în jurul superstructurii. Partea externă a camerei cpt. Smith s-a prăbușit, expunând interiorul. Și zona de lângă Marea Scară a fost avariată. Călătoria subacvatica i-a făcut pe Cameron și echipa sa "să se simtă
Titanic (film din 1997) () [Corola-website/Science/313501_a_314830]
-
a fost construit la scară largă, dar unele părți au fost create digital. Bărcile de salvare și coșurile de fum au fost micșorate cu 10%. Puntea principala și puntea A au fost platourile pe care s-a lucrat. Sub replică pachebotului există o platformă care să-l clatine în secvențele de dupa ciocnire. Interiorurile "Titanicului" au fost reproduse exact ca și cele construite original, folosindu-se fotografii și planuri de la constructorul "Titanicului". "Marea Scară de la clasa I, care iese în evidență încă
Titanic (film din 1997) () [Corola-website/Science/313501_a_314830]
-
tehnologia digitală pe care regizorul a folosit-o și la "The Abyss" și "". Multe filme anterioare cu RMS "Titanic" conțineau apă filmată în slow motion, ceea ce nu arată foarte convingător. El i-a încurajat să filmeze replică în miniatură a pachebotului, de 14 metri lungime, ca și cum ar "fi făcut o reclamă pentru White Star Line". Există și o replică a pupei vasului, de 20 metri lungime, care se putea rupe în două în mod repetat, fiind singura miniatură care se putea
Titanic (film din 1997) () [Corola-website/Science/313501_a_314830]
-
Jeremiah O'Brien", iar actorii au filmat lângă "ecranul verde". Pentru a economisi bani, separeul de la clasa I a fost filmat și el cu ecran verde. Un vas cu capacitatea de 19 milioane de litri a fost folosit pentru scenă când pachebotul se scufundă, în acest vas putând intra toată replică. Pentru a scufundă Marea Scară, 340.000 de litri au fost aruncate peste ea în timp ce replică era scufundata în acel vas. Surprinzător, apa a distrus scară cu totul, cu toate că nimeni nu
Titanic (film din 1997) () [Corola-website/Science/313501_a_314830]
-
un vas cu capacitatea de 1,3 milioane de litri, iar cadavrele pasagerilor au fost create prin aplicarea unui praf care se cristaliza expus la apă și prin aplicarea de ceară pe par și haine. Scenă culminanta, care conține ruperea pachebotului și scufundarea pe fundul Atlanticului, a implicat inclinarea întregii replici, 150 de figuranți și 100 de cascadori. Cameron a criticat filmele anterioare cu "Titanic", care arătau cum pachebotul se scufundă lin în Atlantic. El a "vrut să arate cât de
Titanic (film din 1997) () [Corola-website/Science/313501_a_314830]
-
aplicarea de ceară pe par și haine. Scenă culminanta, care conține ruperea pachebotului și scufundarea pe fundul Atlanticului, a implicat inclinarea întregii replici, 150 de figuranți și 100 de cascadori. Cameron a criticat filmele anterioare cu "Titanic", care arătau cum pachebotul se scufundă lin în Atlantic. El a "vrut să arate cât de haotic și terifiant a fost evenimentul în realitate". La momentul filmărilor, oamenii trebuiau să alunece în apă, lovindu-se pe drum de balustrade și elice. Câteva încercări de
Titanic (film din 1997) () [Corola-website/Science/313501_a_314830]
-
2009), scris și regizat tot de Cameron, l-a surclasat în 2010. Pe 1 martie 1998, a devenit primul film cu încasări de peste 1 miliard de dolari internațional, iar în weekend-ul 13-15 aprilie 2012—la un secol după scufundarea pachebotului, "Titanic" a devenit al doilea film ce încasează peste 2 miliarde de dolari, cu ajutorul relansării 3D. Box Office Mojo estimează că, ajustându-se inflația prețului biletelor, "Titanic" este al cincilea film cu cele mai mari încasări din toate timpurile în
Titanic (film din 1997) () [Corola-website/Science/313501_a_314830]
-
parte integrantă a acesteia. Navele de croazieră operează cea mai mare parte rute pe care pasagerii revin la portul de plecare, astfel încât porturile de escală sunt, de obicei, într-o regiune determinată de un continent. Sunt din ce în ce mai utilizate în detrimentul marilor pacheboturi. Prima navă destinată în exclusivitate călătoriilor pentru pasageri a fost "Prinzessin Victoria Luise", construită de către Albert Ballin, manager al companiei "Hamburg-America Line" (HAPAG) și lansată la apă pe 29 iunie 1900. Nava a fost special construită cu scopul a oferi
