197 matches
-
să ajungă până la ei : dupăamie zele calme și nesfârșite se sfârșiseră. Aventura reîncepea cu adevărat. Capitolul 3, în care se traversează un ocean Ca în orice aventură care se respectă, vor exista și în această poveste stângace călători curioși, un pachebot și oceanul pe ale cărui întinsuri de ape se navighează în căutarea uscatului izbăvitor. Și ca de atâtea ori, Tintin, Milou, Haddock și Tournesol își vor fi ocupat cabinele, urmărind spectacolul pescărușilor cutreierând văzduhul atunci când nava lasă țărmurile. Și ca
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ocupat cabinele, urmărind spectacolul pescărușilor cutreierând văzduhul atunci când nava lasă țărmurile. Și ca de atâtea ori, sala de mese a navei va fi fost plină de acea lume multicoloră care pare să fie o excrescență naturală și inevitabilă a oricărui pachebot : de la oamenii de afaceri pregătiți să exploateze în Azania bogățiile minerale (despre care se spunea, confidențial, că ar fi cu adevărat fabuloase) până la milionarii excentrici ce sperau să găsească în Azania un loc ce-și conservă aerul exotic. Într-un
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în fața unui carnet pe care nu îl părăsea niciodată - înnegrind pagină după pagină, cu sentimentul că niciodată nu este prea târziu să ajungi la capătul drumului ce duce la marile descoperiri. Cât despre Milou, energia unui cățel izolat pe un pachebot se cere cheltuită cu folos, mai cu seamă atunci când nici o pisică dușmănoasă nu îți mai trece pragul, mieunând frenetic - seria de mese îmbelșugate era fără de sfârșit, iar apetitul lui Milou părea și el unul inepuizabil. Ostenit de atâtea oase și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mai cu seamă atunci când nici o pisică dușmănoasă nu îți mai trece pragul, mieunând frenetic - seria de mese îmbelșugate era fără de sfârșit, iar apetitul lui Milou părea și el unul inepuizabil. Ostenit de atâtea oase și carne, Milou căpăta, pe acest pachebot al luxului, aspectul unui cățel sedentar și rubicond, evo când rotunjimile unui cârnat învelit în blăniță lucioasă. Și, ca de atâtea ori în trecut, Tintin era prins deja în capcana aventurilor care stăteau să se nască. În fața unui auditoriu invariabil
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
recepție, un birou adăpostea și șeful de stat major al agenților care ne supravegheau. Am investigat discret locul, iar Milou a găsit hârtiile mototolite ce cuprindeau ciornele rapoartelor lor către doctorul Simba. Fuseserăm puși sub urmărire încă de la urcarea pe pachebot, iar toate mișcarile noastre sunt cunoscute în avans. Vocea din bazar știa despre toate acestea. Noi nu. Dar niciodată nu este prea târziu spre a fi precauți. Centrala din Bulundi ascunde cu siguranță câteva secrete bine păzite. Ziua 6 - Plecăm
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
alt violonist, sau flautist, sau trompetist, va veni să se așeze pe același scaun, poate cu un alt șaman făcând gesturi cu bețișorul pentru a convoca sunetele la conspirația muzicală, viața e o orchestră care cântă continuu, acordată, dezacordată, un pachebot titanic care se scufundă mereu și mereu revine la suprafață, și atunci moartea se gândi că nu ar mai avea ce să facă dacă vaporul scufundat nu ar mai putea urca niciodată cântând acel cânt evocativ al apelor scurgându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mei, Între dolmas și chebapuri. Mă asculta o vreme, dar, de Îndată ce vedea o muscă În raza de acțiune a redutabilei sale ustensile, ispita era prea puternică, lovea. În cea de-a patra zi, mi-am găsit loc la bordul unui pachebot al Mesageriilor maritime, care făcea ruta Marsilia-Istanbul-Trapezunt, până la Batumi, portul rusesc din răsăritul Mării Negre, de unde am luat trenul transcaucazian spre Baku, la Marea Caspică. Primirea făcută acolo de consulul Persiei a fost atât de amabilă, Încât am șovăit să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
parte orice treabă ca să stea cu mine și să-mi pună neîncetat Întrebări despre Maestru, despre sănătatea, starea acestuia și, Îndeosebi, despre ce spunea Djamaledin În legătură cu situația din Persia. Când veni momentul să plec, Îmi Închirie o cabină pe un pachebot rusesc aparținând liniilor Caucaz-și-Mercur. Apoi mi-l dădu pe vizitiul său, căruia Îi Încredință misiunea să mă Însoțească până la Kazvin și să-mi rămână În preajmă atâta vreme cât voi fi avut nevoie de serviciile sale. Vizitiul se dovedi de Îndată foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lună pe mare, ca să ajung, cu corabia, de la Fao la Bahrein, să navighez, de-a lungul Coastei Piraților, până la Aden, și să străbat Marea Roșie și Canalul de Suez până la Alexandria, ca să traversez, În cele din urmă, Marea Mediterană, Într-un vechi pachebot turcesc, până la Istanbul. Pe tot parcursul acestei fugi interminabile, obositoare, dar fără piedici, n-am avut altă Îndeletnicire În afara cititului și recititului celor zece pagini scrise de mână care alcătuiau interogatoriul lui Mirza Reza. M-aș fi plictisit, neîndoios, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
