350 matches
-
concilierea opușilor, pe când triada de terț inclus este capabilă să o facă. În logica terțului inclus opușii sunt mai curând contradictorii: tensiunea dintre contradictorii clădește o unitate mai mare care le include"400. Eminescu le-a numit, oximoronic, antiteze împăcate. Pacificarea lor se produce în încercare, rod, la el, al dorului nemărginit, care e altceva decât voința oarbă a lui Schopenhauer. Cine citește Ninge la o margine de existență este izbit nu de invazia contradicțiilor, ci a contradictoriilor, într-o revărsare
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
etnică, asiro-babilonienii și egiptenii utilizau pe scară largă deportările masive de populații, fenomen relatat nu numai de inscripții străvechi, ci îndeosebi de Vechiul Testament, unde se arată pe larg riposta acestora la un asemenea "tratament" violent. Romanii au combinat metoda de "pacificare", dar și de epurare etnică în teritoriile ocupate, cu recrutările de bărbați valizi în armată, momindu-i cu salarii bune și acordarea de drepturi atrăgătoare după lăsarea la vatră. În timp ce o bună parte dintre cei mai viguroși bărbați ai unei
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
bilaterale pe arena mondială, urmate de o puternică grupă mediană compusă din cele mai multe state arabofone (9 state): Liban, Siria, Irak, Kuwait, Qatar, Oman, Algeria, Libia, Bahrain. De remarcat viguroasa ascensiune a E.A.U. și puternica revenire a Libanului, în contextul pacificării acestei țări. De asemenea, s-au conturat două grupe la partea inferioară a clasamentului, alcătuite din cele mai instabile/nesigure state arabofone: Mauritania, Ciad, Djibouti, Yemen, Sudan, Eritrea. Totodată, ponderea țărilor cu care întreține raporturi bilaterale oficiale fiecare stat arab
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
păcii”. În schimb, fantasticul progres al științelor naturale a determinat diferiți gânditori să presupună că același tip de metode aplicate comportamentului uman individual și colectiv ar putea realiza progrese pe calea pe care Herbert Marcuse și alții au intitulat-o „pacificarea existenței umane”. știința modernă pornește de la presupunerea că lumea este complet accesibilă prin știință și rațiune și că ar conține în ea însăși toate elementele necesare cooperării armonioase a umanității. Este datoria științei de a detecta respectivele elemente, variat definite
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
au avut în ochii multor observatori un caracter similar. Expansiunea sferei sovietice de influență în Europa de Est după al doilea război mondial, mai ales cum a fost recunoscută de Acordurile de la Helsinki, este un alt exemplu. O politică ce vizează o pacificare de acest tip trebuie să fie denumită, conform definiției noastre, imperialistă. Este imperialistă deoarece încearcă să înlocuiască statu-quoul de dinaintea războiului, când puteri aproximativ egale sau cel puțin nu foarte inegale se opuneau una alteia, cu un statu-quo postbelic, în care
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și la începutul secolului XX. Astăzi, Marea Britanie nu mai deține un rol atât de decisiv. Rolul său de „deținător” al balanței s-a încheiat, privând în consecință sistemul modern de state de beneficiile inerente unui astfel de rol: controlul și pacificarea pe care le aducea cu sine în vremuri trecute. Chiar recent, în timpul celui de-al doilea război mondial, neutralitatea Marii Britanii sau alianța ei cu Germania și Japonia în locul Națiunilor Unite ar fi însemnat cu ușurință pentru acestea din urmă diferența
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
că vor fi dezamăgite în viitorul previzibil. Generalul De Gaulle, de exemplu, a susținut în cîteva discursuri pătrunzătoare și elocvente faptul că o Europă unită ar trebui să îndeplinească de pe poziția celei de-a „treia forțe” atribuțiile de restricționare și pacificare, care aparțineau „deținătorului” balanței, în competiția dintre colosul estic și cel vestic. El a afirmat în data de 28 iulie 1946 și a repetat în mai multe declarații ulterioare, în special după recâștigarea puterii în 1958: Într-adevăr, este o
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o poveste cu multe eșecuri și cu puține succese. Atât succesele, cât și eșecurile relevă problemele fundamentale pe care le ridică dezarmarea ca mecanism de asigurare a ordinii și păcii internaționale. Eșecurile Primul pas practic în favoarea dezarmării ca măsură de pacificare 3 generală coincide cu începutul acelei perioade a relațiilor internaționale când oamenii de stat au încercat să-și canalizeze din ce în ce mai mult eforturile în direcția stabilirii ordinii și păcii internaționale. În 1816, țarul Rusiei a propus guvernului în direcția britanic „reducerea
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