Navă de croazieră () [Corola-website/Science/314979_a_316308]
-
existau curse de pasageri pentru traversarea Atlanticului din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile. "Prinzessin Victoria Luise" a fost proiectată să ofere cele mai bune condiții pasagerilor, iar puntea era amenajată pentru clima caldă prin care urma să treacă nava, evitând structurile necesare pacheboturilor ce traversau nordul Atlanticului. Toate cele 120 de cabine ale vasului erau de lux, iar la bord pasagerii se puteau bucura de o bibliotecă, de o sală de sport și chiar de o cameră obscură dedicată fotografilor amatori. Însuși împăratul
Navă de croazieră () [Corola-website/Science/314979_a_316308]
-
, sau transatlantic, este o navă maritimă autopropulsată de mare tonaj utilizată pentru transportul rapid de călători, colete și scrisori peste oceane și mări. Cele mai reprezentative pacheboturi au fost cele care făceau curse între Europa și America de Nord traversând Oceanul Atlantic (de unde și numele de "transatlantic"). Un accent deosebit în construcția acestor nave a fost pus pe creșterea deplasamentului, vitezei și în special a gradului de confort pentru pasageri
Pachebot () [Corola-website/Science/314980_a_316309]
-
sport, teatre, cinematografe, cazinouri etc. Dezvoltarea comunicațiilor aeriene și folosirea avioanelor de mare viteză a determinat o afluire masivă a călătorilor către aceste mijloace mai rapide. Costul lor ridicat, timpul mare necesar unei traversări, precum și nerentabilitatea exploatării au făcut ca pacheboturile să fie în prezent aproape complet abandonate, fiind înlocuite cu nave de croazieră. Denumirea provine din franțuzescul "paquebot", care la rândul său este derivat din limba engleză, de la un tip de navă care purta numele de "packet boat" sau "packet
Pachebot () [Corola-website/Science/314980_a_316309]
-
aceste două mari companii ia amploare pentru supremația în obținerea trofeului Panglica albastră pentru traversarea cea mai rapidă a Oceanului Atlantic între Europa și America, vestic și estic. La începutul secolului XX condițiile au permis începerea construcțiilor navale de mari dimensiuni, pacheboturile în special având tendința spre gigantism. Aceste nave confortabile și chiar foarte luxoase devin, la prima vedere, niște mijloace de transport rapide și sigure. Progresele tehnicii navale au permis realizarea unui salt spectaculos în acest domeniu, în care constructorii au
Pachebot () [Corola-website/Science/314980_a_316309]
-
și America, traversarea Oceanului Atlantic a devenit accesibilă și pentru pasageri. urile construite pentru transportul pasagerilor de pe un continent pe celălalt au consemnat începutul epocii transportului ieftin și sigur pe apă. Pe măsură ce ruta transatlantică a crescut în popularitate, companiile ce dețineau pacheboturi au început să se diferențieze prin luxul oferit la bord.
Pachebot () [Corola-website/Science/314980_a_316309]
-
10 iulie 1909 - d. 21 iulie 1977) a fost un arhitect român, fiul lui Toma Ț. Socolescu, și nepotul lui Toma N. Socolescu, reprezentant al stilului . Licențiat în arhitectură la în 1939, lucra în timpul studiilor sale la arhitectură interioară a pachebotului transatlantic "". Asistent universitar la Institut de arhitectură Ion Mincu (București) din 1939, el a devenit arhitect-proiectant la Institutul de proiectare pentru construcții industriale până în 1952. Între 1952 - 1958, a avut funcția de arhitect proiectant coordonator la Institutul de Proiectări pentru
Toma Barbu Socolescu () [Corola-website/Science/320446_a_321775]
-
îi revine navigatorului englez James Cook (1728-1779), care ajunge aici la data de 22 ianuarie 1770. De la această dată devine strâmtoarea cunoscută. Naufragiul cel mai grav, cunoscut de pe strâmtoare a avut loc noaptea la data de 12 febuarie 1909, când pachebotul "Penguin " din cauza unei furtuni violente s-a scufundat la intrarea în portul Wellington Harbour murind tot echipajul împreună cu 72 de pasageri.