purtând mențiunea „apă minerală”, astfel Încât nu purtau nici o răspundere În privința răzvrătirii sale. Așadar, șahul Își părăsise reședința de la Odesa, străbătuse, Împreună cu oamenii săi, cele câteva sute de mile care despart Ucraina de Persia, se Îmbarcase, cu tot cu armamentul său, pe un pachebot rusesc, traversase Marea Caspică și debarcase pe coasta persană, totul fără ca guvernul țarului sau armata acestuia sau Ohrana, poliția secretă, să fi avut știre? Dar la ce bun să te contrazici? Trebuia, Înainte de toate, să fie Împiedicată prăbușirea fragilei democrații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
celebrități Îmbarcate pe Titanic, Încât aproape că au fost uitați cei pentru care fusese construit acest colos al mărilor: emigranții, milioanele de bărbați, femei, copii pe care nici un pământ nu mai accepta să-i hrănească și care visau la America. Pachebotul trebuia să efectueze o adevărată colectă: din Southampton, englezii și scandinavii, din Queenstown, irlandezii, și din Cherbourg, cei care veneau de foarte departe, greci, sirieni, armeni din Anatolia, evrei din Salonic sau din Basarabia, croați, sârbi, persani. Pe acești orientali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vioi, vreun balot rebel care se rostogolise sub o bancă. Fiecare purta În adâncul privirii o aventură, o amărăciune, o sfidare, toți resimțeau ca pe un privilegiu faptul ca, odată ajunși În Occident, să ia parte la traversarea inaugurală a pachebotului celui mai puternic, celui mai modern și celui mai solid care se va fi ivit vreodată din mâinile omului. Propriul meu sentiment nu era deloc diferit. Căsătorit cu trei săptămâni mai Înainte la Paris, Îmi amânasem plecarea cu unicul scop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de-a fi văzuți Împreună, soț și soție, braț la braț, de-a fi Învăluiți de aceleași priviri străine, și până târziu În noapte evitam să ne Întoarcem În cabina pe care o alesesem, totuși, printre cele mai spațioase de pe pachebot. Culmea plăcerii era promenada de seară. De Îndată ce ne Încheiam cina, mergeam să căutăm un ofițer, Întotdeauna același, care ne conducea la un seif de unde scoteam Manuscrisul, ca să-l purtăm, cu mare grijă, Într-un turneu de-a lungul punților și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Mi-aș dori să fi ajuns deja. Am ridicat din umeri. Dacă există pe lume o navă pe care se poate călători fără teamă, aceasta este. Așa cum a spus-o căpitanul Smith, nici Dumnezeu Însuși n-ar putea să scufunde pachebotul! Dacă Îmi Închipuisem că o liniștesc cu aceste cuvinte și cu tonul meu vesel, efectul pe care l-am produs a fost contrar. Mă apucă de braț, murmurând: Nu mai spune asta niciodată! Niciodată! — De ce te tulburi așa? Știi prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
asemenea frază. Tremura. Nu-i Înțelegeam violența reacției. I-am propus să ne Întoarcem, și a trebuit s-o susțin ca să nu se prăbușească. A doua zi, părea restabilită. Ca să Încerc s-o distrez, am călăuzit-o Întru descoperirea minunățiilor pachebotului, am Încălecat chiar și pe nesigura cămilă electrică, cu riscul de a Îndura hohotele de râs ale lui Henry Sleeper Harper, editorul hebdomadarului cu același nume, care rămase o clipă În tovărășia noastră, ne oferi ceai și ne povesti călătoriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Ne Întoarserăm să ne culcăm. Numaidecât, ea căzu Într-un somn agitat. În ceea ce mă privea, Îngrijorat din pricina ei și puțin obișnuit să adorm așa de devreme, Îmi petrecui o bună parte din noapte urmărind-o. De ce să mint? Când pachebotul izbi aisbergul, nu mi-am dat seama. După lovitură, când mi s-a precizat la ce moment se produsese coliziunea, am crezut că-mi amintesc să fi auzit, Înainte de miezul nopții, un zgomot ca al unui cearșaf sfâșiat, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dat peste un steward care vorbea, pe un ton lipsit de gravitate, de „unele mici probleme” survenite din Întâmplare. Căpitanul, spunea el, dorea ca toți pasagerii de la clasa Întâi să se regrupeze pe Puntea Soarelui, În partea de sus a