posibilă o rezolvare în termenii expuși atunci, iar Conferința este astăzi la fel de puțin pregătită să se confrunte cu aceste probleme cum era și în 1899”6. Tratatul de la Versailles a mai făcut un pas către dezarmarea văzută ca mijloc de pacificare generală prin stipularea unor limitări drastice ale armamentului german „pentru a face posibilă inițierea unei limitări generale a armamentelor tuturor statelor”7. Articolul 8 al Pactului Ligii Națiunilor stipula și mai concret faptul că „menținerea păcii necesită reducerea armamentului național
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o precondiție a dezarmării. De îndată ce statele implicate vor cădea de acord asupra unei distribuții satisfăcătoare a puterii, ele își vor putea permite să-și reducă și să-și limiteze armamentul. La rândul ei, dezarmarea va avea o contribuție esențială la pacificarea generală. Nivelul de înțelegere politică la care au reușit să ajungă statele poate fi măsurat prin modul cum sunt ele capabile să soluționeze problema dezarmării. Nici dezarmarea, nici cursa înarmării nu reprezintă un indicator al relațiilor de putere dintre statele
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a fost exacerbată de faptul că nu au fost trimise mai multe trupe. șeful statului-major al forțelor terestre americane, generalul Eric Shinseki, a declarat atunci în fața Congresului că ar fi necesare mai multe trupe decât a fost planificat pentru etapa pacificării și reconstrucției. Dar cei de la Pentagon au criticat public afirmațiile sale și generalul s-a retras în scurt timp fără prea mult tam-tam. Fără îndoială că mai multe trupe, mai ales cele special instruite, destinate apărării liniilor logistice și acțiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
schimbat drastic programele de instrucție și s-au implicat într-un efort intens de remediere a acestei deficiențe. În schimb, a izbucnit o dispută aprinsă între armată și marină în legătură cu cele mai bune tactici pentru a derula un program de pacificare prelungită. Urmările au fost și mai rele. Testăm această dispută dintre forțele terestre și marină. Acum vom riposta împotriva agresorilor, dar nu în grabă. O vom face într-un mod bine gândit. Aici trebuie să menționez una dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de ce s-a impus valorizarea gândirii filosofice paulesciene prin aprofundarea modului său de abordare În cartea mai sus pomenită, pentru că, printre altele, pare a fi singura cale către instituirea moralității În viața individuală și socială a omului, În sfârșit la pacificarea omenirii la care visa Paulescu. Dincolo de controversele pe care personalitatea savantului Nicolae C. Paulescu continuă să le suscite, pentru lumea științifică și academică rămâne un reper moral de necontestat. Restabilirea adevărului privind descoperirea insulinei, care-i aparține nemijlocit și exclusiv
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
de la Blaj, îl însoțește pe episcopul I. Lemeni la Cluj, unde este prezentată în Dietă moțiunea de pe Câmpia Libertății. Se votează însă unirea cu Ungaria și B. se întoarce dezamăgit acasă. Urmează zile de zbucium, când, cooptat în comitetul de pacificare, este nevoit, odată cu intrarea trupelor generalului Bem în Sibiu, să ia calea refugiului peste munți. Poposește la Câmpina, unde în iunie 1849 este arestat și dus la închisoarea din Ploiești. Trimis sub escortă în Bucovina, la Cernăuți, este eliberat prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
față de soluționarea problemei cecene arătat de alte regiuni doritoare să se separe de Moscova precum Tatarstanul sau Orientul extrem rus59 au făcut ca puterea de la Kremlin să considere că ținând de interesul său național să păstreze regiunea în cadrul federației și pacificarea acesteia prin orice mijloc.60 Prin implicarea în intervenția americană în Afganistan, Rusia a reușit să-și legitimeze acțiunile în Cecenia. Ceea ce până atunci era slab tolerat de americani, devenea un argument în războiul mondial contra terorii.61 La această
by Paula Daniela Gânga [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
Iuga din primul moment al descinderii în sat. “-Toate bune pe aici, Ichime? întreabă Grigore. -Deocamdată pace, conașule! zise vizitiul”. Din primele vorbe schimbate cu vizitiul venit să-l întâmpine la coborârea din tren Grigore surprinde sensul înfricoșător al acestei pacificări.Mai ales răspunsul cu “deocamdată” nu-i plăcu lui Grigore, “totuși nu insistă”.Mergând spre conac Grigore observă cu îngrijorare adevăratele înțelesuri ale păcii deodată statornicite și de care trebuia să se teamă mai mult decât de neliniștea evidentă și
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
sediului Comitetului Central. și, mai ales, trecând peste obstacolul american, el negociază cele două mari succese ale președinției sale: alegerea Beijingului ca gazdă a Jocurilor olimpice din 2008 și intrarea Chinei, în 2001, în OMC, Anii 2000 sunt marcați prin pacificare și chiar printr-o estompare progresivă a politicului: Jiang Zenin îi lasă lui Hu Jintao secretariatul general al PCC, în toamna anului 2002, apoi, treptat, și celelalte funcții. Hu își consolidează puterea, în special înăsprind în 2003 măsurile contra SRAS