Strâmtoarea Cook () [Corola-website/Science/318019_a_319348]
-
la fel ca și cea din Colorado de Virginia și construită de Robert. Ginny i-a servit lui Robert drept model pentru multe dintre personajele feminine inteligent și independente. Între 1953-1954, familia Heinleins a călătorit în jurul lumii (mai ales pe pachebot), voiaje descrise de Heinlein în "Tramp Royale", care i-au servit pe post de material pentru romanele science fiction a căror acțiune implică voiaje îndelungate la bordul navelor spațiale ("Podkayne of Mars" și "Friday"). Ginny a fost primul cititor al
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
mării au justificat înființarea de societăți particulare care s-au specializat în recuperarea de tezaure submarine. Una din acestea este SORIMA (Societa Ricuperi Marittimi) din Genova, Italia și nava specializată . Nava "Artiglio II" a localizat la 29 august 1930 epava pachebotului mixt englez SS "Egypt" la adâncimea de 130 m, scufundat prin abordaj cu o încărcătură de 8 tone aur și 40 tone argint, la data de 20 mai 1922, 30 Mm în largul insulei Ouessant, la vest de portul Brest
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]
-
se află acum pe strada The Mall, în Londra. Vasul RMS Queen Elizabeth al liniei Cunard White Star a fost numit după Regina Mamă. Ea a lansat vasul îm data de 27 septembrie 1938 în Clydebank, Scoția. Se presupune că pachebotul a început să plutească pe apă înainte ca Elisabeta să-l lanseze oficial și un rechin jucând rolul reginei a reușit să spargă o sticlă de vin roșu australian chiar lângă vapor, înainte ca ea să apuce să se urce
Elizabeth Bowes-Lyon () [Corola-website/Science/315623_a_316952]
-
administrative. Totodată aici a rămas și s-a dezvoltat cel mai important port al Turciei. Bosfor-ul constituie rada portuară. Mărfurile sunt debarcate de preferință la Sirkeci, punctul terminus al rețelei feroviare europene, sau la Haydarpașa, punctul terminus al rețelei asiatice. Pacheboturile acostează la chiurile din cartierul Beyoğlu, în timp ce flotila de cabotaj are baza în Cornul de Aur. Funcția industrială a Istanbul-ului a fost limitată din motive strategice. Aceasta ca urmare a tendinței seculare a rușilor de a ajunge la Strâmtori
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
II" cu destinația Salonic. Pe 26 februarie, în dreptul capului Matapan, vaporul a fost torpilat de submarinul german U35 și s-a scufundat rapid făcând 1100 de victime. Printre supraviețuitorii care au fost recuparați a doua zi de nava SS "Canada", pachebot al Companiei Cyprien Fabre transformat în navă-spital, s-a numărat și Jean Clunet. Ajuns la Corfu, Clunet a aprticipat la organizarea laboratorului de bacteriologie al trupelor franceze în satul Sedd-ul-Bahr. În acest laborator, dirijat de medicul militar Sarrailhé și în
Jean Clunet () [Corola-website/Science/316282_a_317611]
-
Universitate Maritimă”. După anul 1878 (alipirea Dobrogei la România) a fost înființat Serviciul Maritim Român (cu sediul la București, dar baza la Constanța). În anul 1909, anul înființării Școlii Navale Superioare de la Constanța, S.M.R. avea în exploatare o duzină de pacheboturi și vreo douăzeci de cargouri și alte nave, la care se adăugau nave ale unor companii private. „Serviciul Maritim Român” a fost desființat la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, după ce URSS confiscă cele 16 vase de linie în
Flota comercială maritimă a României () [Corola-website/Science/320324_a_321653]
-
Maritim Român” a fost desființat la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, după ce URSS confiscă cele 16 vase de linie în posesia sa, și înlocuit printr-o întreprindere sovieto-română numită „Sovromtransport”, căreia sovieticii îi atribuiră două din navele confiscate: pachebotul „Transilvania” și vaporul mixt „Ardeal”. La rândul său compania „Sovromtransport” a fost integrată în 1954 în noua companie „Navrom”, înființată prin HCM 368 și aflată sub controlul exclusiv al statului român, cu sigla „NR” în litere roșii peste două benzi
Flota comercială maritimă a României () [Corola-website/Science/320324_a_321653]
-
data 17 noiembrie a aceluiași an. Personajele sunt o familie de saltimbanci francezi stabiliți în S.U.A. de peste 20 de ani. Ei hotărăsc să se întoarcă în țara natală, traversând Atlanticul. Însă până să ajungă în New York pentru a lua un pachebot, le sunt furați banii de călătorie. Neavând cum să mai treacă oceanul, ei se întorc și hotărăsc să traverseze Strâmtoarea Bering iarna, când aceasta este înghețată, ajungând apoi în Rusia. La granița între Alaska și Canada, ei salvează un om
César Cascabel () [Corola-website/Science/321317_a_322646]
-
volum pe 23 noiembrie același an. Ilustrațiile originale au fost elaborate de către desenatorul Léon Benett. Marcel Lornans și vărul său, Jean Taconnat, pornesc într-o călătorie spre Algeria cu intenția de a se înrola ca vânători în Africa. Pe același pachebot pe care se îmbarcă ei se află și soții Désirandelle cu fiul lor Agathocle, care merg la Oran să i se alăture viitoarei soții a acestuia, Louise Elissane. Acești mici burghezi sunt însoțiți de , un personaj exuberant, posesor al unei
Clovis Dardentor () [Corola-website/Science/320826_a_322155]