pachebotului. — Trebuie să-mi trezesc soția? I-a fost destul de rău În timpul zilei. — Căpitanul a zis „toată lumea”, Îmi Întoarse vorba steward-ul, cu o figură sceptică. Întors În cabină, am trezit-o pe Șirin cu toată gingășia care se impunea, mângâindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o jumătate de milă, să fiu chemat printr-un semnal oarecare. Pe parcursul primelor minute, grija noastră, a tuturor, a fost să ne apărăm de frig. Sufla un vânt Înghețat, Împiedicându-ne să ascultăm aria pe care o cânta Încă orchestra pachebotului. Cu toate acestea, când ne-am oprit, la o distanță care mi se părea suficientă, adevărul ne apăru dintr-odată cu limpezime: Titanicul se apleca vădit spre prora, Încetul cu Încetul luminile-i slăbeau. Eram cu toții uluiți, amuțiți. Deodată, o chemare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ne va fi mai bine...” ...Cei trei ani au trecut. Patru, a venit și al cincilea: Tim nu s-a întors. Pornise o afacere importantă, nu avea cum să o lase baltă. Va veni anul următor cu cel mai rapid pachebot! În scrisori, numai bine; una pe an, iarna. Donna Iulia le citea, apoi le așeza în sertarul mesei. Noaptea, uneori, aproape adormită, Donna Iulia umbla după ultimul plic. I se părea că nu înțelesese ceva. Recitea; înțelesese bine. Câteva rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
solul ars. Nu profetizăm nimic, asta se va întîmpla orișicum (...) Prin cenușa bombardării se vor mătura și lărgi bulevarde senine, linii de drum de fier își vor împleti nervura vînătă în păienjenișul gărilor imense. Cheiuri trainice de piatră vor atrage pacheboturile exagerate sau steamerele fremătînde, coșuri de uzine nenumărate se vor înălța ca niște semne de exclamație, un milion și jumătate de locuitori treziți din somnul lor de basm se vor întîlni în Bursele clocotitoare, pe piețele solemnizate de statui masive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
refugiu naval mărginit de baruri și restaurante, o semilună de nisip alb și un mic port plin de iahturi de curse și vase de croazieră. Vile tihnite se Întrezăreau În spatele palmierilor și eucalipților, iar deasupra lor se Înălța prova de pachebot a Clubului Nautico, avînd În vîrf antena albă de satelit. Apoi, pe cînd autostrada cotea printre pinii de pe coastă, am zărit gloria distrusă a conacului Hollinger de pe dealul de lîngă oraș, lemnăria carbonizată a acoperișului semănînd cu rămășițele unui rug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În Grecia, În răstimpul a două luni de primăvară, am umblat În zadar după fluturele Orange-tip al lui Gruner, după fluturele Sulphur al lui Heldreich, după fluturele White al lui Krueper: nu se găseau În acea parte a țării. Pe pachebotul Cunard „Pannonia“, care a părăsit Grecia pe 18 mai 1919 (mai devreme cu douăzeci și unu de ani În ceea ce mă privește) pornind spre New York, dar lăsându-ne la Marsilia, am Învățat să dansez foxtrot. Franța a trecut pe lângă noi În zăngănitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe coasta vestică a Franței, la St. Nazaire. Acolo, o ultimă grădiniță ne Înconjura, În timp ce tu, eu și cu copilul nostru, acum de șase ani, Între noi, o străbăteam În drum spre portul unde, În spatele clădirilor din fața noastră, ne aștepta pachebotul Champlain pentru a ne duce la New York. Grădina era ceea ce francezii numesc fonetic skwarr și rușii skver, poate pentru că este situată de obicei În sau pe lângă piețetele publice din Anglia. Situată pe ultima graniță a trecutului și la marginea prezentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de oameni, era timpul să se dezgroape comoara și să plece lumea acasă, Înainte de ora camuflajului și a alarmei aeriene. Indiferent de cîte ori ni s-ar ghici norocul, fie În spatele unor uluci, fie În sala de mese a unui pachebot, Întotdeauna rămînem fascinați cînd ne auzim viitorul, chiar și din gura unei ghicitoare de bîlci. SÎntem mereu dispuși să credem, pentru o clipă, În călătoria făgăduită peste mări și țări, În femeia necunoscută, de ghindă, sau În scrisoarea cu vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
zona aia și am văzut un fel de vergă deasupra apei, iar când m-am apropiat am văzut că sub apă se profila ceva Întunecat, ca o umbră lungă, așa că m-am dus chiar deasupra ei; sub apă era un pachebot. Stătea acolo, scufundat cu totul sub apă, mare cât pământul. Am lăsat barca să plutească deasupra lui. Era aplecat pe o parte și pupa era Îngropată adânc În nisip. Toate hublourile erau Închise bine și puteam să văd cum strălucesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]