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
infimă clasă superioară aristocratică, de curte, care încearcă să privească de sus restul lumii, o enclavă mîndrindu-se pe nedrept cu realizările sale, în ciuda dovezilor evidente că alte civilizații eu nu voi dezvolta această idee foloseau de mult metode sofisticate de pacificare și în ciuda faptului, adaugă Elias în continuare, că modul european inițial de civilizare este potențial autoparalizant. Această insistență asupra limitelor autodistructive ale procesului civilizator este deosebit de importantă, deoarece scoate în evidență o sursă exogenă de necivilitate în societățile civile. Teza
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
stăpînirea focului a avut ca rezultat progresul în pregătirea hranei, dar și arderea barbară a colibelor și a caselor, tot așa inventarea statelor care exercită monopolul asupra violenței fizice este o invenție la fel de ambiguă. Statele sînt categoric instrumente periculoase de pacificare. Pe de altă parte, în interiorul teritoriilor lor, ele sînt agenții de aplicare și de menținere a păcii. Pacea de care se bucură supușii politici ia forma violenței legalizate și controlate de către stat, care scutește indivizii și grupurile de indivizi de
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
de "frică și pericolul permanent al morții violente; și de viața solitară, sărmană, murdară, brutală și scurtă a omului". Exercitarea violenței devine, în consecință, cel puțin în principiu, previzibilă și controlabilă. Și totuși, pe de altă parte, procesul modern de pacificare asigurată de stat nu este extins și asupra relațiilor dintre state, care, în ciuda negocierilor interstatale, a diplomației și acordurilor de pace, continuă să fie prinse într-un bellum omnium contra omnes. Statul modern este civil numai pe jumătate. "Ca în
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
cu violența venite din afară cu care se confruntă societatea civilă. Această încercare de democratizare a mijloacelor violenței de stat, dacă putem să o numim așa, are multiple rădăcini istorice și se bazează pe o mare varietate de metode de pacificare, uneori contradictorii, alteori suprapunîndu-se, dintre care, totuși, se pot identifica două mari subgenuri. *** Primul ia forma unor diferite experimente politico-legale sau constituționale cu alternative în modelul westfalian aproape dominant de putere interstatală, conform căruia regiuni întregi și, în ultimă instanță
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
cantității și tipurilor de violență din lumea hobbesiană a relațiilor dintre state. Conduse de maxima că statele sînt cu atît mai belicoase cu cît își exercită mai violent puterea asupra propriilor supuși, eforturile constituționale internaționale s-au concentrat și asupra pacificării interne a statelor. Consiliul Europei, fondat în 1949, avînd trei obiective de bază democrație pluralistă, angajamentul pentru statul de drept și protejarea drepturilor omului este, oarecum, un model al acestei strategii deoarece, pentru prima dată, se urmărește, undeva în lume
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
urmărit cum canale precum CNN, programul Nightline de la ABC și programul sovietic de dimineață 90 de minute au transmis prin releu versiuni ale unui summit care semnala sfîrșitul Războiului Rece. Se obiectează uneori că astfel de transmisii răspîndesc ritualuri de pacificare, lăsînd publicul de pe glob mut de fascinația spectaculozității evenimentului. S-ar putea să fie legitime acele obiecții privind extrem de cenzuratele prezentări ale războiului din insulele Malvine și ale Războiului din Golf, dar sînt totuși semne că transmisiile globale ale summit
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
din Israel. Astfel, am beneficiat și eu de conținutul informării făcute de Shimon Perez despre consultările din SUA cu privire la tematica Orientului Mijlociu. Normal că informarea primită de mine era adresată conducătorilor de la București, care erau implicați activ în eforturile de pacificare a acelei zone. În relațiile cu partidele politice apăreau situații din cele mai neașteptate. Într-o zi, primesc un telefon de la soția președintelui Partidului Muncii. Mă ruga, în numele soțului său, să fac demersurile necesare în țară pentru ca un ziarist (chilian
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
și criza din Kosovo, Națiunile Unite s-au implicat într-un număr fără precedent de conflicte, paisprezece doar în Africa. Majoritatea erau conflicte intrastatale, iar intervenția ONU era motivată de nevoia de a oferi sprijin umanitar, pe lângă funcțiile tradiționale de pacificare și de menținere a păcii. Totuși, cele mai multe dintre aceste operațiuni se bazau pe mandatele prevăzute în Capitolul VI, cu alte cuvinte depindeau de consimțământul părților aflate în conflict și nu ar trebui categorisite drept intervenții umanitare propriu-zise.638 Se apreciază
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]